Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 185/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 185/
Ședința publică din data de 01 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanții pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL C și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR, toți cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C - împotriva sentinței civile nr. 176/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți C și, ambii cu domiciliul ales în B,-,. 27,. 2,. 2,. 54, sector 4, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 24.06.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă în referire la art. 146.pr.civ. a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 01iulie 2009, dată la care a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanții C și au chemat în judecată Primăria Municipiului C, reprezentată prin Primar, pentru a se dispune obligarea acesteia la restituirea în natură a suprafeței de teren de 754mp situată în parcela 24, în intravilanul orașului C,-, iar în măsura în care restituirea nu este posibilă pârâtul să fie obligat la acordarea despăgubirilor corespunzătoare.
În considerentele cererii de chemare în judecată reclamanții au susținut că bunul ce se cere a fi restituit a aparținut autorilor și fiind cumpărat de aceștia prin actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr.3274/1926. Deși reclamanții au demarat procedura restituirii instituită de Legea nr.10/2001 nici până în prezent nu a primit vreun răspuns la demersul efectuat. În drept reclamanții s-au prevalat de art.25si 26 din Legea nr.10/2001.
La cererea de chemare în judecată reclamanții au atașat, în copie, următoarele înscrisuri: act de vânzare-cumpărare transcris autentificat sub nr.26752/1926 si proces verbal de evaluare a averii succesorale din 16.11.1945.
Ulterior reclamanții și-au modificat acțiunea sub aspectul cadrului procesual pasiv arătând că înțeleg să se judece cu Primarul Municipiului Constanta, Municipiul Constanta prin Primar și Consiliul Local Constanta.
Instanța de judecată a invocat din oficiu lipsa capacității de folosință a pârâtei Primăria Municipiului C, excepție ce a fost soluționată la 18.11.2008, în sensul admiteri, motivele avute în vedere la deliberare fiind arătate în încheierea întocmită cu acea ocazie.
Procedând la soluționarea cauzei instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică de specialitate.
Prin sentința civilă nr. 176/10.02.2009 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea reclamanților în contradictoriu cu Primăria Municipiului
A fost admisă acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C și Consiliul Local C și au fost obligați pârâții să acorde reclamanților despăgubirii, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru suprafața de 75,4 mp teren, parcela nr. 42 (parcelarea, spre sud de C, cartier KM 5) ce nu poate fi restituită în natură.
Au fost obligați pârâții în favoarea reclamanților la 1200 lei cheltuieli de judecată cu titlu de cheltuieli judiciare.
La rândul lor reclamanții au fost obligați la 595 lei cheltuieli de judecată în favoarea Primăriei Municipiului.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții au făcut dovada că sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilul - teren în suprafață de 754 mp situat în cartierul KM 5 din Municipiul C, în calitate de moștenitori ai numiților și, foști proprietari ai terenului, dobândit cu actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 26752/1926.
S-a mai reținut că imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv, fără un temei legal, iar în prezent este ocupat de complexul comercial "REAL", fiind afectat de platforma betonată a parcării acestui complex comercial - construcție, cu caracter definitiv, situație în care restituirea în natură a bunului nu mai este posibilă.
Tribunalul Constanțaa concluzionat în sensul că, reclamanții sunt îndreptățiți exclusiv la măsuri reparatorii constând în despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, iar determinarea cuantumului acestor despăgubiri este atributul exclusiv al Comisiei Centrale de Despăgubiri din cadrul procedurii administrative mai sus menționate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C prin Primar, Consiliul Local C și Primăria Municipiului C care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
-Instanța de fond a nesocotit dreptul la apărare al pârâților, în condițiile în care nu a dispus comunicarea raportului de expertiză tehnică imobiliară efectuat în cauză.
-În mod greșit s-a dispus obligarea pârâților să acorde despăgubiri în condițiile legii speciale, în condițiile în care pârâții pot doar emite o propunere motivată de acordare de despăgubiri, stabilirea cuantumului despăgubirilor fiind atributul unei alte instituții.
-Instanța de fond în mod greșit a dispus respingerea ca nefondată a acțiunii față de Primăria Municipiului C, în condițiile în care prin încheierea din 18.11.2008 a admis excepția lipsei capacității de folosință a acestei pârâte.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport de criticile pârâților se constată următoarele:
Critica apelanților pârâții referitoare la încălcarea dreptului la apărare, motivat de faptul că nu le-a fost comunicat raportul de expertiză tehnică imobiliară se reține a fi nefondată.
Desfășurarea procesului civil este guvernat de o serie de principii între care principiul contradictorialității și al egalității armelor părților.
Principiul contradictorialității presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății (art. 129 alin.4 Cod procedură civilă).
Curtea Europeană a reținut în jurisprudența sa relativ la caracterul echitabil al unei procedurii judiciare că "sarcina judecătorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile să influențeze soluționarea pe fond a litigiului, să facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părți (CEDO, Mateos contra Spaniei, hot. Din 23 iunie 1993, seria A, nr. 262).
Pentru a asigura respectarea acestei cerințe judecătorul va fi obligat să pună în discuția părților chestiunile de care depinde soluționarea cauzei, iar în cazul în care în cauză au fost administrate probatorii ca înscrisuri sau expertize, judecătorul are obligația de a asigura părților din proces posibilitatea să se familiarizeze cu probele de la dosarul cauzei.
Conform principiului legalității armelor trebuie acordat ambelor părți un drept comparabil de acces la dosarul cauzei (CEDO, Bendenoun contra Franței, hot. din 24.01.1994, seria A, nr. 284).
În speță se reține că procedura în fața primei instanțe răspunde exigențelor art. 6 din CEDO, administrarea probei cu expertiză fiind realizată cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare al ambelor părți.
Din analiza raportului de expertiză efectuat în fața primei instanțe, rezultă că la identificarea terenului notificat au participat ambele părți, apelanții pârâți fiind reprezentați de inspector din cadrul Serviciului de cadastru din Primăria Municipiului C (fila 138 - dosar fond).
Identificarea terenului s-a realizat în baza Planului de parcelare " " aprobat de Prefectura Județului C cu Ordinul 6138/3.09.1924, anexă la adresa Consiliul Local al Municipiului C - Direcția de Patrimoniu nr. 6681/20.02.2008 și a adresei nr. 12294/23.01.2006 emisă de pârâtul Municipiul C - Direcția de Patrimoniu, bunul fiind identificat în zona platformei auto din fața Complexului Comercial "REAL" din C (filele 138-148 și 147, 153 - dosar fond).
După identificarea terenului, în baza înscrisurilor depuse la dosar chiar de către pârâții, instanța a dispus comunicarea raportului de expertiză ambelor părți, iar pentru depunerea de concluzii scrise în raport de constatările expertizei, instanța de fond a amânat pronunțarea hotărârii conform art. 260 în referire la 146 Cod proc. civilă, timp de 7 zile.
Deși apelanții pârâții au susținut că li s-a încălcat dreptul la apărare, se reține că aceștia nu au înțeles să formuleze concluzii scrise și nici nu au solicitat instanței de fond în termenul de pronunțare repunerea cauzei pe rol, întrucât există obiecțiuni la expertiză.
În apel pârâții nu au solicitat suplimentarea probelor administrate la instanța de fond și deși au susținut că planul de situație efectuat de expertul tehnic judiciar nu reflectă realitatea din teren, aceștia au comunicat instanței că nu se pot pronunța în legătură cu vecinătățile imobilului și cu gradul de afectare a acestuia de construcții cu caracter definitiv (fila 20 - dosar apel).
De altfel, apelanții pârâții nu au făcut o ofertă de restituire în natură a vreunei suprafețe de teren din vechea proprietate a autorilor reclamanților și nici nu contestă faptul că terenul, fiind în totalitate afectat de construcții nu poate fi restituit în natură.
Nici critica ce vizează greșita obligare a pârâților de a propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură nu se poate reține a fi fondată.
Prin acțiunea dedusă judecății reclamanții, în calitate de succesori ai foștilor proprietari și, au solicitat instanței - în condițiile în care pârâții au refuzat să răspundă notificării lor - să oblige pârâții la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a terenului în suprafață de 754 mp - parcela 24 situată în C,- bis, iar în ipoteza în care terenul este afectat de utilității publice și nu poate fi restituit în natură au solicitat evaluarea acestuia și acordarea de despăgubiri.
Instanța de judecată, sesizată direct de reclamanții cărora nu li s-a răspuns în termen la notificarea formulată, soluționează practic această notificare limitele impuse atât în procedura administrativă cât și în cea judiciară care o succede, fiind doar cele referitoare la identificarea imobilului și nu cele privitoare la modalitatea de aplicare a măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Pe de altă parte, este cert că instanța de judecată în cadrul procedurii judiciare, având competența de a cenzura îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege de către unitatea deținătoare, are ea însăși competența de a dispune asupra restituirii bunului care a făcut obiectul notificării sau în ipoteza în care restituirea în natură nu mai este posibilă de a constata dreptul reclamanților la măsuri reparatorii în echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În speță, constatând că terenul notificat de reclamanți este ocupat integral de o construcție cu caracter definitiv ce aparține unei societăți comerciale - platformă betonată cu destinația de parcare a unui centru comercial, instanța de fond a stabilit în mod corect că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale.
Susținerea apelanților pârâții în sensul că au fost obligați în mod direct la plata despăgubirilor bănești către reclamanți, reprezentând valoarea de circulație a terenului este lipsită de orice fundament. În considerentele sentinței, Tribunalul Constanțaa menționat în mod expres că se respinge cererea reclamanților de stabilire a despăgubirilor, acestea urmând a fi stabilite în cadrul procedurii administrative reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 (fila 157 - dosar fond).
S-a mai reținut că în raport de dispozițiile Deciziei nr. 52/2007 pronunțată de într-un recurs în interesul legii, procedura administrativă reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este pe deplin aplicabilă și în totalitate procedurile declanșate de reclamanți după intrarea în vigoare a acestei legi (pag. 3 din sentința civilă nr. 176/10.02.2009 a Tribunalului Constanța ).
În concluzie nu se poate reține depășirea de către instanța de fond a limitelor investirii și nici încălcarea competențelor prevăzute de lege pentru unitatea deținătoare, critica apelanților fiind neîntemeiată.
Se reține a fi fondată însă critica ce vizează soluționarea acțiunii reclamanților în raport cu pârâta Primăria Municipiului
Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 12.09.2008 când erau în vigoare prevederile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată, conform cărora: "În cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoanele îndreptățite se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al Municipiului B, ori după caz, a președintelui Consiliului Județean", chiar dacă reclamanții au formulat notificare de restituire pe care în anul 2001 au adresat-o primăriei, după modificarea intervenită prin Legea nr. 247/2005, calitatea de unitate deținătoare nu mai aparține primăriei, ci unității administrativ-teritoriale în al cărei patrimoniu se află imobilul notificat.
Această modificare a legii a intervenit tocmai pentru a se respecta de către legiuitor, exigența prevederilor art. 91 din Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cu care primăria este doar "o structură funcțională cu activitate permanentă", fără personalitate juridică și care nu poate sta în judecată, neavând capacitatea de a avea drepturi și de a-și asuma obligații.
Prin urmare, respectând principiul disponibilității care guvernează procesul civil și ținând seama de dispozițiile art. 91 din Legea nr. 215/2001 și de prevederile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată, în mod corect instanța de fond a soluționat prin încheierea din 18.11.2008 excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei Primăria Municipiului
Soluția pronunțată ulterior prin sentința civilă nr. 176/10.02.2009, în raport cu pârâta Primăria Municipiului C este în totală contradicție cu încheierea din 18.11.2008, instanța de fond respingând în mod eronat ca nefondată acțiunea reclamanților în contradictoriu cu Primăria Municipiului
În considerentele expuse în precedent se reține că apelul pârâtei Primăria Municipiului C este fondat, iar în temeiul art. 296 Cod proc. civilă se va admite, cu consecința schimbării în parte a sentinței în sensul respingerii acestei acțiuni față de Primăria Municipiului C, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
În baza art. 274 Cod proc. civilă obligă intimații reclamanți la 50 lei cheltuieli de judecată față de Primăria Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL C și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR, toți cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C - împotriva sentinței civile nr. 176/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți C și, ambii cu domiciliul ales în B,-,. 27,. 2,. 2,. 54, sector 4.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că, respinge acțiunea față de Primăria Municipiului C ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimații la 50 lei cheltuieli de judecată către Primăria Municipiului
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 iulie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud./07.07.2009
Tehnored.gref./10 ex./09.07.2009
Emis 6 com./9.07.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
