Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 197/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
instanță de apel
DECIZIE Nr.197
Ședința publică de la 25 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
Grefier: - - - -
Pe rol, judecarea apelurilor formulate de pârâții INSTITUȚIA PREFECTULUI - JUDEȚUL M, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DGFP M - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DTS împotriva sentinței civile nr.304 din 24 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr.166/2005, ca urmare a casării deciziei civile nr. 926 din 29 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, prin decizia civilă nr.1654 din 12 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât SC SA DTT. prin lichidator judiciar, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimatul reclamant, reprezentat de avocat, lipsind apelanții pârâți INSTITUȚIA PREFECTULUI - JUDEȚUL M, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DGFP M - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DTS și intimatul pârât SC SA DTT. prin lichidator judiciar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelurilor de față.
Avocat, apărător ales al intimatului reclamant, a depus concluzii scrise, în raport de care a solicitat respingerea apelurilor formulate de pârâții Instituția Prefectului - Județul M, Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP M - Administrația Finanțelor Publice DTS și menținerea sentinței civile atacate, ca temeinică și legală, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelurilor de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 3 decembrie 2004, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele SA, Prefectura M și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acestora la despăgubiri în echivalent pentru imobilul preluat de stat în momentul deportării sale în, compus din 4 camere din cărămidă, acoperite cu țiglă și grajd de cai, situat în.
În motivarea acțiunii, a precizat că în perioada 18 iunie 1951 - 22 ianuarie 1956 fost deportat în, iar la întoarcerea acasă, imobilul fusese demolat, primind doar un proces verbal în care se menționa că locuința fusese demolată și materialele de construcție nu s-au mai găsit.
După apariția Legii nr.10/2001, reclamantul a procedat la notificarea Prefecturii M în vederea acordării de despăgubiri prin echivalent, iar pârâta, unde a fost trimisă notificarea, prin decizia de respingere a notificării, invocând lipsa actelor de identificare a imobilului și a calității sale.
La termenul de judecată din 8 aprilie 2005, reclamantul a formulat o precizare de acțiune prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă a AVAS B, solicitând și obligarea acestuia la plata despăgubirilor bănești estimate la 400 milioane lei pentru imobilul demolat.
Prin sentința civilă nr.304 din 24 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul cu nr.166/2005, s-a admis acțiunea precizată de reclamant și s-a constatat că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri în cuantum de 30.074 RON.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reținut din probele administrate în cauză că, familia, mama și fiul, au fost strămutați forțat și deportați în în perioada 18 iunie 1951 - 22 ianuarie 1956. La întoarcere reclamantul și mama sa au găsit imobilul demolat și li s-a înmânat un proces verbal datat 5 iunie 1956 în care se susține că imobilul proprietatea numitei a fost demolat în vederea comasării terenurilor la.
Potrivit dispozițiilor art.22 din Legea nr.10/2001, în absența unor probe contrare existența sau, după caz întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, iar în aplicarea acestor prevederi și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Făcând aplicarea acestor dispoziții și față de probele administrate în cauză,
s-a reținut că reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, rezultând din probatoriu că este moștenitorul mamei sale, proprietara imobilului preluat abuziv în anul 1956, compus din casa cu 4 camere, beci atașat casei și grajd pentru animale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Instituția Prefectului Jud.M, arătând că instanța nu se pronunță în dispozitiv cu privire la legalitatea dispoziției.
În mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și a fost eronat obligată la plata cheltuielilor de judecată, ca atare, atâta vreme cât singura care are calitate procesuală pasivă în speță este pârâta.
În apelul formulat Ministerul Finanțelor Publice B ca reprezentant legal al Statului Român prin DGFP M - Dr.Tr.S, a arătat că dispozitivul sentinței civile este deficitar, neluând măsura anulării deciziei SC, dar totodată obligând pârâtele să emită o nouă decizie - dispozitivul fiind confuz.
Instanța era obligată să țină seama de dispozițiile imperative prevăzute de Legea nr.247/2005, din acest punct de vedere dispozitivul hotărârii neîndeplinind cerințele de fond și formă prevăzute de lege prin prisma noilor modificări aduse de Legea nr.247/2005.
Ultimul motiv al apelului în esență se referă la lipsa calității procesuale pasive a Statului Român care nu este pârâtul principal, a fost chemat doar pentru opozabilitate și nu trebuia obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Prin apelul promovat AVAS Bas olicitat admiterea acestuia, invocând excepția lipsei calității procesuale în cauză, nefiind unitatea implicată în privatizare și ca atare nu trebuia obligată unitatea la plata cheltuielilor de judecată.
În speță calitate procesuală pasivă nu are decât.
Alte critici au vizat faptul că intimatul reclamant nu a respectat procedura administrativă a Legii nr.10/2001, de asemenea s-a invocat excepția prematurității acțiunii și faptul încălcării principiului contradictorialității.
De asemenea, potrivit Legii nr.247/2005 instanța nu mai este competentă să stabilească în această situație cuantumul despăgubirilor și conform aceleiași legi AVAS nu are competența legală de a propune acordarea de despăgubiri.
Legea are în vedere calitatea procesuală pasivă a unității deținătoare.
S-a formulat întâmpinare de către intimatul reclamant solicitând respingerea apelurilor, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică; apelantele au în speță calitate procesuală pasivă și în mod corect au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată; soluția s-a pronunțat cu respectarea principiului contradictorialității iar acțiunea nu a fost prematur introdusă.
Instanța a dispus efectuarea unei adrese către intimata pârâtă - răspunsul și actele anexe fiind înaintate instanței.
Lichidatorul judiciar prin cererea aflată la fila 55 dosar menționând ca acționar majoritar ADS, iar nu a fost privatizată.
S-au depus la dosar: delegații, împuternicire avocat, adeverințe medicale, onorariu avocat, certificat constatator, extras din registru, notificare, concluzii scrise, extras lege.
Prin decizia civilă nr.926 din 29 noiembrie 2006, pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Craiovaa admis apelurile declarate de pârâții Instituția Prefectului - Județul M, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP M - Administrația Finanțelor Publice DTS împotriva sentinței civile nr. 304 din 24 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 166/2005, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât SC SA DTT. prin lichidator judiciar.
A schimbat această sentință, în sensul că a respins acțiunea față de Instituția Prefectului Jud.M, AVAS și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B și DGFP M - Dr.Tr.S, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
DGFP M nu a stat în nume propriu în calitate de parte și nici nu a formulat apel în această calitate ci în numele și pentru Statul Român în teritoriu.
Apelul a fost promovat de MFP B ca reprezentant legal al Statului Român prin DGFP M - Dr.Tr.S - care nu are calitate procesuală pasivă în speță.
Este adevărat Legea nr.10/2001 - reglementează expres situația în care Statul Român - în acest litigiu poate sta ca pârât în judecată.
Potrivit art.28 din lege se reglementează situația expresă de excepție ce derogă de la regula generală când Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice poate figura în asemenea situație (vizând procedura stabilită de Legea nr.10/2001) ca parte în proces și anume, numai atunci când unitatea deținătoare nu a fost identificată.
Un argument în plus este cel prev. în textul art.16 și urm. Cap.V, Titlul VII - Legea nr.247/2005 - care prevede, dincolo de procedura judiciară, că deciziile de retrocedare emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor sau cele prin care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubiri, se predau pe bază de proces verbal Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, care va urma procedura administrativă instituită de lege pentru acordarea despăgubirilor în vederea realizării reparației prin măsurile stabilite de lege, a persoanelor îndreptățite.
Or, în această situație, ab initio, în plan al procedurii administrative, nu era necesar decât decizia unității deținătoare sau entității investită cu soluționarea notificării, ca punct de plecare - în vederea stabilirii părților - toate celelalte aspecte și părți cărora le va incumba sarcina acordării măsurilor reparatorii în concret fiind prev.de Legea 247/2005.
Cu atât mai mult în aceste situații în care, prin lege, instanței nu-i mai revine decât competența de a analiza dacă persoana este îndreptățită sau nu la acordarea măsurilor reparatorii și nu de a stabili despăgubirile, respectiv întinderea lor, cuantumul și modalitatea de reparare - în cauză nu mai era necesară citarea ca pârâți a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și nici a DGFP
Fără echivoc unitatea deținătoare a fost identificată.
Inițial a fost notificată Prefectura M care a înaintat însă spre soluționare unității deținătoare identificată și anume care a și emis dispoziția atacată.
Unitatea deținătoare a fost identificată precum și unitatea notificată.
Or, Legea nr.10/2001 modificată prin Legea nr.247/2005 se referă în mod expres în art.24 numai la unitatea deținătoare sau unitatea investită cu soluționarea notificării - în procedura judiciară ce trebuia urmată.
Astfel în art.24 alin.31și 32- în cazul în care dispoziția motivată de soluționare a cererii de restituire în natură este atacată în justiție de persoana îndreptățită, entitatea care a emis dispoziția va adopta o poziție procesuală raportată la aceasta. De asemenea entitatea care a emis dispoziția, va decide motivat, de la caz la caz, dacă va exercita căile de atac prevăzute de lege în cazul soluțiilor date de instanța de judecată.
Or, în această situație, părțile litigante sunt persoanele îndreptățite și unitatea deținătoare care în speță a emis și dispoziția atacată, entitate identificată în cauză, părți care se circumscriu actului atacat - iar Statul Român prin Ministerul Finanțelor nu poate fi în această situație, reglementată ca regulă generală, parte.
De asemenea, pentru aceleași ultime considerente prin prisma art.24 din lege, nici Instituția Prefectului jud.M și nici AVAS B nu au calitate procesuală pasivă în speță.
Dispozițiile Legii nr.247/2005 sunt de imediată aplicare.
Nu sunt incidente în speță dispozițiile art.36 alin.2 și 3 din lege referitor la faptul că Prefectura centralizează deciziile emise de unitatea deținătoare așa cum menționează intimatul reclamant prin întâmpinare, aceste articole referindu-se strict la procedura administrativă prin prisma obligațiilor ce le revin sub aspect administrativ și nu pentru a fi obligate la reparare, neconferindu-li-se calitate Prefecturii și Statului decât în cazurile anume prevăzute de lege, când unitatea deținătoare nu este identificată, ceea ce nu este cazul în speță. Oricum alin.3 din art.36 se referă la situația deja finalizată prin Legea nr.10/2001 ulterioară emiterii deciziei de unitatea deținătoare și numai cu privire la destinația administrativă a centralizării.
Dispozițiile legii fiind restrictive și de strictă interpretare în acest sens, atât Instituția Prefectului jud.M cât și Statul Român reprezentat prin MFP B și prin DGFP M - Dr.Tr.S nu au calitate procesuală pasivă.
Este adevărat art.27 alin.2 din Legea nr.247/2005 - face referire la unitatea implicată în privatizare însă în speță AVAS B nu a fost unitatea implicată într-o astfel de procedură.
Mai mult prin cererea de la fila 59 și actele depuse de către lichidatorul judiciar al - se arată cert că intimata nu a fost privatizată acționar majoritar fiind ADS.
Totodată, art.20 din lege se referă strict numai la unitatea deținătoare.
Prin urmare, nici AVAS B nu are calitate procesuală pasivă.
În această situație nici pentru opozabilitate nu era cazul că aceste părți să fie introduse în cauză.
în analizare și ca soluționare această excepție a lipsei calității procesuale pasive - fiind o excepție de fond absolută, peremptorie și dirimantă care se analizează cu precădere și care tinde prin admiterea ei la respingerea acțiunii față de părțile ce o invocă - făcând de prisos analizarea fondului pe celelalte aspecte invocate de apelante.
Celelalte aspecte invocate ( nepronunțarea în dispozitiv cu privire la anularea dispoziției etc.) nu mai pot fi analizate și nici fondul cauzei atâta timp cât instanța a reținut că părțile nu au calitate procesuală pasivă iar reclamanta și intimatul ( care avea calitate procesuală pasivă) nu au declarat apel.
Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, a declarat recurs reclamantul, motivând în esență că dispozitivul deciziei nu cuprinde sintagma "menține celelalte dispoziții ale sentinței", astfel încât nu poate fi pusă în executare, iar pe de altă parte, în situația acordării despăgubirilor bănești, hotărârea urma să le fie opozabilă tuturor părților, astfel încât, în mod greșit, s-a reținut lipsa calității procesuale pasive a celor trei pârâți; s-a arătat de asemenea că, sub aspectul motivării, decizia atacată este deficitară.
Prin decizia civilă nr.1654/12 martie 2008, pronunțată în dosar nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Din examinarea dispozitivului deciziei recurate rezultă că instanța de apel a admis apelurile declarate de pârâții Instituția prefectului Județelui M, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și M - Administrația Finanțelor Publice Dr.Tr.S împotriva sentinței nr.304/24.02.2006 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă și reținând lipsa calității procesuale pasive a apelanților, a schimbat sentința, în sensul că a respins acțiunea față de acești pârâți apelanți.
Codul d e procedură civilă în art.296-297 conține dispoziții concrete privitoare la unele din soluțiile ce pot fi pronunțate de instanța de apel ca urmare a admiterii sau respingerii acestei căi de atac. În acest sens, art.296 pr.civ. statuează în prima sa parte, în termeni destul de lapidari, că instanța de apel poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată. Așadar, legea se referă "in terminis" la posibilitatea instanței de apel dea "schimba în tot sau în parte hotărârea atacată".
În speță, însă așa cum deja s-a relevat, dispozitivul deciziei recurate menționează doar schimbarea sentinței apelate fără să precizeze dacă este o schimbare în tot sau numai în parte a respectivei sentințe.
Or, conform art.261 alin.1 pct.6 pr.civ. dispozitivul propriu-zis, trebuie redactat de așa manieră încât, pe baza lui, să se poată proceda la executarea silită. Dacă în dispozitiv nu se indică prestația concretă stabilită de instanță, hotărârea este incompletă și, prin urmare, susceptibilă de casare.
Cu referire la cazul în speță, cât timp instanța de apel nu a precizat în dispozitiv dacă a schimbat în tot sau numai în parte sentința apelată, dispozitivul nu este suficient de clar, și nu se poate ști dacă a fost menținută sentința instanței de fond în partea referitoare la constatarea potrivit căreia era îndreptățit la despăgubiri în cuantum de 30.074 RON.
Din această perspectivă, critica formulată prin motivele de recurs pe acest aspect este întemeiată, iar hotărârea recurate este susceptibilă de casare.
Cu ocazia rejudecării pricinii urmează a fi analizate și celelalte critici formulate prin motivele de recurs.
Primind cauza spre rejudecare, Curtea de Apel Craiova, a reînregistrat dosarul sub nr-.
Apelurile se vor admite pentru următoarele considerente:
Astfel, în speță, în raport de prevederile art.21 și următoarele din Lg.10/2001R. unitatea deținătoare și investită cu soluționarea notificării este SA Dr.Tr.S, care a și emis decizia de respingere a notificării nr.43/04.11.2004, decizie contestată de reclamant.
Instanța de fond, constatând că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri în temeiul Legii 10/2001, pentru imobilul în litigiu, s-a pronunțat în consecință, admițând acțiunea și stabilind cuantumul acestor despăgubiri, prin expertiză, având în vedere data emiterii deciziei contestate, respectiv anterior intrării în vigoare a Legii 247/2005.
Prin urmare, obiectul contestației îl constituie Dispoziția nr.43/2004 emisă de, așa încât, raportul juridic dedus judecății vizează numai părțile actului contestat, respectiv notificatorul și unitatea care soluționează notificarea, în speță reclamantul și SA Dr.Tr.
De altfel, Legea 10/2001 cuprinde anumite prevederi numai cu referire la unitatea care a emis Dispoziția, în sensul că trebuie să adopte o poziție procesuală în instanță, în funcție de probele de la dosar și de asemenea, să decidă dacă va exercita căile de atac prevăzute de lege.
În consecință, calitatea procesuală pasivă în cauză, are numai Dr.Tr.
Apelantele pârâte nu au calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât Lg.10/2001 nu prevede un raport obligațional al altor instituții față de notificator, în cazul în care există unitate deținătoare sau investită cu soluționarea notificării.
Calitatea procesuală pasivă a altor instituții în cauze vizând materia Legii 10/2001, este expres prevăzută de lege, cum ar fi art.28 din Lg.10/2001 R, care se referă la cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, situație în care persoana îndreptățită poate chema în judecată Statul. De asemenea, în ceea ce privește AVAS, această instituție, potrivit Legii, propune măsuri reparatorii în cazul societăților comerciale privatizate, iar Instituția Prefectului are, eventual, anumite atribuții de ordin strict administrativ în aplicarea Legii, atribuții care nu îi conferă însă calitate procesuală pasivă în cauză.
Calitatea procesuală pasivă a apelantelor pârâte, cel puțin pentru opozabilitatea hotărârii, în condițiile acordării despăgubirilor bănești - așa cum susține intimatul reclamant - nu se justifică, având în vedere că, pentru acordarea despăgubirilor, există o procedură specială prev.de Lg.247/2005, care cuprinde dispoziții exprese cu referire la instituțiile implicate în acest domeniu al despăgubirilor acordate pentru imobilele preluate abuziv de regimul comunist.
Față de considerentele expuse, se constată că soluția de admitere a acțiunii și față de pârâții Instituția Prefectului, AVAS și Statul Român, este nelegală, astfel încât, soluția care se impune, în baza art.296 pr.civ. este de admitere a apelurilor și schimbarea în parte a sentinței, în sensul de respingere a acțiunii față de aceste pârâte, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței, de admitere a acțiunii față de pârâta SC SA Tr.S, constatarea dreptului reclamantului la despăgubiri în cuantum de 30.074 RON, cu consecința plății cheltuielilor de judecată de 700 RON, de către pârâta SC SA Dr.Tr.
În ceea ce privește criticile referitoare la fondul cauzei, și care nu sunt de ordine publică, acestea nu vor mai fi examinate, dată fiind soluționarea cauzei pe excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantelor pârâte și neatacarea sentinței de către celelalte părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de pârâții INSTITUȚIA PREFECTULUI - JUDEȚUL M, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DGFP M - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DTS împotriva sentinței civile nr.304 din 24 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr.166/2005, ca urmare a casării deciziei civile nr. 926 din 29 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, prin decizia civilă nr.1654 din 12 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât SC SA DTT. prin lichidator judiciar.
Schimbă sentința, în sensul că respinge acțiunea față de Instituția Prefectului Jud.M, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și Statul Român.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
02.07.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/7 ex.
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Paula Păun
