Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 174/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 174/
Ședința publică din 24 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, -.A,. 14 și intimatul pârât CONSILIUL LOCAL C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 334 din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 15 iunie 2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Având nevoie de timp pentru a delibera, completul de judecată a amânat pronunțarea asupra apelului la 22 iunie 2009 și 24 iunie 2009, când a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Constanța, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului C, Municipiul C prin primar și Consiliul local C, să oblige pârâții la restituirea și lăsarea în deplină proprietate și netulburată posesie a imobilului situat în C,--10, compus din teren în suprafață de 349. și construcții, iar în măsura în care nu este posibilă restituirea în natură, obligarea pârâtului Primarul municipiului C la emiterea dispoziției care să cuprindă oferta de despăgubiri.
În motivare, a arătat că imobilul a aparținut numiților și G care au adoptat-o pe numita, în urma adopției aceasta numindu-se. Cum la data căsătoriei era căsătorită cu, numele rezultat a fost cel de. și au avut o singură fiică, care în urma căsătoriei s-a numit.
A susținut reclamantul că imobilul a trecut în mod abuziv în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950, autorul său fiind exceptat de la naționalizare deoarece era muncitor.
, mama reclamantului, a formulat două notificări la Primăria C în urma apariției Legii nr.10/2001, respectiv nr.75431/ 16.06.2001 și nr.76739/19.06.2001, prin care a solicitat restituirea acestui imobil. Persoana notificată nu a dat însă curs notificării în termenul imperativ de 60 de zile prevăzut de lege, ceea ce atrage dreptul persoanei îndreptățite de a se adresa justiției în vederea restituirii imobilului.
În drept, a invocat disp. art.1 alin.2, art.2 alin.1, 3, 4 alin.3, art.22, art.23 și art.24 din Legea nr.10/2001.
În susținerea acțiunii, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiză tehnică imobiliară.
La dosar s-au depus următoarele înscrisuri: proces-verbal din 11.10.1940, adresa SC SA C nr.6910/20.11.1992 și plan anexă, adresele Direcției Patrimoniu - Primăria C nr.61664/26.10.2000, nr.-/24.10.2008, acte de stare civilă, certificat de moștenitor nr.2038/ 11.10.1994, nr.5/21.01.1997 și nr.8/31.01.2008, certificat de calitate de moștenitor nr.75-76-77/26.05.1997, copie-extras de pe actul de vânzare transcris la Tribunalul Constanța sub nr.1894/1934 eliberat de Filiala Arhivelor Statului C, extras de naștere, plan cadastral (1936-1938, 1994-1997), extras din Registrul de proprietăți-vol.I, pag.47, anexa la Decretul nr.92/1950, fișa bunului imobil, decizia prefectului județului C nr.139/2.06.1992 și tabelul-anexă, istoricul de rol fiscal, notificările înregistrate la. sub nr.13/6.06.2001 și nr.14/7.06.2001, autorizația de desființare nr.74/14.09.1994.
Prin încheierea de dezbateri din 25.11.2008, în raport de prevederile Legii nr.10/2001 și persoanele cărora le este conferită calitate procesuală în procedura prevăzută de această lege, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local C, acesta neavând calitate de entitate investită cu soluționarea notificării și nici de unitate deținătoare.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr. 334 din 17.03.2009 prin care a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului C și Municipiul C prin Primar.
S-a constatat că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri pentru imobilul situat în C,--10 compus din teren în suprafață de 349. și construcții.
A fost obligat pârâtul Primarul municipiului C să emită dispoziție în acest sens și să o înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local C ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001, pentru imobilul compus din teren în suprafață de 349. și construcții, situat în C,--10, județul
În prezent cele trei corpuri de casă care au aparținut autorului reclamantului au fost demolate iar suprafața de teren de 349. a fost atribuită în proprietate anumitor persoane.
Nefiind posibilă restituirea în natură a imobilului în litigiu, isntanța a obligat pârâtul să emită dispoziție pentru acordarea de despăgubiri bănești și să o înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
S-a respins acțiunea față de pârâtul Consiliul Local C ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă întrucât nu are calitatea de entitate investită cu soluționarea notificării și nici de unitate deținătoare.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 334 din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța au declarat apel Municipiul C reprezentat prin Primar și Primarul municipiului
Motivează apelul arătând că instanța nu s-a pronunțat asupra primului capăt de cerere cu care a fost investită, respectiv restituirea în natură a imobilului în litigiu și a dispus extra petita în sensul că a constatat calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri, lucru pe care reclamantul nu l-a solicitat.
Pronunțând în acest mod, instanța a încălcat disp. art. 129 al.6 Cod pr. civilă, conform căruia judecătorul urmează a se pronunța numai asupra obiectului cu care a fost investit.
În raport de disp.art. 111 Cod pr. civilă o astfel de cerere ar fi inadmisibilă.
În legătură cu terenul a cărui restituire se solicită, apelantul menționează că este în suprafață de 362,10. și din această suprafață a fost înstrăinată suprafața de 74,70. rămânând diferența de 287,40. la care este îndreptățit la măsuri reparatorii reclamantul intimat.
Referitor la construcțiile pentru care s-a solicitat acordarea de despăgubiri instanța de fond nu a făcut distincție între construcțiile existente și cele care au fost demolate pentru a stabili la care dintre ele reclamantul este îndreptățit la despăgubiri.
Pentru cele menționate mai sus, apelanții au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii primului capăt de cerere și admiterii celui de-al doilea capăt de cerere și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței apelate.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel invocate, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele:
Din prev. art. 130 al. ultim Cod pr. civilă, potrivit cărora judecătorii sunt datori să hotărască numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecății, rezultă că instanța nu poate depăși limitele investirii sale, dar totodată că ea nu poate să lase nesoluționate capetele de cerere cu a căror judecare a fost legal sesizată. Prin urmare, instanța este ținută să se pronunțe în limitele investirii sale cu privire la obiectul determinat al pricinii concretizat în cererea de chemare în judecată.
În speța de față, instanța a soluționat cererea în limitele investirii, în sensul că nu a acordat ceea ce nu s-a cerut, nu s-a pronunțat estra petita, astfel cum susțin apelanții.
Este adevărat că instanța de fond a reținut că reclamantul are calitate de persoană îndreptățită dar în virtutea acestei calități a stabilit că se pot acorda măsuri reparatorii conform legii nr. 10/2001. Constatând acest fapt nu înseamnă că s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere cu care nu a fost investită și în raport de disp.art. 111 Cod pr. civilă ar fi inadmisibil.
Pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Din cuprinsul disp. art. 1, art. 7 și art. 9 al.(1) din Legea 10/2001, republicată, rezultă principiul prevalenței restituirii în natură, în sensul că imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se găsesc în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Prin urmare, dacă prin notificare, persoanele îndreptățite în accepțiunea Legii 10/2001 solicită restituirea în natură a imobilului respectiv sau măsuri reparatorii prin echivalent, unitatea deținătoare sau entitatea investită cu soluționarea cererii este obligată să verifice cu prioritate posibilitatea restituirii în natură a bunului și numai în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, să acorde măsuri reparatorii în echivalent.
În speță, contestatorul a solicitat restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 349. și construcții, situat în C,--10, județul
Soluționând cauza pe fond, în mod corect instanța a reținut că reclamantul este succesorul legal al lui G care a avut în proprietate imobilul din litigiu, compus din suprafața de 446. pe care au fost edificate două corpuri de construcție.
În baza Decretului nr. 92/1950 acest imobil a fost naționalizat.
Reclamantul, în cauza dedusă judecății, s-a legitimat ca persoană îndreptățită conform art. 4 din Legea 10/2001 la măsuri reparatorii.
Din actele existente la dosar rezultă că din suprafața de 446. 74,70. au fost atribuiți prin decizia 139 din 2.06.1992, emisă de Prefectul județului C, în proprietate numitei, rămânând diferența de 374,30. Dar, reclamantul a solicitat numai 349. și având în vedere că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, instanța în mod corect a acordat măsuri reparatorii numai pentru 349. cât a solicitat.
În prezent această suprafață de teren nu este liberă, întrucât a fost atribuită în proprietate altor persoane ca urmare a demolării celor două corpuri de construcție conform autorizației de demolare nr. 74/1994 a Consiliului Local
În această situație, nu se poate restitui în natură imobilul în litigiu, nefiind posibilă aplicarea principiului prevalenței restituirii în natură ci acordarea de despăgubiri.
La acordarea de despăgubiri, instanța nu a făcut distincție între construcțiile existente pe acest teren în prezent și cele care au fost demolate, reclamantul având dreptul numai la acestea din urmă.
Ca atare, instanța în baza art. 296 Cod pr. civilă va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată în sensul că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri pentru construcțiile demolate în baza autorizației de demolare nr. 74/1994 a Consiliului Local Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil formulat de apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, -.A,. 14 și intimatul pârât CONSILIUL LOCAL C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 334 din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri pentru construcțiile demolate în baza autorizației de demolare nr. 74/1994 a Consiliului Local
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
- - Grefier, - -
- -
Jud.fond
Red.dec.jud.
6.07.2009
Dact.gref.
8 ex./7.07.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea
