Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 172/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1724/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 172
Ședința publică de la 17.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
GREFIER - I -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel (după casare) formulată de apelantul - contestator, împotriva sentinței civile nr. 1131 din 22.09.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE.
are ca obiect - contestație la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelantul - contestator personal și intimata Ministerul Apărării Naționale, prin consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Se prezintă dl avocat stagiar, care depune la dosar împuternicire avocațială de substituire nr. - a dnei avocat, apărătorul ales al apelantului - contestator; învederează că aceasta nu se poate prezenta la acest termen de judecată, motiv pentru care a formulat note scrise, pe care le depune la dosar.
Curtea procedează la legitimarea dlui avocat cu legitimație de avocat nr. 07899 x 1/2007.
Apelantul - contestator personal și intimatul prin consilier juridic, învederează că nu au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, având în vedere că nu se solicită administrarea altor probe, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Apelantul - contestator, personal, având cuvântul solicită admiterea apelului, casarea sentintei pronunțate de tribunal și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că din înscrisurile depuse la dosar de Primăria Municipiului B, rezultă că terenul în litigiu a fost preluat abuziv de către stat în anul 1949; depune note scrise.
Intimatul Ministerul Apărării Naționale, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului, ca nefondat, deoarece terenul în litigiu, nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de apel d e față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 13.04.2006 sub nr-, contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Apărării Naționale, anularea Deciziei nr./15 martie 2006 prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 500 mp. situat la intersecția șos. - - cu șos.- (fosta parcelă nr.149) ce a făcut obiectul notificării nr.703/03 iulie 2001 transmisă intimatului în temeiul dispozițiilor Legii nr.10/2001 și obligarea intimatului la restituirea în natură a terenului sus-menționat.
În motivarea contestației s-a arătat că terenul a aparținut autorului său, care îl dobândise prin contractul de vânzare-cumpărare nr.18252/3.07.1931, și a fost preluat în mod abuziv de către stat în 1945, astfel că decizia sus-menționată este netemeinică și nelegală.
Pârâtul Ministerul Apărării Naționale a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, întrucât terenul nu face obiect de aplicare a Legii nr.10/2001, deoarece acesta a intrat în proprietatea statului în baza deciziei de expropriere nr.24/21.12.1943 a Curții de APEL BUCUREȘTI pronunțată în dosarul nr.1273/1943.
S-au depus înscrisuri constând în titlul de proprietate, acte de stare civilă pentru dovedirea legitimării procesuale active a reclamantului, certificatele de moștenitor nr.12/15.01.2001 emis de BNP și nr.48/11.03.2003 emis de BNP și decizia nr.24/21.12.1943 a Curții de APEL BUCUREȘTI pronunțată în dosarul nr.1273/1943, din care rezultă că mai multe terenuri au fost declarate expropriate pentru utilitate publică, între care și cel din litigiu.
Din relațiile obținute de la Primăria Municipiului B - Direcția Patrimoniu Evidența Proprietății Cadastru, a rezultat situația juridică a terenului potrivit deciziei nr.24/1943 a Curții de APEL BUCUREȘTI.
Prin sentința civilă nr.1131/22.09.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr-, s-a respins ca neîntemeiată, contestația.
Pentru hotărî astfel, prima instanța de judecată reținut că din înscrisul depus integral de la Arhivele Naționale, respectiv decizia Curții de Apel rezultă că aceasta a fost pronunțată la 21.12.1943 și nu la 21.12.1945 astfel cum susține contestatorul, exproprierea s-a făcut cu plata unor despăgubiri, potrivit legii de la acea dată, ulterior terenul trecând în folosința Ministerului Apărării Naționale.
În consecință, terenul nu face parte din sfera de reglementare a Legii nr.10/2001 care privește imobilele preluate în mod abuziv la stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel că reclamantul nu poate beneficia de măsurile reparatorii prevăzută de această lege.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a arătat că în realitate terenul în litigiu aparține regimului comunist prin aplicarea Decretului Prezidențial nr.174/27.04.1949, și în folosința armatei abia în 1952 potrivit deciziei Consiliului Popular al Municipiului B nr.1047/22.07.1952 care realizase în fapt o serie de construcții militare neautorizate.
În realitate, scopul de utilitate publică nici nu a fost realizat în perioada 1944-1945, astfel că acțiunea de expropriere s-a prelungit în operațiunea "" care s-a finalizat prin Decizia nr.492/16.04.1949 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Comercială, în aplicarea Decretului nr.174/1949.
Apelantul - contestator a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii contestației.
Intimata Ministerul Apărării Naționale a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Printr-o cerere completatoare depusă la dosar la data de 07.05.2007, apelantul contestator a solicitat aplicarea dispozițiilor art.35 și următoarele din Legea nr.33/1994 referitoare la exproprierea pentru cauze de utilitate publică și ale dispozițiilor Legii nr.519/12.08.1943 cu ultimele modificări la Legea din 1864 a exproprierilor pentru cauză de utilitate publică care prevăd restituirea terenurilor în caz de nerespectare a legii; apelantul - contestator a solicitat retrocedarea terenului în litigiu pentru motivul că scopul exproprierii nu s-a realizat, iar terenul este liber de orice construcții, iar de la data exproprierii a trecut mai mult de 1 an.
S-au atașat cererii, schițe, inclusiv în detaliu a terenului, și o copie a deciziei de expropriere nr.492/16.04.1949 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Comercială prin care s-a admis cererea Primăriei Municipiului B și s-au declarat expropriate noi terenuri ale diverșilor proprietari pentru construirea noului Municipal
Prin decizia civilă nr. 414 A din 18 iunie 2007, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - contestator reținând că înscrisul intitulat "cerere completatoare" are caracterul unei acțiuni prin care se solicită retrocedarea terenului, prin invocarea nerealizării scopului exproprierii; de asemenea, se invocă temeiuri noi de drept, altele decât cele care decurg din aplicarea Legii nr.10/2001 în contestația formulată împotriva deciziei de respingere a notificării.
A reținut instanța de apel că această cerere, deși se dorește a fi o completare a motivelor de apel, constituie o cerere nouă, distinctă de contestația în temeiul Legii nr.10/2001 dedusă judecății și care nu poate fi analizată de instanța de apel din două considerente, respectiv pentru că s-ar încălca principiul limitelor sesizării instanței cu privire la obiectul dedus judecăți și temeiurile de drept invocate (cauza), potrivit art.261 alin.1 pct.3 și pct.5 Cod procedură civilă și pentru că s-ar încălca prevederile art.294 alin.1 Cod procedură civilă care statuează că"În apel nu se poate schimba calitatea părților,cauzasauobiectulcererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi".
Or, rezultă în mod clar că "cererea completatoare" este o cerere nouă în sensul textului de lege sus-menționat, inadmisibil fi analizată în apel.
Privitor la criticile propriu-zise ale apelului îndreptat împotriva sentinței apelate, Curtea a constatat că acestea sunt nefondat întrucât din înscrisurile dosarului, rezultă în mod cert că preluarea terenului în litigiu de către stat prin exproprierea pentru utilitate publică, respectiv înființarea ui Municipiului B, s-a făcut prin decizia nr.24/21.12.1943 a Curții de APEL BUCUREȘTI și nu în 1945 cum din eroare s-a menționat în practicaua deciziei, deși pronunțarea menționează în mod corect, ședința publică din 21.12.1943.
Prin urmare, această expropriere s- făcut anterior datei de 6.03.1945, data limită de la care se pornește în aplicarea Legii nr.10/2001.
Faptul că tot pentru același scop (înființarea abatorului), s-au efectuat exproprieri și în anul 1949, prin decizia Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Comercială nr.492/16.04.1949 de la alți proprietari, nu situează exproprierea din 1943, în anul 1949, doar prin faptul că decizia din 1949 s-a emis în același scop utilitar - înființarea ui Municipiului
S-a reținut că, într-adevăr, scopul exproprierii pentru terenul în litigiu nu s-a realizat, întrucât s-a constatat că Ministerul Apărării Naționale a edificat construcții pe acesta, terenul fiindu-i transferat acestuia, însă s-a apreciat că în temeiul Legii nr.10/2001, instanțele nu sunt învestite legal să analizeze legalitatea unei exproprieri efectuată în anul 1943.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurentul - contestator, care, fără a invoca vreunul din motivele de recurs prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, a susținut că în speță s-a făcut greșita aplicare a legii având în vedere că terenul expropriat a trecut în posesia statului în intervalul septembrie - octombrie 1949, fiind dat ulterior în folosință Ministerului Apărării Naționale.
A mai arătat recurentul - contestator că scopul de utilitate publică nu s-a realizat în anii 1944 - 1945, iar exproprierea pentru operațiunea " Municipal B", a fost finalizată prin decizia civilă nr.492/16.04.1949 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI prin aplicarea Decretului nr.174/1949.
Prin decizia civilă nr.2190/01.04.2008 pronunțată în dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a admis recursul declarat împotriva deciziei civile nr.414 A/18.06.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că sunt incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, iar circumstanțele cauzei nu au fost pe deplin dovedite.
A reținut Înalta Curte de Casație și Justiție că potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza, Legii nr.139/1940 asupra rechizițiilor se restituie, în natură, în condițiile prevăzute de legea specială.
Prin urmare, legea determină strict perioada de referință în care au avut loc preluări abuzive și pentru care persoanele îndreptățite beneficiază de măsuri reparatorii.
În cauză, este de necontestat faptul că, prin hotărâre judecătorească, s-a dispus exproprierea imobilului pentru cauză de utilitate publică.
Părțile contestă, însă, momentul la care exproprierea și-a produs efectele și, în consecință, faptul că imobilul face obiectul Legii nr.10/2001.
Atât instanța de fond cât și cea de apel au constatat că exproprierea a avut loc înainte de anul 1945, pentru că hotărârea judecătorească a fost pronunțată la data de 21 decembrie 1943 și au concluzionat că nu se pot acordă măsuri reparatorii, deoarece preluarea s-a realizat într-o altă perioadă decât cea avută în vedere de legea reparatorie.
Aceste constatări ale instanței nu s-au întemeiat, însă pe circumstanțe de fapt pe deplin stabilite, ceea ce a atras, în consecință, greșita aplicare a legii.
Astfel, prin decizia nr.24 din 21 decembrie 1943, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va admis cerere înregistrată sub nr.7340 din 23 iunie 1943 a Primărie municipiului B și a declarat expropriate pentru cauză de utilitate publică, cu caracter de urgență, terenurile, clădirile și îmbunătățirile aflate pe teritoriul comune suburbane -, în scopul construirii abatorului municipal
Printre proprietarii expropriați figurează și, căruia i s-a fixat drept indemnizație de expropriere suma de 600 lei/mp.
Dispozitivul deciziei cuprinde și mențiunea " trimiterea reclamantei Primăria municipiului B în posesiunea terenurilor, construcțiunilor și bunurilor expropriate -, sub condițiunea consemnării prealabile a indemnizațiunilor de expropriere fixate și a depunerii recipiselor de consemnare la grefa acestei curți".
Cu privire la data la care a fost pronunțată decizia părțile au avut inițial puncte de vedere diferite, dat fiind faptul că există inadvertențe pe copiile depuse la dosar, dar este de necontestat că decizia a fost pronunțată la data de 21 decembrie 1943, lucru pe care re curentul l-a acceptat, în final, și care rezultă din chiar conținutul deciziei în discuție.
Important pentru a se determina data preluării abuzive nu este momentul pronunțării hotărârii judecătorești, ci momentul la care, potrivit legii, bunul a intrat în proprietatea statului, prin expropriere.
În considerentele deciziei de expropriere se menționează faptul că exproprierile se efectuează de Primăria municipiului B cu procedura prevăzută de legea de expropriere pentru cauză de utilitate publică din 5 februarie 1937, deoarece exproprierea a fost inițiată pentru construirea abatorului municipiului, iar potrivit art. 12 din Legea nr. 693/1942 de înființare a Societății pe Acțiuni " Municipal B", exproprierea terenurilor necesare se declară de urgență.
Or, această procedură de urgență era reglementată de Legea nr.6/1937, publicată în Monitorul oficial nr.29 din 5 februarie 1937, care aducea modificări Legii nr.1378/1864 pentru "espropriație în de utilitate publică".
Potrivit art.76 alin.2 din Legea nr.6/1937, Curtea va fixa indemnizația și va ordona trimiterea administrației în posesia imobilului, cu condiția consemnării prealabile a indemnizației și depunerii recipisei la grefa curții, iar art.77 prevedea o procedură specială în caz de neplată a indemnizației de expropriere.
Astfel, potrivit acestui articol, dacă administrația nu a consemnat sau nu a plătit indemnizația timp de două luni de la data hotărârii instanței de fond, întreaga procedură se consideră ca nulă, nulitatea fiind constatată în termen de cel mult 6 luni de la data expirării termenelor de mai sus.
Soluția era în acord cu prevederile constituționale de la acea dată, deoarece, atât constituția de la data adoptării Legii nr.6/1937, cât și cea în vigoare la momentul la care instanța a dispus expropriere a prevedeau că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică și după o dreaptă și prealabilă despăgubire stabilită de justiție.
Prin urmare, față de cadrul legislativ sub imperiul căruia s-a derulat procedura exproprierii, nu este suficient să se constate că expropriere a s-a dispus în anul 1943, prin hotărâre judecătorească, cu plata unei indemnizații.
Față de dispozițiile art.76 și 77 din Legea nr.6/1937 era necesar să se verifice dacă plata indemnizației de expropriere a avut loc prin consemnarea sumei la grefa instanței, dacă a avut loc o punere legală în posesie, iar, în situația în care plata indemnizației nu a avut loc, dacă s-a desfășurat procedura constatării nulității exproprierii, la care legea făcea referire.
Toate aceste elemente erau importante pentru a se determina data la care a avut loc preluarea și, în funcție de aceasta aplicabilitatea Legii nr.10/2001.
De aceea, recursul declarat de contestator a fost apreciat ca fiind fondat și a fost admis, iar, pentru că circumstanțele cauzei nu au fost pe deplin dovedite, a fost casată decizia atacată și trimisă cauza spre rejudecare către aceeași instanță de apel cu mențiunea că la rejudecare să se aibă în vedere toate împrejurările în care a avut loc exproprierea, în sensul celor arătate mai sus, în funcție de care urmează a se determina data când imobilul a fost preluat prin expropriere, dată în raport de care se poate stabili dacă cererea face obiectul Legii nr.10/2001.
Pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie dosarul a fost înregistrat la data de 18 iulie 2008 sub nr-.
În conformitate cu dispozițiile art.315 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea a solicitat Arhivelor Naționale relații în ceea ce privește evidențele referitoare la recipisele de consemnare a indemnizației de expropriere; Municipiului B i-au fost solicitate relații privitoare la punerea în posesie a parcelei 149 care a aparținut autorului apelantului - reclamant, urmare a deciziei de expropriere nr.24/21.12.1943 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Civilă.
De asemenea, Curtea a pus în vedere apelantului - contestator să depună înscrisuri (în măsura în care le deține) din care să rezulte dacă, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.6/1937, a fost declanșată procedura nulității exproprierii.
Cu adresa nr.20725/15 decembrie 2008 Arhivele Naționale - Direcția Arhive Naționale Istorice Centrale, au comunicat în fotocopie, înregistrată sub nr.563/22 februarie 1943 de declarare de utilitate publică, cu caracter de urgență, a lucrărilor necesare în vederea construirii noului Municipal B, de expropriere a proprietăților situate pe teritoriul comunei suburbane - și de îndeplinire a formelor de expropriere, cu procedură urgentă.
La poziția 76 din această figurează înscrise, și, în calitate de moștenitoare ale lui; acestora le-a fost oferită suma de 27.055 lei pentru lotul 149 în suprafață de 504 mp.
Cu adresa nr.261/-/03 februarie 2009 Primăria Municipiului B - Serviciul Arhivă Acte Administrative a comunicat, în fotocopie, Tabelul cuprinzând foștii proprietari expropriați și nr.1047/22 iulie 1952 emisă de fostul S Popular al de trecere în folosința Ministerului Forțelor Armate a terenului situat în B, șos.-, cu șos.- - -, în suprafață de 28.7559,81 ha.
Conform acestor înscrieri (fila 108)) parcela nr.149 a fost preluată în posesie de Comitetul Provizoriu al, Secțiunea Urbanistică, Serviciul, de la moștenitorii lui la data de 31 august 1949.
Analizând cererea de apel, Curtea reține că având în vedere înscrisurile noi depuse în faza procesuală a apelului, după casare, din care rezultă că data la care a avut loc preluarea efectivă a terenului în litigiu este 31.08.1949 (dată care se situează sub incidența Legii nr.10/2001) și dezlegarea dată de instanța de recurs în sensul că față de cadrul legislativ sub imperiul căruia s-a derulat procedura exproprierii nu este suficient să se constate data la care s-a dispus exproprierea, reține că cererea apelantului - reclamant de restituire a terenului în suprafață de 500 mp. situat în B, șos.- - - - șos.- ce a făcut obiectul Notificării nr.703/03.07.2001 transmisă prin biroul Executorului Judecătoresc face obiectul Legii nr.10/2001.
Deși prin decizia nr.2190/01 aprilie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-au dat îndrumări de administrare de probe și sub alte aspecte decât data și legalitatea punerii în posesie a terenului în litigiu, Curtea apreciază că lipsa relațiilor solicitate sub aspectul consemnării despăgubirilor la grefa Curții de APEL BUCUREȘTI și implicit a unei eventuale proceduri de declanșare a nulității adopției nu este imputabilă apelantului - reclamant dar nici nu are semnificația neîndeplinirii condiției consemnării prealabile a indemnizației de despăgubire care a fost calculată, conform înscrisurilor depuse la dosar.
Prin urmare, constatând că prin sentința civilă nr.1131/22.09.2006 a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei nr.A/2531/15 martie 2006 emisă de Ministerul Apărării Naționale reținându-se că terenul solicitat nu face obiectul Legii nr.10/2001, republicată, deoarece nu a fost preluat de Stat în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, Curtea apreciază că sunt incidente dispozițiile art.297 alin.1 Cod procedură civilă întrucât nu a fost cercetat fondul cererii de restituire a terenului ce a făcut obiectul notificării nr.703/03.07.2001, în natură sau prin echivalent.
Se reține, de asemenea, că reluarea procedurii cu caracter administrativ ar contraveni principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil, consacrat de art.6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, la care România a devenit parte.
În acest sens sunt și considerentele expuse de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în cuprinsul Deciziei nr.XX din 19 martie 2007, potrivit cărora de vreme ce deciziile, respectiv, dispozițiile motivate de respingere a notificărilor sau a cereriilor de restituire în natură pot fi atacate la instanțele judecătorești, iar art.2 alin.2 și art.14 din Legea nr.10/2001 fac referire la restituirea imobilelor prin hotărâre judecătorească, instanța învestită cu cenzurarea deciziei sau a dispoziției de restituire în natură, nu este limitată doar de posibilitatea de a obliga unitatea deținătoare să emită o altă decizie/dispoziție ci, în virtutea dreptului său de plenitudine de jurisdicție ce i s-a acordat prin lege, are posibilitatea de a examina ea însăși dacă cererea de restituire formulată în sensul Legii nr.10/2001 este fondată și, respectiv dacă sunt îndeplinite condițiile privitoare la calitatea procesuală activă și pasivă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite apelul, va desființa sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul - contestator cu domiciliul în B,-, sector 4 împotriva sentinței civile nr.1131 din 22 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul-, în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE cu sediul în B,--5, sector 5.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului București.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2009.
PREEȘDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
I -
Red.
Tehnodact.
Ex.5/11.05.2009
Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan
