Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 18/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 18.
Ședința publică de la 21.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
GREFIER - - -
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant Prefectul Municipiului B împotriva sentinței civile nr.803 din 09.06.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a V-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât Primarul General al Municipiului
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul-pârât Primarul General al Municipiului B prin consilier juridic, care depune delegația de reprezentare la dosar, lipsind apelantul-reclamant Prefectul Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin motivele de apel, apelantul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul intimatului-pârât învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de apel.
Curtea,având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul intimatului-pârât pune concluzii de respingere a apelului formulat de apelantul-reclamant și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Curtea reține apelul în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Princererea de chemare în judecatăînregistrată pe rolul Tribunalului București secția a IX-a de contencios Administrativ și Fiscal la data de 23.01.2009, reclamantul Prefectul Municipiului Bac hemat în judecată pârâtul Primarul General al Municipiului B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea dispoziției nr. 9398/16.01.2008 emisă de pârât în baza Legii nr. 10/2001.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat în esență că dispoziția a cărei anulare se solicită este nelegală, întrucât prin aceasta notificatoarelor, și, le-a fost restituit în natură imobilul din B,-, sector 5, în condițiile în care imobilul restituit a intrat în proprietatea statului în baza unei oferte de donație acceptată, care nu a fost anulată de instanțele judecătorești.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.19 alin.1 lit.e din Legea nr. 340/2004 republicată, art.5 din Titlul II al OUG nr.184/2002, pct. 2.2 și 21.6 din Capitolul III din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, aprobate prin HG nr.250/2007, art.9 alin.5 din HG nr.361/2005, art.1 alin.8 și art.3 alin.1 și 3 din Legea nr. 554/2004.
Prinsentința civilă nr. 439/04.02.2009, Tribunalul București Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscala admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența judecării cauzei în favoarea secției civile a Tribunalului București.
A reținut instanța că prevederile art.26 alin.3 din Legea nr. 10/2001 se referă expres numai la dispozițiile de respingere a cererilor de restituire, dar el trebuie aplicat pentru identitate de rațiune și în ceea ce privește dispozițiile de admitere a cererilor, deoarece legiuitorul a considerat că, prin emiterea dispoziției de admitere sau respingere a cererii de restituire s-a născut între emitent și beneficiar un raport juridic de drept civil și nu unul de drept administrativ, iar acest raport își păstrează natura juridică, indiferent de persoana care îi contestă legalitatea.
Cu privire la prevederile art.21.6 din HG nr.250/2007, care prevede competența instanței de contencios administrativ pentru soluționarea acțiunilor în anularea dispozițiilor introduse de prefect, tribunalul a reținut că hotărârea de guvern reprezintă un act normativ inferior Legii nr.10/2001, ce nu poate modifica art.26 alin.3 din lege și nici nu poate adăuga legii dispoziții suplimentare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a V-a Civilă a Tribunalului București la data de 09.03.2009 sub nr-.
Prinsentința civilă nr.803/09.06.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilăa admis excepția inadmisiblității acțiunii și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că acțiunea în anularea unei dispoziții de restituire în natură emisă în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 trebuie introdusă nu numai împotriva unității deținătoare, care a emis dispoziția, ci și împotriva persoanei căreia i-a fost restituit imobilul, existând o coparticipare procesuală pasivă obligatorie. Aceasta întrucât nu este posibil ca dispoziția de restituire în natură, titlu de proprietate conform dispozițiile art. 25 al. 4 din Legea nr. 10/2001, să fie anulată față de transmițătorul dreptului de proprietate și să rămână valabilă față de dobânditorul aceluiași drept.
În speță, tribunalul a constatat că, deși a fost citat cu mențiunea precizării poziției procesuale cu privire la necesitatea introducerii în cauză a persoanelor în favoarea cărora a fost emisă dispoziția de restituire, reclamantul a chemat în judecată numai organul emitent al dispoziției de restituire în natură. Cum instanța de judecată nu poate proceda din oficiu la introducerea în cauză a unor persoane care nu figurează în cererea de chemare în judecată, tribunalul, văzând și dispozițiile art.137 Cod Proc.Civ. a considerat întemeiată excepția invocată din oficiu.
Împotriva acestei sentințe a declaratapelreclamantul Prefectul Municipiului B, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală la data de 18.11.2009 sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de critică, apelantul-reclamant a arătat că instanța a admis în mod eronat excepția inadmisibilității acțiunii, ignorând temeiul de drept al acțiunii prefectului, hotărârea pronunțată fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece nu a ținut cont de temeiul de drept al acțiunii Prefectului Municipiului B, și anume: art.19, alin. 1, litera e din Legea nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată, art.5 al Titlului II din OUG nr.182/2002, aprobată și modificată prin Legea nr.48/2004, cu modificările și completările ulterioare, punctul 2.2 Capitolul III - "Măsuri instituționale" din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.l0/2001, aprobate prin HG nr.250/2007, care conferă prefectului dreptul de control al aplicării fazei administrative a Legii nr.l0/2001.
Tribunalul a considerat în mod greșit că în speță sunt incidente dispozițiile art.26, alin.3 din Legea nr.l0/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare (și nu așa cum din eroare probabil se menționează în cuprinsul Sentinței Civile nr. 803/09.06.2009, art.25, alin.4).
Au fost invocate dispozițiile art.123 alin.5 din Constituția României republicată, potrivit cu care: "prefectul poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.", precum și ale dispozițiilor art.19 alin.1 litera e din Legea nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată: prefectul "verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului județean, ale consiliului local sau ale primarului" și ale art.3 alin.1 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare: "prefectul poate ataca direct în fața instanței de contencios administrativ actele emise de autoritățile administrației publice locale, dacă le consideră nelegale; acțiunea se formulează în termenul prevăzut la art.11 alin. (1), care începe să curgă de la momentul comunicării actului către prefect și în condițiile prevăzute de prezenta lege. Acțiunea introdusă de prefect este scutită de taxa de timbru."
Rezultă că prefectul este autoritate de tutelă administrativă pentru autoritățile administrației publice locale. Prefectul exercită acțiunea în contencios administrativ ca reprezentant al statului, în temeiul textelor constituționale, ale Legii nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată, care menționează expres exercitarea controlului de legalitate și, în același timp, Legea contenciosului administrativ, lege cadru în ceea ce privește contenciosul administrativ care, detaliază procedura de control al legalității actelor administrative, iar unul dintre subiecții de sezină este prefectul.
În concluzie, prefectul are legitimare procesuală activă conferită prin legea fundamentală, precum și prin celelalte acte normative subsecvente acestuia, sus menționate. Textul constituțional reglementează legitimarea procesuală specială a prefectului de a ataca la instanțele de contencios administrativ actele administrative ale autorităților administrației publice locale, pe când Legea contenciosului administrativ consacră instituția tutelei administrative, în baza căreia prefectul poate contesta și ataca actele administrative ale autorităților administrației publice locale în fața instanței de contencios administrativ în calitate de organ de tutelă administrativă.
Autorii de drept administrativ au evidențiat că sensul termenului de "tutelă" este diferit de acela din dreptul civil, având în vedere aspectele potrivit cărora, pe de o parte, nu poate fi vorba de un incapabil care trebuie pus sub tutelă, iar pe de altă parte, numai instanța poate pronunța nulitatea unui act administrativ, fie la recursul unei peroane interesate, fie la recursul prefectului.
Controlul exercitat de către prefect se referă exclusiv la elementele de strictă legalitate, nu și de oportunitate, ele vizând, așadar, toate regulile legislative opozabile autorităților locale, precum și tratatele sau acordurile internaționale. Prefectul nu are doar facultatea, ci și obligația de a ataca actele ilegale ale autorităților locale dacă se apreciază, ca urmare a exercitării controlului de legalitate, că acestea sunt emise în nesocotirea normelor legale în vigoare.
În aceste condiții, competența de judecată a acțiunii intentate de prefect vă aparține întotdeauna tribunalului, secția de contencios administrativ, în conformitate cu art.10, alin.1 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, fiind vorba de acte emise la nivel local și județean.
Motivarea instanței de fond cu privire la admiterea excepției inadmisibilității acțiunii prefectului se întemeiază strict pe dispozițiile art. 26, alin (3) din Lega nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare (și nu așa cum din eroare, probabil, se menționează în cuprinsul Sentinței Civile nr. 803/09.06.2009, art.25, alin.4), apreciind că legea specială stabilește strict și limitativ persoana care poate declanșa o atare procedură judiciară, fără a ține cont de dispozițiile legii organice care reglementează activitatea prefectului, respectiv Legea nr.340/2004, republicată, coroborate cu celelalte dispoziții legale sus menționate.
Acțiunea prefectului are la bază interesul public legitim care vizează ordinea de drept, democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, precum și realizarea competentelor autorităților publice.
Raportat la aplicarea Legii nr.10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, arată că, potrivit prevederilor art.5 din Titlul II al OUG nr.184/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr.48/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art.2.2 din Capitolul "Măsuri instituționale" din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr.250/2007, care conferă prefectului dreptul de control al aplicării fazei administrative a Legii nr. 10/2001, "controlul aplicării fazei administrative a Legii nr.10/2001, republicată, se exercită de către autoritatea administrativă constituită în temeiul HG nr.316/2005, cu modificările și completările ulterioare, și, după caz, de către prefecții sau persoanele desemnate de prefecți în acest sens. Controalele se efectuează fie din oficiu, fie pe baza unor sesizări ale persoanelor îndreptățite. "
De asemenea, prevederile punctului 21.6 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, stipulează că: "Instituția prefectului va exercita controlul de legalitate asupra dispozițiilor de restituire emise de primari și de președinții consiliilor județene, iar în cazul în care se apreciază că acestea au fost ilegale (de exemplu, în cazul în care se restituie în natură un imobil pentru care nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate sau notificatorul nu face dovada calității de moștenitor al fostului proprietar), vor fi contestate pe calea contenciosului administrativ în temeiul Legii nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, cu modificările și completările ulterioare, și al Legii contenciosului administrativ nr.554/2004 cu modificările ulterioare."
În ceea ce privește fondul cauzei, acțiunea prefectului este justificată, în condițiile în care, deși prefectul a solicitat autorității emitente prin adresa CB/1652/.02.2008 modificarea de urgență a actului administrativ atacat, acesta nu a fost modificat/completat pe cale administrativă.
Astfel, prin Dispoziția nr.9398/16.01.2008 emisă în baza Legii nr.10/2001 de Primarul General al Municipiului B privind pe notificatoarele, și, a fost comunicată instituției prefectului în data de 22.01.2008, cu adresa de înaintare 151/6/22.01.2008 de către Secretarul General al Municipiului B, fără documentația doveditoare (rectificându-se o eroare materială de la art.4 al Dispoziției sus amintită, aceasta i-a fost recomunicată în data de 11.03.2008, tot fără documentația doveditoare), a fost restituit în natură imobilul situat în Calea -, nr.74, sector 5,
Din analizarea preambulului dispoziției înaintate de către Primăria Municipiului B rezultă că imobilul notificat a trecut în proprietatea statului în baza de donație autentificată sub nr.2832/15.04.1981 și acceptată în baza Decretului nr.478/10.12.1954 de către Consiliul Popular al Municipiului B prin Decizia nr.- a Sfatului Popular.
Având în vedere că donațiile se pot perfecta și între absenți în mod autentic (art.814 Cod Civil), iar în situația unei oferte de donație autentificate notarial făcute de către notificatori/autorii acestora și a unei acceptări făcute de către un organ al administrației publice locale potrivit competențelor conferite de lege la data respectivă, printr-un act juridic administrativ ce se bucură de prezumția de autenticitate, potrivit art. 1171 Cod Civil, suntem în situația unei donații autentice.
Luând în calcul situația expusă mai sus, apreciază apelantul-reclamant că este necesară o hotărâre judecătorească de anulare a donației în sensul prevederilor art.2 pct.(c) din Legea nr.l0/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare "imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 din Codul civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă" și ale punctului art.2.2 din Capitolul III - "Măsuri instituționale" din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, aprobate prin HG nr.250/2007."
În acest ultim caz se va acorda beneficiul legii numai dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și numai după ce persoana îndreptățită va depune originalul sau copie legalizată de pe respectiva hotărâre. "
În acest sens, precizează că nu ne aflăm în situația unei donații neautentificate, încheiate în condițiile Decretului 478/1954 privind donațiile făcute statului, deoarece intenția autorului notificatoarelor de a gratifica Statul Român s-a făcut pe baza unui act autentic, oferta de donație fiind autentificată notarial, iar acceptarea acesteia de către stat s-a făcut prin decizie a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului B potrivit atribuțiilor conferite acestuia de lege (art. 11, 36 alin.1 litera t și a art.61 din Legea nr.57/1968 privind organizarea și funcționarea consiliilor populare și a art.2 din Decretul nr.478/1954), astfel încât decizia de acceptare a donației, în acest caz, nu poate fi interpretată decât ca un act autentic.
Față de cele arătate și luând în considerare jurisprudența constantă în domeniul anulării donațiilor făcute statului pe baza cererilor foștilor proprietari/succesibililor acestora (în caz contrar considerându-se că bunul a intrat în patrimoniul statului pe baza unui act juridic valabil), prefectul a solicitat anularea actului administrativ, respectiv anularea Dispoziției nr.9398/16.01.2008 pentru lipsa hotărârii judecătorești de anulare a donației către stat.
Având în vedere dispozițiile legale susmenționate, precum și cele ale art.1, alin.(3) din Legea - privind prefectul și instituția prefectului, republicată, potrivit cărora "prefectul este garantul respectării legii (. ) la nivel local", apreciază că în cuprinsul uni act administrativ de soluționare a notificării în temeiul Legii nr.l0/2001, evidențierea cu claritate a dovezilor privind proprietatea bunului care se restituie în natură, este obligatorie.
Cererea de apel a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.282 Cod Procedură Civilă, dispozițiile Legii nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr.- privind prefectul și instituția prefectului, republicată și ale Legii nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Intimatul Municipiul B nu a formulat întâmpinare, prezentându-se în fața curții prin reprezentant convențional și solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând sentința apelată în raport de dispozițiile art.295 Cod Proc.Civ. și de motivele de critică expuse mai sus, curtea constată căapelul este nefondat.
Astfel, pe de o parte curtea remarcă lipsa din memoriul cuprinzând motivele de apel a oricărei critici legate de motivul determinant al respingerii de către prima instanță a cererii de chemare în judecată, majoritatea argumentelor susținute în cererea de apel fiind străine cauzei prin raportare la limitele devoluțiunii impuse instanței de apel d e prevederile art.129 și art.295 Cod Proc.Civ.
Astfel, nu pot fi analizate în prezentul apel d ecât aspectele legate de inadmisibilitatea acțiunii, reținută de tribunal, iar dintre toate criticile expuse, singura apărare ce poate fi analizată în contextul soluției date de prima instanță este cea legată de natura juridică a acțiunii și de temeiul de drept al acesteia.
În acest sens, vor fi înlăturate criticile în sensul existenței calității procesuale active a apelantului reclamant (care nu a fost nicicând contestată în prezentul litigiu) și de temeinicia acțiunii reclamantului (față de respingerea acțiunii ca inadmisibilă și de dispozițiile art.297 Cod Proc.Civ.).
Pe de altă parte, curtea reține că apelantul reclamant a susținut inaplicabilitatea prevederilor art.26 alin.3 al Legii nr.10/2001 privind procedura de contestare în fața secției civile a tribunalului a dispoziției emise în soluționarea notificării, argument din care deriva (probabil, nefiind invocat expres) concluzia privind suficiența cadrului procesual subiectiv astfel cum a fost stabilit de reclamant și inexistența necesității chemării în judecată și a beneficiarului dispoziției de restituire.
În legătură cu aceste aspecte, curtea notează, în primul rând, că hotărârea prin care secția specializată de contencios administrativ s-a dezînvestit în favoarea secției civile a aceleiași instanțe, deși a fost denumită sentință și cuprinde mențiunea privind existența căii de atac a recursului conform art.158 alin.3 Cod Proc.Civ. este în realitate supusă căii de atac a apelului odată cu sentința prin care a fost soluționată acțiunea.
Aceasta întrucât competența secțiilor specializate ale aceleiași instanțe nu este o competență materială sau teritorială, astfel că trimiterea cauzei de la o secția la alta nu presupune dezînvestirea instanței în sensul reglementat de art.158 Cod Proc.Civ. prin urmare, ne regăsim în ipoteza prevăzută de art.282 alin.2 teza I Cod Proc.Civ. când încheierea poate face obiectul căii de atac declarată împotriva hotărârii pe fond.
În aceste condiții, curtea reține că, după cum în mod corect a reținut instanța de contencios administrativ care a apreciat în sensul necompetenței sale, dispozițiile legale invocate de reclamant în cererea de chemare în judecată, art.5 din Titlul II din OUG nr. 184/2002, art. 9 alin. 5 din HG nr.361/2005, precum și punctul 2.2 din Capitolul III "Măsuri instituționale" din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 în forma în vigoare la data sesizării instanței, aprobate prin HG nr. 250/2007, prevăd căprefectulexercităactivitatea de controlasupraaplicării fazeiadministrative a proceduriireglementate de Legea nr. 10/2001, fără însă a se referi în mod direct la procedura de soluționare a vreunei cereri formulate de prefect în cadrul acestui control.
Au mai fost invocate de reclamant prevederile pct. 21.6 din aceleași norme, potrivit cărora: "Instituția prefectului va exercita controlul de legalitate asupra dispozițiilor de restituire emise de primari și de președinții consiliilor județene, iar în cazul în care se apreciază că acestea au fost ilegale (de exemplu, în cazul în care se restituie în natură un imobil pentru care nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate sau notificatorul nu face dovada calității de moștenitor al fostului proprietar), vor fi contestate pe calea contenciosului administrativ în temeiul Legii nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, cu modificările și completările ulterioare, și al Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare."
O astfel de procedură nu este însă deschisă prefectului în temeiul Legii nr.554/2004, câtă vreme dispoziția a fost emisă și a fost eliberată persoanei îndreptățite și, în consecință, raportul juridic de drept administrativ s-a transformat într-un raport juridic de drept civil, în cadrul căruia beneficiarul dispoziției a uzat de drepturile sale în fața terților, astfel că dispoziția dobândește valoarea unui titlu de proprietate, act juridic civil.
Nu mai sunt îndeplinite cerințele art.1 și următoarele din Legea nr. 554/2004 pentru formularea unei acțiuni pentru anularea unui act administrativ, deoarece dispoziția nu mai are un asemenea caracter ulterior intrării sale în circuitul actelor juridice civile.
Prin urmare, norma metodologică nu poate adăuga la lege.
În consecința celor arătate, curtea va înlătura argumentele apelantului-reclamant legate de natura juridică a acțiunii sale și de instanța competentă aos oluționa.
Totodată, reține că, independent de procedura în care se judecă cererea reclamantului, cadrul procesual subiectiv implică și includerea beneficiarului dispoziției de restituire, în caz contrar urmând a se pronunța o hotărâre judecătorească privitoare la valabilitatea titlului său de proprietate în care acest subiect de drept nu este implicat și, prin urmare, nu își poate formula vreo apărare, însă hotărârea nu va fi lipsită de efect în privința sa.
Pentru aceste considerente, curtea constată că în mod corect a reținut tribunalul inadmisibilitatea cererii pentru lipsa coparticipării procesuale obligatorii, urmând a respinge apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.299 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant PREFECTUL MUNICIPIULUI cu sediul în-, sector 5împotriva sentinței civile nr.803 din 09.06.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a V-a Civilă în dosarul nr-în contradictoriu cu intimatul-pârât PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI cu sediul în B, nr.291-293, sectorul 6, ca nefondat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnored. AP,
4 ex. / 29.03.2010
Secția a V-a civilă - Jud.
Președinte:Ileana Ruxandra DănăilăJudecători:Ileana Ruxandra Dănăilă, Georgeta Stegaru
