Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 184/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 184
Ședința publică de la 26 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cererilor de apel formulate de reclamanta C domiciliată în G,-, -. 44, pârâtul Primarul Mun. G cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 1561 din 10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în acțiunea civilă formulată în baza Legii 10/2001.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.05.2009, fiind consemnate în încheierea din acea zi, când instanța a avut nevoie de timp pentru a delibera și a amânat pronunțarea cauzei la data de 26.05.2009, pronunțând prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată;
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 707/2006 la această instanță, reclamanta Cas olicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul Mun. G să se dispună anularea dispoziției nr. 2410/24 ianuarie 2006 prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în G,- și i s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005(titlul VII).
În motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul sus-menționat, format din construcție și teren în suprafață de 228,50., a fost dobândit de reclamantă conform sentinței civile nr. 3070/1958 a Tribunalului Popular G și a deciziei civile nr. 3970/1958 a Tribunalului regional
S-a mai arătat că acest imobil a fost donat statului prin actul de donație autentificat sub nr. 1287/1962 la notariatul de Stat
De asemenea s-a învederat că după apariția Legii nr. 10/2001, reclamanta a depus la Primăria mun. G notificarea nr. 472/2001 prin care a solicitat în calitate de persoană îndreptățită, restituirea în natură a imobilului, la notificare fiind anexată și sentința civilă nr. 2974/2003 a Judecătoriei Galați, prin care s-a dispus anularea donației autentificată sub nr. 1287/1962.
S-a precizat de către reclamantă că, deși terenul este liber de construcții si nu există nici un impediment pentru restituirea în natură, prin dispoziția contestată s-a propus reclamantei acordarea de despăgubiri.
Prin sentința civilă nr. 840/c/21 iunie 2006, Tribunalul Galația respins ca nefondată acțiunea cu motivarea că, în condițiile în care s-a apreciat că restituirea în natură nu mai este posibilă, iar entitatea învestită cu soluționarea notificării a propus acordarea de despăgubiri conform legii speciale, trebuie avute în vedere modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, care au dus la un transfer în ceea ce privește competenta de verificare a legalității privind acordarea de măsuri reparatorii.
S-a mai reținut că pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor în privința verificării legalității, respingerii cererii de restituire în natură astfel cum prevede art. 16 alin. 4 din același act normativ.
S-a reținut de asemenea că, împotriva deciziilor adoptate de Comisia Centrală se poate face contestație la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul, conform art. 19 din legea nr. 247/2005.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta si a arătat că în mod greșit, instanța a respins pe fond cauza.
A arătat că, în realitate instanța nu a cercetat fondul ci s-a considerat dezînvestită, însă în mod greșit deoarece atribuțiile Comisiei Centrale vizează strict stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Prin decizia civilă nr. 347/11 octombrie 2006, Curtea de APEL GALAȚIa admis apelul și a desființat sentința civilă dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la fond.
S-a arătat în considerentele deciziei că hotărârea primei instanțe contravine dreptului de acces la o instanță, precum și a dreptului părții de a i se soluționa cererea într-un termen rezonabil instituit de art. 6 din Convenție Europeană a Drepturilor Omului.
S-a mai reținut, de asemenea că Titlul VII din legea nr. 247/2005 se referă la regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, iar partea interesată poate să conteste, în baza dispozițiilor art. 26 alin. 3 din legea nr. 10/2001, decizia prin care i s-a stabilit dreptul la despăgubiri.
Prin considerentele deciziei s-a precizat că în rejudecare, instanța urmează să efectueze o expertiză de identificare a terenului și de verificare a posibilității de a fi restituit în natură.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr-.
La termenul de judecată din 14 martie 2007, reclamanta prin apărător a solicitat efectuarea unei expertize tehnice topometrice prin care să se identifice terenul și dacă poate fi restituit în natură.
Totodată, s-a solicitat efectuarea unei expertize imobiliare pentru evaluarea construcției care a existat pe teren și este descrisă în actul de donație.
În urma efectuării expertizei topometrice a fost identificat amplasamentul terenului din-, în suprafața de 228,5., proprietatea reclamantei, ca fiind poziționat parțial pe amplasamentul Hotelului și parțial pe domeniul public (alee si taluz).
S-a concluzionat că terenul în valoare de 70.378 lei nu poate fi restituit în natură.
Au fost formulate obiecțiuni la acest raport de expertiză vizând valoarea reală a terenului conform preturilor pieții si expertul a concluzionat că această valoare este de 103.402 lei RON.
La termenul de judecată din 18 octombrie 2007, reclamanta si-a completat acțiunea introductivă si a solicitat să se dispună obligarea pârâtului de a-i acorda alt teren în compensare situat în intravilanul Orașului G, având aceeași valoare ca terenul reclamantei.
Totodată, reclamanta a solicitat ca Primăria Mun. G să depună la dosar lista cu terenurile care pot fi atribuite în compensare persoanelor îndreptățite potrivit Legii nr. 10/2001.
A fost depusă la dosar această listă(fila 80), iar la termenul de judecată din 3 decembrie 2007, apărătorul reclamantei a solicitat efectuarea unui supliment de expertiză pentru a se constata situația juridică a terenurilor din-,-,-, str. -, str. - nr. 84 și str. -, și care dintre aceste terenuri corespunde valoric cu terenul reclamantei și poate fi atribuit în compensare acesteia.
În ședința publică din 29 februarie 2008, apărătorul reclamantei a solicitat efectuarea unui supliment de expertiză având ca obiectiv identificarea unui teren care poate fi acordat în compensare reclamantei si care să fie echivalent valoric cu terenul acesteia.
Prin raportul de expertiză întocmit de ing. având ca obiectiv stabilirea valorii de piață a terenului intravilan, situat în G, str. - -, propus ca măsură compensatorie, urmare acțiunii în revendicare formulată de reclamantă privind imobilul situat în G,-, s-a concluzionat că suprafața de teren ce poate a fi atribuită reclamantei ar fi de 1750.
Pârâtul a formulat obiecțiuni la această expertiză si a arătat că stabilește valori neconforme cu realitatea deoarece toate calculele din cuprinsul raportului de referă exclusiv la terenul situat în zona în care poate atribui în compensare nu si pe vechiul amplasament.
S-a mai arătat că nu se dovedește cu nici o metodă modalitatea în care expertul a stabilit ca valoare pe a terenului revendicat raportat la vechiul amplasament este de 1172 lei.
S-a precizat de asemenea de către pârât că, potrivit calculului efectuat de expert, raportul de compensare care poate fi atribuit în speță, este de 1. din zona fostului amplasament cu 2,31. din str. - -.
S-a concluzionat că suprafața ce poate fi atribuită reclamantei este de 527,8. întrucât aceasta este valoarea raportului întocmit de pârât.
S- menționat de către pârât si faptul că atribuirea unei alte suprafețe de teren în compensare nu poate fi operată peste acordul autorității locale, aceasta având competența în administrarea domeniului public si privat al municipiului.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 1561/10.12.2008 a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 2410/SR/24.01.2006 emisă de Primarul Municipiului G și a dispus emiterea unei noi dispoziții prin care să se acorde reclamantei în compensare suprafața de 527,8 mp teren situat în G, str. - -, zona D, precum și măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri acordate potrivit Legii nr. 247/2005 ( Titlul VII) așa cum s-a stabilit și prin dispoziția nr. 2410/SR/24.01.2006 emisă de Primarul Mun. G, pentru construcția care a fost situată în G,- ( evaluată la suma de 103.402 lei, conform raportului de expertiză efectuat de inginer ).
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Reclamanta a făcut dovada că este îndreptățită, conform art. 3 lit. a și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/201(modificată și completată de Legea nr. 247/2005) să beneficieze de dispozițiile acestei legi în sensul că are dreptul să i se acorde pentru imobilul (teren) din litigiu măsuri reparatorii prin echivalent.
Dispozițiile art. 10 si 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001(republicată la 2 septembrie 2005) prevăd că atunci când restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent constau în acordarea prin compensare cu alte bunuri sau servicii ori propunerea acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Acordarea în compensare de alte bunuri sau servicii este stabilită ca o obligație a unității deținătoare, însă o astfel de reparație nu depinde numai de voința unității notificate și a notificatorului, ci si de existenta în patrimoniul unității notificate a unor bunuri care să poată fi acordate în compensare.
În cauza dedusă judecății, principiul restituirii în natură care guvernează legile proprietății si de probele administrate precum și faptul că reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii constând în bunuri imobile oferite în compensarea suprafeței de teren revendicate, iar pârâtul a precizat că este de acord să se atribuie reclamantei, prin compensare, suprafața de teren de 527,8.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel contestatoarea C și pârâtul Primarul Municipiului G, considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive;
- Hotărârea criticată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și argumentele care au stat la baza formulării convingerii instanței în sensul de a acorda în compensare suprafața de teren ce a aparținut reclamantei;
- Hotărârea este netemeinică și nelegală și cu privire la suprafața de teren acordată în compensare întrucât deși expertul și-a îndeplinit obligațiile de a evalua terenurile conform standardelor internaționale de evaluare instanța de fond a luat în considerare obiecțiunile pârâtului depuse la ultimul termen;
Argumentele primei instanțe conform căruia contrar rapoartelor de expertiză administrate în cauză, s-a acordat reclamantei doar 527,8 mp teren situat pe str. - - în loc de 1750 mp cum a propus expertul datorită faptului că atribuirea unei alte suprafețe de teren nu poate fi dispusă de instanță fără acordul autorității locale este totalmente nefondat și în contradicție cu dispozițiile Legii 10/2001.
Solicită schimbarea în parte a sentinței cu consecința de a dispune ca pentru terenul în suprafață de 2285 mp să i se acorde în compensare suprafața de 1750 mp teren situat în G, str. - -, tarlaua învecinată cu amenajarea " talcioc" de la poziția nr. 8 din lista în suprafață de 2000 mp, iar pentru construcția care se află pe teren să i se acorde despăgubiri bănești în cuantum de 103.402 lei așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză din 13.09.2007.
Primarul Municipiului G consideră hotărârea netemeinică și nelegală pentru următoarele motive;
- Instanța de fond a anulat dispoziția nr. 2410/SR/24.01.2006 fără o justificare legală nu a indicat vreun motiv de nelegalitate a dispoziției.
- În mod greșit a reținut instanța de fond că și-au dat acordul cu privire la atribuirea în compensare a terenului solicitat.
Instanța în mod eronat a perceput obiecțiunile ca fiind un acord pentru compensare, când de fapt nu au făcut decât să-și exprime opinia cu privire la întinderea dreptului.
Apelul contestatoarei C este nefondat pentru următoarele considerente;
Criticile cu privire la motivarea hotărârii sunt neîntemeiate, hotărârea instanței de fond cuprinde toate elementele cerute de dispozițiile art. 261 alin. 1 cod proc.civilă.
Instanța în motivare a indicat argumentele ce au stat la baza pronunțării hotărârii.
De asemenea este nefondată și critica cu privire la modul de compensare al terenului.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 republicată primarii sau, după caz, conducătorii autorităților investite cu soluționarea notificărilor au obligația să afișeze lunar, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile și/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare.
În speță, la instanța de fond s-a depus lista terenurilor ce pot fi atribuite în compensare, listă care la poziția 6 - 8 figurează teren situat în str. - -.
Oferta propusă de unitatea deținătoare a fost de a acorda în compensare suprafața de 527,8 mă teren pentru suprafața de teren revendicată inițial de 228,5 mp, propunând un raport de 2,31 mp în zona D pentru 1 mp din zona
Contestatoarea fiind de acord cu măsura reparatorie a compensării în mod corect instanța de fond a dispus restituirea acestei suprafețe de teren.
Prin expertiza efectuată s-au folosit criterii de compensare ce rezultau din studiul cererii și ofertei pe piața liberă fără a lua în calcul că suprafața de teren situată în acea zonă și propusă de Primărie să fie oferită în compensare fiind proprietatea privată a Municipiului G nu a făcut obiectul unor tranzacții imobiliare.
Cu privire la despăgubiri bănești dispuse a fi acordate pentru construcțiile demolate reține că în mod corect instanța de fond a dispus ca reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent prin despăgubiri.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Legea 10/2001 în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă măsurile reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri vor fi acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, respectiv Titlul VII din Legea 247/2005 așa cum a fost modificat prin OUG nr. 81/2007.
Apelul declarat de intimatul Primarul Municipiului G este nefondat pentru următoarele considerente;
Potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea 10/2001 republicată, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.
Nefiind posibilă restituirea în natură pe vechiul amplasament, reclamanta a ales o suprafață de teren în compensare din tabelul ce cuprinde bunurile disponibile care pot fi acordate în compensare, întocmit conform dispozițiilor art. 1 alin. 5 din Legea 10/2001 republicată pe care intimata l-a depus la dosar.
Astfel, critica apelantului cu privire la interpretarea greșită de către instanța de fond a acordului cu privire la atribuirea în compensare a terenului solicitat, este neîntemeiat.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând dispozițiile art. 296 cod proc.civilă va respinge ca nefondate apelurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanta C domiciliată în G,-, -. 44, pârâtul Primarul Mun. G cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 1561 din 10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în acțiunea civilă formulată în baza Legii 10/2001.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Grefier
- - - - - -
Red.GB/15.06.2009
Dact.IS/4ex./22.06.2009
Fond.
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Valentina Gabriela Baciu
