Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 197/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 197
Ședința publică din data de 11.06.2009
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea apelului civil formulat de reclamanta - - G cu domiciliul în G- A jud. G, împotriva sentinței civile nr. 189/15.02.2006 al Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr. 33/C/2006, ( împotriva căreia s-a formulat apel, pronunțat prin decizia civilă nr. 237/A/29.06.2006 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Galați, casată prin decizia civilă nr. 2557/22.03.2007 în dosarul nr- al ) în contradictoriu cu intimata Primăria Mun. G prin Primar cu sediul în G-, în acțiunea civilă având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate în conformitate cu Legea 10/2001.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod proc.civ.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 33/6.01.2006, pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta - G, în contradictoriu cu pârâții Primăria Mun. G și Primarul Mun. G, a contestat soluția de respingere a cererii de restituire în natură a terenului în suprafață de 5284,19 mp și a solicitat retrocedarea diferenței de 11.430 mp teren aferent construcțiilor existente.
Prin sentința civilă nr. 189/15.02.2006 pronunțată de Tribunalul Galați acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Reclamanta a declarat apel împotriva sentinței pronunțată în cauză, însă prin decizia civilă nr. 237/A/29.06.2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați apelul a fost respins ca tardiv.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, invocând drept temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 cod proc.civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că în mod greșit s-a respins apelul ca tardiv formulat, deoarece acesta a fost declarat în termen. Astfel, se arată în motivarea recursului, sentința a fost comunicată recurentei pârâte la data de 22.03.2006, iar apelul a fost declarat la data de 5.04.2006, între aceste date fiind 14 zile, în sensul dispozițiilor art. 101 cod proc.civilă.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 2557/22.03.2007 a admis recursul declarat de - - G și a casat decizia civilă nr. 237/A/29.06.2006 a Curții de Apel Galați și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță cu motivarea că în mod nelegal s-a respins ca tardiv formulat apelul în condițiile în care sentința pronunțată de instanța de fond a fost comunicată la data de 22.03.2006 iar apelul a fost înregistrat la data de 5.04.2006, deci în termenul de 15 zile prevăzut de lege.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanta a arătat că în mod eronat a respins acțiunea atât timp cât potrivit disp. art. 36 pct. 2 și 3 din Legea nr. 18/1991, repunerea în termen de depunerea cererii de restituire în natură a terenului aferent construcțiilor și ocupat de acestea situat în G- A, poate fi făcută oricând conform Legii nr. 247/2005 și HG 127/2005 art. III.
S-a mai susținut că terenul în discuție este proprietatea Societății comerciale - G dobândite prin vânzare cumpărare de la - - G și că fără acest teren aferent construcțiilor în suprafață de 5.284,29 mp societatea nu poate funcționa.
În consecință solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile criticate și pe fond, admiterea contestației în sensul restituirii suprafeței de 5.284,29 mp teren ocupat de construcții și aferent acestora.
Prin întâmpinare pârâtul Municipiul Gas olicitat respingerea apelului declarat de reclamantă ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Galați ca fiind temeinică și legală.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare;
Analizând și verificând sentința civilă criticată prin prisma motivelor invocate de reclamantă se reține că instanța de fond pe baza probelor administrate ( acte ) a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând o hotărâre legală și temeinică ce nu necesită a fi reformată.
Prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, dau expresie competenței constituționale a legiuitorului de a stabili conținutul și limitele dreptului de proprietate, fiind în deplină concordanță cu dispozițiile art. 1 alin. (2) din Protocolul nr. 1 adițional la convenția europeană, potrivit cărora dispozițiile referitoare la protecția proprietății "nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general".
Notificarea nu poate fi calificată ca fiind un "act de procedură" pentru a se putea pune problema dacă termenul de 12 luni nu ar fi susceptibil de repunere în termen în condițiile dispozițiilor art. 103 alin. 2. proc.civ. dacă persoana care se consideră îndreptățită dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să formuleze notificarea în termenul imperativ stabilit de legiuitor și dacă formulează cererea de restituire și de repunere în termen cu respectarea termenului prevăzut de art. 103 alin. 2 cod proc.civilă, în 15 zile de la data încetării împiedicării.
Conform art. 103 al. 1 cod proc.civil, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Ca atare, așa cum rezultă din definiție, pentru a fi în prezenta unui act de procedură în sensul la care se referă art. 103 cod proc.civilă, este necesar ca actul să fie îndeplinit în cadrul unui proces civil. Or, notificarea este un act care se îndeplinește în cadrul unei proceduri administrative și nu judiciare, astfel încât apreciem că dispozițiile art. 103 alin. 2 cod proc.civilă nu își găsesc aplicabilitate.
În speță, așa cum s-a reținut și de instanța de fond, împrejurarea că reclamanta a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască termenul de depunere a notificării, precum și consecințele juridice ale nerespectării acestuia, nu s-a conformat exigenței legale, dă expresie propriei sale culpe, cu atât mai puțin scuzabilă cu cât termenul a fost prelungit de două ori.
Așa cum a statuat Curtea Constituțională în decizia nr. 344/2003 precum și CEDO în cauza Golder împotriva Regatului Unit, dreptul de acces la o instanță nu este nul absolut, ci dreptul poate fi limitat, legiuitorul fiind cel care stabilește limitele exercitării prerogativelor dreptului de proprietate.
Potrivit disp. art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 invocate de reclamantă, restituirea unui teren aferent construcției se realizează la cerere prin ordin al prefectului, fără ca legiuitorul să condiționeze depunerea acesteia de vreun termen.
Față de aceste dispoziții procedura administrativă este obligatorie, astfel că reclamanta nu se poate adresa direct instanței de judecată, așa cum de altfel în mod corect a reținut și instanța de fond.
În consecință, aspectele invocate de reclamantă se constată că nu sunt fondate, motiv pentru care instanța în baza art. 296 cod proc.civilă urmează să respingă apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de de reclamanta - - G cu domiciliul în G- A jud. G, împotriva sentinței civile nr. 189/15.02.2006 al Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr. 33/C/2006.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.06.2009.
Vicepreședinte
conf.art.261 pr.civ
pentru PREȘEDINTE JUDECĂTOR Grefier
- - - - -
Red.ER/4ex./8.07.2009
Fond.
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Elena Romila
