Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 183/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 183
Ședința publică de la 09 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamanta domiciliată în C, str. -, - 27,. 6, D împotriva sentinței civile nr. 82 din data de 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR, PRIMARUL MUNICIPIULUI C - C, D, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DGFP D - C,-, D, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă asistată de avocat, lipsind intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR, PRIMARUL MUNICIPIULUI C - C, D, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DGFP
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând că nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Avocat pentru apelanta reclamantă, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii privind acordarea de despăgubiri atât pentru terenul cuprins în dispoziția nr. 5069/2008 cât și pentru casa demolată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea formulată la data de 11 noiembrie 2008, reclamanta a chemat în judecată pe Primăria Mun. C prin Primar, Primarul Mun. C și Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, solicitând anularea Dispoziției nr. 5069/20.10.2008 emisă de Primarul Mun. C și obligarea pârâtelor la acordarea de despăgubiri pentru întreg imobilul expropriat, respectiv atât pentru teren cât și pentru construcția casă de locuit demolată.
În motivare, reclamanta a susținut că anterior anului 1989 deținut un imobil situat în C,- ce era compus din teren în suprafață de 520 mp și casa de locuit, care în baza decretului nr. 393/1988 a fost expropriată. După apariția legii nr. 10/2001, în urma demersurilor făcute, a constat că imobilul nu se mai poate restitui deoarece este ocupat de blocul în care locuiește în prezent și a fost propusă pentru acordarea de despăgubiri, întocmindu-se procesul verbal de negociere nr. 26906/2004. Prin Decizia nr. 7943/2005 emisă de Primarul Mun. C s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru întreg imobilul și dosarul a fost înaintat la. Această instituție a restituit dosarul la Primărie dat fiind că, în opinia sa reclamanta nu a solicitat și construcția.
La dosar a depus Dispoziția nr. 5069/20.10.2008 emisă de Primarul Mun. C, Dispoziția nr. 7943/21.04.2005, Dispoziția nr. 39/15.01.2003.
În cauză a formulat întâmpinare pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B invocând excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că prin notificarea nr. 1289/N/2001 reclamanta a solicitat restituirea în natură sau luarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în C,-, jud. D, iar Primăria a soluționat prin dispoziție motivată această solicitare. Potrivit art. 6 alin.1 din OUG 25/2007 este un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor care asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În cursul procedurii administrative, entitatea competentă a se pronunța asupra pretențiilor de restituire decurgând din Legea nr. 10/2001 este cea căreia îi incumbă, potrivit legii obligația de restituire și în acest context, potrivit modificărilor actului normativ reparatoriu, prin titlurile I și VII din Legea nr. 247/2005, în cazurile în care nu este posibilă restituirea în natură se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Potrivit art. 1 alin.2 din legea nr. 10/2001 republicată, măsurile reparatorii prin echivalent constau în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate, în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
La solicitarea instanței au fost înaintate la dosar actele care au stat la baza emiterii dispoziției contestate, respectiv: referatul nr. 26906/2008 întocmit de Primăria Mun. C, hotărârea nr. 639/10.03.2005 emisă de DGFP D, Dispoziția nr. 7943/21.04.2005, fișa tehnică a imobilului, Dispoziția nr. 39/15.01.2003, cererea de completare nr. -/23.10.2002, proces verbal din 31.03.1989, stat de plată a despăgubirilor pentru proprietari supusși decretului nr. 393/1988 proces verbal de evaluare nr. 10/1989, certificat nr. 6/1974, acte de stare civilă proces verbal de negociere, act de donație din 19.03.1974, notificarea nr. 1289/N/2001.
La termenul din 30.01.2009 reclamanta prin apărător a solicitat introducerea în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanțelor și Economiei.
Prin întâmpinarea formulată la data de 03.03.2009 Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Dai nvocat lipsa calității procesual pasive având în vedere că unitatea deținătoare a imobilului solicitat de reclamantă este Primăria, unitate care de altfel a soluționat și notificarea și a emis dispoziția contestată. În drept, a invocat dispozițiile art. 28 din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 82/2009 a Tribunalului Doljs -a respins contestația formulată de către petentă, reținându-se că aceasta a primit prin dispoziția atacată ceea ce a cerut, respectiv c/v terenului expropriat.
Petenta nu a solicitat în plus și contravaloarea casei demolate, așa încât nici prin dispoziție și nici instanța nu poate să acorde acesteia ceea ce nu s-a cerut.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea ei ca lipsită de temei cu admiterea pe fond a cererii și acordarea în plus a c/v despăgubirilor pentru casă.
Apelanta a arătat că instanța nu a făcut o corectă interpretare a probatoriului din dosar și că din conținutul cererii sale de reconstituire rezultă clar că aceasta a solicitat plata de despăgubiri atât pentru teren cât și casa demolată.
Apelul este fondat.
Prin cererea formulată în temeiul Legii 10/2001, petenta a solicitat restituirea sau plata c/v unui teren intravilan expropriat pentru edificarea unui cartier de blocuri, dar și c/v casei demolate existente pe acest teren.
Conținutul acestei cereri este clar și neechivoc, chiar dacă cererea privind construcția s-a făcut printr-o completare, respectiva completare este datată cu aceeași dată ca a cererii principale, este semnată și deci întreaga solicitare este unică și reprezintă voința petentei de a beneficia de dispozițiile Legii 10/2001, atât pentru teren cât și pentru casa demolată.
Prin dispoziția nr. 5069/20087Primarul Municipiului C îi recunoaște dreptul petentei la despăgubiri, dar numai pe terenul ce în mod evident nu poate fi restituit în natură.
Pentru casă nu s-a pronunțat pe considerentul inexistenței vreunei cereri în acest sens.
Instanța de fond la rândul ei apreciază că reclamanta este îndreptățită numai la măsuri reparatorii pentru terenul ocupat în prezent de un cartier de blocuri. Instanța a apreciat însă cu privire la supraedificat, că reclamanta nu a cerut măsuri reparatorii, așa încât nu i s-a putut acorda ceea ce ea însăși nu a cerut.
Conținutul cererii formulate de reclamantă pentru măsuri compensatorii în temeiul legii 10/2001 contrazice cele reținute de instanță.
Cererea este clară și completă, reclamanta solicitând atât contravaloarea terenului, eventual atribuirea în natură, precum și c/v casei demolate.
Ca urmar5e, atât comisia de restituire cât și instanța de judecată trebuia să observe voința neechivoc exprimată de reclamantă.
Faptul că au omis și atribuirea de despăgubiri pentru casa demolată, face ca hotărârea instanței de fond să fie lipsită de temei ca urmare a analizării incomplete a probei determinante în cauză și aflată la fila 108 din dosar.
Este de netăgăduit că reclamanta a fost proprietara terenului din litigiu și tot în mod necontestat pe acest teren s-a aflat și o casă în care a locuit6 reclamanta.
Atât casa cât și terenul au fost expropriate, casa a fost apoi demolată, iar pe teren s-au construit blocuri de locuințe.
Este evident că nici terenul și nici casa demolată nu mai pot fi restituite în natură, terenul fiind ocupat efectiv - fapt recunoscut de reclamantă - iar casa nu mai există.
Așadar reclamanta are dreptul conform dispozițiilor art. 1 și următorii Legea 10/1001 să solicite c/v despăgubirilor, iar pârâta are obligația să acorde aceste despăgubiri în temeiul Legii 10/2001 atât pentru teren - așa cum a făcut-o - dar și pentru casă.
În consecință Curtea apreciază că apelul reclamantei este fondat, și că aceasta are dreptul de a primi despăgubiri atât pentru teren cât și pentru casa demolată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamanta domiciliată în C, str. -, - 27,. 6, D împotriva sentinței civile nr. 82 din data de 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR, PRIMARUL MUNICIPIULUI C - C, D, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DGFP D - C,-,
Schimbă sentința atacată în sensul că admite cererea și acordă reclamantei despăgubiri prin echivalent atât pentru terenul cuprins în dispoziția nr. 5069/2009,cât și pentru casa demolată.
Cu recurs în termen în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
5 ex/ 10.06.2009
Tehnored.
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica
