Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 192/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 192
Ședința publică de la 17 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul, cu domiciliul ales în B, sector 6,-, împotriva sentinței civile nr. 105 din 20 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, cu sediul în C, str. -, nr. 7, jud. D, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelantul reclamant, reprezentat de procurator și intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, reprezentați de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Procurator, pentru apelantul reclamant, a depus la dosar copie legalizată de pe extrasul de carte funciară din 07 octombrie 1940.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului, punându-i în vedere procuratorului, că potrivit dispozițiilor art. 68 Cod procedură civilă, nu poate pune concluzii orale detaliate, însă are posibilitatea de a depune concluzii scrise la dosar.
Procurator, pentru apelantul reclamant, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru judecarea pe fond a cauzei.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, a pus concluzii de respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile apelate ca fiind legală și temeinică, apreciind că instanța de fond în mod corect a reținut că reclamantul nu a făcut dovada că este persoană îndreptățită.
CURTEA
Asupra apelului de față;
La data de 21 august 2008, reclamantul a formulat contestație împotriva dispoziției de respingere a notificării nr.839/16.07.2008 a Primarului Municipiului C, emisă în baza Legii 10/2001.
În motivarea contestației, reclamantul a arătat că a formulat notificarea nr.535/N/2001, prin care a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în C, - B, nr.31, județul D, ce a aparținut autorului său -.
Reclamantul a precizat că a depus și certificatele de moștenitor prin care își dovedea calitatea de succesor al lui -, precum și un extras din Decretul 92/1950 din care reieșea că tatăl său vitreg, -, a fost deposedat abuziv de imobilul solicitat prin notificare.
În drept, a invocat dispozițiile Legii 247/2005 și ale art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001, republicată.
La termenul din 26.09.2008, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, solicitată de reclamant printr-o notă scrisă depusă la dosar, dispunându-se efectuarea unei adrese pentru înaintarea în copie a dosarului de notificare.
Astfel a fost înaintat referatul întocmit de Primăria Municipiului C - Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001, sentința civilă nr.426/22.01.2004 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă și irevocabilă prin neapelare, notificarea formulată de reclamant, extras din Decretul nr.92/1950, certificatele de moștenitor nr.263/1999și 264/1999, certificatul de moștenitor nr.425/1969, proces-verbal de înscriere în Cartea funciară din 20 iunie 1940, actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.16220/1945, actul de vânzare-cumpărare din 17 mai 1948, fișa dosarului și copia actului de identitate.
Ulterior, s-au mai depus la dosar adresa nr.19834/13.07.2001 a Primăriei Municipiului C, buletinul clădirii, referat din 5 februarie 1959 și procesul - verbal din 3 iulie 1953.
Prin sentința civilă nr.105 din 20 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul, împotriva dispoziției nr.839/16.07.2008 emisă de Primarul Municipiului C, în contradictoriu cu intimații Municipiul C prin Primar și Primăria Municipiului
Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat că realitatea juridică a înscrisurilor depuse la dosar în probațiune este îndoielnică, ori neconcordanța dintre actul de proprietate din 1945 și inserarea acestuia într-un proces - verbal încheiat în 1940, atrage neconcludența acestor acte.
Împotriva sentinței, în termen legal a declarat apel reclamantul, susținând că este nelegală și netemeinică.
În motivele de apel, reclamantul susține în esență că;
- dovada proprietății autorului -, precum și a preluării abuzive a imobilului deținut de acesta, sunt de netăgăduit;
- dovada faptului că este moștenitorul lui -, este certă;
- că, instanța de fond a apreciat în mod eronat că există o neconcordanță între, înscrisurile ( notările ) din procesul -verbal pentru înființarea Cărții Funciare C nr.4029/20 iunie 1940 și care ar conține înscrierea unor acte de proprietate care s-aui încheiat ulterior, respectiv actul din 23 martie 1945, prin care autorul - a cumpărat de la din imobilul situat în C, - B nr.31 și actul de vânzare - cumpărare întocmit la 24 mai 1948 și transcris sub nr.754 încheiat între și cumpărătorii și, prin care vânzătorul a înstrăinat jumătatea ce o stăpânea în indiviziune cu - din imobilul în cauză, neconcordanță ce constă în faptul că procesul - verbal completat în 20 iunie 1940, consemnează actele de vânzare - cumpărare încheiate în 1945, respectiv 1948.
- că nu există neconcordanță, deoarece la 20 iunie 1940 s-au completat numai datele fizice referitoare la imobil și amplasarea sa, iar consemnările privind proprietarii și actele de vânzare - cumpărare s-au încheiat ulterior, în 1945 și 1948.
În susținerea apelului, reclamantul a depus copia certificată a actului de vânzare - cumpărare.
Apelul este fondat.
Reclamantul a inițiat procedura administrativă prevăzută de art. 22 din Legea nr.10/2001 ( fost art. 21 ), notificând Prefectura Județului D cu 535/2001, în vederea despăgubirii sale prin echivalent pentru imobilul ce aparținut autorului său -, situat în C,-.
administrativă a fost finalizată prin emiterea Dispoziției nr.839/16.07.2008 de către Primăria Municipiului C, soluția pronunțată fiind de respingere a notificării, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada preluării abuzive de către stat a imobilului și implicit, a calității de persoană îndreptățită în sensul art. 3,4 și 23 din Legea nr.10/2001.
Reclamantul a făcut însă dovada calității de persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor sus -citate, întrucât acesta este moștenitorul legal al defunctei, conform certificatului de moștenitor nr.264/1999 emis de BNP ( fila 77 fond ) care l-a moștenit la rândul său pe -, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.425/1969 emis de notariatul de Stat Local al Sectorului 3 B ( fila 75 fond ).
Dovada proprietății autorului - asupra imobilului situat în C,-, a fost făcută de reclamant cu actul de vânzare -cumpărare sub nr.16220/1945, prin care - a dobândit de la vânzătorul cota indiviză de din imobilul situat la adresa de mai sus.
Că, autorul - a stăpânit acest imobil până la naționalizare, rezultă chiar din Anexa la Decretul nr.92/1950, unde apare menționat la poziția 4908, cu 11 apartamente naționalizate în B și
Cealaltă cotă de a fost dobândită de cumpărătorii și de la vânzătorul, conform contractului de vânzare - cumpărare încheiat la 17 mai 1948.
În acest act se face mențiunea că imobilul ce îl vinde, îl stăpânește în cote de cu - și este înscris în cartea funciară sub documentul nr.4029/1940.
Deci, astfel se explică neconcordanța dintre mențiunile consemnate în procesul -verbal din 1940 și actele de proprietate emise ulterior.
Inițial, în 1940 s-au completat cărțile funciare cu datele fizice referitoare la imobil și amplasarea sa, iar ulterior, s-au consemnat noii proprietari și actele de vânzare - cumpărare încheiate în 1945 pe numele autorului - și în 1948 pe numele cumpărătorilor.
Sunt întemeiate criticile reclamantului privind dovedirea calității de persoană îndreptățită și a deținerii imobilului de către - în cote de de la data cumpărării din 1945, până la naționalizare conform Decretului nr.92/1950 și urmează a fi reținute.
Întrucât tribunalul a soluționat cauza pe excepția lipsei calității de persoană îndreptățită a reclamantului, fără a intra în cercetarea fondului cauzei, în speță sunt incidente dispozițiile art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă potrivit cărora, se va admite apelul, se va desființa sentința și se va trimite cauza la Tribunalul Dolj, pentru rejudecarea cauzei pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamantul apelant, împotriva sentinței civile nr. 105 din 20 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Desființează sentința civilă apelată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./5 ex.
30.06.2009
Jud.fond
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava
