Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 172/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 172
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTOR 2: Andra Corina Botez
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamantele, domiciliată în B, sector 1,-, domiciliată în B, sector 2, Șoseaua, nr. 139-145, -. A,. 24, (FOSTĂ, domiciliată în B, sector 2, Șoseaua, nr. 139-145, -. A,. 24, împotriva sentinței civile nr.2386/25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții SC SA prin administrator special ing., cu sediul în,-, Județ P, SC SA - prin administrator judiciar Euro, cu sediul în P, B-. -, nr. 21, -. 5, Județ P și ORAȘUL - prin primar cu sediul în, Județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă C personal, asistată de avocat - din Baroul d e Avocați P, potrivit împuternicirii avocațiale din data de 10.02.2009 de la fila 5 dosar, apelantele-reclamante și, reprezentate de același avocat, lipsind intimații-pârâți SC SA prin administrator special ing. -, SC SA prin administrator judiciar Euro P și Orașul prin primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că aderanta la apel SC SA nu a depus la dosar nota contabilă despre care aceasta a făcut vorbire la termenul de judecată din data de 15.06.2009.
Curtea pune în discuția părților excepția tardivității completării motivelor de apel invocată de SC SA prin întâmpinare la termenul de judecată anterior.
Avocat - având cuvântul, arată că, raportat la momentul depunerii completării motivelor de apel, respectiv la data de 23.04.2009, acestea nu sunt tardiv depuse și solicită respingerea excepției tardivității depunerii completării motivelor de apel invocată de SC SA.
Curtea, în baza disp.art. 137 alin.1 Cod pr.civilă, rap. la art. 292 alin.2 Cod pr.civilă, respinge excepția tardivității depunerii completării motivelor de apel invocată de SC SA prin întâmpinare la termenul de judecată anterior.
În baza disp.art.129 alin.4 Cod pr.civilă Curtea invocă și pune în discuția părților un motiv de nulitate de ordine publică vizând competența materială de soluționare a cererii reconvenționale, raportat la obiectul său - revendicare, lipsă de folosință - precum și la valoarea obiectului cererii, competență ce revine judecătoriei, iar disjungerea nu se poate dispune în această cauză.
Avocat - având cuvântul, cu privire la motivul de nulitate de ordine publică ce vizează competența materială de soluționare a cererii reconvenționale, arată că lasă la aprecierea instanței.
În baza disp.art.129 alin.4 Cod pr.civilă Curtea pune în discuție cererea de aderare la apel formulată de intimata SC SA.
Avocat - având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea de aderare la apel formulată de intimata SC SA.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 7038/105/30.10.2007 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantele, C și au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună în baza art. 23 din Legea nr. 10/2001, obligarea pârâtei în calitate de unitate deținătoare să se pronunțe prin dispoziții motivate asupra notificărilor nr. 627 si 628, ambele din 10.08.2001, precum și obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 2500 lei/ zi de întârziere de la data rămânerii definitive a sentinței și până la emiterea deciziei.
In motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că au notificat Primăria Orașului și Prefectura în vederea restituirii în natură a imobilului situat în, jud. P, compus din teren în suprafață de 1,476 ha. și construcția aflată pe acest teren cu destinație cramă, în suprafață de 72 mp.
Au precizat reclamantele că au solicitat și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub forma unei echitabile și juste despăgubiri bănești pentru construcțiile demolate ce au existat pe acest teren și anume: casa cu 4 camere și dependințe în suprafață construita de 150 mp. casa cu 3 camere și dependințe în suprafață de 96 mp. precum și anexele reprezentate de pivnița în suprafață de 72 mp. povarna - 50 mp. și 2 magazii în suprafață de 75 mp. și respectiv 105 mp.
Au arătat reclamantele că cele doua instituții au trimis notificările către Administrația Domeniilor Statului (ADS), pretinzând că nu cunosc unitatea deținătoare a imobilului a cărui retrocedare o solicită, ADS comunicându-le prin adresa nr. 23.408/16.05.2003 că imobilele revendicate sunt în patrimoniul SC SA, motiv pentru care au și înaintat conducerii acestei societăți notificările spre competentă soluționare.
Au susținut reclamantele că au făcut numeroase cereri către pârâtă în vederea emiterii deciziei sau dispoziției motivate, demersuri rămase fără rezultat.
Reclamantele au precizat că prin procesul verbal nr. 1995/10.10.2007, au fost puse în posesie asupra terenului în suprafața totală de 15.780 mp. teren pe care se află și construcția cu destinație cramă și pe care s-au aflat construcțiile demolate pentru care solicită despăgubiri.
La data de 12.12.2007, parata SC SA depus conform disp.art. 115 Cod proc.civilă întâmpinare, prin care arătat că la data de 05.03.2007, reclamantele în mod abuziv au ocupat Crama "", localitatea, jud. P, astfel încât au fost în imposibilitate de a-și desfășura activitatea în această cramă, context în care solicită respingerea acțiunii.
Prin aceeași întâmpinare, pârâta a invocat și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Parata a formulat și cerere reconvențională, conform disp.art.119 Cod proc.civilă, prin care solicitat sa se constate ca reclamantele au ocupat abuziv Crama, solicitând să fie obligate reclamantele să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesia această cramă și să-i restituie bunurile mobile proprietatea sa aflate în Crama, constând în 25 de budane (butoaie pentru păstrat vin). Pârâta a mai solicitat ca reclamantele să-i plătească c/val lipsei de folosință a Cramei în sumă de 45.486 lei pentru perioada 05.03.2007- 05.12.2007 și în continuare până la data predării spațiului, respectiv suma de 5054 lei/ lună.
La termenul din 15.02.2008, reclamantele și-au precizat acțiunea, arătând că solicită restituirea în natură a construcției-cramă și acordarea de despăgubiri pentru construcțiile demolate, precizând că terenul pe care se află crama le- fost restituit pe calea Legii nr. 18/1991, emițându-li-se și titlul de proprietate.
La termenul de judecată din data de 14.03.2008, instanța a dispus introducerea în cauză a Orașului - prin primar.
In cauză s-au administrat probe testimoniale, cu înscrisuri și s-a efectuat o expertiză tehnică construcții.
La data de 25.09.2008, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința civilă nr. 2386, prin care a respins, ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SA, invocată de aceasta.
A admis în parte acțiunea precizată și a constatat dreptul reclamantelor de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, constând în restituirea în natură a construcției "Cramă", situată în orașul, jud. P, identificată pe schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmit de ing., constând în crama executată de reclamante, având o arie desfășurată de 131,86 mp și extinderea executată de pârâta SC, cu o arie desfășurată de 206,42 mp.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantelor construcțiile astfel identificate și s-a constatat dreptul reclamantelor de a beneficia de despăgubiri pentru construcțiile demolate, situate în orașul, jud. P, respectiv pentru casa cu 4 camere și dependințe, casa cu 3 camere și dependințe și anexele reprezentate de pivniță, povarnă și 2 magazii, despăgubiri ce vor fi stabilite și calculate de Comisia Centrală pentru Despăgubiri
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei SC SA la plata de daune cominatorii în cuantum de 2500 lei/zi de întârziere.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta SC SA și au fost obligate reclamantele să plătească pârâtei suma de 253.144 lei, din care 235.460 lei reprezentând c/val extinderii executată de către pârâtă și 17.684
lei reprezentând c/val îmbunătățirilor executate de pârâtă la crama veche, calculate conform raportului de expertiză întocmit de ing..
Au fost obligate reclamantele să restituie pârâtei bunurile mobile constând în 25 budane pentru vin.
S-a respins ca inadmisibil capătul din reconvențională referitor la constatarea ocupării abuzive de către reclamante a Cramei.
S-au respins ca neîntemeiate cererile din reconvențională, vizând obligarea reclamantelor să lase pârâtei în deplină proprietate și posesie Crama, obligarea reclamantelor să-i acorde pârâtei un drept de servitute pe terenul de 1,476 ha și să-i plătească c/val lipsei de folosință a Cramei, respectiv suma de 45.486 lei și în continuare, până la data predării spațiului.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată ale părților și a fost obligată pârâta să le plătească reclamantelor suma de 3235 lei, rest după compensare.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că pârâta are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, fiind deținătoarea imobilului notificat.
Referitor la aspectele de fond ale cauzei, tribunalul a stabilit că, potrivit contractului de vânzare- cumpărare transcris la nr. 9149/31.05.1948, numiții G, și au dobândit în proprietate prin cumpărare un teren în suprafață totală de cca. 14,7416 ha. cu și toate plantațiile, îmbunătățirile și construcțiile aflate pe el, cu case, pivniță, crama, zăcători, butoaie,etc.
La data de 13.02.1993, a decedat numitul G, având ca unică moștenitoare, în calitate de soră, pe reclamanta.
La data de 08.09.1979 a decedat, având ca unică moștenitoare pe soția sa supraviețuitoare-reclamanta
In baza Legii nr. 10/2001, reclamantele au formulat la data de 10.08.2001 notificare, prin care au solicitat restituire în natură a terenului în suprafață de 1,476 ha. și construcția aflată pe acest teren cu destinația cramă, cu suprafața de cca. 72 mp. precum și acordarea de despăgubiri pentru construcțiile demolate ce s-au aflat pe acest teren, respectiv casa cu 4 camere și dependințe în suprafață de 96 mp. și anexele reprezentate de pivniță- 72 mp. povarnă - 50 mp. 2 magazii- 75 mp. și respectiv 105 mp.
Prin titlurile de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991, cu numerele 346/21.06.2006 și nr. -/08.04.2008, reclamantelor li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor în suprafață de 5 ha. și respectiv 10,7800 ha. în terenul de 5 ha. fiind cuprinsă porțiunea de 1,476 ha. pe care se află crama și pe care s-au aflat construcțiile demolate.
Conform raportului de expertiză tehnică construcții, la crama aflată pe teren, care fost proprietatea reclamantelor, având o arie desfășurată de 131,86 mp. pârâta executat o extindere cu o arie desfășurată de 206,42 mp. cu pereți și boltă din zidărie- piatră cu instalații electrice, evaluată la suma de 235.460 lei și totodată a efectuat și îmbunătățiri la crama veche, constând în refacere tavan cu piatră cioplită, îmbunătățire evaluată de expert la suma de 17.684 lei.
La acest raport de expertiză, reține instanța de fond, pârâtele nu au formulat obiecțiuni.
În aceste condiții, judecătorul fondului a stabilit că, față de preluarea abuzivă a construcțiilor, reclamantele sunt îndreptățite să beneficieze de măsurile reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul notificat, constând atât în restituirea în natură a cramei și a extinderii efectuată de către pârâtă, cât și în acordarea de despăgubiri pentru construcțiile demolate.
In ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtă, instanța a constatat că aceasta este întemeiată în parte, în sensul că pârâta are dreptul la c/val extinderii cramei și îmbunătățirilor la crama veche, în sumă totală de 253.144 lei, conform raportului de expertiză efectuat în cauză. Instanța a apreciat că pârâta a fost constructor de bună-credință, la momentul efectuării extinderii reclamantele nefiind proprietarele terenurilor, situație în care, conform art. 494 Cod civil, i se cuvine c/val acestora, în caz contrar rezultând o îmbogățire fără just temei a reclamantelor.
A fost apreciată ca întemeiata și cererea pârâtei de a fi obligate reclamantele la restituirea bunurilor mobile- proprietatea sa, reținându-se că a fost dovedită cu lista de inventar depusă la fila 40 dosar.
In ceea ce privește capătul din cererea reconvențională referitor la constatarea faptului ca reclamantele au ocupat Crama în mod abuziv, tribunalul a stabilit că este inadmisibil, întrucât vizează o stare de fapt și nicidecum constatarea existentei sau inexistenței unui drept.
Celelalte capete din cererea reconvențională, vizând revendicarea Cramei și acordarea unui drept de servitute au fost apreciate ca neîntemeiate, instanța reținând că reclamantele, în calitate de proprietare ale terenului, în baza efectului accesiunii reglementat de art. 492 Cod civil, sunt îndreptățite să li se restituie în natură crama și extinderea efectuată de pârâtă, nejustificându-se ca atare acordarea vreunui drept de servitute pe teren.
Tribunalul a respins și cererea referitoare la obligarea reclamantelor la plata lipsei de folosință a cramei, constatând că nu există nicio probă care să dovedească faptul că pârâta a fost împiedicată de către reclamante să folosească spațiul menționat.
Împotriva sentinței au declarat apel, în termenul legal reglementat de art. 284 alin.1 Cod proc.civilă, reclamantele, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Apelantele au susținut că în mod greșit au fost obligate să plătească intimatei suma de 253.144 lei, reprezentând c/val îmbunătățirilor, întrucât nu a existat un astfel de capăt de cerere în reconvenționala precizată, depusă la data de 18.01.2008.
Totodată, apelantele au arătat că în cauză nu sunt incidente disp.art. 494 Cod civil, cum greșit a stabilit tribunalul, ci disp.art. 48 alin.3 din Legea nr. 10/2001, conform cărora, obligația de despăgubire revine statului.
În cel de-al doilea motiv de apel s-a susținut că în mod greșit au fost obligate să restituie intimatei bunurile mobile, deoarece aceasta nu a dovedit că bunurile s-ar afla în posesia apelantelor.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul respingerii în totalitate a cererii reconvenționale.
La data de 23.04.2009, apelantele au depus o completare la motivele de apel, prin care au arătat că pentru primul motiv de apel sunt incidente disp. art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Au precizat apelantele că, în conformitate cu dispozițiile textului de lege menționat, după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței, organele de conducere ale intimatei au obligația de a proceda la reducerea capitalului social cu valoarea bunului imobil restituit, recalculând patrimoniul.
Pentru cel de-al doilea motiv de apel, reclamantele au arătat că lista de inventar menționată de tribunal nu poate dovedi că budanele s-ar fi aflat în posesia apelantelor, măsura fiind de altfel luată prematur, atât timp cât soluția de restituire în natură a cramei nu este definitivă și irevocabilă.
La data de 27.04.2009, intimata a depus, conform disp. art. 115 Cod proc. civilă, întâmpinare, prin care a invocat excepția insuficientei timbrări a apelului, susținând că atât timp cât apelantele contestă obligația de plată a sumei de 235.460 lei, au obligația de a timbra la valoare.
S-a mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei, susținându-se că se întemeiază pe disp. art. 21 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 și că este reiterată în apel, întrucât tribunalul nu a avut în vedere aspectele invocate de către intimată.
Intimata a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii precizate, susținând că, în raport de dispozițiile art. 19 alin.1 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care s-a dovedit că a efectuat o extindere a cărei arie însumează peste 100% din construcția inițială, capătul de cerere privind restituirea în natură a cramei era inadmisibil.
La același termen de judecată, intimata a depus și o cerere de aderare la apel, prin care a solicitat schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii cererii reconvenționale și respingerii acțiunii, ca nefondată.
În cadrul acestei cereri, intimata a reiterat excepția inadmisibilității acțiunii, în raport de disp. art. 19 alin.1 din Legea nr. 10/2001, iar pe fondul cauzei a susținut că în mod greșit a fost respinsă cererea reconvențională, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 494 Cod proc. civilă.
Totodată, s-a susținut că a fost greșit obligată la plata cheltuielilor de judecată, neavând culpă procesuală.
La data de 18.05.2009, SC SA a invocat excepția tardivității completării motivelor de apel, invocând disp. art. 287 alin.1 pct.3, ale art. 134 și ale art. 103 Cod proc.civilă.
La același termen de judecată, Curtea a dispus, având în vedere natura pricinii, raportat la disp.art.50 din Legea nr. 10/2001, respingerea excepției insuficientei timbrări a apelului, invocată de SC SA.
La termenul de judecată din data de 2 noiembrie 2009, Curtea a respins ca neîntemeiată, conform disp.art.137 Cod proc. civilă rap. la art. 287 alin.2 Cod proc. civilă, excepția tardivității completării motivelor de apel, invocată de SC SA, reținând că această completare a motivelor de apel a fost depusă înainte de prima zi de înfățișare (27.04.2009) și anume la data de 23.04.2009 (filele 24-26 dosar).
La același termen de judecată, Curtea a pus în discuția părților cererea de aderare la apel formulată de intimata SC SA și în conformitate cu
disp. art. 129 alin. 4 Cod proc. civilă rap. la art. 1 Cod proc. civilă, art. 108 și art. 159 alin.2 Cod proc. civilă a invocat și a pus în discuția părților un motiv de nulitate de ordine publică, care afectează sentința pronunțată, determinat de încălcarea normelor de competență materială incidente soluționării cererii reconvenționale.
În ceea ce privește cererea de aderare la apel formulată de intimata SC SA, Curtea constată că aceasta îndeplinește condițiile stipulate de art. 293 alin.1 Cod proc. civilă, constituind o cerere proprie, care tinde la schimbarea hotărârii pronunțate de judecătorul fondului, atât sub aspectul cererii reconvenționale, cât ți al acțiunii principale și care a fost formulată în termenul legal prevăzut de textul de lege menționat.
Referitor la motivul de ordine publică invocat de C din oficiu, se reține sub acest aspect că, aderanta la apel a investit instanța de fond cu soluționarea unei cereri reconvenționale, precizată la data de 15.01.2008 (fila 48-51 dosar fond), al cărei capăt principal viza revendicarea imobilului Crama, ce fusese solicitată de reclamante prin acțiune, a le fi restituită în natură, conform Legii nr. 10/2001.
Referitor la capetele de cerere accesorii, se impune a se preciza că acestea vizau revendicarea unor bunuri mobile, acordarea unui drept de servitute, constatarea efectuării unor extinderi și consolidări, constatarea ocupării abuzive a imobilului de către reclamantele-apelante, precum și obligarea acestora la plata c/val lipsei de folosință pentru imobil, începând cu data de 5.03.2007.
Reținând că prin acțiunea principală, tribunalul a fost învestit cu soluționarea unei cereri întemeiată pe o procedură specială- Legea nr. 10/2001- care este nu numai derogatorie de la dreptul comun, dar care îl exclude pe acesta și care determină o competență materială specială, Curtea apreciază că în raport de aceste aspecte, tribunalul avea obligația, conform disp. art. 158 și art. 159 alin.2 Cod proc. civilă, ca potrivit capătului principal din cererea reconvențională și valorii imobilului revendicat (320.954 lei, conform raportului de expertiză aflat la fila 117 dosar fond), să disjungă cererea reconvențională și să decline competența de soluționare a acesteia în favoarea Judecătoriei Ploiești, instanță competentă material, conform disp. art. 1 Cod proc. civilă.
Curtea apreciază că în cauză nu se poate invoca prorogarea de competență reglementată de art. 17 Cod proc. civilă, întrucât aceasta nu poate avea loc în situația în care competența materială pentru acțiunea principală este stabilită ea însăși printr-o procedură specială.
Astfel, Legea nr. 10/2001, pe care se întemeiază acțiunea principală, reprezintă o procedură derogatorie de la dreptul comun, atât în privința normelor care în mod general reglementează competența materială, cât și sub alte aspecte, legate de condiții imperative care se cer îndeplinite pentru ca o cerere să fie admisibilă în temeiul său. Totodată, acest act normativ impune și existența unei proceduri prealabile obligatorii, desfășurată în anumite termene legale, prevăzute sub sancțiunea decăderii, în fața anumitor entități/instituții.
De asemenea, în cadrul său, acțiunile formulate derogă de la normele generale în privința timbrajului, fiind scutite de taxa judiciară de timbru.
În acest context, a admite că, pe calea unor cereri incidentale, formulate în cadrul acestei proceduri speciale, s-ar atrage, în temeiul art. 17 Cod proc. civilă, competența de soluționare a acestora din urmă, de către instanța învestită cu
soluționarea cererii introductive, ar însemna să se golească de conținut chiar norma specială și să se transforme instanța de fond într-o instanță cu o competență pe care legea specială nu i-a acordat-
În acest mod, s-ar eluda normele imperative privind taxele judiciare de timbru, în sensul că, în condițiile în care cererea principală este scutită de taxa de timbru, prin efectul Legii nr. 10/2001, ar trebui să se acorde aceeași facilitate procedurală și părții adverse în cererea incidentală, în caz contrar putând fi invocate încălcări ale art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile și Libertățile Fundamentale ale Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil, definit și prin egalitatea de arme și de tratament.
În raport de aceste aspecte, este evident că, în speță, nu sunt aplicabile disp. art. 17 Cod proc. civilă, text de lege a cărui aplicare ar duce în final la încălcarea unor norme speciale, pe care legiuitorul a înțeles să le instituie doar în privința cererii principale, în cadrul unei proceduri speciale, care, așa cum s-a menționat anterior, nu numai că derogă de la dreptul comun, dar îl și exclude.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul disp. art. 296 Cod proc. civilă, admițând apelul și cererea de aderare la apel, urmează să desființeze sentința și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Instanța de trimitere va proceda, în raport de considerentele prezentei decizii, anterior soluționării acțiunii principale, la disjungerea cererii reconvenționale și la declinarea competenței materiale de soluționare a acesteia, în favoarea Judecătoriei Ploiești.
În cadrul soluționării acțiunii principale, instanța de trimitere va avea în vedere și excepțiile invocate de către intimată în cererea de aderare la apel, referitoare la inadmisibilitatea acțiunii și la calitatea procesuală pasivă în raport de dispozițiile art. 21 alin-.1 și 2 din Legea nr. 10/2001, a căror soluționare nu s-a mai impus în prezenta fază procesuală, în raport de soluția de desființare pronunțată de
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția tardivității completării motivelor de apel, invocată de intimata SC SA.
Admite cererea de aderare la apel, formulată de SC SA.
Admite apelul declarat de reclamantele, domiciliată în B, sector 1,-, domiciliată în B, sector 2, Șoseaua, nr. 139-145, -. A,. 24, (FOSTĂ, domiciliată în B, sector 2, Șoseaua, nr. 139-145, -. A,. 24, împotriva sentinței civile nr.2386/25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu aderanta la apel SC SA prin administrator special ing., cu sediul în,-, Județ P și respectiv prin administrator judiciar Euro, cu sediul în P, B-. -, nr. 21, -. 5, Județ P și ORAȘUL - prin primar cu sediul în, Județ P și în consecință:
Desființează sentința civilă nr. 2386/25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Prahova.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător,
--- - --- -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.CC
8 ex./4.11.2009
nr- Tribunalul Prahova
R -
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
