Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 19/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 19/
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: George Popa
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de către reclamanta, domiciliată în P,-, -.A,.4, jud.P, împotriva sentinței civile nr. 1364/14.09.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI G, cu sediul instituției în G,-, în acțiune civilă având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal a răspuns pentru apelanta-reclamantă lipsă av. -ta, în baza împuternicirii avocațiale fila 10 dosar, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul apelantei solicită efectuarea unei expertize tehnice având ca obiectiv identificarea imobilului situat în G,str. - nr.20, susținând că terenul în litigiu este liber de construcții.
Prin notificarea adresată prefectului, aflată la fila 58 dosar fond, este adevărat că, clienta sa solicitat acordarea despăgubirilor cuvenite, însă, prin despăgubiri aceasta a înțeles restituirea în natură a imobilului.
Curtea, respinge cererea apărătorului apelantei, în sensul efectuării unei expertize tehnice topometrice, având în vedere obiectul cererii formulate de reclamantă în sensul că a solicitat restituirea în echivalent a imobilului.
Apărătorul apelantei declară că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului civil.
Apărătorul apelantei-reclamante susține motivele de apel aflate în scris la dosar, și pentru considerentele expuse solicită admiterea apelului, și în rejudecare, obligarea intimatei la restituirea în natură a imobilului în litigiu. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea cu nr-,înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria mun. G, anularea dispoziției cu nr. 3230/SR/21.12.2006 și restituirea prin echivalent a imobilului situat în G,-,compus dintr-o casă și suprafața de teren aferentă.
În fapt, reclamanta a susținut că imobilul în litigiu a fost proprietatea bunicului său, G Gh., moștenit de tatăl său Gh., ea fiind singura moștenitoare a fostului proprietar al imobilului deoarece fratele său a decedat fără a avea copii. Imobilul solicitat a trecut în proprietatea statului în mod abuziv, în sensul prevăzut de Legea nr. 10/2001, în anii 1948-1950.În condițiile în care la preluare nu a primit despăgubiri, reclamanta consideră că are dreptul să primească despăgubirile prevăzute de Legea nr. 10/2001.
La data de 7.09.2007 s-a procedat la conexarea dosarului nr- ( înregistrat pe rolul secției de contencios administrativ ) la prezenta cauză, pentru o mai bună administrarea a justiției, deoarece în ambele dosare se solicită anularea aceleiași dispoziții emise în baza Legii nr. 10/2001.
Pârâta, Primăria mun. G, prin concluziile scrise, a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada certă că imobilul cerut la Legea 10/2001 a fost preluat în mod abuziv și se află încă în proprietatea autorității administrative locale.
Prin sentința civilă nr. 1364 din 14.09.2007 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-, a fost admisă contestația formulată de reclamantă, a fost anulată dispoziția emisă de Primar și s-a dispus restituirea în echivalent a imobilului în litigiu către reclamantă, echivalent ce va fi stabilit de Comisia Centrală de Acordare a Despăgubirilor potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta a dovedit că este fiica lui, fiul lui -, proprietarul imobilului solicitat în cauză și, ca urmare, are vocație la restituirea acestuia.
Cu actul de vânzare-cumpărare din 12.09.1902 (f 10-13), s-a dovedit că autorul reclamantei a avut în proprietate un imobil situat în-.
După apariția Legii nr.10/2001 reclamanta a solicitat restituirea imobilului ce a aparținut bunicului său prin echivalent însă pârâta i-a respins cererea, prin dispoziția cu nr. 3230/2006, cu motivarea că nu a făcut dovada preluării.
Instanța de fond a reținut că soluția pronunțată este criticabilă sub următoarele aspecte: dovada preluării imobilului de către stat este o cerință excesivă, peste puterile reclamantei și încalcă un atribut esențial al dreptului de proprietate și anume caracterul perpetuu. În condițiile în care reclamanta a dovedit că autorul său a avut în proprietate un imobil cumpărat în anul 1902, pârâtei îi revenea sarcina să combată aceste susțineri.
În speță, pârâta s-a rezumat la o verificare formală a regimului juridic al imobilului și a concluzionat că reclamanta nu a dovedit deposedarea fără măcar să identifice imobilul.
Deși tribunalul a solicitat deținătorului să efectueze minime verificări cu privire la regimul juridic, abia prin concluziile scrise a precizat că este posibil ca imobilul să se identifice cu imobilele -RA G, deoarece din anul 1902 și până în prezent s-au efectuat modificări în ceea ce privește numerotarea. În condițiile în care în cauză pârâta nu a dovedit că autorii reclamantei sau aceasta din urmă au dispus de imobil, față de notorietatea preluărilor ce au avut loc cu începere din anul 1945, tribunalul a reținut că preluarea a fost dovedită.
În condițiile în care în cauză nu s-a solicitat anularea eventualelor acte de înstrăinare în condițiile prevăzute de Legea nr.10/2001, iar reclamanta a solicitat restituirea prin echivalent,instanța de fond a constatat că aceasta are dreptul la despăgubiri, potrivit art. 11 din Lege.
S-a apreciat că o soluție contrară nu asigură reclamantei dreptul la un proces echitabil,un real și efectiv acces la instanță, o protecție certă și necondiționată a dreptului de proprietate.
În ceea ce privește despăgubirile,tribunalul a reținut următoarele:
Legea nr.10/2001 are caracter reparatoriu și, pentru situația în care restituirea în natură nu este posibilă, pentru o reală și dreaptă despăgubire legea acordă despăgubiri calculate la valoarea reală de circulație a imobilului și cu luarea în considerare a standardelor internaționale de evaluare. Ca urmare, potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001 s-a dispus restituirea prin echivalent imobilului care nu poate fi restituit în natură, despăgubiri ce vor fi stabilite de Comisia Centrală pentru acordarea despăgubirilor potrivit titlului VII din Legea nr.247/2005).
Împotriva sentinței civile nr. 1364 din 14.09.2007 a Tribunalului Galația declarat apel reclamanta care a solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu, atât cât este posibil, urmând ca, pentru diferența ce nu poate face obiectul retrocedării în natură, să primească despăgubiri.
Apelul este nefondat.
Așa cum rezultă din cuprinsul notificării adresate de reclamantă Primarului Municipiului G, precum și din cuprinsul cererii de chemare în judecată prin care reclamanta a solicitat anularea dispoziției emise de Primar, aceasta a solicitat încă de la început doar restituirea prin echivalenta imobilului ce a aparținut autorului ei.
Atât instituția Primarului cât și instanța de fond au analizat doar această solicitare expresă a reclamantei apreciind, pe baza probelor administrate, asupra posibilității acordării de despăgubiri în condițiile Legii 247/2005.
Cererea apelantei de a i se restitui imobilul în natură este o cerere nouă formulată pentru prima dată în apel, cerere inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Or, prin cererea reclamantei de a i se restitui imobilul în litigiu în natură aceasta a schimbat în totalitate obiectul cererii deduse judecății, lucru ce nu poate fi primit.
Câtă vreme instanța de fond nu a avut în vedere această cerere, de restituire în natură a imobilului, pentru că ea nu a fost formulată ca atare, instanța de apel nu poate cenzura sentința Tribunalului Galați prin prisma noii solicitări formulate.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul declarat de reclamantă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de către reclamanta, domiciliată în P,-, -.A,.4, jud.P, împotriva sentinței civile nr. 1364/14.09.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red./18.02.2008
VM/18.02.2008
4 ex./18.02.2008
Fond: Tribunalul Galați - judecător
Com. 2 ex - 18.02.2008
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Irina Alexandra Boldea
