Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 188/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.188
Ședința publică din 16 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Dr.- -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.280/PI/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Primăria orașului F și Ministerul Economiei și Finanțelor B, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul apelant personal și asistat de avocat și consilier juridic în reprezentarea pârâtului intimat Ministerul Finanțelor Publice B, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate Primăria orașului
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtului intimat Ministerul Economiei și Finanțelor depune concluzii scrise.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în apel.
Reclamantul apelant prin apărător solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul obligării pârâtei Primăria orașului la a emite o dispoziție pentru acordarea de despăgubiri și pentru utilajele aferente morii, arătând că din probele administrate rezultă că utilajele au existat în patrimoniul F, fiind preluate de către succesoarea SC SA F, apoi transferate către alte unități.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor B, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acesteia.
Reprezentanta pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor solicită constatarea lipsei calității sale procesuale pasive.
CURTEA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
prin sentința civilă nr.280/12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a fost respinsă contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primăria Orașului F și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Tribunalul a reținut că prin cererea adresată instanței reclamantul a solicitat anularea în parte a dispoziției nr.7 din 3.01.2007 emisă de Primăria Orașului F prin primar ca fiind netemeinică și nelegală, obligarea pârâtului Primarul Orașului F să soluționeze notificările nr.174 și nr.258 din 14.02.2002 în sensul acordării de despăgubiri și pentru utilajele eferente morii, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul a arătat că a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul înscris în CF nr.155, imobil constând în moară de măcinat cereale (construcție și utilaje), așa cum a fost evidențiat în decizia nr.1522/04.09.1962 de trecere în patrimoniul antecesoarei societății SA, notificând în acest sens unitatea deținătoare prin notificarea nr.174/14.02.2002.
Reclamantul a arătat că a depus toate actele doveditoare și are calitate de persoană îndreptățită pentru a beneficia de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr.10/2001.
Pârâtul a solicitat respingerea acțiunii în temeiul art.6 al.2 din Legea 10/2001, întrucât moara a fost demolată cu mult timp în urmă, iar instalația acesteia a fost casată, distrusă sau înlocuită, așa încât utilajele nu mai există în patrimoniul SC SA și nici în patrimoniul statului.
În cauză pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea acțiunii întrucât nu are calitate procesuală pasivă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut că imobilul moară înscris în CF 135 cu nr. top 320 fost preluat de Statul Român de la antecesoarea reclamantului în temeiul Decretului nr.148/1949, iar ulterior a fost dat în administrare operativă Întreprinderii Raionale de Industrie Locală F împreună cu utilajele aferente, conform deciziei nr.1523/4.09.1962.
Ulterior moara și utilajele au fost transferate Gospodăriei Agricole de Stat F, ocazie cu care au fost inventariate conform procesului-verbal de la filele 57-59 din dosar.
Din înscrisurile de la dosar tribunalul reținut că moara în discuție a fost preluată în administrare și de SC SA din anul 1967 timp de trei ani, însă se afla într-o stare avansată de degradare, fapt reținut și prin sentința civilă nr.2897/PI/7.11.2006 a Tribunalului Timiș, iar în prezent moara este demolată așa cum părțile au recunoscut la filele 104-107 din dosar.
A mai reținut că prin sentința civilă nr.2433/11.10.1996 Judecătoria Lugoja constatat pe calea dreptului comun nulitatea actelor de trecere în proprietatea statului a imobilului din CF 155 compus din casă, anexe gospodărești și teren de 1439 mp, dispunând restabilirea situație anterioare de CF în favoarea reclamantului, în calitate de moștenitor a fostei proprietare tabulare.
Tribunalul a reținut că în ce privește moara, aceasta nu a fost menționată în acea sentință, așa încât în temeiul Legii nr.10/2001 prin dispoziția nr.7/3.01.2007 s-a propus acordarea de despăgubiri numai pentru moară, iar nu și pentru utilaje.
În acest sens, tribunalul a apreciat că în cauză, potrivit art.6 al.2 din HG nr.250/2007, nu pot fi acordate măsuri reparatorii și pentru utilaje, deoarece nu s-a făcut dovada existenței lor, chiar dacă nu există un proces-verbal al casării lor.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că împrejurările ce atestă transferurile unei părți din utilajele mori în litigiu la alte mori din județ nu reprezintă o probă în ce privește existența fizică a acestora la data adoptării Legii nr.10/2001, așa încât se impune respingerea contestației.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel în termen, solicitând schimbarea ei în parte, în sensul admiterii acțiunii și anulării în parte a dispoziției prin obligarea pârâtului să propună acordarea de despăgubiri și pentru utilajele aferente morii.
În motivarea apelului arată că prima instanță a reținut o stare de fapt greșită, întrucât din înscrisurile de la dosar rezultă că în favoarea sa s-a restabilit situația anterioară de CF în ce privește imobilul, iar utilajele au fost transferate la alte mori din județ înainte de demolarea morii, așa încât, în sensul art.6 al.2 din HG nr.250/2007, nu se poate reține că acestea au fost distruse, casate ori înlocuite.
Mai mult, reclamantul arată că din cuprinsul mai multor acte ce emană de la SC SA F, care a deținut imobilul și utilajele, rezultă că utilajele au fost transferate către alte unități, ceea ce înseamnă că acestea nu au fost casate ori distruse și se impune ca și pentru acestea să fie acordate despăgubiri.
Analizând apelul declarat de reclamant în raport de motivele invocate, de probele dosarului și de dispozițiile art.282-297 Cod procedură civilă Curtea apreciază că este întemeiat după cum urmează:
potrivit deciziei nr.1522 din 4.09.1962, moara și utilajele ce au aparținut autoarei reclamantului au fost transferate de la Întreprinderea Raională de Industrie Locală F la Gospodăria Agricolă de Stat F, această decizie cuprinzând și inventarierea utilajelor revendicate de reclamant.
Conform întâmpinării de la filele 39-40 din dosarul de fond, în dosarul nr.6619/C/2006 SA F arată că clădirea morii a fost demolată datorită neîntreținerii, iar o parte din utilaje au fost ulterior transferate la alte mori din județ fapt consemnat și în sentința civilă nr.2433/11.10.1996 a Judecătoriei Lugoj.
Potrivit art.6 al.2 din HG 250/2007 privind Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001, pentru utilajele în cauză pot fi acordate măsuri reparatorii dacă acestea nu au fost distruse, casate ori înlocuite la data adoptării Legii 10/2001.
În cauză, Curtea apreciază că nu poate fi reținută incidența acestor dispoziții față de înscrisurile menționate, din care rezultă contrariul, respectiv faptul că utilajele au fost transferate la alte unități de profil.
Ca urmare, Curtea apreciază că în mod greșit Tribunalul Timișa respins contestația formulată de reclamant.
În baza acestor considerente Curtea apreciază că se impune admiterea apelului declarat de reclamant și schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii contestației și anulării în parte a dispoziției nr.7/3.01.2007 emisă de Primarul orașului F, pe care urmează să-l oblige să acorde reclamantului măsuri reparatorii în echivalent, respectiv despăgubiri, și pentru utilajele aferente morii, potrivit deciziei nr.1522/4.09.1962 aflată la filele 57-58 din dosarul primei instanțe.
Curtea urmează a păstra în rest sentința apelată în ce privește respingerea contestației față de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.280/PI/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite contestația formulată de reclamant, în parte, iar în consecință: anulează în parte dispoziția nr.7/0.01.2007 emisă de Primarul Orașului F pe care îl obligă să acorde reclamantului măsuri reparatorii în echivalent, respectiv despăgubiri și pentru utilajele eferente morii, conform deciziei nr.1522/4.09.1962, aflate la filele 57-58 din dosarul primei instanțe.
în rest sentința apelată în privința respingerii contestației față de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Dr.- - - -
GREFIER
- -
Red.AC/25.09.2008
Dact./25.09.2008
Tribunalul Timiș -JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
5 ex-3 com
Se comunică cu:
- T,-,.B,.36, județ
Primăria Orașului F prin primar - F, Calea, nr.14, județ
Ministerul Finanțelor Publice - B, sector 3, BV. nr.23
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat
