Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 174/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 174/
Ședința publică din 10 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
S-au luat în examinare apelurile civile formulate de:
1) Apelanta reclamantă, domiciliată în C,-, - 31,.A,.2,. 10, împotriva sentinței civile nr. 382 din 1.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect completare hotărâre.
2) Apelanții pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL C și PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediile în C, bd. -, nr. 51, împotriva sentinței civile nr. 148 din 19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect contestație în temeiul Legii 10/2001.
Dezbaterile asupra cauzei au fost consemnate în încheierea din 30 iunie 2008 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată a amânat pronunțarea asupra apelurilor la 7 iulie 2008 și 10 iulie 2008 când, a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2233/2005 la Tribunalul Constanța contestatorii a, și, prin mandatar, au chemat în judecată pe intimații Primarul Municipiului C, Municipiul C și Consiliul Local C, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:
- anularea parțială a dispoziției nr. 2536/15.07.2005 emisă de Primarul Municipiului C sub aspectul cuantificării valorii măsurilor reparatorii;
- și pentru diferența valorică să fie obligați să le acorde bunuri imobile în compensare, iar în subsidiar să le acorde măsuri reparatorii în echivalent.
Motivează cererea arătând că în baza Legii nr.10/2001 au declanșat procedura administrativă prealabilă, notificând Municipiul C reprezentat prin Primar, cu solicitarea să le acorde măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în C, Cartier, compus din teren în suprafață de 5 ha.
În baza dispozițiilor art.23 din Legea nr.10/2001, Primarul Municipiului Cae mis decizia nr.2536 din 15 iulie 2005, prin care a respins cererea de restituire în natură și s-au aprobat măsuri reparatorii în echivalent compensatoare valorii imobilului stabilită la suma de 1.248.750 Euro sumă care în opinia contestatorilor este mică în raport de amplasamentul terenului și prețurile care se practică în zonă.
Deși contestatorii au acceptat oferte și-au rezervat dreptul de a ataca dispoziția în instanță.
În dovedirea contestației, contestatorii au solicitat probe cu acte și expertiză tehnică de specialitate având ca scop evaluarea bunului imobil.
Solutionând cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr.531 din 3 martie 2006, prin care a respins acțiunea formulată de contestatori, reprezentati prin mandatar în contradictoriu cu pârâții Municipiul C și Primarul Municipiului C ca neîntemeiată.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C și a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului Local
A fost respinsă acțiunea formulată de contestatori prin mandatar în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local C, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această solutie, instanța de fond a retinut că întreaga procedură de restituire s-a purtat între contestatori și Municipiul C, care de altfel și emis decizia contestată prin reprezentantul său, pârâtul Consiliul Local C,neavând în acest sens nici o obligație în raportul juridic de drept material dedus judecății; în concluzie nu are calitate procesuală pasivă fapt pentru care s-a respins acțiunea față de aceasta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond, instanța a reținut că nu are nici o competență în materia stabilirii, cuantificării și acordării de despăgubiri, aceste atribuții revenind de drept Comisiei Centrale care va întocmi raportul final de evaluare.
În termen legal împotriva sentintei civile nr.531 din 26 august 2005, pronunțată de Tribunalul Constanța au declarat apel contestatorii a, și ca fiind nelegală și netemeinică.
Motivează apelul arătând că instanța de fond a dat o interpretare greșită textelor de lege și schimbând în mod vădit înțelesul cererii lor a pronunțat o hotărâre vădit eronată.
Prin decizia civilă nr. 151 din 12.09.2006 curtea de Apel Constanțaa respins ca nefondat apelul reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut că anterior abrogării al.7 al art. 24 din Legea nr. 10/2001 partea nemulțumită avea posibilitatea să conteste cuantumul măsurilor reparatorii prin decizie la secția civilă a tribunalului, dar după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 aceste norme au fost abrogate, partea interesată putând să conteste doar procesul de divergență încheiat în situația imobilelor ce cad sub incidența art. 27 din Legea nr. 247/2005.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții care au criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Prin decizia civilă nr. 1872 din 27.02.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamanților și a casat decizia și sentința, cauza fiind trimisă spre rejudecare Tribunalului Constanța.
A stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție că atât instanța de fond cât și instanța de apel, aplicând greșit legea, au soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, respectiv dacă valoarea înscrisă în oferta unității deținătoare este conformă cu valoarea reală a bunului pentru care se acordă în schimb bunuri prin echivalent.
După casarea cu trimitere, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-.
În faza procesuală a rejudecării după casare, numita a formulat cererea prin care a solicitat citarea sa în calitate de reclamantă, învederând că a dobândit această calitate procesuală prin transmiterea convențională de la reclamanții a, și, în urma încheierii contractelor de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase autentificate sub nr. 2328/21.05.2005 și nr. 4604/19.09.2005 încheiate la..
Față de existența celor două acte juridice, necontestate de părțile citate în cauză, prima instanță a reținut că în cauză a intervenit o preluare a calității procesual active de către numita.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local C, invocată de acest pârât, a fost respinsă ca nefondată, reținându-se că potrivit disp.art. 36 al.(2) din Legea nr. 215/2001 consiliul local exercită atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului.
Reținându-se că măsurile reparatorii prin echivalent sub forma atribuirii de teren în compensare implică și atribuții din partea Consiliului Local C, s-a apreciat că acest pârât este titular al obligației în cadrul raportului juridic dedus judecății.
Prin sentința civilă nr. 148 din 19.02.2008 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Primarul Municipiului C, Municipiul C și Consiliul Local C și a anulat parțial dispoziția nr. 2536/15.07.2005 emisă de Primarul Municipiului C, în sensul că valoarea imobilului teren în suprafață de 3,70 ha. situat în mun. C, cartier, zona Universitar, imposibil de restituit în natură, este de - euro.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut, în esență că, potrivit concluziilor suplimentului la raportul de expertiză tehnico-judiciară întocmit de expertul judiciar, valoarea terenului situat în zona ului Universitar, stabilită prin metoda comparației directe este de 445 euro/, sumă ce depășește cu mult evaluarea realizată în dispoziția nr. 2536/15.07.2005 emisă de Primarul Municipiului
La data de 21.02.2008 reclamanta a formulat o cerere de completare a sentinței civile nr. 148/19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, cu privire la cel de-al doilea capăt al cererii, respectiv cel privind obligarea pârâtelor la acordarea în favoarea reclamantei de bunuri imobile în compensare, constatând dreptul acesteia la măsuri reparatorii în echivalent.
Prin sentința civilă nr. 382 din 1.04.2008 Tribunalul Constanțaa respins cererea reclamantei, reținând că în cauză nu sunt întrunite condițiile art. 2812al.(1) Cod pr. civilă, întrucât prin hotărârea judecătorească a cărei completare se solicită, instanța a răspuns acțiunii și a arătat în considerentele sentinței ci, față de obiectul acțiunii și decizia de casare, nu mai este îndreptățită să verifice, în contextul legii reparatorii, care este modalitatea de restituire, având în vedere că dispoziția nu a fost contestată sub acest aspect, actul cuprinzând dispoziția de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent în funcție de opțiunea părții.
Împotriva sentinței civile nr. 148 din 19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța au declarat apel pârâții Municipiul C, Consiliul Local C și Primarul Municipiului C care au criticat-o sub următoarele aspecte:
1. Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local C în mod greșit, cu ignorarea disp.art. 21.5 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001 care prevăd că responsabilitatea aplicării legii aparține în totalitate primarului, nefiind necesară o aprobare prealabilă sau ulterioară a unei eventuale restituiri de către consiliul local.
2. Valoarea de circulație de 445 euro/ stabilită prin suplimentul la raportul de expertiză se apreciază că este exagerată raportat la valoarea de tranzacționare pe piața imobiliară a terenurilor situate în amplasamente similare cu cel al reclamantei, valoarea reală actuală fiind cea stabilită inițial prin suplimentul de expertiză - 167,80 eurp/
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile apelanților pârâți se constată următoarele:
1. Excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local C în procedura reglementată de art. 26 din Legea 10/2001 a fost greșit soluționată de prima instanță pentru următoarele considerente:
modalitatea de exercitare a dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv, Legea nr. 10/2001 a instituit două etape ale procedurii de restituire, una necontencioasă și alta contencioasă, iar în art. 22 stabilit părțile între care se desfășoară aceste proceduri și anume "persoana îndreptățiră la restituire" și "persoana juridică deținătoare a imobilului". Articolul 21 din lege stabilește categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea proprietății către persoanele îndreptățite, prin dispoziția motivată a organelor de conducere și prevede în alin. 4 că au calitatea de unități deținătoare și unitățile administrativ-teritoriale, în cazul cărora restituirea se face prin dispoziția motivată a primarilor ori, după caz, a președintelui consiliului județean.
"Persoana îndreptățită la restituire", care are calitate procesual activă și "unitatea deținătoare", care are calitate procesual pasivă, figurează ca atare în ambele faze ale procedurii speciale reglementate de Legea nr. 10/2001 și nu pot fi înlocuite de o altă persoană astfel că, în cazul în care bunul aparține patrimoniului unei unități administrativ-teritoriale, obligația de soluționare a notificării prin care se solicită restituirea lui în natură sau prin echivalent nu poate fi opusă decât "deținătorului", respectiv comunei, orașului sau municipiului, ca persoane juridice de drept public, reprezentate în justiție prin Primar.
Această interpretare se impune întrucât persoana juridică de drept public are, potrivit legii, personalitate juridică, capacitate de folosință și un patrimoniu în care se pot găsi bunuri care cad sub incidența acestui act normativ, iar din interpretarea legii speciale rezultă cu evidență că în întreaga procedură de restituire primarul nu figurează în nume propriu ci reprezintă unitatea administrativ-teritorială.
În exercitarea atribuțiilor care îi revin ca reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercită și atribuția stabilită prin art. 67 din Legea nr. 215/2001, în sensul că emite o dispoziție motivată, intenția legiuitorului fiind aceea de a desemna, în mod expres, actul procedural prin care se soluționează notificările, iar nu aceea de a stabili o "obligație în nume propriu".
Ca atare, este greșită concluzia instanței de fond, în sensul că în litigiul fundamentat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 calitatea procesual pasivă aparține și Consiliului Local C alături de Municipiul C și Primarul Municipiului
De altfel, art. 21.5 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin nr.HG 250 din 3 aprilie 2007, prevede că în ipoteza în care entitatea obligată la restituire este unitatea administrativ-teritorială, organul abilitat
în mod expres de lege (alin. 4 al art. 21) este primarul ori, după caz, președintele consiliului județean. Față de această prevedere expresă se reține că responsabilitatea aplicării Legii nr. 10/2001 aparține în totalitate primarului ori președintelui consiliului județean, nefiind necesară o aprobare prealabilă sau ulterioară a consiliului local.
Este real faptul că în cazul compensării cu alte bunuri, entitatea investită cu soluționarea notificării are plenitudine de competență în stabilirea măsurii reparatorii, iar potrivit art. 38 lit. (h) din Legea 215/2001 consiliul local este singura autoritate îndrituită să analizeze dacă un bun proprietatea unității administrativ-teritoriale trebuie să fie sau nu menținut în proprietatea sa, fiind sau nu necesar satisfacerii intereselor administrativ-teritoriale. În cadrul procedurii judiciare desfășurată în baza Legii nr. 10/2001, instanța nu va putea însă obliga Consiliul Local C să includă anumite imobile în lista bunurilor disponibile, întocmită conf. nr.OUG 209/2005 și nici nu va putea acorda, ca măsuri compensatorii alte bunuri decât cele cuprinse în tabelul bunurilor disponibile care se pot acorda în compensare.
Prin urmare, în procedura desfășurată conform disp. art. 26 din legea 10/2001 republicată, Consiliul Local C nu are calitate procesual pasivă, neavând nicio obligație în raportul juridic de drept material dedus judecății.
În cazul în care persoana nemulțumită de modul de soluționare a cererii sale identifică un bun în privința căruia apreciază că îi poate fi acordat în compensare, dar care nu este trecut în tabelul bunurilor disponibile, are deschisă posibilitatea de a se adresa instanței de judecată în vederea obținerii unei hotărâri judecătorești de obligare a entității investite cu soluționarea notificării la includerea bunului în tabelul bunurilor disponibile, cadrul procesual în care instanța poate analiza, în contradictoriu cu titularul dreptului, necesitatea menținerii bunului în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale.
Prin urmare, pentru a se înlătura posibilitatea unui comportament abuziv din partea persoanei juridice notificate, care deși deține în patrimoniul său bunuri disponibile sau nu le afișează în tabelul lunar, preferând să le ofere spre o eventuală vânzare, închiriere, concesiune, după caz, persoana îndreptățită la restituire poate promova o acțiune în justiție în obligarea persoanei notificate să înscrie în tabelul lunar bunurile disponibile.
Competența disponibilizării unui bun din patrimoniul unității administrativ-teritoriale aparține consiliului local, conform disp. Legii 215/2001 și într-o astfel de acțiune, întemeiată pe disp. Legii nr. 554/2004, consiliul local dobândește calitate procesual pasivă.
Această acțiune de contencios administrativ este însă distinctă de plângerea întemeiată pe disp.art. 26 din Legea 10/2001, în ultima acțiune Consiliul Local C nu are calitate procesual pasivă.
2. Cea de-a doua critică invocată de apelanții pârâți se constată a fi vădit nefondată.
Prin decizia civilă nr. LII (52) din 4.06.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție conf. art. 329 Cod pr. civilă și publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 140 din 22.02.2008, s-a reținut că prevederile art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea 247/2005.
Instanța supremă a reținut că deciziile sau dispozițiile care se aflau pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a noii legi, ca urmare a atacării lor cu contestație, ca și cele care au fost ulterior atacate pe această cale, în termenul prevăzut de lege, nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului instanțelor judecătorești, sub aspectul legalității și temeiniciei, atât timp cât acestea au fost investite cu o cale de atac legal exercitată, în raport cu prevederile art. 24 (26) din Legea 10/2001, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului.
S-a mai reținut că a da o altă interpretare disp.art. 16 al.(1) și (2) din titlul VII al legii 247/2005 ar însemna să se contravină prev. art. 3 din Codul civil, potrivit căreia judecătorului nu îi este îngăduit să refuze a judeca, precum și dreptul de acces liber la justiție, reglementare prev. de art. 21 din Constituție, republicată și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Conform acestei decizii, cât și deciziei de casare nr. 1872/27.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție obligatorie pentru judecătorii fondului cu privire la problemele de drept dezlegate, se reține că prima instanță în mod corect a reținut că este competentă să cenzureze valoarea imobilului a cărui restituire în natură nu mai este posibilă, și pentru care unitatea deținătoare a recunoscut reclamantei dreptul la măsuri reparatorii în echivalent.
Referitor la valoarea de circulație a acestui teren, se reține că prin expertiza - supliment efectuată de expert, cu ocazia rejudecării cererii, s-a concluzionat că aceasta este de 445 euro/
Din suplimentul la raportul de expertiză realizat la 20.12.2007 ( fila 99 dosar fond) și care a avut ca obiectiv actualizarea valorii de circulație stabilită la instanța de fond (în primul ciclu procesual) al imobilului revendicat de reclamanți, format din suprafața de teren de 3,70 ha. situat în zona ului Universitar C, rezultă că pentru actualizarea valorii stabilită prin expertiza inițială s-a procedat la utilizarea metodei comparative. Această metodă impune compararea terenului evaluat cu oferte de vânzare ale altor terenuri ale căror caracteristici sunt comparabile cu cele ale terenului în cauză, folosind informații din ofertele date de agențiile imobiliare.
Aceeași metodă a fost utilizată și cu ocazia efectuării expertizei în primul ciclu procesuale, de către același expert ( filele 179-185 dosar nr. 2233/2005 al Tribunalului Constanța ) iar părțile, inclusiv apelanții pârâți, nu au avut obiecțiuni la concluziile expertizei ( fila 194).
Este real că valoarea stabilită în expertiza inițială a fost de 167,80 euro/, sumă agreată în prezent de către apelanți, dar această valoare stabilită la nivelul lunii ianuarie 2006, nu mai este de actualitate. Valoarea de circulație a terenului în zona de referință, în intervalul ianuarie 2006 - ianuarie 2008 crescut prețul unui de teren variind ( conform ofertelor menționate de expert - fila 101 dosar nr- al Tribunalului Constanța ) între 350 - 750 euro/
Pentru considerentele expuse, se reține că în mod corect prima instanță a valorificat concluziile suplimentului la raportul de expertiză reținând că valoarea terenului notificat de reclamantă este de - euro (445 euro/).
Conform art. 296 cod pr. civilă urmează a se admite apelul pârâților și se va schimba în parte hotărârea apelată în sensul respingerii acțiunii în contradictoriu cu Consiliul Local C ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
La rândul ei, reclamanta a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 382 din 1.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, prin care s-a respins cererea sa de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 148 din 19.02.2008 pronunțată de aceeași instanță.
Apelanta a susținut că deși a investit prima instanță cu o acțiune ce avea două capete de cerere și anume " anularea parțială a Dispoziției nr. 2536/15.06.2005 emisă de Primarul Municipiului C, numai în ceea ce privește evaluarea imobilului " și " obligarea pârâtelor de a-i acorda reclamantei bunuri imobile în compensare, echivalente valoric cu valoarea reală a imobilului preluat abuziv, constatând totodată dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent ", prima instanță a soluționat numai primul capăt de cerere.
Analizând legalitatea sentinței civile nr. 382 din 1.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în raport de criticile reclamantei, se constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform disp.art. 2812cod pr. civilă se poate proceda la completarea hotărârii numai în caz deminus petita, atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unei cereri principale sau accesorii sau asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Analizând hotărârea judecătorească a cărei completare se solicită - sentința civilă nr. 148/19.02.2008 - se constată că aceasta a arătat în considerentele hotărârii că " față de obiectul acțiunii și decizia de casare, nu mai este îndreptățită să verifice în contextul legii reparatorii, care este modalitatea de restituire, având în vedere că dispoziția nu a fost contestată sub acest aspect, actul cuprinzând dispoziția de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, în funcție de opțiunea părții ".
Această sentință nu a fost apelată de reclamanta.
Mai mult, în decizia de casare nr. 1872 din 27.02.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut opțiunea reclamantei de a i se atribui bunuri în echivalent în schimbul terenului preluat abuziv și imposibil de restituit în natură, reținând că ceea ce contestă reclamanta este tocmai valoarea terenului preluat abuziv, " funcție de care se vor acorda bunuri în echivalent " (fila 14 dosar nr- al Curții de Apel Constanța ).
Constatând că instanțele de fond și de apel au soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, respectiv dacă valoarea înscrisă în oferta unităților deținătoare este conformă cu valoare areală a bunului pentru care se acordă în schimb bunuri în echivalent, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat cauza cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Constanța pentru determinarea valorii reale a bunului notificat.
Conform disp.art. 315 Cod pr. civilă hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Respectând limitele casării și dezlegările date de instanța de recurs problemelor de drept referitoare la admisibilitatea cenzurării de către instanță a valorii imobilului notificat, instanța de trimitere a procedat la efectuarea expertizelor de specialitate.
Reținându-se că instanța de fond nu a omis să se pronunțe asupra vreunei cereri principale sau accesorii formulată de reclamantă, se constată că în mod judicios Tribunalul Constanțaa reținut că în cauză nu sunt aplicabile disp.art. 2812al(1) Cod pr. civilă.
De altfel, din analiza dispoziției nr. 2536/15.07.2005 emisă de Primarul municipiului C, rezultă că în art. 3 fost prevăzut dreptul reclamantei de a opta pentru următoarele alternative de despăgubiri, pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură:
- acordarea de alte bunuri în compensare, de aceeași natură sau servicii oferite în echivalent;
- acordarea de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital;
- acordarea de titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare;
- acordarea de despăgubiri bănești.
Art. 3 din dispoziție nu a fost contestat, partea exprimându-și opțiunea de a primi bunuri în compensare ( art. 4 din dispoziție), aspect reținut de altfel și în decizia de casare.
Nefiind contestat acest drept de opțiune și avându-se în vedere că disp.art. 16 și următoarele din titlul VII al Legii 247/2005 nu sunt aplicabile în cauză, conform Deciziei nr. LII (52) din 4.06.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în mod corect s-a dispus respingerea cererii de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 148/19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în sensul obligării pârâților să acorde reclamantei bunuri în compensare la valoarea stabilită prin expertiza efectuată, după casarea cu trimitere.
Conform art. 274 cod pr. civilă, constatându-se că reclamanta este partea care a căzut în pretenții în prezentul apel, cererea sa de apel fiind respinsă ca nefondată, va fi obligată apelanta reclamantă la 300 lei cheltuieli de judecată către apelanții pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă, domiciliată în C,-, - 31,.A,.2,. 10, împotriva sentinței civile nr. 382 din 1.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Admite apelul formulat de apelanții pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL C și PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediile în C, bd. -, nr. 51, împotriva sentinței civile nr. 148 din 19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că respinge contestația formulată în contradictoriu cu Consiliul Local C, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă apelanta reclamantă la 300 lei cheltuieli de judecată către apelanții pârâți.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 iulie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Red.dec.jud.
10.07.2008
Dact.gref.
14 ex./ 10.07.2008
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
