Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 197/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 197/
Ședința publică din 10 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 2: Lică Togan
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamantul, domiciliat în Rm.V,-,.86,.A,.12, județul V și de pârâtele SC SA - SUCURSALA RM.V,-, județul V și SC SA B, împotriva sentinței civile nr.449 din 09 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr.2455/2005, venit spre rejudecare după casare.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterile de fond asupra apelurilor au avut loc la data de 03 octombrie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Constată că, rin p. acțiunea înregistrată la data de 3 noiembrie 2004, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele "" - Sucursala "" Rm.V și "" B, solicitând desființarea deciziei de respingere a notificării nr.405/30.09.2004, obligarea pârâtelor să-i restituie, în principal, în natură, terenul de cca.7.720 mp. situat în punctul " Electrică - " de pe raza comunei, județul V și în secundar, echivalentul bănesc al acestui teren, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că terenul de mai sus a aparținut bunicului său, de la care a fost expropriat prin Decretul nr.766/18.08.1967, iar în prezent se află în administrarea pârâtelor.
A mai arătat că la notificarea formulată la data de 26.10.2001 pârâtele au răspuns negativ, încălcând astfel grav prevederile art.23 din Legea nr.10/2001 și omițând luarea în considerare a probelor. Mai mult decât atât, pe toată durata celor 3 ani de la data notificării și până la data emiterii deciziei, acestea au refuzat să-i permită accesul în incinta curții lor din comuna pentru a identifica și măsura terenul care îi aparține.
Pârâta - Sucursala Rm.V a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că terenul solicitat de reclamant a fost la momentul exproprierii și este și în prezent în extravilanul satului, astfel că nu intră sub incidența Legii nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr.449 din 9 iunie 2005, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, a desființat decizia nr.405 din 30 septembrie 2004 emisă de pârâta B și a obligat pe ambele pârâte să emită decizie de restituire prin echivalent bănesc pentru suprafața de 6.337,40 mp.
A fost obligată pârâta B să plătească suma de 5.500.000 lei vechi cheltuieli de judecată față de reclamant.
În considerentele acestei sentințe instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Aplicând pe teren actele depuse de părți la dosar, expertul tehnic a concluzionat că în prezent din suprafața de 10.740 mp. aflată în tarlaua 31 se mai regăsesc 5.857,30 mp. identificați prin schița anexă nr.2 (fila 54).
Această suprafață este însă afectată de lucrări, respectiv instalații împământate de conducte și cabluri ale pârâtelor, instalații ce deservesc bazinul de apă.
Diferența de suprafață de 4.882,70 mp. este inclusă în albia pârâului și în drumul nou creat în zonă cu ocazia construirii Centralei .
Privitor la parcela 37 în suprafață de 480 mp. intravilan expropriată, expertul a precizat că este distinctă și se află în incinta actuală a Centralei (anexa 1- fila 53 dosar).
Prin completarea raportului de expertiză, expertul a identificat suprafața de 7.720 mp. solicitată prin cererea de chemare în judecată, arătând că face parte din parcela 31.
Tribunalul a constatat că reclamantul a făcut dovada că este o persoană îndreptățită să solicite măsurile reparatorii prevăzute de dispozițiile Legii nr.10/2001, art.4 alin.3 și că pârâtele sunt deținătoare ale celor două suprafețe de 5.857,30 mp. și respectiv 480 mp. în înțelesul art.20 din același act normativ.
Prin urmare, decizia de respingere a notificării formulată de reclamant este nelegală, iar refuzul pârâtelor de a acorda acestuia măsuri reparatorii este nejustificat.
Având în vedere că terenul solicitat de reclamant prin acțiune și prin concluziile scrise este afectat de diverse lucrări și instalații ale pârâtelor, instanța de fond a admis în parte acțiunea, dispunând desființarea deciziei de respingere a notificării nr.405/30.09.2004 emisă de
Referitor la amplasarea uneia din parcele în extravilan, s-a reținut că dispozițiile Legii nr.10/2001 nu prevăd excepție a acestora la restituire ori la acordul de măsuri reparatorii.
Art.6 din legea sus menționată prevede că prin imobile, în sensul acestui act normativ, se înțeleg terenurile cu sau fără construcții, cu oricare din destinațiile avute la data preluării în mod abuziv.
În cauza de față s-a dovedit însă că nu toată suprafața de teren expropriată se află în folosința pârâtelor, ci numai 6.337,40 mp. suprafață care nu poate fi însă restituită în natură, situație acceptată de reclamant.
Față de cele expuse, în baza dispozițiilor art.23-24 din Legea nr.10/2001 pârâtele au fost obligate să emită reclamantului decizie de restituire prin echivalent bănesc pentru suprafața de 6.337,40 mp. corespunzător valorii celor două parcele (5.857,30 mp. și 480 mp.).
Împotriva sentinței civile nr.449/9.06.2005 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă au declarat apel, în termen legal, reclamantul și pârâtele - Sucursala Rm.V și B, care au criticat hotărârea atacată pentru motive de netemeinicie și nelegalitate.
Reclamantul a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru următoarele motive:
- instanța de fond a reținut în mod greșit că reclamantul a fost de acord prin restituirea în echivalent bănesc pentru întreaga suprafață de teren, fără să țină seama dacă există o anumită suprafață de teren care poate fi restituită în natură și ce suprafață se impune a fi retrocedată prin echivalent bănesc. Nu s-a stabilit nici valoarea corespunzătoare a terenului care se impune a fi retrocedat prin echivalent bănesc;
- prima instanță nu a ținut cont de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, din care rezultă clar că parte din terenul din litigiu poate fi retrocedat în natură, singura problemă ridicată fiind nu afectarea funcționării celor două societăți pârâte, ci afectarea confortului personalului centralei;
- s-a considerat că în cauză au fost încălcate dispozițiile art.1 alin.1 și art.7 alin.1 din Legea nr.10/2001, dispoziții legale care stabilesc că restituirea se realizează de regulă în natură și prin excepție în echivalent bănesc.
S-a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, obligarea societăților pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtele B și Sucursala Rm.V au criticat hotărârea apelată, în esență, pentru următoarele motive:
- în primul rând, instanța de fond nu a observat că imobilul din notificare și anume suprafața de 7.720 mp. situată în punctul " Electrică " nu face obiectul Legii nr.10/2001, ci a Legii nr.1/2000, astfel că trebuiau aplicate prevederile nr.498/2003;
- instanța de fond a inclus în mod greșit parcela nr.37 fără să observe că aceasta nu a făcut obiectul notificării nr.188/2001 și încălcând astfel prevederile art.22 din Legea nr.10/2001;
- prima instanță nu a avut în vedere faptul că reclamantul nu a depus la dosarul notificării nici un act care să ateste că a fost proprietarul imobilului solicitat.
În concluzie s-a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței civile nr.449/2005 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în sensul menținerii deciziei nr.405/30.09.2004 emisă de
Prin decizia civilă nr.468/A din 5 decembrie 2005 pronunțată în dosarul nr.2612/civ/2005, Curtea de APEL PITEȘTIa respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamant și pârâte, reținând următoarele:
În ceea ce privește apelul reclamantului, primul motiv de apel s-a considerat a fi nefondat, deoarece instanța de fond a concluzionat în mod corect că reclamantul este o persoană îndreptățită la una din măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 și că din suprafața solicitată, în posesia celor două pârâte se găsesc doar 6.337,40 mp. situație acceptată de reclamant.
De asemenea s-a stabilit în mod corect de prima instanță că suprafața sus citată nu poate fi restituită în natură, deoarece 5.857,30 mp. (tarlaua 31) este afectată de lucrări, respectiv instalații împământate de conducte și cabluri ale societăților pârâte și instalații ce deservesc bazinul de apă.
Nici suprafața de 480 mp. (parcela 37) nu poate fi restituită în natură deoarece se află în interiorul Centralei.
Astfel, în mod legal s-a stabilit că în cauză operează excepția de la restituirea în natură prevăzută de Legea nr.10/2001 și anume acordarea de despăgubiri bănești, iar cuantumul acestora va fi stabilit prin decizia de restituire prin echivalent bănesc ce urmează a fi emisă de B, prima instanță aplicând corect dispozițiile art.23-24 din Legea nr.10/2001.
A doua critică s-a considerat, de asemenea, nefondată, deoarece prima instanță a ținut cont atât de raportul de expertiză, cât și de completarea la acesta efectuată în cauză de expert tehnic inginer, care a concluzionat că suprafața de teren solicitată de reclamant și ocupată de societățile pârâte este afectată de anumite lucrări, așa cum s-a menționat mai sus, ori se află în incinta Centralei. Din acest raport de expertiză nu rezultă că o anumită suprafață de teren din cea menționată mai sus și anume 6.337,40 mp. este liberă și poate fi restituită în natură.
Și al treilea motiv de apel a fost găsit nefondat, întrucât în cauză nu au fost încălcate prevederile art.1 alin.1 și art.7 alin.1 din Legea nr.10/2001, deoarece într-adevăr regula acestui act normativ este restituirea în natură a imobilelor, dar există și excepții prevăzute de această lege și anume, în cazul în care nu se poate restitui în natură imobilul se dispune restituirea prin echivalent bănesc. Faptul că reclamantul beneficiază de restituirea prin echivalent bănesc nu este similar cu încălcarea dispozițiilor art.1 alin.1 și art.7 alin.1 din Legea nr.10/2001.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâtele - Sucursala "" Rm.V și B, Curtea a constatat că primul motiv de apel este nefondat, deoarece în mod corect prima instanță a reținut că terenurile aflate în extravilan nu exced dispozițiilor Legii nr.10/2001.
Conform art.6 din Legea nr.10/2001, prin imobile, în sensul acestui act normativ, se înțeleg terenurile cu sau fără construcții, cu oricare din destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, rezultând astfel că terenul din litigiu nu excede din aplicarea prevederilor Legii nr.10/2001.
Al doilea motiv de apel este tot nefondat, deoarece în mod corect prima instanță a stabilit că reclamantul a solicitat prin notificare restituirea suprafețelor preluate prin expropriere de cca. 7.720 mp. astfel că este evident că acesta s-a referit la întreaga suprafață de teren (adică la cele două parcele 31 și 37) expropriată de la autorul său. Nu au fost încălcate dispozițiile art.22 din Legea nr.10/2001 așa cum susțin în mod nejustificat societățile pârâte.
Și ultimul motiv de apel s-a reținut a fi nefondat, deoarece reclamantul a făcut dovada că autorul lui a fost expropriat prin Decretul nr.766/1967 când i-au fost preluate terenurile aflate în parcelele 31 și 37 din comuna, satul, județul V, în suprafață totală de 11.220 mp.
De asemenea, reclamantul a depus la dosar și alte înscrisuri care au făcut dovada calității sale de moștenitor îndreptățit la restituirea în natură și a terenului de cca. 7.720 mp. și în subsidiar prin echivalent bănesc (filele 5-14, 25-28 dosar fond), precum și înscrisurile doveditoare pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr.10/2001.
Împotriva deciziei, în termen legal au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâta B, ambele recursuri fiind încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, reclamantul a susținut în esență că instanțele au omis să stabilească dacă terenul său poate fi restituit în natură.
Prin recursul său, pârâta a susținut că terenul solicitat se află în extravilanul localității, județul V, iar la data pronunțării sentinței tribunalului, prin dispozițiile Legii nr.10/2001, în forma sa în vigoare la acea dată, se limita aplicabilitatea lor la terenurile situate în intravilanul localităților și că reclamantul nu a solicitat prin notificare decât parcela nr.31 în suprafață de 7.720 mp. iar nu și parcela nr.37.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.3878 din 14 mai 2007 a admis recursurile declarate de părți și a casat decizia nr.468/A din 5 decembrie 2005 a Curții de APEL PITEȘTI și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că prin contestația înregistrată la tribunal, contestatorul s-a referit în termeni generali la suprafața de 7.720 mp. precizând că nu poate să stabilească cu exactitate care este suprafața terenului și vecinătățile lui, însă din raportul de expertiză efectuat la instanța de fond rezultă că terenul expropriat ar însuma suprafața de 11.220 mp.
În recurs, au fost depuse la dosar Ordinele nr.34 din 6 februarie 2006 și nr.4 din 9 ianuarie 2007, emise de Prefectul Județului V, prin care i-au fost restituite contestatorului două terenuri situate în comuna, sat, județul V, situație față de care urmează să se efectueze o expertiză și să se stabilească dacă mai există vreo suprafață de teren liberă rămasă nerestituită.
Investită cu judecata apelului și având în vedere dispozițiile art.315 Cod procedură civilă, potrivit cu care îndrumările date de către instanța de recurs sunt obligatorii pentru instanțele inferioare, Curtea în ședința din 26 octombrie 2007, a dispus efectuarea unei expertize având următoarele obiective: identificarea întregii suprafețe de teren solicitată de către apelantul-reclamant; să se identifice și evidențieze într-o schiță terenurile care au fost restituite reclamantului în baza Ordinelor nr.34 din 6.02.2006 și nr.4 din 9.01.2007 emise de Prefectul Județului V și de asemenea dacă există alte terenuri restituite în baza Legii nr.18/1991; să se stabilească categoria terenului, respectiv intravilan sau extravilan; să se precizeze dacă există un alt teren posibil de restituit în natură către reclamant în afară de cele restituite deja în baza Legii nr.18/1991, iar în caz afirmativ să fie evidențiate în schiță anexă și în caz contrar să precizeze de ce nu se pot restitui în natură, și anume dacă fac parte din domeniul public, sunt afectate de utilități etc. S-a stabilit ca pentru toate terenurile identificate să se precizeze categoria lor de folosință.
Deși inițial prin acordul părților s-a numit expertul agronom, acesta a depus un raport de expertiză aflat la filele 110 și 121 din dosar, însă nu a răspuns la obiectivele stabilite de instanță, și instanța în ședința din 28 martie 2008 a dispus refacerea raportului de expertiză, ulterior în ședința din 18 aprilie 2008, la solicitarea instanței și fiind audiat de către aceasta, expertul precizează că nu poată să răspundă la obiectivele stabilite de către instanță, fiind de specialitate agronom și că trebuie ajutat de către un expert topo.
În această situație, instanța în aceeași ședință a dispus înlocuirea expertului cu expertul și transferul onorariului de expert, urmând ca aceasta să răspundă la aceleași obiective.
În fine, după nenumărate adrese s-a depus raportul de expertiză efectuat de către această expertă la data de 19 septembrie 2008, care a răspuns la toate obiectivele stabilite de către instanță, raportul de expertiză aflându-se la fila 174 și următoarele din dosar.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate de apelantul-reclamant, Curtea va constata că apelul acestuia este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, deși inițial în contestația formulată a precizat că solicită suprafața de 7.720 mp. ulterior a menționat că nu poate preciza cu exactitate această suprafață însă urmează ca instanțele în baza rolului activ să stabilească cu certitudine care este suprafața totală de teren cu care a fost expropriat autorul său și de asemenea, din această suprafață cât mai poate fi restituit în natură, în baza Legii nr.10/2001.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat ca îndrumare obligatorie această împrejurare prin decizia nr.3878 din 14 mai 2007, situație față de care instanța se consideră investită legal cu retrocedarea întregii suprafețe de teren, și anume, de 11.220 mp.
Din conținutul raportului de expertiză tehnică efectuat în apel, după rejudecare, rezultă că suprafața totală expropriată este de 11.220 mp. în două parcele distincte, respectiv 31 și 37, în parcela 31 suprafața de 10.740 mp. iar în parcela 37, suprafața de 480 mp.
Din aceste suprafețe rezultă că terenul primit conform celor două acte reprezentate de Ordinele Prefectului nr.34/6.02.2006 și nr.4/9.01.2007 însumează 6.130,35 mp.
Este evident că această suprafață de teren care a fost reconstituită în baza Legii nr.18/1991 nu mai poate face obiectul Legii nr.10/2001, în baza dispozițiilor art.8.
Experta a precizat că ar fi rămas de restituit reclamantului în natură suprafața de 4.609,65 mp. însă1reprezintă 225,19 mp. curți-construcții și este ocupat de unitatea pârâtă, suprafața de 3.303,46 mp. este ocupat de râul, situație față de care din parcela 31 expropriată s-ar mai putea restitui în natură suprafața de 1.081 mp. arabil notat cu4-5.
Referitor la parcela 37, poate fi restituită reclamantului suprafața de 401 mp. deoarece terenul de 14 mp. este inclus în incinta uzinei electrice, iar terenul de 65 mp. este deja în curtea reclamantului.
În concluzie, față de cele arătate mai sus, urmează a fi restituite în natură către apelantul-reclamant suprafețele de 1.081 mp. teren și 401 mp. teren, iar până la diferența de 4.609,65 mp. urmează a fi acordate măsuri reparatorii prin echivalent.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâtă, urmează ca acesta să fie respins ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de apel este nefondat și anume acela prin care se susține că de fapt reclamantul ar fi notificat-o pe pârâtă doar pentru suprafața de 7.720 mp. și nu pentru suprafața de 11.220 mp. și că ar fi trebuit să facă mai multe notificări pentru fiecare imobil în parte, deoarece așa cum s-a arătat și în examinarea criticilor privind apelul reclamantului, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în mod irevocabil și obligatoriu în baza dispozițiilor art.315 Cod procedură civilă că reclamantul a solicitat întreaga suprafață de 11.220 mp. iar instanțele sunt obligate să se pronunțe în limitele legale prin fixarea cadrului procesual.
De altfel, această situație se înscrie și în jurisprudența practicii CEDO privind dispozițiile art.6 cu referire la un proces echitabil și rezonabil.
Cea de-a doua critică, și anume aceea prin care se susține că apelantul-reclamant ar fi primit întreaga suprafață de teren în baza Legii nr.18/1991, este de asemenea nefondată, deoarece așa cum rezultă din conținutul raportului de expertiză s-au avut în vedere ordinele prefectului în baza cărora reclamantul a primit suprafața de 6.130,35 mp. teren care a fost exclus de la restituire în baza dispozițiilor art.8 din Legea nr.10/2001.
De asemenea, ultima critică este nefondată și anume aceea prin care se pretinde că apelantul-reclamant nu ar fi făcut dovada titlului de proprietate privind terenul pe care-l solicită, deoarece acesta a dovedit că autorul lui a fost expropriat prin Decretul nr.766/1967, când i-au fost preluate terenurile aflate în parcelele 31 și 37 din comuna, sat, județul V și de asemenea a depus la dosar și alte înscrisuri privind dovada calității sale de moștenitor aflate la filele 5-14, 25-28 dosar fond.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de apelantul-reclamant și va schimba sentința, în sensul că va admite contestația și va dispune anularea deciziei nr.405/30.09.2004 emisă de pârâtă.
Va dispune restituirea în natură a suprafeței de 1.081 mp. teren identificat în parcela 31 anexa 1 a raportului de expertiză tehnică efectuat în apel (fila 184) și notată cu4-5și a suprafeței de 401 mp. teren în parcela 37 identificată în anexa 2 a raportului de expertiză tehnică (fila 185), iar pentru diferența de până la suprafața de 4.609,65 mp. urmează a fi acordate măsuri reparatorii prin echivalent.
Va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă.
În baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, va obliga pe apelanta-pârâtă la 5.988 lei cheltuieli de judecată către apelantul-reclamant, în toate ciclurile procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul, domiciliat în Rm.V,-, bloc 86,.A,.12, județul V și de pârâtele - SUCURSALA RM.V, cu sediul în Rm. V-, județul V și B, cu sediul în--3, sector 2, împotriva sentinței civile nr.449 din 9 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr.2455/2005.
Schimbă sentința în sensul că admite contestația și dispune anularea deciziei 405/30.09.2004 emisă de pârâtă.
Dispune restituirea în natură a suprafeței de 1.081 mp. teren, identificat în parcela 31, anexă la raportul de expertiză tehnică efectuat în apel (fila 184) și notată cu4-5și a suprafeței de 401 mp. teren în parcela 37, identificată în anexa 2 a raportului de expertiză tehnică (fila 185), iar diferența până la suprafața de 4.609,65 mp. urmează a fi acordate măsuri reparatorii prin echivalent.
Respinge ca nefondat apelul pârâtei - SUCURSALA RM..
Obligă pe apelanta-pârâtă la 5.988 lei cheltuieli de judecată către apelantul-reclamant în toate ciclurile procesuale.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./13.10.2008
GM/6 ex.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Lică Togan
