Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 190/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.190/

Ședința publică de la 02 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă

JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici

Grefier - -

Pe rol apelul civil formulat de apelanții pârâții ORAȘUL PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, județul C - împotriva sentinței civile nr. 1225/C din 04.11.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliată în B,--59, sector 4, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat, potrivit delegației de substituire nr. 19/02.09.2009 eliberată de avocații titulari și, pe care o depune la dosar, pentru apelanții pârâții Orașul Prin Primar și Consiliul Local al Orașului, prin Primar, lipsind intimata reclamantă .

Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și urm. Cod procedură civilă.

Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:

Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod proc. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelului.

Având cuvântul, apărătorul apelanților solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat, pentru motivele expuse pe larg în considerentele apelului, fără cheltuieli de judecată.

Arată că, în raport de înscrisurile de la dosar, pe fondul cauzei intimata reclamantă nu a făcut dovada condiției calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul legii speciale și nici a preluării în mod abuziv a imobilului de către stat. Urmează a se observa că, așa cum rezultă din istoricul de rol fiscal depus la dosar, în anul 1940, terenul pretins de este înscris pe rolul fiscal pe numele lui și nu pe acela al lui.

Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apel.

CURTEA

Asupra apelului civil de față;

La 27 decembrie 2006 reclamanta a chemat în judecată pârâții Orașul și Consiliul Local al Orașului solicitând instanței să anuleze dispoziția nr. 501/25.10.2006 și să oblife pârâții la emiterea unei noi dispoziții prin care să se acorde măsurile reparatorii cuvenite.

În motivarea cererii reclamanta a susținut că, odată cu apariția Legii nr. 10/2001, a solicitat printr-o notificare formulată în termen legal să i se acorde măsuri reparatorii pentru lotul nr. 884 din localitatea Sud, teren pe care autorul său, dl., l-a deținut în proprietate prin cumpărare conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 10338/09.04.1925 la Grefa tribunalului Ilfov, transcris sub nr. 1427/1925 la aceeași grefă.

Prin adresa nr. 20824/08.11.2006 i s-a adus la cunoștință că solicitarea sa a fost respinsă cu motivarea că nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită pentru că nu a dovedit calitatea de proprietar a autorului său. A susținut reclamanta că dispoziția este nelegală, din actele depuse rezultând fără îndoială că autorul său, numitul, era proprietarul imobilului la data preluării abuzive în baza unui act de necontestat și că reclamanta este unica moștenitoare a tatălui său - fost proprietar deposedat abuziv.

Prin sentința civilă nr. 1225 din 04 noiembrie 2008 Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea reclamantei, a anulat dispoziția nr. 501/2006 emisă de Primarul Orașului, a obligat pârâtul Orașul să acorde reclamantei în compensare alte bunuri sau servicii sau să propună acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 600 mp, lot 884 parcelarea - și a respins acțiunea formulată împotriva Consiliului Local al Orașului pentru lipsa personalității juridice.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin înscrisurile depuse la dosar reclamanta a făcut dovada că autorul său, dl., a fost proprietarul lotului nr. 884 din parcelarea - și că a avut posesia acestui teren și în anul 1942, ulterior terenul fiind preluat abuziv de stat, în a cărui posesie se află și în prezent.

A mai reținut tribunalul că terenul nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de un drept de folosință gratuit acordat deținătorului construcției edificate pe teren, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.

S-a stabilit, prin aceeași hotărâre, că pârâtul Consiliul Local nu are personalitate juridică și nu poate sta în proces, potrivit prevederilor Legii nr. 215/2001 acesta fiind doar un organ al persoanei juridice, respectiv al unității administrativ teritoriale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Orașul prin Primar care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemenicie arătând, în esență, că instanța a reținut greșit dovada pentru reclamantă a calității sale de persoană îndreptățită, câtă vreme autorul acesteia nu apare înscris în evidențele fiscale ale Primăriei și că s-a apreciat greșit faptul că a fost dovedită preluarea abuzivă a imobilului, instanța întemeindu-i soluția pe deducții și nu pe probe.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de criticile formulate de apelantul pârât Orașul, instanța constată că apelul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Legea nr. 10/2001, act normativ cu caracter special în materia restituirii imobilelor preluate abuziv de stat în perioada martie 1945 - decembrie 1989, conține prevederi derogatorii de la dreptul comun aplicabil în materia revendicărilor imobiliare, cu referire la mai multe instituții de drept, ceea ce interesează aici fiind regimul probator acceptat de legiuitor pentru dovada existenței și a conținutului dreptului de proprietate, dar și a caracterului abuziv al preluării bunului. S-a avut în vedere astfel simplificarea regimului probator, date fiind condițiile deosebit de opresive în care au fost preluate imobilele dar și distanța mare în timp între momentul preluării și momentul aplicării prezentei legi, cu consecința intervenirii unor schimbări majore în cazul foștilor titulari ai dreptului de proprietate.

În acest context a fost adoptat art. 23 din Legea nr. 10/2001, explicitat prin pct. 23.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a legii, text care include în categoria actelor doveditoare ale dreptului de proprietate "orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică (act de vânzare cumpărare, tranzacție, donație, extras de carte funciară - și altele asemenea)" - lit. a - precum și "orice alte înscrisuri pe care persoana îndreptățită înțelege să le folosească în dovedirea cererii sale" - lit.

În speță, așa cum a reținut corect tribunalul, reclamanta a dovedit dreptul de proprietate al autorului său, dl., printr-un act translativ de proprietate, respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.10358/1925 la Grefa Tribunalului Constanța, act transcris pentru opozabilitate față de terți în Registrul de transcripțiuni al Tribunalului Constanța sub nr. 1427/15.04.1925. Pârâtul nu a contestat acest înscris, limitându-se să afirme doar că autorul reclamantei nu figura în registrul fiscal ca plătitor de impozite pentru teren, conform datelor furnizate de pârât la matricola fiscală nr. 1258/1940 fiind înscrisă cu lotul 884 în litigiu d-na, iar nu autorul reclamantei.

Nemenționarea autorului reclamantei în registrul fiscal al localității nu este relevantă și nu poate conduce la concluzia că în anul 1940 autorul reclamantei, dl., nu mai avea un drept de proprietate asupra imobilului, câtă vreme s-a dovedit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1926/08.02.1922 că d-na a înstrăinat lotul nr. 884 către cumpărătorul Ch., acesta din urmă vânzând terenul către autorul reclamantei, în anul 1925, și în condițiile în care, prin înscrisuri emanând de la autoritățile vremii rezultă că în februarie 1942 (ulterior datelor din registrul fiscal) dl. a pus terenul ce constituia lotul 884 la dispoziția Comunei pentru a-l cultiva, iar în perioada 1953 - 1961, în care s-a dezbătut succesiunea defunctului, lotul nr. 884 apărut în corespondența purtată de notariatului de Stat cu Sfatul Popular al Orașului (actual ). Aceste înscrisuri oficiale au valoare probatorie egală cu proba depusă de pârâți, ambele emanând de la autorități, dar pentru că poartă date ulterioare anului 1940 când s-a făcut mențiunea în registrul fiscal, demonstrează că terenul s-a aflat în posesia cumpărătorului chiar și în aprilie 1961 (fila 39 dosar fond).

Aceste probe sunt concludente în privința calității de proprietar a autorului reclamantei pentru lotul nr. 884 din Sud și instanța de fond a reținut corect că s-a făcut dovada potrivit legii a calității reclamantei de persoană îndreptățită.

În consecință, prima critică nu poate fi reținută.

În legătură cu cea de a doua critică formulată de pârât, în mod corect instanța de fond a considerat că faptul posesiei prezente a imobilului de către unitatea deținătoare reprezintă, în lipsa unui act normativ de preluare la stat a bunului, dovada preluării abuzive de către stat a acelui bun. Astfel, în lipsa oricărui act normativ sau administrativ de preluare și în condițiile în care bunul nu se află în posesia fostului proprietar, ci în posesia unității deținătoare, care a transmis ulterior folosința terenului societății comerciale deținătoare a construcției edificate pe teren, se instituie o prezumție legală de preluare abuzivă a imobilului (Cap.1, pct. 1, lit. e din Legea nr. 10/2001), pe care judecătorul fondului a aplicat-o corect în speță. De la un fapt cunoscut - existența dreptului de proprietate al autorului reclamantei și posesia actuală a pârâtului - aplicând corect prezumția legală relativă, nerăsturnată de către pârât, tribunalul a demonstrat logic un fapt necunoscut, respectiv preluarea abuzivă a imobilului.

În concluzie, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă instanța va respinge apelul pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanții pârâții ORAȘUL PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, județul C - împotriva sentinței civile nr. 1225/C din 04.11.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliată în B,--59, sector 4, ca nefondat.

Definitivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 2009.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier,

- -

Jud.fond -

Red.dec.jud. /07.09.2009

Tehnored.gref./5 ex./08.09.2009

Emis 3 com./08.09.2009

Președinte:Mihaela Popoacă
Judecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 190/2009. Curtea de Apel Constanta