Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 18
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamanta - cu domiciliul ales la Cabinet avocatură din B, str. -. -,nr.6,.6, sect. 5 împotriva sentinței civile nr. 243 din 17 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații PRIMARUL MUN.C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI cu sediul în C, jud. D și intimatul intervenient COLEGIUL " " cu sediul în C,-, jud. D, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns director adjunct I pentru intimatul intervenient COLEGIUL " " asistat de avocat lipsind apelanta reclamantă - și intimații pârâți PRIMĂRIA MUN.C, PRIMARUL MUN.C.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează nemotivarea apelului, după care:
Apărătorul intervenientului a cerut instanței să aplice sancțiunea decăderii reclamantei din dreptul de a formula motivele de apel, întrucât nu s-au depus până la prima zi de înfățișare și să treacă la analizarea apelului, potrivit dispozițiilor art.292, alin.2 urmând a se pronunța numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Constatând că apelanta reclamantă nu a formulat cereri în cauză instanța a făcut aplicarea art.287 alin 2 Cod procedură civilă și acordat cuvântul asupra apelului în limitele prevăzute de art.292 alin 2 Cod procedură civilă.
Avocat, pentru intimatul intervenient, a susținut că instanța de fond în mod corect a respins acțiunea formulată de reclamantă, având în vedere că imobilul solicitat în compensare aparține domeniului public și se află în administrarea Colegiului Național " " deci nu poate face obiectul măsurilor reparatorii de atribuire în compensare, nefiind disponibil. A solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat,fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
La data de 13 aprilie 2006 reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată împotriva Primarului Municipiului C, județul D și a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr.6790/2006 emisă de Primarul Municipiului C și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în compensarea cu alte bunuri deținute de entitatea investită cu soluționarea notificării nr. 917/N/2001 făcută prin BEJ, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă.
În motivarea acțiunii, a arătat că în baza Legii nr.10/2001 a formulat notificarea nr.917/N/2001 pentru imobilul situat în municipiul C, care la data punerii în executare a măsurii de preluare abuzivă în proprietatea statului era identificat ca fiind situat în C, pe Calea nr. 43 ( fostă str. -.- nr.9).
Reclamanta a susținut că Primăria Municipiului a refuzat în totalitate să aplice Legea nr. 10/2001 și a emis o dispoziție netemeinică, nelegală și inechitabilă, lăsând nesoluționate aspecte importante, precum stabilirea regimului juridic al proprietății, inclusiv identificarea terenului prin dimensiuni și vecinătăți și a ocupării lui în prezent sau propunerea de măsuri reparatorii în echivalent prin compensare cu alte terenuri.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.26, alin.3, art. 2, 7, 10, 11, 25, 26, 32 din Legea nr.10/2001 republicată, dispozițiile art.44 din Constituția României și Primul Protocol la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Prin încheierea din ședința publică de la 24 octombrie 2007 s-a încuviințat pentru reclamantă proba cu expertiza tehnică de evaluare a imobilului situat în C,-, indicat ca posibil bun imobil de acordat în compensare și a fost desemnat expert .
De asemenea, s-a încuviințat și cererea de a se cunoaște părerea unui expert care să se deplaseze pe teren și să precizeze dacă imobilele înscrise în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului există în mod real în incintele configurate în planurile de amplasament conform planurilor și schițelor atașate ( filele 226-229 ).
La data de 11 decembrie 2007, Colegiul Național " " prin Municipiul depus la dosar cerere de intervenție care fost precizată la data de 28 ianuarie 2008 și a solicitat admiterea în principiu a acestei cereri și introducerea în cauză în această calitate, iar pe fond admiterea acestei cereri și respingerea acțiunii reclamantei cu privire la acordarea de măsuri reparatorii în natură constând în teren în suprafață de 3600 aflat în incinta Colegiului Național"". Prin încheierea din ședința publică de la 27februarie 2008 instanța admis în principiu cererea de intervenție și în raport de art.49 alin.3 pr.civ. calificat această cererea ca fiind o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâților Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului
Pentru se pronunța astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile Legii nr.84/1995 modificată prin Legea nr.354/2004 intervenienta având personalitate juridică și prevederile Hotărârii nr.96/2001 a Consiliului Local al Municipiului C privind proprietatea privată și regimul juridic al acesteia în care se precizează la articolul 1 că se aprobă trecerea în patrimoniul public de interes local al municipiului a clădirilor și terenurilor în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar.
Pârâta Primăria Mun.C și intervenienta au invocat tardivitatea contestației.
Prin sentința civilă nr.243 din 17 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja respins excepția tardivității contestației, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de Colegiul " " din C și a respins acțiunea reclamantei -.
Excepția tardivității contestației s-a respins, instanța reținând că prima dispoziție cu nr. 6342/2003 nu a finalizat procedura măsurilor reparatorii iar dispoziția contestată nu a fost comunicată.
Pe fond, prima instanța a constatat că prin dispoziția nr.6790 din 2 martie 2006 Primarului Mun.C s-a respins cererea reclamantei, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în C, Calea nr.43 și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Lg.247/2005 și înaintarea dosarului către Secretariatului Comisiei Centrale din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
A reținut că autorul reclamantei - a dobândit prin contract de vânzare-cumpărare la data de 23 sept.1904 - imobilul pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii, imobil compus din teren în suprafață de 37877 mp.și două corpuri de clădire iar prin Decr.92/1950 imobilul a fost naționalizat.
Instanța a motivat că este corectă soluția de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului preluat prin naționalizare, terenul fiind afectat integral de utilități publice respectiv de lărgirea Străzii, de blocul de locuințe H2, de zona de protecție a blocului și de Grădina.
Starea de fapt actuală a imobilului s-a reținut pe baza raportului de expertiză întocmit de către exp..
Privitor la cererea reclamantei de a se acorda alte terenuri în compensare - instanța a argumentat că art.10 și 26 din Lg.10/2001 prevăd această obligație a unității deținătoare, dar că o astfel de măsură reparatorie depinde nu numai de voința unității notificate și a notificatorului, ci și de existența în patrimoniul unității notificate a unor bunuri care să poată fi acordate în compensare și nu există asemenea imobile, imobilele indicate de reclamantă și solicitate în compensare neavând natura juridică de bunuri disponibile.
În acest sens a motivat că imobilele aflate în administrarea unor instituții publice și în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ - teritoriale pot face obiectul compensării numai prin dezafectare și trecerea în proprietatea privată potrivit dispozițiilor.Legii 213/1998 - numai după intrarea în circuitul civil fiind posibilă atribuirea în compensare a acestor imobile.
A mai motivat că în cazul imobilelor preluate abuziv afectate unor activități de interes public de învățământ, sănătate și social culturale, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de 3 ani, dar reclamanta nu se regăsește în această situație, aceasta solicitând un alt imobil ceea ce constituie o veritabilă dare în plată ce presupune un act de dispoziție.
Interpretând dispozițiile legii speciale privitoare la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri, instanța a reținut că aprecierea asupra oportunității măsurii aparține exclusiv proprietarului imobilului - pentru că reprezintă un act de dispoziție - necenzurabil de către instanțe, întrucât actul presupune un acord de voință al deținătorului și al persoanei îndreptățite și nu o expropriere.
Pe baza probelor administrate în cauză s-a concluzionat că imobilele solicitate în compensare fac parte din domeniul public și sunt necesare activităților de interes public din învățământ - terenurile fiind ocupate de baza materială și cea accesorie învățământului.
A mai avut în vedere instanța că printr-o cerere adresată Primarului Mun.C la data de 13 mai 2003, reclamanta a precizat că renunță la cererea de restituire în natură a terenului său întrucât este afectat unor utilități publice și că solicită acordarea de despăgubiri bănești estimate la 400.000 USA.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, considerând-o netemeinică și nelegală.
Reclamanta nu a formulat motive de apel în termenul prevăzut de art.287alin.2 - respectiv până la prima zi de înfățișare, depunând motivele formulate doar după pronunțarea deciziei,în ședință publică, fără a formula în cauză cerere de amânare orei alte cereri.
În această situație - apelul reclamantei se va examina în limitele permise de art.292 alin.2 pr.civ. respectiv pe baza celor invocate de către reclamantă la prima instanță.
Apelul este nefondat.
Prin cererile formulate în fața primei instanțe, reclamanta a solicitat anularea dispoziției prin care i s-a soluționat notificarea, criticând nu respingerea cererii de restituire în natură a imobilului ce i-a aparținut - situat în C, Calea nr.43, ci doar modalitatea de acordare a măsurii reparatorii în echivalent.
Reclamanta a solicitat prin urmare anularea parțială a dispoziției prin înlocuirea măsurii reparatorii a despăgubirilor prevăzute de Lg.247/2005 - propuse prin dispoziție cu măsura compensării cu alte imobile, necontestând situația reținută în privința imobilului sau respectiv afectațiunea imobilului unei utilități publice.
De altfel, prin cererea adresată Primarului la data de 13 mai 2003 - reclamanta recunoscând că nu mai este posibilă restituirea în natură a imobilului preluat abuziv de la autorul său a solicitat să i se acorde despăgubiri bănești în cuantum de 400.000 USD - ceea ce a determinat emiterea inițială a dispoziției nr.6342 din 10.07.2003 prin care Primăria Mun.C a înaintat notificarea Prefecturii Jud.D ce avea la acea dată competența de a propune acordarea despăgubirilor bănești ca măsură reparatorie în echivalent.
Pe de altă parte, situația actuală a imobilului reclamantei s-a confirmat prin expertiza tehnică efectuată în cauză, ce a constatat că terenul este ocupat de extinderea unui bulevard, de blocuri de locuințe și de Grădina.
Dispoziția nr.6790/2006 a Primarului Mun.C - atacată în prezenta cauză - s-a emis ca urmare a intrării în vigoare a Legii 247/2005 care prin Titlul VII reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pârâta propunând acordarea despăgubirilor în noile condiții prevăzute de lege și stabilirea lor de către Comisia Centrală din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, căreia i s-au conferit competențe în acest scop.
Cum această dispoziție a fost emisă după intrarea în vigoare Legii 247/2005, instanța nu mai avea competența de a stabili cuantumul acestor despăgubiri, dar în speță s-a efectuat o expertiză pentru stabilirea valorii terenului și a construcțiilor preluate de la autorul reclamantei.
În actuala reglementare cuantumul despăgubirilor poate face obiect de analiză al instanței de contencios administrativ, dar după stabilirea lor prin decizia Comisiei Centrale.
Pe de altă parte, prin acțiune, reclamanta nu a solicitat instanței să stabilească valoarea acestor despăgubiri ci doar să înlocuiască măsura despăgubirilor cu cea a compensării cu alte bunuri.
Pentru clarificarea situației imobilelor indicate de reclamantă ca reprezentând soluții de compensare, instanța a administrat toate probele solicitate de către reclamantă pentru identificarea acestora și stabilirea situației acestora.
Inițial, reclamanta a indicat în acest sens imobilele în care funcționează grădinițe - imobile evidențiate în domeniul public al Mun.C și 14 imobile în care funcționează licee și colegii - și în final a solicitat să fie expertizat doar a imobilul din C -- în care funcționează Colegiul Național (Liceul Pedagogic), mai exact o suprafață de 11373,02 mp.teren.
Din expertiza tehnică efectuată în cauză de către expertul ca și din înscrisurile depuse la dosar (filele 336-337 dosar 2016/civ/2006) rezultă că acest teren este necesar funcționării Colegiului - fiind ocupat de baza sportivă a unității școlare sau afectat unor lucrări de extindere a bazei sportive cu o sală de sport necesară unei normale funcționări a Colegiului, raportat la numărul mare de elevi (1700) și o grădiniță - de aplicație a unității școlare.
Totodată, conform adresei nr.4255/14.07.2005 a Agenției pentru Protecția Mediului, partea de teren ce reprezintă parc cu o vechime de peste 125 ani cuprinde specii de arbori protejate prin lege astfel că nu i se poate schimba destinația.
Pe de altă parte, potrivit artt.166 alin.43- fraza a doua - înstrăinarea sau schimbarea destinației bunurilor din baza materială a învățământului se poate realiza doar cu avizul Ministerului Educației și Cercetării, încălcarea acestei dispoziții constituind infracțiune, iar conform alin.5 al aceluiași text - construcțiile și terenurile aferente procesului instructiv educativ nu pot fi transferate decât cu aprobarea Guvernului, la propunerea Ministerului Educației și Cercetării, fără plată și numai în interes public.
Prin urmare, imobilul solicitat de reclamantă în compensare nu este disponibil în sensul legii.
Prima instanță a făcut distincția necesară între ipoteza din art.16 al Legii 10/2001 - ce permite restituirea imobilelor preluate abuziv - ce aparțin domeniului public și ipoteza ce se analizează în speță a unui imobil din domeniul public - cerut în compensare - imobil ce nu a aparținut persoanei îndreptățite.
Corect a reținut prima instanță că în această din urmă ipoteză nu este posibilă compensarea directă, ce presupune un act de dispoziție, fiind necesară o trecere a imobilului în domeniul privat.
Față de aceste considerente, nu se constată temeiuri de schimbare a sentinței, urmând ca în baza art.296 pr.civ. să se respingă, ca nefondat, apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta - cu domiciliul ales la Cabinet avocatură din B, str. -. - nr.6,.6, sect. 5 împotriva sentinței civile nr. 243 din 17 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele pârâte PRIMĂRIA MUN.C, PRIMARUL MUN.C ambele cu sediu în C, jud. D și intimatul intervenient COLEGIUL " " cu sediul în C,-, jud. D, având ca obiect legea 10/2001.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
- - |
Aflată în CM,
semnează Grefier Secție
06.02.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/6 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu
