Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 18/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 10/2001
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 18
Ședința publică de la 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Pe rol, se află judecarea apelului declarat de Primăria comunei M - prin primar, județul S împotriva sentinței civile nr. 1357 din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava (dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns contestatoarea intimată, asistată de avocat -, lipsă fiind reprezentantul apelantei.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care avocat -, pentru contestatoarea intimată, față de motivele de apel invocate de apelantă precizează că nu are de solicitat probe.
Instanța, constatând apelul în stare de judecată a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței, considerând-o ca temeinică și legală. Fiind parte căzută în pretenții apelanta a fost obligată corect la plata onorariului expert iar cu privire la despăgubirile bănești pentru imobilul - casă de locuit acestea au fost acordare în temeiul aret. 2 lit. h din Legea 10/2001, întrucât imobilul a fost preluat abuziv. Solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Prin dispoziția nr. 161/3 noiembrie 2006 a Primarului comunei M -, județul Saf ost respinsă cererea de restituire în natură, precum și cererea de acordare a despăgubirilor bănești pentru imobilul casă de locuit din satul, formulată de și, cu motivarea că imobilul a fost demolat. Totodată, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, la valoarea acordată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
La data de 9 martie 2007, s-a adresat Tribunalului Suceava, solicitând ca, în contradictoriu cu Primăria comunei M, prin primar, să se anuleze dispoziția menționată și să se dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în echivalent bănesc, în cuantum de 100.000 lei RON.
În motivarea cererii a arătat că imobilul casă de locuit cu 8 camere, holuri și antreuri, având suprafața de 108 a aparținut tatălui său, în prezent decedat, fiind preluat abuziv în baza Decretului nr. 83/1949 și ulterior demolat.
Pârâta s-a opus acțiunii, arătând că dispoziția contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor, iar pretenția reclamantei privind acordarea de despăgubiri bănești contravine prevederilor art. 10 alin.1 și 8 din Legea nr. 10/2001, care prevăd tipurile de măsuri reparatorii în echivalent.
După administrarea probelor, Tribunalul Suceava prin sentința civilă nr. 1357/13 noiembrie 2007 a admis contestația și, anulând parțial dispoziția, a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul casă de locuit, la valoarea de 85.860 lei RON. Totodată, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată de 650 lei RON.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în speță, necontestat, reclamanta și-a dovedit îndreptățirea la măsuri reparatorii, în condițiile Legii 10/2001, pentru casa de locuit ce a constituit proprietatea autorului său, preluată abuziv de stat, fără plata vreunei despăgubiri și ulterior demolată.
Cum dispozițiile din forma inițială a Legii 10/2001, privind măsurile reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești au fost abrogate prin Legea nr. 247/2005, reclamanta este îndreptățită, în condițiile art. 10 din Lege, la măsuri reperatorii în echivalent.
Valoarea imobilului a fost stabilită prin expertiza de specialitate dispusă în cauză.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen legal pârâta prin reprezentant legal, arătând, în esență, că a fost în mod nelegal obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dispoziția contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 247/2005, iar instanța nu a anulat-o în fond, ci doar a completat-o stabilind valoarea imobilului, cu încălcarea prevederilor cap. V și VII ale legii.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de lucrările dosarului, Curtea va respinge apelul pentru următoarele considerente:
În speță cererea reclamantei de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv și ulterior demolat a fost formulată la data de 14.08.2001, sub imperiul dispozițiilor Legii 10/2001 în forma sa inițială, care prevedeau și posibilitatea acordării de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești.
Notificarea a fost soluționată de pârâtă prin dispoziția contestată abia la 3 noiembrie 2006, dată la care o astfel de măsură nu mai putea fi acordată, urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005.
Prin art. 16 alin. 1 și 2 din Legea nr. 247/2005, titlul VII, privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, legiuitorul face distincție între notificările deja soluționate la data intrării în vigoare a legii prin consemnarea unor sume ce urmează a se acorda ca despăgubire și cele care nu au fost soluționate până la data respectivă, care vor fi predate secretariatului comisiei centrale, însoțite de decizia/ dispoziția entităților investite cu soluționarea lor, conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor.
Aceste dispoziții conținând norme de procedură, imperative, sunt de imediată aplicare, încât pretenția reclamantei la plata despăgubirilor bănești nu mai are suport legal.
În ce privește stabilirea cuantumului despăgubirii, Curtea apreciază că, procedând, în limitele investirii, la evaluarea imobilului prin expertiza de specialitate, prima instanță nu a încălcat competențele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor; lucrarea întocmită, alături de sentință, poate constitui un punct de reper la emiterea titlului de despăgubire.
În raport de circumstanțele cauzei și de poziția procesuală a pârâtei, Curtea apreciază că prima instanță a făcut o corectă aplicare în speță a disp. art. 274-275 Cod procedură civilă, obligând-o la plata a Jd in contravaloarea expertizei.
În considerarea celor ce preced, Curtea, văzând disp. art. 296 Cod procedură civilă și art. 274 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de Primăria comunei M - prin primar, județul S împotriva sentinței civile nr. 1357 din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava (dosar nr-), ca nefondat.
Obligă apelanta să plătească intimatei suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red. Pl.
.
Ex. 4/21.02.2008
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Plăcintă Dochița
