Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 192/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(159/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.192
Ședința publică de la 11.02.2010.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Ilie Mari -
JUDECĂTOR 3: Mihai Andrei Negoescu GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă, împotriva încheierii din 12.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
are ca obiect - acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul pentru recurenta reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale nr. 5805/2010, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind intimatul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul recurentei reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, aplicând și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe care instanța le anulează și un extras de pe site-ul Tribunalul București, din care rezultă faptul că dosarul nr- are termen de judecată la data de 29.03.2010. În raport de acest înscris, arată că recursul de față a rămas fără obiect.
De asemenea, înțelege să invoce și excepția lipsei de interes, solicitând admiterea excepției în raport de actele dosarului.
Curtea, având în vedere înscrisul astăzi depus la dosar, din care rezultă faptul că dosarul nr- are termen de judecată la data de 29.03.2010 pe rolul Tribunalului București, reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 12.10.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a suspendat judecata cauzei, înregistrata pe rolul acestei instanțe, sub nr-, privind pe reclamanta - în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, potrivit dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, reținând că la acest termen de judecată niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă în baza art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta -, criticând-o pentru următoarele motive:
Arată recurenta - reclamantă că în cursul lunii martie 2009, depus la Tribunalul Bucureștio cerere de chemare în judecată a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se oblige pârâta la restituirea valorii de circulație a imobilului în raport de prețul de piață, conform standardelor europene.
Primul termen de judecată a fost fixat la data de 04.05.2009, când a luat cunoștința de conținutul întâmpinării formulate de către pârâtă.
La cel de al doilea termen, pe 01.06.2009, instanța, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, invocate de aceasta, a dispus efectuarea unei expertize în construcții, având ca obiectiv evaluarea imobilului, fixând termen de judecată 12.10.2009.
Din eroare, instanța a numit un expert specialist în evaluarea terenurilor, în loc de a numi un expert specialist în evaluarea construcțiilor, motiv pentru care a formulat o cerere de schimbare a expertului și, implicit o cerere de preschimbare a termenului de judecată, care a fost admisă, la termenul din 15.06.2009, instanța dispunând ca următorul termen să fie la 09.07.2009.
Cu toate acestea, pe data de 09.07.2009, instanța a considerat că prezenta cauză nu face parte dintre cele ce trebuie soluționate în regim de urgență și, fără a dispune asupra înlocuirii expertului, a fixat un nou termen pe 14.09.2009, la care insa nu a avut loc ședință de judecată, fixându-se termen pentru 09 noiembrie 2009, data pentru care primit citație și când ar fi trebuit să fie înlocuit expertul numit greșit.
Cu toate acestea, dosarul s-a judecat pe data de 12.10.2009, deși aceeași instanță admisese cererea de preschimbare a termenului de judecată.
Solicită să se constatate că, din eroare, instanța de fond a judecat cauza pe termenul de 12.10.2009, deși se fixaseră, deja alte termene de judecată, după cum a arătat mai sus și a dispus suspendarea cauzei potrivit dispozițiilor art.242 pct. 2 din Codul d e procedură civilă.
Învederează instanței că părțile nu s-au prezentat la acest termen de judecat, nu din rea - voință sau din delăsare, ci întrucât se admisese cererea de preschimbare a termenului, cauza urmând a se judeca pe 09 noiembrie 2009.
Menționează că pentru data de 12.10.2009 nu a fost citata și nu a avut cunoștința că se va judeca dosarul.
Față de toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și să se dispună repunerea cauzei pe rol, conform dispozițiilor art.245 pct.1 Cod procedură civilă, în vederea numirii unui expert corespunzător obiectului cererii de chemare în judecată și soluționării cu celeritate prezentei cauzei.
La termenul de judecată din data de 11.02.2010, din oficiu, Curtea a invocat conform art.306 al.2 Cod procedură civilă, excepția lipsei de interes privind cererea de recurs, a recurentei-reclamante, prin raportare la art.306 al.2 și art.137 Cod procedură civilă.
În acest sens, Curtea a avut în vedere faptul că aceasta excepție este excepție de ordine publică, absolută, prin implicațiile sale judiciare, ea putând fi invocată și din oficiu, în orice stadiu al procedurii, deci inclusiv în faza recursului.
Soluționând cu prioritate, conform art.137 Cod procedură civilă, această excepție de fond, peremptorie și absolută, Curtea constată faptul că interesul este una dintre cerințele necesare pentru existența dreptului la acțiune.
Așa cum s-a arătat unanim în doctrină, prin interes, se înțelege folosul practic imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Exercițiul acțiunii în justiție cere așadar, o justificare deosebită, prin impunerea condiției interesului urmărindu-se evitarea unor litigii lipsite de orice utilitate pentru reclamant.
Pe de altă parte, condiția interesului este necesară nu numai la momentul formulării cererii de chemare în judecată. Această cerință trebuie să fie îndeplinită ori de câte ori pe parcursul procesului, oricare dintre participanții la judecată apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii.
Pentru a justifica sesizarea instanței de judecată,interesul trebuie să îndeplinească anumite condiții:
- să fie legitim, corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale.
Interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv, a unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut.
Exercitarea unui drept subiectiv fără interes legitim, deci împotriva scopului său recunoscut de lege, constituie un abuz de drept care trebuie sancționat (art.723 al.2 Cod procedură civilă).
- să fie personal și direct, adică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune. Reclamantul trebuie să justifice în persoana sa, nu și a pârâtului, interesul de a promova acțiunea civilă.
Cu alte cuvinte, această cerință exprimă ideea că, în principiu, nu este îngăduit unei anumite persoane să apere interesul altei persoane și deci, nici interesul colectiv.
Cerința ca interesul să fie personal celui care acționează, reprezintă aspectul subiectiv al condițiilor de exercițiu ale acțiunii;
- să fie născut și actual, să existe în momentul în care este formulată cererea. Un interes eventual, ca și un interes care a trecut, a fost depășit, nu poate fi luat în considerare.
Aplicând toate aceste considerente doctrinare la speța pendinte, Curtea constată că cererea de recurs cu care a fost sesizată are ca obiect încheierea pronunțată la data de 12.10.2009, prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în condițiile stabilite de art. 242 alin. 2 din Codul d procedură civilă.
Din verificarea actelor dosarului de fond se constată însă că la termenul de judecată din data de 09.11.2009, prima instanța - Tribunalul București Secția a Va Civilă, s- constatat că temeiurile suspendării dispuse prin aceasta încheiere nu mai subzistă, astfel că în temeiul art.245 din Codul d procedură civilă, s-a dispus repunerea cauzei pe rol.
De asemenea, se reține că aceasta măsură a fost luată fără ca eventual recurenta sau părțile adverse să fie nevoite să avanseze cu titlu de taxa de timbru vreo suma de bani, ci exclusiv în temeiul solicitării verbale reclamantei.
Prin urmare, deși, la momentul declarării recursului de față, cauza era suspendată, prin încheierea ce face obiectul recursului, astfel că recurenta justifica un interes actual și personal în promovarea acestei căi de atac, impus de necesitatea continuării procesului promovat, odată cu adoptarea măsurii repunerii cauzei pe rol, în condițiile stabilite de art.245 din Codul civil și constatării împrejurării că nu mai subzistă cerințele suspendării judecării cauzei, în condițiile sus amintite, interesul recurentei reclamante în cererea de recurs a încetat să mai fie actual.
Cum condiția referitoare la cerința vizând caracterul actual al interesului în promovarea cererii de recurs trebuie să subziste atât la momentul promovării recursului cât și la momentul soluționării caii de atac, cerința de exercițiu căii de atac care nu este îndeplinită în cauză, în raport de considerentele anterior expuse, rezultă că excepția lipsei de interes invocata din oficiu, este întemeiata, urmând a fi admisă.
În consecință, devine inutilă analiza în continuare, a motivelor de recurs invocate de către recurentă, criticile subsumate acestora vizând fondul cererii deduse judecății.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite excepția lipsei de interes privind cererea de recurs, și în consecință, va respinge recursul, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei de interes privind cererea de recurs.
Respinge ca lipsit de interes recursul formulat de recurenta - reclamantă -, împotriva încheierii din 12.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI -
GREFIER
Red.
./
2 ex./19.02.2010
TB-5 -
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Ilie, Mihai Andrei Negoescu
