Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 191/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 191
Ședința publică de la 17 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta, cu domiciliul ales în C,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 155 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, cu sediul în C,-, jud. D, CONSILIUL LOCAL C, cu sediul în C, str. -, nr. 7, jud. D, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanta reclamantă, prin avocat, intimata pârâtă, prin consilier juridic și intimatul pârât CONSILIUL LOCAL C, prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat, pentru apelanta reclamantă, a precizat că nu are de formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză.
A considerat că este necesar să fie introdusă în cauză B, întrucât atât notificarea, cât și răspunsul la notificare au fost formulate în perioada în care SC SA era societate cu capital integral de stat.
De asemenea, a precizat că este posibil ca SC SA să ofere teren în compensație, pe cale amiabilă, însă acest lucru este posibil numai dacă instanța înaintează societății o adresă în acest sens.
Instanța a pus în discuție aspectele invocate de avocat, pentru apelanta reclamantă.
Reprezentanții intimaților pârâți, CONSILIUL LOCAL C, având pe rând cuvântul, au precizat că lasă la aprecierea instanței. Au învederat că nu au de formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză.
Instanța a respins cererea privind introducerea în cauză a B, întrucât în calea de atac a apelului o astfel de cerere nu poate fi admisă, conform art. 294 Cod pr. civ.
De asemenea, a respins cererea cu privire la formularea unei adrese către intimata pârâtă pentru acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu un alt teren, deoarece instanța nu a fost învestită cu o astfel de cerere, până la acest moment, iar dacă se urmărește stingerea litigiului pe cale amiabilă, între părți trebuie să intervină o tranzacție în acest sens, de care instanța să ia act prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, obligă intimata la încheierea unei astfel de tranzacții.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat, pentru apelanta reclamantă, a pus concluzii de admiterea apelului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, schimbarea sentinței civile apelate în sensul admiterii contestației formulată de reclamantă și obligarea intimatei pârâte la restituirea în natură a terenului în suprafață de 409 A precizat că din raportul de expertiză rezultă că terenul este liber de construcții și conducte, astfel că se poate restitui în natură; cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă, a depus concluzii scrise, în raport de care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. A precizat că terenul de 277,18 este ocupat de o parcare auto betonată, construită în anul 1976, iar suprafața de 508,64 nu se află în proprietatea intimatei pârâte, fiind ocupat de utilitățile publice ale localității. Prin urmare, terenul solicitat nu poate fi restituit în natură.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât CONSILIUL LOCAL C, a precizat că lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la apelul formulat în cauză de reclamantă.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
La data de 06.07.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții SC SA și Consiliul Local C, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei nr.4507/12.06.2007, emisă de SC SA, prin care a fost respinsă cererea de restituire a imobilului teren, proprietatea reclamantei, situat în C, - B, nr.80 (fost nr.2, fost ) și restituirea în natură a imobilului teren, în suprafață de 720 mp.
În motivarea acțiunii, a arătat că reclamanta este proprietara terenului în suprafață de 720 mp. situat în C, - B, nr.80 ( fost nr.2, fost ), conform actului de vânzare autentic din 18.09.1935.
Acest teren a fost expropriat prin Decretul Nr.1650 din anul 1945, deposedarea în fapt făcându-se în anul 1964, iar pentru această expropriere nu a primit despăgubiri.
A arătat că prin decizia contestată a fost respinsă cererea de restituire în natură imobilului, cu motivarea că pe acest teren se află o platformă betonată destinată parcării autovehiculelor, fiind amplasat în incinta SC SA.
Reclamanta a mai menționat că acest teren poate fi restituit în natură, deoarece este liber de construcții, amplasat dincolo de betonată a Fabricii de și nu este îngrădit.
Pârâta SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, întrucât restituirea în natură nu este posibilă.
Prin sentința civilă nr.155 din 19 iunie 2008, Tribunalul Dolja respins contestația formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții SA și Consiliul Local
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat, în calitate de persoană îndreptățită în sensul art. 3 Lg. nr. 10/2001, prin notificarea nr. 116/N/2002, restituirea în natură a imobilului situat în C, cart., nr.2, preluat în baza Decretului nr. 1650/1945, filele 39-45, completat prin Decretul nr. 174 /1949, de expropriere în vederea construirii "Fabricii ".
Prin decizia nr. 4507/2007, SC SA a dispus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri pentru imobilul preluat.
Aceasta a uzat de faza administrativă obligatorie, prevăzută de art. 22 din Legea nr.10/2001, finalizată prin decizia nr. 4507/2007.
Din certificatul constatator emis de ORC D, a rezultat că societatea deținătoare este integral privatizată, iar statul nu mai deține vreun pachet de acțiuni. Potrivit art. 29 (1) Lg. 10/2001 "Pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute laart. 21alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate".
În forma actuală a art. 29 (fost 27) aplicabil în speță, nu se mai distinge asupra modului de preluare a imobilului, respectiv dacă a avut loc o preluare cu titlu valabil sau abuzivă, astfel că măsurile reparatorii sunt stabilite doar în echivalent și nu restituire în natură. De altfel, imobilul nu a fost preluat în timpul regimului comunist.
Prin urmare, dată fiind incidența dispozițiilor enunțate mai sus, reclamanta este îndreptățită doar la măsuri reparatorii - despăgubiri - cum corect a apreciat societatea deținătoare.
În termen legal, a declarat apel reclamanta, considerând sentința civilă nelegală și netemeinică deoarece hotărârea este nemotivată; greșit s-a făcut aplicarea dispoz. art. 29 alin.1 din Lg. 10/2001, acordându-se numai măsuri reparatorii și nerestituindu-se terenul în natură, atât timp cât din certificatul constatator emis de ORC nu rezultă că societatea este integral privatizată, iar vânzătoarea a primit numai activele, nu și terenul; greșit s-a considerat că terenul este ocupat de o platformă betonată destinată parcării autovehiculelor atât timp cât societatea intimată nu a prezentat autorizație de construire.
Intimata SC SA, prin întâmpinarea formulată a precizat că scopul exproprierii a fost realizat, parcarea amenajată în incintă fiind necesară salariaților; societatea comercială este privatizată 100 % conform contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.67/30 oct,2007, statul neadmițând nici o acțiune, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art.21 alin.1 și 2 din Lg.10/2001 și cele ale art.29 din lege.
S-a depus la dosar copie de pe contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.67/30 oct.2007, de pe procesul verbal de recepție nr.762/18 mai 1968 pentru platformă auto - parcare - poarta Nr.3, cu specificația de proiect, HG nr.800/2000 privind privatizarea societății civile, de pe decizia civilă nr. 434/8.12.2003, a Curții de Apel Craiova,decizia civilă nr.2341/8 iulie 2004 aceleiași instanțe, decizia civilă nr.1770/6 mai 2003 ICCJ - Secția Civilă, decizia civilă nbr.1120/2 februarie 2006 ICCJ - Secția Civilă; o schiță a amplasamentului terenului expropriat efectuată de către reclamantă; Decretul nr.545/1958 cu privire la amplasarea unor construcții necesare efectuării unor lucrări sau acțiuni de interes de stat; 976/1 sept,1949, 973/1949.
Ținând cont de actele existente în dosar s-a solicitat completarea raportului de expertiză de către exp. pentru lămurirea aspectelor contradictorii dintre actele existente. Raportul de expertiză - completare depus la dosar nu a fost contestat de către părți, acestea neformulând obiecțiuni cu privire la concluziile raportului de expertiză.
Criticile formulate sunt întemeiate numai cu privire la aplicarea dispoz. art. 21 din Lg. 10/2001 și neîntemeiate pentru celelalte. Trebuie precizat că aplicarea dispoz. art. 21 din Lg. 10/2001 și nu art. 29 din aceeași lege nu este de natură însă a schimba soluția.
Terenul în suprafață de 720 mp. ce face obiectul notificării nr.116/N/2002 situat în C, a fost preluat de la autorul reclamantei, prin expropriere conform Legii 1781/1942, completată prin Lg.1650/28 mai 1945, fosta Direcția -ă fiind autorizată să exproprieze mai multe terenuri situate în comuna suburbană, ce aparținea de Exproprierea a fost definitivată prin Decretul 174/28 aprilie 1949, fără a se stabili cuantumul despăgubirilor cuvenite, acestea fiind precizate prin sentința civilă nr.1007/21 martie 1957 fostului Tribunal Popular al Orașului Prin acte administrative de stat dreptul Direcției -e CFR asupra bunurilor expropriate a trecut asupra fabricii
Potrivit modului în care s-a executat efectiv exproprierea se constată că imobilul notificat pentru restituirea în natură (teren) intră în perioada de referință a Legii 10/2001, terenul fiind preluat efectiv în anul 1949.
Prin decizia nr.4507/12 iunie 2007 SA respins cererea de restituire în natură a terenului motivând că acesta se află sub platforma betonată destinată parcării autovehiculelor societății și ale salariaților, reclamanta fiind îndreptățită la măsuri reparatorii.
La data emiterii acestei decizii, SC SA nu era societate privatizată integral (privatizarea s-a efectuat la data de 30 oct.2007 ca urmare a înstrăinării întregului pachet de acțiuni prin contractul de vânzare-cumpărare nr.67), situație ce atrage aplicarea dispoz.art.21 din Lg.10/2001 și nu art. 29 din aceeași lege.
Potrivit art.21.1 lit.d din HG 250/2007 (Normele Metodologice de aplicare a Lg.10/2001), în cazul în care unitatea deținătoare este societate comercială la care statul este acționar majoritar și restituirea în natură este posibilă potrivit legii, măsura aceasta este obligatorie, fiind o obligație legală ce prevalează asupra oricărei alte opțiuni a deținătorului bunului imobil solicitat. Chiar dacă societatea comercială intimată făcea parte din categoria deținătorilor la care se referă art.21 din Lg.10/2001, și față de aceasta obligația de restituire în natură se subordonează condițiilor prevăzute de lege (art.21.1 lit."d" din HG 250/2007), în sensul că restituirea în natură trebuie să fie posibilă potrivit legii.
Legea la care se referă dispoziția din Normele Metodologice de Aplicare a Lg.10/2001 este constituită în speță de art.11 din aceeași lege, imobilul solicitat spre restituire fiind expropriat în condițiile Legii de expropriere din 20 oct.1864, cu referire la Lg.1781/1942, Lg.1650/1945 și Decretul 174/1948.
Raportat la art.11 din Lg.10/2001 sunt aplicabile în speță dispozițiile alin.4 care au în vedere situația în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, motiv pentru care măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Pentru a concluziona în acest mod cu privire la dispoziția legală aplicabilă se are în vedere raportul de expertiză întocmit în dosarul de fond de expert, completat în dosarul de apel potrivit solicitărilor formulate de reclamantă.
Cu privire la raportul de expertiză completat, niciuna din părți nu a formulat obiecțiuni, expertul răspunzând punctual tuturor obiectivelor fixate de instanță.
Concluziile expertului sunt temeinic documentate pe actele de expropriere, planul CFR (în favoarea acestei întreprinderi efectuându-se inițial exproprierea) cu amplasarea vechilor borne hectometrice pe calea ferată " ", planul CFR cu situația actuală a căii ferate și noilor borne hectometrice, suprapunerea planurilor CFR pentru transpunerea vechilor borne pe planul nou, suprapunerea planului actual întocmit de expert cu planul CFR pentru transpunerea vechilor borne hectometrice, suprapunerea planului de expropriere cu planul actual întocmit de expert, planul topo al terenului în litigiu, planul topo cu suprafața care se suprapune pe terenul proprietatea SC SA, etc.
Potrivit schiței (anexa 9) terenul fostă proprietate a autorului reclamantei se suprapune cu terenul deținut de intimată pe suprafața de 277,18 mp. restul fiind ocupat de trotuar, spațiu și str.-
Suprafața de teren suprapusă este constituită de parcarea betonată din incinta SC, în imediata vecinătate a parcului auto. Pe această suprafață pe limita de nord, se află amplasată o conductă de apă.
Această suprafață de teren a fost cuprinsă în expropriere și ținând cont de specificația de proiect și procesul verbal de recepție nr.762/18 mai 1968 este platformă auto - parcare - poarta 3, se constată că exproprierea și-a atins integral scopul, întregul teren fiind ocupat funcțional. Din acest motiv, chiar dacă pe acest teren nu se află edificată o construcție, se constată că nu constituie teren liber în sensul legii (deci care nu a primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea - art.11.3 din Normele Metodologice aprobate prin HG 250/2007), în cauză nu pot fi aplicate dispoz.art.11 alin.3 din Lg.10/2001 ci cele prev.de art.11 alin.4 din aceeași lege.
În funcție de considerentele expuse, urmează ca aplicând art.296 pr.civ. să se respingă apelul, sentința civilă fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta, cu domiciliul ales în C,- C, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 155 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, cu sediul în C,-, jud. D, CONSILIUL LOCAL C, cu sediul în C, str. -, nr. 7, jud.
Cu recurs în timp de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
6 ex./13.07.2009
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava
