Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 177/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR. 177/
Ședința publică din 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
Grefier - -
S-au luat în examinare apelurile civile formulate de:
apelantul reclamant și intimat, domiciliat în P N, strada - -, -.C,.3,.56, județul N, reprezentat prin mandatar, P N,-, -.C,.2,.49, județul N;
II. apelantul pârât și intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-;
împotriva sentinței civile nr. 186, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 26 februarie 2008, în dosarul nr-, având ca obiectcontestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru apelantul pârât, avocat, în substituire pentru avocat, lipsind apelantul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefier, prin care s-a evidențiat faptul că, prin serviciul registratură, apelantul prin mandatar a trimis prin fax note scrise.
Întrebat fiind de către instanță, apărătorul apelantului pârât învederează că nu s-a emis dispoziție de revocare a deciziei.
Având cuvântul, apărătorul apelantului pârât depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv protocolul de predare-primire nr. 7472/06.07.2004, încheiat între C și, prin procurist - pentru imobilul situat în C,-,. B,. 13; sentința civilă nr. 9006/20.06.2001 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 6280/2000; adresa nr. 91907/27.06.2008 emisă de Primăria Municipiului C în care se menționează că dispoziția nr. 2232/25.07.2006 a fost comunicată la adresa din C,-, -. F,. 2,. 55, ca urmare a solicitării dlui. formulată la Primăria Municipiului
Totodată, apărătorul apelantului pârât confirmă împrejurarea că dispoziția nr. 2232/25.07.2006 emisă de Primarul Municipiului Caf ost comunicată lui la altă adresă decât cea specificată de apelantul reclamant; ulterior dispoziția a fost comunicată reclamantului la adresa indicată de acesta. De asemenea, mai arată că nu mai are alte cererii sau probe de solicitat.
Deliberând, instanța, față de înscrisurile depuse de către apelantul pârât la acest termen, apreciază că acestea nu sunt înscrisuri noi și având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului apelantului pârât asupra celor 2 apeluri.
Având cuvântul, apărătorul apelantului pârât arată că 2 criticii au fost aduse hotărârii de fond. O critică vizează aspectul formal de procedură, fapt pentru care se apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală. Cea de-a doua critică se referă la faptul că prin hotărârea de fond s-a respins cererea de acordare cheltuielilor de judecată către pârât. Se apreciază că instanța de fond a încălcat în mod flagrant dispozițiile art. 274.pr.civ. care arată clar că partea care cade în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În concluzie, apărătorul apelantului pârât solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu consecința desființării hotărârii apelate, iar pe fondul cauzei admiterea excepției lipsei de obiect, respingerea primului capăt de cerere ca fiind lipsit de obiect, respingerea celorlalte capete de cerere ca nefondate și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, solicită cheltuieli de judecată în apel.
În referire la apelul declarat de reclamantul, apărătorul apelantului pârât solicită respingerea apelului reclamantului.
Instanța rămâne în pronunțare asupra motivelor de apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 24.05.2007, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului C, ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat să soluționeze notificarea formulată de reclamant în 2001 pentru restituirea cotei-părți de 1/7 din imobilul situat în C, str. - - ( actual str. - cel ) nr. 60,. 46,. B,. 1,. 13, la plata de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în anul 1984 reclamantul a plecat în cursă pe o navă a fostei C și nu a mai revenit în țară decât după căderea regimului comunist. Urmare a acestei plecări, prin decizia nr.14/15.01.1985 a fostului Consiliu Popular al județului C, emisă în temeiul Decretului nr. 223/1974, s-a preluat în proprietatea statului cota de 1/7 din imobilul sus-menționat, care a fost dobândit în timpul căsătoriei reclamantului cu numita, conform titlului de proprietate nr. 9782/26.05.1981.
A susținut reclamantul că după apariția Legii nr.10/2001 a solicitat restituirea cotei sale indivize prin notificarea înregistrată la Primăria municipiului C sub nr. 87635/2.07.2001 și că în ciuda demersurilor efectuate - telefoane și adrese transmise prin fax, dar și scurte vizite făcute în țară (dat fiind că în prezent locuiește în Australia) - solicitarea sa nu a fost soluționată prin dispoziție motivată.
La termenul din 25.09.2007 a fost depusă la dosar o cerere a mandatarului reclamantului, numita, care a confirmat alegerea de domiciliu procesual făcută de reclamant prin acțiune.
La termenul din 29.01.2008 pârâtul a depus la dosar dispoziția nr. 2232/25.07.2006 privind soluționarea cererii de restituire în natură formulată de reclamant, referatul comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 și actele care certifică transmiterea dispoziției către reclamant ( filele 61 - 66 ).
Reclamantul a arătat că, deși primul capăt de cerere a rămas fără obiect, pârâtul trebuie obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate până la obținerea dispoziției de soluționare a notificării, iar Primarul municipiului Cas olicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată generate de acest proces.
Prin sentința civilă nr.186/26.02.2008 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea reclamantului și cererea Primarului municipiului C, de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
La pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere că pretenția principală, care a vizat o obligație de a face, a rămas fără obiect în condițiile în care autoritatea locală pârâtă a dovedit existența dispoziției nr. 2232/25.07.2006, emisă anterior promovării prezentei acțiuni, iar cererea privind plata daunelor cominatorii a fost respinsă atât pe considerentul stingerii obligației de a face impusă pârâtului prin dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, cât și în raport de incidența art. 5802din Codul d e procedură civilă, care reglementează amenzile civile aplicabile în cazul neîndeplinirii obligației cuprinsă într-un titlu executoriu.
Referitor la cheltuielile de judecată s-a reținut că în cuantumul acestora nu intră decât cheltuielile suportate de una dintre părți în vederea susținerii intereselor sale procesuale (taxe de timbru și timbre judiciare, onorarii expert și avocat, cheltuieli de deplasare generate de acordarea termenelor de judecată), nu și cheltuielile generate de demersurile preconflictuale ale părții (notificări, expertize extrajudiciare, deplasare la sediul instituțiilor, taxe de eliberare a documentelor), care se înscriu în categoria despăgubirilor.
În speță, la data notificării reclamantul și-a consemnat adresa ca fiind în municipiul C,-, iar reședința în-, și a solicitat ca actele de procedură să-i fie comunicate la această adresă, iar o nouă cerere de comunicare a notificării la adresa din municipiul PNa fost înaintată abia la 09.10.2006, când dispoziția de soluționare a notificării fusese deja emisă și comunicată.
A mai reținut instanța că susținerile conform cărora lipsa emiterii dispoziției a generat mai multe cheltuieli legate de transportul cu avionul în țară și consultarea unui apărător nu sunt probate de înscrisurile aflate la dosar, nefiind dovedită depunerea unor cereri succesive, corespunzătoare fiecărei deplasări, la sediul Primăriei C; totodată, bonul de plată a combustibilului, chitanța datată 20.02.2008 și desfășurătorul convorbirilor telefonice nu fac dovada unor cheltuieli de judecată care să poată fi impuse pârâtului.
Cheltuielile de judecată solicitate de pârât au fost respinse cu motivarea că autoritatea locală nu a dovedit demersul recomunicării dispoziției conform cererii din 09.10.2006 și interesul soluționării cu celeritate a prezentului litigiu.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul, prin mandatar, și pârâtul Primarul municipiului
Reclamantul a invocat greșita aplicare a prevederilor art.274 alin.1 din Codul d e procedură civilă, iar în motivare a arătat că, în condițiile în care dispoziția nr.2232/25.07.2006 nu a fost comunicată beneficiarului ei după emitere, la adresa indicată prin faxul trimis Primăriei municipiului C din Australia la 19.06.2006, deci anterior emiterii dispoziției, în mod greșit a fost înlăturată culpa procesuală a pârâtului în declanșarea și desfășurarea prezentului litigiu; aceasta cu atât mai mult cu cât reclamantului nu i-a fost adusă la cunoștință emiterea dispoziției nici cu ocazia deplasării personale la sediul Primăriei, în data de 09.10.2006, când pentru a afla stadiul soluționării notificării a formulat și cererea înregistrată sub nr.-/09.10.2006.
A mai susținut apelantul că deși în cuprinsul notificării a indicat o anumită adresă de comunicare a corespondenței, cu aproximativ o lună înainte de emiterea dispoziției a comunicat pârâtului o altă adresă în acest scop, iar în raport de aceste elemente este evidentă culpa procesuală a emitentului dispoziției și nelegalitatea soluției de respingere a cererii de obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la cuantumul cheltuielilor s-a arătat că acesta include contravaloarea deplasărilor făcute în țară de reclamant pentru formularea diferitelor demersuri la Primăria C, pentru împuternicirea mandatarei sale și promovarea cererii de chemare în judecată, dar și cele reprezentând contravaloarea deplasărilor mandatarei la C și a onorariului de avocat plătit pentru redactarea acțiunii și pentru consultațiile juridice acordate.
Greșita aplicare a prevederilor art.274 alin.1 din Codul d e procedură civilă a fost invocată și în apelul pârâtului Primarul municipiului C care a arătat că motivarea instanței de fond, conform căreia pârâtul nu a manifestat interes în soluționarea cu celeritate a cererii, echivalează cu interpretarea nelegală a dispozițiilor legale menționate.
S-a susținut și caracterul nefondat al acestei argumentații arătându-se că atâta timp cât pârâtul a fost reprezentat la fiecare termen de judecată, tergiversarea soluționării cauzei nu îi este imputabilă acestuia, ci reclamantului, căruia i-au fost acordate mai multe termene de judecată pentru a face precizări la acțiune.
Cea de a doua critică a apelantului pârât a vizat nepronunțarea instanței de fond asupra excepției lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată. S-a arătat că, deși în considerente s-a reținut că excepția este întemeiată, ea nu a fost soluționată în dispozitivul hotărârii atacate, unde nu s-a indicat modalitatea de respingere a acțiunii.
Intimatul reclamant a solicitat prin întâmpinare respingerea apelului pârâtului ca nefondat.
Apelantul pârât a depus la dosar înscrisurile care au justificat comunicarea dispoziției la adresa din C, str. - și protocolul de predare primire a imobilului în litigiu către numita, încheiat în urma sentinței civile nr.9006/2001 a Judecătoriei Constanța, prin care a fost sistată starea de indiviziune asupra acestui bun.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport cu criticile formulate instanța reține următoarele:
Cu privire la apelul reclamantului:
Temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală. De aceea, dacă la momentul introducerii cererii de chemare în judecată dreptul a cărui încălcare a fost dedusă judecății fusese deja recunoscut de pârât, culpa acestuia în declanșarea procesului nu poate fi reținută, iar prevederile art.274 alin.1 din Codul d e procedură nu pot fi aplicate.
În speță, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la instanță la 24.05.2007 și comunicată prin poștă la 18.05.2007, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la soluționarea prin dispoziție motivată a notificării înregistrată sub nr.280/28.06.2001 la..
Din înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond rezultă, însă, că notificarea menționată - formulată de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001 - fusese deja rezolvată la data formulării prezentei acțiuni, prin dispoziția nr. 2232/25.07.2006 a Primarului municipiului C, iar aceasta din urmă fusese comunicată beneficiarului ei la 01.08.2006, la adresa din C,-, -.F,.2,.55, fiind restituită expeditorului ca urmare a expirării termenului de păstrare la 14.08.2006.
Legalitatea acestei comunicări a fost în mod corect reținută de instanța de fond pentru că la momentul emiterii și comunicării dispoziției menționate singura adresă de corespondență adusă în mod valabil la cunoștința unității notificate era cea din C,-, -.F,.2,.55, indicată în cuprinsul cererii înregistrată la Primăria municipiului C sub nr.-/03.09.2006; referitor la fax-ul comunicat la 19.06.2006 se constată că nu se poate stabili cu certitudine că această comunicare a ajuns la cunoștința pârâtului câtă vreme în cuprinsul său nu se face mențiune la numărul notificării sau al naturii solicitării de restituire formulată de reclamant, iar din dovada de comunicare a fax-ului nu rezultă cine a fost destinatarul acestuia; totodată, cererea din 09.10.2006 nu prezintă relevanță în soluționarea cauzei pentru că la acea dată dispoziția de soluționare a notificării fusese deja emisă și comunicată reclamantului.
Din cele ce preced rezultă că, deși respingerea ca fără obiect a acțiunii reclamantului nu presupune că aceasta este neîntemeiată, culpa procesuală a pârâtului în declanșarea prezentului litigiu nu poate fi, totuși, reținută pentru că obligația a cărei executare se pretinde fusese deja îndeplinită la data introducerii acțiunii.
Din această perspectivă este lipsită de relevanță critica referitoare la dovada și cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant deoarece, în absența culpei procesuale a părții adverse, cererea de obligare a pârâtului la plata acestor cheltuieli este lipsită de temei.
În raport de considerentele expuse și de prevederile art.296, coroborat cu art.274 alin.1 din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge apelul reclamantului ca nefondat.
Cu privire la apelul pârâtului:
Din interpretarea dispozițiilor art.274 alin.1 din Codul d e procedură civilă rezultă că la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, astfel că partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câștigătoare.
Din acest punct de vedere este irelevantă buna credință a părții care a pierdut procesul pentru că atâta vreme cât prin demersul său procesual reclamantul a determinat pârâtul să avanseze o anumită sumă de bani cu titlu de cheltuieli de judecată și a pierdut procesul, el este obligat să suporte aceste cheltuieli pentru că se află în culpă procesuală.
Obligația de plată a cheltuielilor de judecată nu poate fi înlăturată de pretinsa lipsă de interes a pârâtului în soluționarea cauzei, cum în mod nefondat a reținut instanța de fond, pentru că pierderea procesului de către reclamant nu poate fi imputată pasivității părții adverse; pe de altă parte, această pretinsă pasivitate nu poate fi în mod întemeiat reținută în sarcina apelantului pârât deoarece amânarea soluționării cauzei la fond nu s-a datorat culpei acestuia, ci cererilor de amânare formulate de reclamant și necesității comunicării actelor depuse de pârât către mandatarul titularului acțiunii.
Din cele ce preced rezultă că îndreptățirea pârâtului la recuperarea cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond a fost în mod nejustificat contestată de tribunal, care a făcut o greșită aplicare a prevederilor art.274 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
Critica referitoare la nesoluționarea excepției lipsei de obiect a acțiunii nu este întemeiată pentru că nemenționarea în dispozitiv a modalității de respingere a acțiunii nu echivalează cu neexaminarea apărărilor și excepțiilor invocate de părți, în condițiile în care în considerentele hotărârii atacate această apărare a fost examinată și reținută ca întemeiată.
Pentru aceste considerente și în temeiul art.296 din Codul d e procedură civilă, instanța va admite apelul pârâtului și va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul că, în temeiul art.274 alin.1 din același cod, va obliga reclamantul la 500 lei cheltuieli de judecată către Primarul municipiului
Conform acelorași prevederi legale apelantul reclamant va fi obligat la 357 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în C,-, județ C - împotriva sentinței civile nr. 186/C/26.02.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința, în sensul că obligă reclamantul la 500 lei cheltuieli de judecată către pârâtul Primarul Municipiului
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge apelul formulat de reclamantul, domiciliat în P N, strada - -, -. C,.3,.56, județul N, reprezentat prin mandatar, domiciliat în P N,-, -. C,.2,.49, județul
Obligă apelantul reclamant către Primarul Municipiului C la 357 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond-
Red.jud.-/25.09.2008/4.ex.
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Irina Bondoc
