Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 195/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ 195
Ședința publică din 17 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Irina Alexandra Boldea vicepreședintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelurilor civile declarate de către intimata INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI B și contestatorul, împotriva sentinței civile nr. 345 din 19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-, în acțiunea civilă având ca obiect legea 10/2001.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14.10.2008 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 17.10.2008 când,
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr-, reclamantul a solicitat să se constate revocată Decizia nr. 16350/1.11.2005 emisă de Primarul Municipiului B și să se anuleze Dispoziția nr. 16779/12.12.2006, cu obligarea Primăriei Municipiului B la restituirea în natură a suprafeței de 129 mp teren situat în str. -, între B-dul - și str. -, în spatele Casei (str. C nr. 62).
Reclamantul a mai solicitat ca printr-o expertiză de evaluare, la prețul pieței, a terenului în suprafață de 129 mp, să se stabilească întinderea despăgubirilor ce i se cuvin pentru imobilul ce a aparținut autorului său și să fie obligată pârâta să-i acorde contravaloarea suprafeței de teren în ipoteza respingerii cererii de restituire în natură.
În motivarea contestației reclamantul a susținut că în baza actului de vânzare - cumpărare nr. 1582/31.03.1926, bunicul său a dobândit în proprietate imobilul teren în suprafață de 129 mp și construcții constând în două camere și dependințe, situat în-.
Din schița anexă întocmită în anul 1934, rezultă că imobilul era amplasat în spatele Palatului Agriculturii, pe una din laturi având-.
În anul 1928 decedat și a lăsat ca moștenitori pe soție și, fiu( tatăl reclamantului).
În anul 1965 decedat și a rămas unic moștenitor care a decedat în anul 1984, rămânând ca unic moștenitor reclamantul.
Imobilul ce a aparținut autorului său a fost expropriat în anul 1980.
În temeiul Legii nr. 10/2001 reclamantul a formulat notificare privind acordarea de măsuri reparatorii iar prin Dispoziția nr. 16350/1.11.2005 s-a dispus respingerea cererii de restituire în natură a suprafeței de teren de 129 mp motivat de faptul că se află în zonă sistematizată propunându-se acordarea de despăgubiri în condițiile prevederilor speciale din Legea nr. 247/2005.
Prin Dispoziția nr. 16779/12.12.2006 s-a revocat Dispoziția nr. 16350/1.11.2005 și s-a dispus respingerea notificării cu motivarea că nu s-a făcut dovada preluării abuzive în proprietatea statului a terenului și că nu există identitate între terenul revendicat și cel trecut în proprietatea statului prin expropriere de la alte persoane.
Reclamantul consideră deciziile contestate ca fiind nelegale astfel încât a solicitat efectuarea unei expertize tehnice topometrice prin care să se identifice terenul și actul normativ în baza căruia a fost preluat de către stat.
Instituția Primarului Municipiului Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca tardivă cu motivarea că în ceea ce privește Dispoziția nr. 16350/1.11.2005 comunicată la data de 21.08.2006, aceasta a fost revocată prin Dispoziția nr. 16779/12.12.2006.
Pe fond, a susținut că reclamantul nu a făcut dovada preluării abuzive în proprietatea statului a terenului.
Prin sentința civilă nr. 345 din 19.05.2008 a Tribunalului Brăilaa fost admisă în parte contestația, a fost anulată dispoziția nr. 16.679 din 12.12.2006 emisă de Primarul Municipiului B, fiind menținută dispoziția nr. 16.350 din 01.11.2005 cu privire la acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 103 mp și a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 129 mp.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că deși prin dispoziția nr. 16350/1.11.2005, i s-a recunoscut contestatorului calitatea de persoană îndreptățită și s-au stabilit măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești, ceea ce presupune faptul că acesta a făcut dovada tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, ulterior aceasta a fost revocată invocându-se lipsa dovezii privind trecerea imobilului în proprietatea statului.
Cu privire la calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului, instanța de fond a reținut că în cauză s-a făcut dovada calității de moștenitor a acestuia față de fostul proprietar, cu actele de stare civilă depusă în copie la dosar și cu certificatul de calitate de moștenitor nr. 422 din 13.11.2001.
Potrivit actului de vânzare-cumpărare nr. 1582/31.03.1926, a cumpărat imobilul din-,în suprafață de 103,26 mp. situat, conform actului de dobândire, în str. -, între B-dul - și str. -, în spatele Casei.
Conform procesului-verbal din 30.07.1958, a solicitat stabilirea impunerii pe teren viran, proprietatea sa din B, str. -. - nr. 3.
Potrivit adresei nr. 17678/9.05.2007 a Direcției Finanțelor Publice Locale, imobilul din str. - nr. 3, este unul și același cu cel din fosta str. -. - nr. 3 și cu cel din-.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că între B-dul - și str. - există și în prezent o placă indicatoare cu numele de -.
Din documentația anexă la Decretul de expropriere nr. 184/1986 eliberată de Consiliul Județean, din anul 1975, rezultă că, tatăl reclamantului, figurează ca proprietar aparent al terenului viran în suprafață de 103 mp, situat în B,-.
Din schița terenului rezultă că avea dimensiunea de 9,40 ml la stradă și adâncimea de 11 ml, în total avea o suprafață de 103 mp.
Din constatările expertizei, rezultă că terenul revendicat de reclamant se situează în spatele clădirii în care se află sediul Direcției Agricole și este sistematizat astfel: blocul A1- pe B-dul -; un post de transformare paralel cu blocul; un șir de garaje modul tip aliniate pe fostul spațiu, paralel cu blocul A1; un alt șir de garaje de același tip aliniate pe lângă gardul Direcției Agricole;o conductă de gaz metan subterană.
Toată suprafața dintre blocul A1 și str. - este amenajată o parcare pentru autoturisme, betonată și asfaltată.
Expertul tehnic a precizat în raportul de expertiză că nu există elemente de determinare a amplasamentului locului de 103 mp pe teritoriul parcării, însă în concluziile raportului susține că din adeverințele eliberate de Administrația Financiară și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, rezultă că aparentul proprietar poate fi despăgubit conform Titlului VIII din Legea nr. 247/2005, așa cum s-a stabilit prin Dispoziția nr. 16350/1.11.2005.
Față de toate aceste probe, Tribunalul a constatat că reclamantul a făcut atât dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul ce a aparținut autorilor săi, și, cât și dovada trecerii în proprietatea statului.
La această concluzie a ajuns, de altfel, și Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 al cărei referat a fost în sensul respingerii cererii de restituire în natură a terenului și al acordării de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești, pe baza căruia s-a emis Dispoziția nr. 16350 din 1.11.2005.
Tribunalul a mai reținut că Dispoziția nr. 16778 din 12.12.2006, este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Prin articolul 1 se respinge cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 129 mp situat în B, str. - (între b-dul - și str. - - în spatele Casei ) pe considerentul că terenul este afectat de detalii de sistematizare definite.
Instituția pârâtă s-a mai pronunțat în acest sens și prin Dispoziția nr. 16.350 din 1.11.2005, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente pentru imobilele preluate în mod abuziv.
Revocarea acestei dispoziții este nelegală, atât timp cât ea nu a fost atacată și a rămas definitivă.
Reclamantul a solicitat prin notificarea depusă în termenul legal prevăzut de Legea nr. 10/2001, în principal restituirea în natură a terenului, iar în cazul în care nu este posibilă, acordarea de despăgubiri bănești, notificare soluționată în acest sens prin Dispoziția nr. 16.350 din 1.11.2005.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, reclamantul s-a adresat cu cerere pentru restituire în natură a terenului, soluționată prin Dispoziția nr. 16778 din 12.12.2006, prin care s-a respins notificarea și s-a revocat Dispoziția nr. 16.350 din 1.11.2005.
În mod nelegal s-a emis o nouă dispoziție având în vedere că notificarea depusă de reclamant a fost soluționată definitiv și irevocabil.
În propria cerere, notificatorul a fost înlăturat de la măsuri reparatorii, deși i s-a recunoscut acest drept printr-o dispoziție neatacată în termenul legal.
Comisia nu poate revoca o dispoziție definitivă, prin care a stabilit dreptul la măsuri reparatorii.
Controlul judiciar aparține instanțelor de judecată sub toate aspectele.
Cu privire la netemeinicia Dispoziției nr. 16779/12.12.2006, sub aspectul motivării în sensul că notificatorul nu face dovada preluării abuzive în proprietatea statului a terenului a cărei restituire o solicită, conform art. 23 din Legea nr. 10/2001, Tribunalul a constatat că este contrară probelor depuse de contestator atât la dosarul comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 cât și la dosarul instanței.
Dovada trecerii în proprietatea statului rezultă din Referatul din 3 iulie 1975 al Consiliului Popular al Municipiului B (fila 103) în care se menționează situația juridică a terenului din B,-, propus pentru expropriere, constând în teren de construcție viran, în suprafață de 103. proprietatea aparentă a numitului care figurează în evidențele fiscale ale Municipiului B la nr. 1113/1975, conform adresei nr. 25959 din 3 iulie 1975 emisă de Circa Financiară
De asemenea, în anexele 2 și 3 la Decretul de expropriere nr. 184/31.mai 1985 se menționează suprafețele de teren expropriate.
În fișa anexă la acest decret (fila 105) se menționează teren viran str. - nr. 3 în suprafață de 103 mp, proprietar.
Față de dovezile existente la dosar, nu se poate reține faptul că terenul revendicat de reclamant nu a trecut în proprietatea statului.
Nu se contestă faptul că pe terenul ce a aparținut autorilor reclamantului s-au realizat obiective de sistematizare și prin urmare, terenul a trecut în proprietatea statului.
Din actele premergătoare decretului de expropriere cât și din motivarea făcută în Dispozițiile de soluționare a notificării, rezultă cu certitudine că terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului.
Cât privește preluarea abuzivă a imobilului potrivit art. 1.3. din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, atunci când deposedarea s-a făcut prin expropriere, preluarea este considerată aprioric abuzivă, în lipsa unor despăgubiri echitabile.
Singura problemă cu privire la care Tribunalul a apreciat că se impune a se face discuții este cea referitoare la întinderea suprafeței de teren trecută în proprietatea statului.
Reclamantul a solicitat restituirea în natură sau despăgubiri bănești pentru suprafața de 129 mp.
Atât din actele anexă la decretul de expropriere cât și din adresele emise de Administrația Financiară B, precum și din constatările expertizei tehnice efectuată în cauză, rezultă că suprafața trecută în proprietatea statului este de 103 mp.
În procesul - verbal din 30 iulie 1958 emis de Administrația Financiară B, se menționează suprafața de 103 mp supusă impozitării.
În actul de vânzare - cumpărare nr. 1582/31.05.1926 (fila 8) se menționează suprafața de 103 mp și 26 decimetri pătrați, adică 103,26 mp și nu 129 mp cât a solicitat reclamantul.
În consecință, Tribunalul a apreciat că întinderea suprafeței de teren pentru care reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii este de 103 mp.
Împotriva sentinței civile nr. 345 din 19.05.2008 a Tribunalului Brăilaa declarat apel pârâta criticând-o pe motive de nelegalitate.
În esență aceasta a susținut că menținerea dispoziției nr. 16.350/2005 emisă de Primarul Municipiului B este nelegală în condițiile în care aceasta a fost revocată prin dispoziția ulterioară din anul 2006. mai susținut că reclamantului nu îi pot fi acordate despăgubiri pentru suprafața de 103 mp întrucât autorul acestuia avea doar calitatea de proprietar aparent al acestui teren iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada trecerii terenului în proprietatea statului imobilul figurând doar în lista propunerilor de expropriere astfel încât nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001.
Contestatorul a formulat cerere de aderare la apel prin care a solicitat în esență să se rectifice eroarea strecurată în minuta și în dispozitivul sentinței atacate în care în mod greșit s-a trecut numărul dispoziției anulate ca fiind 16.679 în loc de 16.779 cum era corect iar pe de altă parte să se efectueze o expertiză prețuitoare care să stabilească valoarea echivalentă a terenului ce nu poate fi restituit în natură.
Apelul pârâtei și cererea de aderare la apel formulată de contestator sunt nefondate pentru următoarele considerente:
La data de 14.08.2001, contestatorul a notificat Primăria Municipiului B, conform procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 129 mp situat în B, strada -, imobil ce a aparținut autorilor săi și care a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului.
Notificarea a fost soluționată prin Dispoziția nr. 16.350 din 01.11.2005 emisă de Primarul Municipiului B, prin care s-a statuat în sensul respingerii cererii de restituire în natură a imobilului și a propunerii acordării de despăgubiri în condițiile legii nr. 247/2005, dosarul fiind înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor conform art. 16 alin. 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Dispoziția astfel emisă nu a fost contestată de către notificator în termenul prevăzut de lege astfel încât aceasta a devenit definitivă și irevocabilă.
Cu toate acestea, la data de 12.12.2006 Primarul Municipiului B emite o nouă dispoziție, cu nr. 16.779, prin care revocă dispoziția anterioară, respinge cererea de restituire în natură a imobilului pe considerentul că terenul este afectat de detalii de sistematizare definite și, totodată, respinge notificarea întrucât notificatorul nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului în proprietatea statului și nu s-a probat identitatea între terenul notificat și cel din Calea Clor nr. 62.
Așa cum a reținut și instanța de fond, Curtea constată că cea de-a doua dispoziție emisă de Primarul Municipiului B cu privire la notificarea petentului, este nelegală în condițiile în care, practic, aceleași cereri formulate de notificator au fost reanalizate pe fond, concluziile și soluția adoptată fiind diametral opuse celor stabilite prin prima dispoziție.
Astfel, în condițiile în care prin Legea nr. 247/2005 au fost abrogate acele prevederi legale cuprinse în Legea nr. 10/2001 privitoare la despăgubirile bănești, noul act normativ stabilind prin prevederile Titlului VII o altă modalitate de acordare a măsurilor reparatorii, Primăria ar fi fost îndreptățită, cel mult, să revoce doar acea parte a dispoziției inițiale, emisă ca răspuns la notificarea petentului care se referea la acordarea despăgubirilor bănești, fără a mai putea proceda la reanalizarea celorlalte aspecte referitoare la calitatea de persoană îndreptățită, la dovada dreptului de proprietate sau la dovada trecerii imobilului în proprietatea statului întrucât noul act normativ, Legea nr. 247/2005 nu cuprinde dispoziții noi cu privire la aceste element sau dispoziții care să impună obligativitatea reanalizării tuturor notificărilor, sub toate aspectele.
Pe de altă parte, Curtea constată că la data emiterii celei de-a doua dispoziții de către Primar, Legea nr. 247/2005 era deja în vigoare, entitatea emitentă a dispoziției atacate făcând referiri directe la noul act normativ.
Aspectele referitoare la calitatea notificatorului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, la dovada dreptului de proprietate și a trecerii imobilului în proprietatea statului au fost soluționate cu caracter irevocabil prin prima dispoziție emisă de Primar, dispoziție care nu a fost atacată în termenul prevăzut de lege și care, în aceste condiții nu mai poate fi contestată sau revocată.
Câtă vreme Legea nr. 10/2001 stabilește în mod expres procedura prin care poate fi analizată legalitatea și temeinicia dispozițiilor sau, după caz, a deciziilor emise în baza acestui act normativ, respectiv în cadrul acțiunilor promovate în instanță, controlul legalității și temeiniciei acestor acte fiind exclusiv unul judiciar, ce aparține doar instanțelor judecătorești, revocarea în totalitate a dispoziții nr. 16.350 din 01.11.2005 emisă de Primarul Municipiului B și emiterea unei noi Dispoziții cu privire la aceeași notificare apare ca fiind nelegală astfel încât actul nou emis de Primar este supus anulării.
Prin procedeul folosit, practic, notificatorul este înlăturat de la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu deși acest drept i-a fost recunoscut inițial printr-o dispoziție care a devenit irevocabilă în condițiile în care nu a fost atacată în termenul prevăzut de lege, aceasta devenind titlul de despăgubire al notificatorului.
Or, situația nu poate fi acceptată întrucât ar lipsi pe cei implicați în procedura reglementată de Legea nr. 10/2001 de orice protecție a drepturilor recunoscute prin dispozițiile sau, după caz, deciziile emise de entitățile notificate și care nu au fost atacate în termenul prevăzut de lege la instanțele competente să exercite controlul judiciar cu privire la acestea.
Pentru aceste considerente Curtea urmează a reține că soluția instanței de fond prin care a fost anulată Dispoziția nr. 16.779 din 12.12.2006 emisă de Primarul Municipiului B este legală și temeinică.
În ceea ce privește susținerile apelantei pârâte referitoare la lipsa dovezilor referitoare la calitatea autorului contestatorului de proprietar al imobilului în litigiu și la nedovedirea trecerii imobilului în proprietatea statului, Curtea urmează a reține că acestea nu pot fi cenzurate în cadrul procesual al speței deduse judecății întrucât aspectele învederate de pârâtă au format obiect de analiză cu ocazia emiterii primei dispoziții, respectiv cea din anul 2005, dispoziție care nu a fost contestată de notificator în termenul legal și care, astfel, așa cum s-a arătat mai sus, a devenit irevocabilă și reprezintă titlu pentru contestator, acesta fiind îndreptățit să ceară respectarea și punerea sa în aplicare.
Chiar dacă în dispoziția nr. 16.350 din 01.11.2005 nu se precizează în mod expres că notificatorul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, a dreptului de proprietate asupra imobilului și a trecerii abuzive acestuia în proprietatea statului, prin recunoașterea dreptului notificatorului la despăgubiri în condițiile prevederilor legale speciale s-a recunoscut implicit și faptul că toate condițiile pe care Legea nr. 10/2001 le impune pentru ca o persoană să poată beneficia de măsurile reparatorii reglementate prin acest act normativ sunt îndeplinite în speță.
De altfel, din analiza actelor depuse la dosar Curtea constată că dovada trecerii imobilului în proprietatea statului a fost cu prisosință făcută.
Curtea are în vedere în acest sens: referatul din data de 03.07.1975 întocmit de Consiliul Popular al Municipiului B (fila 103 dosar fond) în care se menționează situația juridică a terenului din- propus spre expropriere, anexele 2 și 3 la Decretul de expropriere nr. 184/1985 și fișa anexă la acest decret (fila nr. 105 dosar fond) în care se menționează suprafețele de teren expropriate, inclusiv terenul în litigiu.
De altfel, și expertiza efectuată în cauză a stabilit că pe terenul revendicat de contestator au fost realizate obiective de sistematizare ceea ce constituie o dovadă în plus a faptului că terenul a fost preluat în proprietatea statului și afectat obiectivelor pentru realizarea cărora s-a dispus exproprierea.
Pe de altă parte, Curtea mai constată că și dovada dreptului de proprietate al autorului contestatorului cu privire la imobilul în litigiu a fost făcută, actul de vânzare-cumpărare nr. 1582 din 31.03.1926 prin care a cumpărat terenul de la fiind elocvent în acest sens. a avut ca moștenitori pe - soție - și pe - fiu - tatăl contestatorului. După decesul numitei tatăl contestatorului a rămas unic moștenitor acesta decedând la rândul său în 1984 astfel încât contestatorul a rămas moștenitor unic al averii succesorale.
Față de cele mai sus arătate, constatând că nici criticile referitoare la dovada dreptului de proprietate asupra imobilului și a trecerii terenului în proprietatea statului nu sunt întemeiate, Curtea, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă va respinge apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului B ca nefondat.
În ceea ce privește apelul declarat de contestator, primul motiv vizează existența unei erori materiale în dispozitivul sentinței atacate referitoare la numărul dispoziției emise de Primar cu privire la care instanța de fond a dispus anularea.
Astfel, apelantul a solicitat remedierea acestei erori în sensul de a se consemna corect numărul dispoziției anulate ca fiind 16.779 și nu 16.679 cum din eroare s-a tehnoredactat.
Aspectul sesizat de apelant este real însă eroarea materială constatată nu poate fi îndreptată în cadrul prezentului apel ci numai pe calea unei cereri de îndreptare eroare materială formulată de contestator conform prevederilor art. 281 Cod procedură civilă, cerere a cărei soluționare este de competența Tribunalului Brăila.
Deși evidentă, eroarea materială strecurată în dispozitivul unei hotărâri judecătorești nu poate constitui motiv de schimbare a acesteia în calea de atac a apelului, aceasta neîncadrându-se în dispozițiile art. 295-297 Cod procedură civilă, cu atât mai mult cu cât legea procesual civilă reglementează o procedură specială de rezolvare a unor asemenea incidente.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului de se stabili pe baza unei expertize tehnice de specialitate valoarea despăgubirilor ce i se cuvin pentru terenul revendicat, imposibil de restituit în natură și obligarea pârâtei la plata acestei sume de bani, Curtea urmează a reține că nici aceasta nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr. 247/2005 au fost aduse o serie de modificări de substanță Legii nr. 10/2001, în special în ceea ce privește natura măsurilor reparatorii ce se cuvin persoanei îndreptățite și procedura de stabilire și acordare a acestora.
Astfel, potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 modificată, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau unitatea notificată este obligată ca, prin decizie sau dispoziție motivată, să acorde persoanei îndreptățite, în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În cauză, notificarea contestatorului a fost soluționată prin Dispoziția nr. 16.350 din 01.11.2005 după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, prin dispoziție propunându-se acordarea de despăgubiri și înaintarea dosarului către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor conform art. 16 alin. 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Potrivit aliniatelor 6 și 7 ale textului de lege mai sus invocat stabilirea cuantumului despăgubirilor se face de către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată de Comisia Centrală care, pe baza raportului evaluatorului, va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Prin urmare aceste dispoziții au schimbat esențial procedura de stabilire și acordare a despăgubirilor, instanțele civile neavând nici un fel de prerogative în această privință.
Astfel, pentru deciziile sau dispozițiile emise după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 competența instanței civile se păstrează doar în ceea ce privește procedura derulată în etapa prealabilă la unitatea deținătoare, în situația în care aceasta refuză să soluționeze notificarea, respinge notificarea ori cererea de restituire în natură.
În ceea ce privește, însă, cuantumul despăgubirilor acordate, în condițiile în care Legea nr. 247/2005 stabilește în mod expres atribuții în acest sens doar în sarcina Comisiei Centrale pentru Acordarea de Despăgubiri, acestea pot face obiect de analiză doar pentru instanțele de contencios administrativ, deci numai după ce au fost stabilite prin decizie de către Comisia Centrală.
În consecință, solicitarea apelantului contestator de a se stabili de către instanța civilă, în cadrul prezentului apel, pe baza unei expertize de specialitate, cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin pentru terenul în litigiu și de a obliga pe pârâtă să îi achite suma de bani astfel rezultată este inadmisibilă, ea contravenind dispozițiilor imperative ale Legii nr. 247/2005.
În consecință, constatând că nici una dintre criticile formulate de contestator în cuprinsul cererii de aderare la apel formulate nu este întemeiată, Curtea, va respinge cererea acestuia ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de contestatorul și intimata INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 345 din 19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.și Tehnored. Motivare /17.11.2008
motivare hotărâre
4 exp./20.11.2008
Com. 2 exp./20.11.2008
Fond: Tribunalul Brăila - judecător
Președinte:Irina Alexandra BoldeaJudecători:Irina Alexandra Boldea, Viorica Mihai Secuianu
