Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 187/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.187/
Ședința publică din 27 mai 2009
PREȘEDINTE: Simona Bacșin
JUDECĂTOR 2: Ioan Anica
Grefier -- -
-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea apelului civil declarat de reclamanta prin mandatar cu domiciliul în B, - - Bloc 9 Marna.3,.33 împotriva sentinței civile nr.307/17 febr.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns pentru reclamantă procurist, în baza procurii aflată la dosarul de fond filele 36-37 pentru intimata pârâtă Primăria mun.G, consilier juridic în baza delegației nr.51348/25.05.2009 pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimata intervenientă în nume propriu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Mandatarul reclamantei precizează că menține motivele invocate în apel în scris, că s-a judecat inițial acțiunea în revendicare a imobilului din G,--20, imobil care a fost restituit parțial. Faptul că s-au vândut cele trei apartamente de la nr.20 este culpa Primăriei G, că a încălcat art.9 din Legea nr.112/1995.
Intrebat fiind procuristul de ce nu a formulat acțiune de nulitate acesta răspunde că nu sunt părți în acel contract.
solicită restituirea în întregime a imobilului. Primăria Gaî ncălcat legea fără să aibă în vedere dispozițiile obligatorii ale sentinței civile nr.6075/01.07.1999 prin care s-a constatat că acest imobil nu a fost preluat cu titlu ci abuziv, că a fost vândut în timpul procesului, consideră că un bun litigios nu poate fi înstrăinat. Prețul la care s-a vândut este derizoriu. Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul intimatei consilier juridic solicită respingerea apelului ca nefondat. Reclamanta nu a înțeles să ceară la fond anularea contractului de vânzare-cumpărare în principal și în subsidiar potrivit disp.art.294 alin.1 nu poate fi modificat obiectul acțiunii nu poate fi cerut în apel acest lucru. Reclamanta prin mandatar de 8 ani înainte de a-i fi soluționată notificarea din aceasta reiese că au cunoștință de vânzare potrivit disp.art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001 termenul de prescripție a curs. Art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001 a fost abrogat expres. In concluzie solicită respingerea apelului ca nefondat.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial la nr- pe rolul Judecătoriei Galați reclamanta, prin mandatar, a formulat, în contradictoriu cu intimatul Municipiul G, contestație împotriva dispoziției nr. 3532/SR/2.11.2007 emisă de Primarul municipiului G, prin care s-a dispus restituirea parțială a imobilului situat în G,--20.
În motivarea contestației contestatoarea a arătat că după ce a cerut statului român să-i restituie în natură întreg imobilul situat în G,--20, cu încălcarea art. 9 din Legea nr. 112/1995, primăria a vândut chiriașilor corpul de clădire cu două apartamente, cu nr. 20, fără să-i fi cerut acordul.
Contestatoarea a menționat că ea a depus cererea de restituire la data de 29.04.1996 și că locuințele s-au vândut în cursul procesului aflat în justiție mai mulți ani, ce a făcut obiectul dosarului nr. 2346/1998 al Judecătoriei Galați.
Prin întâmpinare intimatul a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei d e soluționare a cauzei, iar prin sentința civilă nr. 5886/5.08.2008 pronunțată de Judecătoria Galația fost admisă excepția și s-a declinat competența în favoarea Tribunalului Galați.
Cauza a fost înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați.
Intimatul Municipiul Gaf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiunea al reclamantei, în conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, arătând că pe calea prezentei contestații reclamanta vizează practic desființarea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de primărie cu o parte din foștii chiriași și că Legea nr. 10/2001 a dat posibilitatea tuturor foștilor proprietari de a solicita constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare până la data de 14.08.2002, termen ce a fost prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 și OUG nr. 145/2002.
Intimatul a anexat la dosar actele ce au stat la baza emiterii dispoziției contestate.
Prin precizările depuse la data de 02.10.2008 (fila 12 dosar) reclamanta a arătat că prin acțiunea promovată a contestat parțial dispoziția nr. 3532/SR/2007, că imobilul situat la nr. 20 fost vândut "de " chiriașilor, la un preț simbolic și evident neserios și a menționat că contractele viclene cu chiriașii nu pot fi reziliate sau anulate decât de părțile semnatare, nu și de terți sau creditori.
A mai arătat reclamanta că prevederile art. 46 pct. 5 din Legea nr. 10/20012 nu sunt aplicabile în cazul de față și greșit a fost invocată excepția prescripției contestației sale, deoarece mulți ani s-au judecat pentru revendicarea imobilului și nu în baza Legii nr. 10/2001.
În dovedirea contestației contestatoarea a anexat la dosar înscrisuri și a solicitat atașarea dosarului nr. 2436/1998 al Judecătoriei Galați.
La data de 26.11.2008 a formulat cerere de intervenție în cauză intervenienta, prin care a solicitat anularea acțiunii, invocând excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al reclamantei a mandatarului, arătând că procura depusă la dosar nu a fost dată și pentru exercitarea dreptului de a promova o acțiune în justiție în temeiul unei legi speciale.
Prin cererea depusă intervenienta a mai solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că inițial, în temeiul Legii nr. 112/1995, cererea formulată de reclamantă a fost respinsă cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada calității de moștenitor și a faptului că tatăl său era cetățean român la data decesului. A mai menționat intervenienta că în anul 1998 reclamanta, prin procurist a promovat o acțiune în revendicare în temeiul art. 480 cod civil, acțiune care a fost respinsă prin decizia civilă nr. 90/A/2005 cu aceeași motivare că reclamanta nu a făcut dovada calității de moștenitor; că imobilul de la nr. 20 fost vândut după respingerea cererii de restituire pe Legea nr. 112/1995, iar ea nu a putut cumpăra la acel moment imobilul de la nr. 18 și că la data de 7.11.2007 a promovat o acțiune împotriva Primăriei mun. G pentru obligația de a face, născându-se dreptul său de a cumpăra acel imobil.
Intervenienta a precizat că a promovat acțiune pentru constatarea nulității dispoziției nr. 3532/SR/2007, acțiune ce se află pe rolul Judecătoriei Galați.
În dovedire intervenienta a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea la cererea de intervenție reclamanta, prin mandatar, a arătat că procura generală dă dreptul mandatarului să îl reprezinte pe mandant și că în luna octombrie reclamanta a fost în România și a confirmat procura.
Reclamanta a mai invocat excepția de netimbrare a cererii de intervenție și a susținut totodată, că intervenienta nu poate fi parte în cauza de față, cererea sa fiind inadmisibilă.
Intimatul Municipiul Gaf ormulat întâmpinare față de cererea de intervenție prin care a arătat că intervenienta nu justifică nici un interes față de raportul juridic dedus judecății, în vederea valorificării drepturilor sale prevăzute de OUG nr. 40/1999 aceasta având la îndemână alte mijloace procesuale specifice, precum și pe calea dreptului comun.
A mai arătat intimatul că potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, calea de atac prevăzută de acest text de lege este deschisă numai beneficiarului dispoziției emisă de entitatea învestită cu soluționarea notificării.
Prin încheierea pronunțată la data de 16.12.2008 a fost încuviințată în principiu cererea de intervenție, iar prin încheierea din data de 12.01.2009a fost respinsă excepția de netimbrare a cererii de intervenție invocată de reclamantă.
Prin sentința civilă nr.307/2009 a Tribunalului Galațis -a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și s-a respins ca nefondată contestația formulată de reclamantă.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 3532/SR/2.11.2007 emisă de Primarul mun. Gaf ost restituit parțial în natură imobilul situat în G,--20, compus din suprafața de 1169,63 mp, din care construcție în suprafață de 233,59 mp, reclamantei.
S-a menționat în dispoziția respectivă că imobilul teren și construcție de la numărul poștal 20 fost înstrăinat în baza dispozițiilor Legii nr. 112/1995, solicitanta fiind îndreptățită la acordarea de despăgubiri în echivalent.
Din probele administrate instanța reține că prin contractele de vânzare cumpărare nr. 10923/9.10.1997, nr. 26003/22.07.1998 și 29233/07.01.1998 imobilul situat în G,- a fost vândut de Primăria municipiului G foștilor chiriași, G și și -.
Potrivit disp. art. 45 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
Aliniatul 5 al aceluiași articol prevede că prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (termenul de un an a fost prelungit succesiv prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2001 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 145/2001.
Reclamanta, prin mandatar, a precizat constant în cauză (chiar și în ședința publică din data de 12.01.2009) că nu a înțeles să solicite prin acțiunea de față anularea contractelor de vânzare cumpărare menționate mai sus.
Având în vedere că acțiunea promovată de reclamantă nu are ca obiect constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare, instanța constată că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, astfel că va respinge excepția invocată de intimat privind prescripția dreptului la acțiune al reclamantei.
Potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 10/2001 mobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile acestui act normativ.
Art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 prevede, de asemenea, că de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.
Art. 18 litera c din Legea nr. 10/2001 (în vigoare la data emiterii dispoziției contestate și la data promovării prezentei contestații) prevedea însă că măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în cazul în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale.
Prin modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 1/2009, la art. 7, au fost introduse alineatul (1^1) și aliniatul (5), care prevăd că nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, cu respectarea condițiilor cerute de lege și nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare. Totodată, art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001 a fost modificat în sensul că măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în cazul în care "mobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare".
Deși reclamanta a susținut că respectivele contracte de vânzare cumpărare au fost încheiate cu încălcarea legii, în lipsa unei cereri prin care să fie învestită în acest sens, instanța nu poate din oficiu a proceda la verificarea legalității încheierii acelor contracte.
Având în vedere toate aceste aspecte instanța constată că în mod corect, prin dispoziția atacată, s-a dispus restituirea doar parțial în natură a imobilului și s-a considerat că pentru imobilul teren și construcție de la numărul poștal 20, care a fost înstrăinat în baza dispozițiilor Legii nr. 112/1995, solicitanta este îndreptățită la acordarea de despăgubiri în echivalent.
Impotriva acestei decizii a promovat apel reclamanta care a criticat soluția sub următoarele aspecte:
Prin sentința civilă nr.6075/1999 s-a constatat că imobilul respectiv a fost preluat abuziv de stat și naționalizat fără nici un titlu. In aceste condiții bunul era în litigiu, nu putea fi înstrăinat, mai ales că prețul a fost simbolic, raportat la prețul pieții.
A solicitat admitere a apelului și anularea parțială a dispoziției nr.3532/SR/2007 și restituirea în natură a imobilului în întregime.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului cu motivarea că reclamanta prin mandatar a precizat clar că nu dorește constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare și oricum o astfel de acțiune ar fi prescrisă, fiind introdusă după 6 ani față de momentul expirării.
Analizând decizia prin prisma motivelor de apel instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.6075/1999 a Judecătoriei Galați, definitivă și irevocabilă s-a respins ca nefondată plângerea formulată de reclamanta în temeiul Legii 112/1995.
S-a reținut în considerentele acestei decizii că sub incidența Legii 112/1995 intră numai locuințele trecute în proprietatea statului cu titlu valabil, iar în speță fostul proprietar era intelectual -medic și prin urmare exceptat de la naționalizare conform art.II din Decretul 92/1950.
In aceste condiții, acesta ar avea posibilitatea valorificării drepturilor sale pe calea dreptului comun.
Reclamanta a promovat ulterior o cerere în revendicare soluționată prin decizia civilă nr.90/A/2005 a Tribunalului Galați prin care s-a respins ca nefondată acțiunea, soluția fiind menținută prin decizia civilă nr.1062/R/2005 a Curții de APEL GALAȚI. Pentru a decide astfel, instanțele au reținut că într-o acțiune promovată pe calea dreptului comun reclamantul trebuia să facă dovada dreptului de proprietate, iar procesul verbal de impunere din 15.09.1925 încheiat de către reprezentanții Administrației Financiare G nu constituie titlu de proprietate în accepțiunea Codului civil (art.644, 645 Cod civil).
Ulterior, reclamanta a obținut prin dispoziția 3532/SR/2007 a Primăriei Municipiului G restituirea parțială în natură a imobilului, cu excepția terenului și construcției de la nr.20 ce au fost înstrăinate chiriașilor în baza dispozițiilor Legii 112/1995.
Reclamanta, prin procurist a contestat această dispoziție și întrucât din formularea ambiguă nu se înțelegea obiectul acțiunii s-au solicitat lămuriri suplimentare.
Din precizările depuse de procuristul reclamantei rezultă că a înțeles să conteste doar dispoziția nr.3532/2007 de restituire parțială în natură a imobilului și nu să investească instanța cu un capăt de cerere în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare (12 dosar apel). Susținerile au fost menținute și în încheierea din 16.12.2008 (67 dosar fond), precum și precizările orale din apel.
In aceste condiții, în mod corect a reținut instanța de fond că potrivit art.18 lit.c din Legea 10/2001 (în vigoare la momentul emiterii dispoziției contestate) nu putea beneficia decât de măsuri reparatorii prin echivalent pentru partea din imobil înstrăinată deoarece nu a obținut o hotărâre judecătorească de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, în temeiul art.45 din legea 10/2001. Potrivit disp.art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001 pentru asigurarea stabilității circuitului civil s-a instituit un termen de prescripție a dreptului material la acțiune, termen ce a expirat de mult, iar o astfel de acțiune nu a fost promovată.
Din aceste motive criticile referitoare la legalitatea înstrăinării imobilului nu pot fi analizate pe această cale a contestației împotriva deciziei emise în baza Legii 10/2001, iar în conformitate cu disp.art.296 cod civil apelul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de reclamanta prin mandatar cu domiciliul în B, - - Bloc 9 Marna.3,.33 împotriva sentinței civile nr.307/17 febr.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27.05.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.SB-26.06.2009
Dact.MH-30.06.2009/5 ex.
Fond:
Președinte:Simona BacșinJudecători:Simona Bacșin, Ioan Anica
