Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 19/
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Irina Alexandra Boldeavicepreședintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
Grefier - - -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor civile declarate de către reclamantul,domiciliat în G,-, -A,.51 și de către pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul instituției în G,-, împotriva sentinței civile nr. 1269 in 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în acțiune civilă formulată în baza Legii 10/2001.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13 ianuarie 2009, con semnate în încheierea de ședință din aceeași dată, care face parte int4egrantă din prezenta decizie, când, Curtea având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data d3 19 ianuarie 2009.
C RTEA
Asupra apelului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1269/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați - Secția civilă s-sa admis în parte acțiunea promovată de reclamantul, în baza Legii nr.10/2001, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, pârâtul a fost obligat la plata către reclamant sumei de bani reprezentând inflația suportată la valoarea de 27.421,0218 lei (274.210.218 Rol) de la data de 01.04.2005 și până la data de 15.10.2008 (data pronunțării sentinței).
A fost obligat pârâtul și la plata daunelor morale în sumă de 3.000 euro.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați - Secția Civilă, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român obligarea la plata sumei de bani reprezentând inflația suportată de 274.210.218 ROL (27.421, 0218 RON) în perioada 1.04.2005 și până la data pronunțării unei hotărâri de către prima instanță, precum și suma de 100.000 EURO, cu titlu de daune morale.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că a fost proprietarul unui imobil trecut abuziv în proprietatea statului, la momentul apariției Legii nr.10/2001 a formulat notificarea nr.945/2001 depusă la Primăria Municipiului G, iar în baza normei juridice în vigoare la acel moment, și după 4 ani de la notificare i-a fost emisă Dispoziția nr.1497/SR/1.04.2005 prin care i se acordau despăgubiri în valoare de 274.210.218 ROL în titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare, sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital.
A mai susținut că Primăria Municipiului G nu a respectat dispozițiile art.23 din Legea nr.10/2001, în sensul că nu a emis Dispoziția în termen de 60 de zile de la depunerea actelor doveditoare, obligația fiind respectată doar după 4 ani de la notificare și numai la intervenția reclamantului la toate instituțiile statului.
Reclamantul a mai arătat că, după apariția Legii nr.247/2005 și constituirea Fondului " Proprietatea" a încercat să obțină drepturile ce i se cuvin, dar în mod nejustificat a fost refuzat sub diverse pretexte, motiv pentru care nici până în prezent nu a obținut nicio satisfacție, aspecte ce i-au creat prejudicii materiale constând în inflația încercată de valoarea de 27.421,0218 lei în perioada 1.04.2005 și până în prezent și prejudicii morale generate de stresul în care a trăit în toată această perioadă, apreciate la suma de 100.000 EURO.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat administrarea probei cu acte.
În drept reclamantul a invocat prevederile Legii nr.10/2001 și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Deși legal citat, pârâtul Statul Român nu a fost reprezentat în instanță și nici nu și-a exprimat în scris poziția cu privire la acțiunea promovată.
Analizând și coroborând întreg materialul probator administrat în cauză Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantul, împreună cu soția sa, a fost proprietarul imobilului situat în G str. -, fost nr.112, imobil preluat abuziv de către Statul Român în baza Decretului de expropriere nr.73/24.02.1982.
La apariția Legii nr.10/2001 reclamantul a înțeles să beneficieze de prevederile normei juridice speciale și a formulat notificarea solicitată de această lege, înregistrată sub nr.425/N/2001 de BEJ " -" G și transmisă prin intermediul acestui executor judecătoresc Prefecturii Județului
Urmare acestor demersuri Primăria Municipiului Gac onstatat că imobilul nu poate fi restituit în natură și a emis Dispoziția nr. 1497/SR/1.04.2005 prin care reclamantului i se stabilea ca valoare echivalentă a imobilului în discuție suma de 274.210.218 ROL, sumă în limita căreia reclamantul urma a i se acordau titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare, sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital.
În mod corect reclamantul a apreciat că, prin nerespectarea dispozițiilor art.25 din Legea nr.10/2001 republicată, Dispoziția nu a fost emisă în termenul legal de 60 de zile de la data depunerii actelor prevăzute de dispozițiile art.23 din Lege, această Dispoziție fiind emisă la mai bine de 4 ani de la notificare și numai în urma unor insistențe deosebite ale reclamantului.
Deși drepturile și întinderea acestora au fost stabilite în patrimoniul reclamantului încă de la data de 1.04.2005, deși s-a stabilit o altă modalitate de acordare a drepturilor prin apariția Legii nr.247/2005 de modificare a Legii nr.10/2001 și privind constituirea Fondului " Proprietatea", de la momentul emiterii Dispoziției nr.1497/SR/2005 și până în prezent reclamantul în fapt a fost privat de drepturile sale materiale și chiar a încercat un prejudiciu material constând în diferența de valoare a sumei de 274.210.218 ROL de la 1.04.2005 și valoarea acestei sume la data pronunțării prezentei hotărâri, sumă afectată de inflație.
Suma de 274.210.218 ROL reprezintă un bun în sensul Convenției CEDO dacă este stabilită cu suficientă certitudine, aspect de netăgăduit, ceea ce impune Statului obligația de aoe xecuta benevol, modalitatea aleasă de Stat fiind aceea prevăzută de Legea nr. 247/2005.
În condițiile în care "bunul" reclamantului constând în suma de bani respectivă nu a intrat efectiv în patrimoniul său, conduce la ideea că există o ingerință în dreptul la respectarea bunului.
Solicitarea reclamantului ca pârâtul să fie obligat să-i plătească valoarea inflației pe care a suportat-o suma de 274.210.218 ROL între momentul recunoașterii dreptului (1.04.2005) și momentul pronunțării prezentei hotărâri apare ca fiind perfect fondată atât timp cât este de netăgăduit că între cele două momente a existat o devalorizare accentuată a monedei naționale, iar reclamantul are dreptul la a obține în mod real și efectiv satisfacerea dreptului său de creanță de la data exigibilității titlului său.
Din corespondența pe care reclamantul a purtat-o cu diverse instituții ale Statului, inclusiv cu conducerea Fondului " Proprietatea" și pe care acesta a depus-o la dosar, rezultă fără tăgadă eforturile sale de a intra în posesia "bunului", stresul pe care l-a trăit în toată această perioadă prin nesatisfacerea pretențiilor sale recunoscute încă din luna aprilie 2005.
Astfel, Tribunalul consideră că reclamantului i-au fost create prejudicii morale prin faptul că a fost supus unor eforturi considerabile și nematerializate nici până la acest moment de a i se atribui efectiv dreptul său patrimonial, prejudicii morale ce pot fi acoperite prin acordarea de daune morale.
Totuși, consideră că suma de 100.000 euro cu titlu de daune morale este exagerată și se impune a fi cenzurată, suma de 3.000 euro cu acest titlu fiind o sumă mai mult decât suficientă pentru a acoperi prejudiciul.
Față de toate aceste aspecte Tribunalul în baza dispozițiilor art. 480 cod civil și art. 998-999 Cod civil a admis acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de bani reprezentând inflația suportată de valoarea de 274.210.218 ROL la nivelul datei de 1.04.2005 și până la data de 15.10.2008 (dată menționată expres de reclamant) și suma de 3000 euro cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, au declarat apel atât reclamantul cât și pârâtul, ambii criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamantul susține că atât timp cât nu a primit nimic din valoarea stabilită prin Dispoziția nr.1497/SR din 01.04.2005 emisă de Primăria Municipiului G, se impunea admiterea acțiunii, în totalitate, cu obligarea pârâtului, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata atât a sumei integrale, stabilită prin dispoziția invocată, precum și celei reprezentând rata inflației pentru suma respectivă.
În fine, susține că imobilul ce nu a putut fi restituit în natură, respectiv suprafața de teren de 400. valorează în prezent suma de 80.000 euro.
Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice critică sentința pronunțată de tribunal pentru următoarele considerente:
- încălcarea normelor de procedură și dreptului la apărare;
- interpretarea greșită atât a actului juridic dedus judecății cât și a legii incidente în speță;
- schimbarea temeiului juridic al acțiunii cu încălcarea principiului contradictorialității;
- lipsa calității procesuale pasive a Statului Român, reclamantul neînțelegând să-și îndrepte acțiunea civilă împotriva persoanelor direct răspunzătoare cu punerea în executare Dispoziției nr.1497/2005.
Că răspunderea patrimonială a Statului poate fi antrenată doar în cazurile expres prevăzute de lege, iar cel prevăzut de art.28 alin.3 din Legea 10/2001 (incident în speță în opinia pârâtului) nu se regăsește în cele strict prevăzute de lege.
Apelurile declarate sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, pentru cele ce urmează:
Cu privire la apelul declarat de reclamantul, se impune precizarea că, prin acțiunea introdusă la fond, acesta a solicitat, constant, obligarea pârâtului la plata sumei de bani reprezentând inflația suportată de valoarea de 27.421,0218 lei stabilită prin Dispoziția nr.1497/2005, în intervalul 01.04.2005, la zi.
În apel, potrivit art.294 alin.1 Cod procedură civilă nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Cum, reclamantul înțelege să-și extindă pretențiile și să solicite obligarea pârâtului la însăși plata valorii stabilite pentru imobilul imposibil de restituit în natură, Curtea apreciază că aceasta este o cerere nouă ce nu poate face obiectul prezentului apel.
Referitor la criticile invocate de către pârâtul Statul Român, Curtea apreciază că acestea nu se justifică întrucât instanța de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecății, reținând corect răspunderea statului în baza art.480 și 998-999 Cod civil.
Astfel, chiar dacă acțiunea formulată are la bază dispozițiile Legii 10/2001 (ca și cadru general) nu trebuie interpretat că temeiul juridic al actului îl constituie dispozițiile art.28 alin.3 din Legea 10/2001, respectiv ipoteza în care nu se cunoaște deținătorul bunului cărui restituire se solicită.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se constată că pârâtul a fost legal citat iar faptul că acesta nu a înțeles să se prezinte în instanță și să combată apărările reclamantului nu poate fi interpretat ca o încălcare a normelor referitoare la procedura de citare, a dreptului la apărare ori a principiului contradictorialității.
În fine, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în apel, Curtea reține că în mod justificat a dispus instanța de fond obligarea pârâtului la plata inflației aferente valorii stabilite prin Dispoziție atât timp cât, în numeroase spețe similare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că Fondul Proprietatea, răspunzător cu punerea în executare a deciziei administrative, în procedura prevăzută de Legea 247/2005, nu este funcțional.
Că accesul oferit de Legea 10/2001 este unul teoretic și iluzoriu, nefiind în măsură să conducă într-un interval rezonabil la plata unei despăgubiri în favoarea persoanelor pentru care restituirea în natură nu mai este posibilă. Curtea Europeană apreciază că numărul mare de cauze pe rol, pe această temă, constituie o problemă de sistem, structurală și autoritățile ar trebui să ia măsuri legislative pentru asigura ca, cererile de restituire să primească un răspuns definitiv în intervale rezonabile. De asemenea, Statul trebuie să suprime toate obstacolele juridice care împiedică executarea cu celeritate deciziilor definitive (administrative sau judecătorești) cu privire la imobile naționalizate, pentru ca vechii proprietari să obțină fie restituirea bunurilor lor, fie o despăgubire rapidă și adecvată pentru prejudiciul suferit, mai ales prin adoptarea de măsuri legislative, administrative și bugetare apte să garanteze un asemenea rezultat.
În acest context, pe deplin justificat reținut tribunalul că nepunerea în executare a dispoziției în speță este imputabilă Statului, care nu a luat măsurile bugetare apte să permită reclamantului exercitarea tuturor prerogativelor prevăzute de art.480 Cod civil, cu privire la suma stabilită drept despăgubiri pentru imobilul imposibil de restituit în natură.
Așa fiind, Curtea va respinge ca nefondat atât apelul reclamantului cât și pe cel al pârâtului, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
În drept, fiind aplicabile dispozițiile art.296 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D EC IDE
Respinge ca nefondate apelurile civile declarate de către reclamantul, domiciliat în G,-, -A,.51 și de către pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul instituției în G,-, împotriva sentinței civile nr. 1269 in 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 ianuarie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red./11.02.2009
VM/13.02.2009
4 ex.
Fond: Tribunalul Galați: judecător
Com. 2 ex. - recl. și
Pârât Statul Român prin MFP
13.02.2009
Președinte:Irina Alexandra BoldeaJudecători:Irina Alexandra Boldea, Viorica Mihai Secuianu
