Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 194/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 194/
Ședința publică din 09 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanta reclamantă, domiciliată în B,-, sector 1 - împotriva sentinței civile nr. 72/C din 19 ianuarie 2009, pronunțată în Tribunalul Constanța, dosar civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, ambii cu sediul în C, B-. - nr. 51, județ C și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin C, cu sediul procesual ales în C, B-. -. - nr. 18, județ C, având ca obiectcontestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 02.09.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea intimaților pârâții să depună concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 în referire la art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 09.09.2009, dată la care a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La 13 martie 2008 reclamanta - a chemat în judecată pârâții Municipiul C, Consiliul Local C și Statul Român prin Ministerul Finanțelor solicitând instanței să constate că terenul proprietatea autorului său, constituind lotul nr. 136 din planul parcelar, având suprafața de 1000 mp, a fost preluat de Statul Român fără titlu și să oblige pârâții să acorde reclamantei, cu titlu de despăgubiri, un teren echivalent în locul celui care este ocupat în totalitate de construcții. A solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că terenul litigios a fost dobândit de autorul său prin actul autentic de vânzare-cumpărare nr. 17246/20.06.1925, întocmit la Tribunalul Ilfov, transcris sub nr. 2110/27.07.1925 la Grefa Tribunalului Constanța.
Susține că terenul a fost preluat pur și simplu în proprietatea statului, fără vreo despăgubire prealabilă și că nu a fost restituit în ciuda numeroaselor demersuri efectuate de reclamantă atât în temeiul Legii 18/1991, cât și în temeiul Legii 169/1997.
Prin sentința civilă nr. 72 din 19 ianuarie 2009 Tribunalul Constanțaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP, a respins acțiunea formulată de către reclamanta -- în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu acești pârâții.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, deși potrivit actului autentic de vânzare-cumpărare nr. 17246/20.06.1925 întocmit la Tribunalul Ilfov, transcris sub nr. 2110/27.07.1925 la Grefa Tribunalului Constanța, autorul reclamantei, numitul, a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1000 mp ce constituie lotul de casă nr. 136 din planul parcelar, nu s-a demonstrat că terenul, care în prezent figurează la adresa din C,-,92A și 94, se află în posesia nelegitimă a pârâților, fiind ocupat de mai multe persoane fizice în baza unor acte autentice de vânzare cumpărare. S-a apreciat că reclamanta nu a demonstrat preluarea abuzivă a imobilului în posesia statului și nici faptul preluării imobilului din proprietatea și posesia legitimă a autorului său.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - care a susținut, în esență, că instanța de fond a admis greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, în condițiile în care cererea reclamantei prin care solicita să se constate lipsa titlului de preluare a terenului nu putea fi rezolvată decât în contradictoriu cu cel care l-a preluat inițial; că instanța a răsturnat sarcina probei cu privire la preluarea cu titlu valabil a terenului, iar această sarcină revenea Statului Român; că instanța, constatând că terenul este ocupat, trebuia să oblige Municipiul C
să-i acorde reclamantei măsuri reparatorii în echivalent. Afirmă că nici bunicul său, titularul dreptului de proprietate, și nici familia sa, ulterior decesului acestuia, nu au înstrăinat terenul în cauză, corect identificat prin raportul de expertiză realizat în concordanță cu planurile cadastrale deținute de Primăria
În apel, cu respectarea regulilor devoluțiunii acestei căi de atac, instanța a dispus prezentarea de către Primăria Municipiului Cau nor înscrisuri referitoare la evoluția în timp a situației juridice a imobilelor indicate în raportul de expertiză ca fiind cele care ocupă în prezent lotul nr. 136 solicitat de reclamantă, sens în care s-au depus la dosar: contractul de vânzare cumpărare încheiat între și, ca vânzători și, în calitate de cumpărător, act autentificat sub nr.16276/1990, act de vânzare autentificat sub nr. 335/1966 prin care vinde cumpărătorilor și și, terenul în suprafață de 1000 mp ce formează lotul 136, precum și actul de vânzare autentificat sub nr. 2585/1947 la Grefa Tribunalului Constanța prin care Cpt. vinde d-lui parcelele nr. 136 și 137 în suprafață de 2000 mp.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport cu motivele invocate de reclamantă, instanța constată că apelul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a Statului Român;
Conform susținerilor reclamantei, pentru restituirea terenului lot nr. 136 din parcelarea ce a aparținut bunicului său, dl., aceasta a notificat Primăria Municipiului C în temeiul prevederilor speciale ale Legii nr. 10/2001. Acest act normativ reglementează nu numai condițiile de fond care trebuie să se verifice pentru ca legea să fie aplicabilă (apartenența bunului la domeniul de aplicare al legii, calitatea de persoană îndreptățită, calitatea de deținător al bunului etc.), dar și procedura care trebuie urmată (administrativă și/sau jurisdicțională) și persoanele care au competențe în aplicarea acestui act normativ.
În acest sens, potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, notificarea formulată pentru aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege se adresează persoanei juridice deținătoare a bunului, iar în cazul în care această unitate deținătoare nu este cunoscută de notificator, ea se adresează, potrivit art. 28 alin. 1 din același act normativ, republicat, primăriei în a cărei rază se află imobilul.
Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, poate fi chemat în judecată, potrivit art. 28 alin. 3 din lege, numai în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată.
de față însă nu reclamă o situație de genul celei reglementate prin alin. 3 al art. 28 pentru că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză și a planurilor cadastrale prezentate de Primăria Municipiului C, terenul notificat de către reclamantă a fost identificat în Municipiul C, pe-, 92A și 94. Identificarea necontestată de către reclamantă stabilește, fără echivoc, cine are calitatea de unitate deținătoare, în acest caz Municipiul C fiind persoana juridică ce întrunește condiția impusă de art. 22 alin. 1 din lege și care are, potrivit legii, calitate de persoană obligată în raportul juridic dedus din aplicarea actului normativ special, respectiv Legea nr. 10/2001 și, prin urmare, calitate procesuală pasivă.
De asemenea, calitatea procesuală pasivă exclusivă a Municipiului C în cazul cererii de restituire formulată de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001 se justifică și pentru cererea de constatare a preluării fără titlu a terenului în litigiu. Această solicitare, deși formulată de către reclamantă ca un capăt distinct al acțiunii, trebuie să constituie în mod obligatoriu un element al analizei în procedura administrativă și/sau jurisdicțională de restituire, analiză care se face în contradictoriu cu aceeași unitate deținătoare, cererea având, prin urmare, un caracter accesoriu cererii de acordare de măsuri reparatorii.
Caracterul accesoriu al petitului de constatare a preluării abuzive de către stat a bunului rezultă din împrejurarea că, prin chiar legea specială în această materie, atunci când se definește domeniul său de aplicare (art. 1 alin. 1 și art. 2), se stipulează că sunt supuse procedurilor prevăzute de această lege imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice. Ori, potrivit legii, procedurile de restituire se desfășoară, așa cum s-a arătat, în contradictoriu cu unitatea deținătoare, indiferent dacă statul ori o altă persoană juridică dintre cele arătate de legiuitor a preluat bunul, calitate procesuală pasivă în aceste cazuri deținând, prin urmare, unitatea deținătoare și nu neapărat cel care a preluat bunul.
În consecință, în mod corect a rezolvat tribunalul problema calității procesuale pasive a Statului Român, în sensul admiterii excepției.
Cu privire la fondul cauzei;
Lotul nr. 136 din a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de dl. expert, necontestat de părți, ca fiind în prezent situat pe-, 92A și 94. Tot prin raportul de expertiză s-a arătat că imobilele din str. sălciilor aparțin în proprietate unor persoane fizice, acestea dobândindu-le în temeiul unor contracte de vânzare cumpărare.
Pentru elucidarea situației juridice și a evoluției în timp a imobilelor din str. -, ce au format lotul nr. 136, actele de vânzare cumpărare depuse în apel și cele depuse la fond sunt edificatoare pentru perioada de după anul 1947, aceste acte conducând fără dubii la concluzia că imobilul identificat de expertiză ca fiind lotul nr. 136 nu a fost niciodată preluat de către stat, în mod abuziv, el neregăsindu-se nici un moment în proprietatea ori administrarea autorităților locale.
Astfel, așa cum rezultă din actul de vânzare autentificat sub nr. 2585/1947 la Grefa Tribunalului Constanța, Cpt. a vândut d-lui parcelele nr. 136 și 137 din parcelarea (apoi parcelarea Cpt. ), ambele având suprafața de 2000 mp (fila 41 dosar CA C). Ulterior, așa cum s-a consemnat în actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 335/1965 (fila 37 dosar CA C), lotul nr. 136 s-a transmis prin succesiune de la la fiica acestuia, aceasta înstrăinând terenul de 1000 mp către și în baza actului de vânzare autentificat sub nr. 1737/1964. Cumpărătorii au transmis terenul, la rândul lor, prin vânzare către și și, în baza actului autentificat sub nr.335/1966. Partea din teren cumpărată de s-a transmis apoi către și ulterior către ( act nr.16276/1990), și (act de vânzare nr. 319/2005) și către și (act de vânzare nr. 654/2006).
Rezultă din situația prezentată mai sus că, anterior anului 1947, terenul ce a format lotul nr. 136 din parcelarea a aparținut unei persoane fizice, dl. și nu se poate presupune, dată fiind legislația aplicabilă în acea vreme, că terenul a fost preluat de stat anterior anului 1947 de la autorul reclamantei și a fost atribuit d-lui, pentru ca acesta să-l vândă ulterior persoanelor fizice arătate.
În aceste condiții, se constată că tribunalul a reținut corect că cererea reclamantei nu este supusă prevederilor Legii nr. 10/2001, pentru că nu s-a făcut dovada că după dobândirea bunului de către autorul reclamantei, în anul 1925, acesta a fost preluat abuziv de stat.
În speță nu se poate aplica nici prezumția legală relativă a preluării abuzive a bunului, prevăzută de Cap. 1 pct. 1 lit. e din Legea nr. 10/2001, republicată, câtă vreme imobilul nu se află în patrimoniul statului și nu rezultă că el s-a aflat, cel puțin la un anumit moment în intervalul 1945-1989, în acest patrimoniu.
De aceea, imobilul solicitat de către reclamantă nefiind în mod abuziv preluat de către stat, în mod corect s-a respins cererea de acordare de măsuri reparatorii.
În consecință, constatând că nu sunt întemeiate criticile apelantei reclamante, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă apelul său va fi respins.
La cererea intimaților pârâți, în conformitate cu art. 247 Cod procedură civilă, apelanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată dovedite cu chitanța nr. 226/31.03.2009, prin care s-a achitat onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul civil formulat de apelanta reclamantă, domiciliată în B,-, sector 1 - împotriva sentinței civile nr. 72/C din 19 ianuarie 2009, pronunțată în Tribunalul Constanța, dosar civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, ambii cu sediul în C, B-. - nr. 51, județ C și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin C, cu sediul procesual ales în C, B-. -. - nr. 18, județ
Obligă apelanta la 357 lei cheltuieli de judecată către intimații pârâți.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 septembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Pt. Grefier,
- -
aflată în concediu de odihnă,
potrivit dispozițiilor art. 261(2)
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef,
Jud. fond -
Red./dact. dec. jud. -/11.09.2009
dispozitiv gref. /7 ex./15.09.2009
Emis 5 com./______________
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
