Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 197/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 197
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTOR 2: Violeta Stanciu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanții -, -, -, toți domiciliați în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.548 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâții Primăria Municipiului P -prin primar și Primarul Municipiului
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții-reclamanți -, - reprezentate și asistat de avocat din Baroul Prahova și intimații-pârâți Primăria mun.P-prin primar și Primarul mun.P, prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și dezbaterea apelului.
Avocat având cuvântul, critică hotărârea instanței de fond ca fiind neîntemeiată, întrucât măsura confiscării averii a fost excesivă și abuzivă, dat fiind faptul că prejudiciul a fost neînsemnat raportat la măsura confiscării cotelor de imobile aflate în proprietatea autorului apelanților, care avea ocupația de măcelar angajat la Decizia penală în baza căreia autorului apelanților i-a fost confiscată o parte din averea deținută a reprezentat un abuz al regimului comunist, care a apreciat că pentru o așa zisă delapidare în sumă de 515 lei și 3kg carne se impune ca inculpatului, pe lângă anii de detenție să i se confiște și partea pe care acesta o avea și a cărei valoare depășea cu mult cuantumul prejudiciului.
Invederează că, măsura confiscării a din imobilul ce a aparținut autorului apelanților, ascundea în fapt intenția fățișă a autorităților de a prelua în administrare o casă situată în zona centrală a orașului pentru a se atribui ca locuință unor lucrători cu funcții importante în aparatul politic al vremii.
Susține că, prin HG498/2003 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001 se prevede clar în art. 1 pct. 1.1 lit. c subpct. i) că, nu constituie preluare abuzivă și deci nu fac obiectul legii următoarele categorii de situații: confiscarea unor bunuri de către stat ca urmare a aplicării măsurii confiscării dispuse de instanța judecătorească ca pedeapsa complementară pentru săvârșirea unor infracțiuni economice grave, Or, în situația de față, era clar că autorul apelanților nu săvârșise o infracțiune economică gravă, iar măsura confiscării averii era vădit disproporționată față de așa zisul prejudiciu.
Solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Cu cheltuieli de judecată.
Depune la dosar concluzii scrise.
Consilier juridic pentru intimații-pârâți solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, în cauză făcându-se o corectă aplicare a legii, fiind vorba despre o infracțiune de delapidare.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrata la aceasta instanță sub nr-, contestatorii, și au solicitat în contradictoriu cu intimații Primăria Municipiului P și Primarul Municipiului P, anularea Dispoziției nr.1901/10.06.2002 comunicată în data de 09.10.2007, emisă de Primarul Mun.P si restituirea in natura a cotei de 1/2 din imobilul situat In P,-.
In motivarea contestației, contestatorii au arătat ca sunt succesorii autorului, căruia i s-a confiscat cota de 1/2 din imobilul situat In P,- in baza sentinței penale nr.851/20.11.1957 pronunțată de fostul Tribunal Regional P si, in temeiul Legii 10/2001 au formulat Notificare ce le-a fost respinsa prin Dispoziția nr.1901/10.06.2002.
Susțin contestatorii că decizia penală în temeiul căreia autorului acestora i-a fost confiscata o parte din averea deținută, reprezintă un abuz al regimului comunist de le acea data, care a apreciat ca pentru asa-zisa delapidare in suma de 515 lei si 3 si 1/2 carne, se impunea ca inculpatul, pe lângă anii de detenție, sa suporte si confiscarea in parte a averii.
Se mai arată de către contestatori că dispoziția atacată este neîntemeiată, aceasta trebuind sa seama de contextul social politic al vremii, în care măsurile abuzive de deposedare ale cetățenilor erau frecvente si nu sa se conformeze deciziei penale prin care s-a dispus condamnarea autorului lor si confiscarea averii acestuia.
In dovedirea contestației, contestatorii au depus la dosar copia Dispoziției nr.1901/10.06.2002 emisa de Primăria Mun.P, copia dec.pen.nr.8512/1957 a fostului Tribunal Regional P, copia certificatului de moștenitor nr.152/2001 privind succesiunea defunctului, copia contractului de vânzare-cumpărare din 22.11.1956, acte de stare civila.
Prin sentința civilă nr. 548 pronunțată la data de 5 martie 2009, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată contestația, reținând că prin Dispoziția nr.1901/10.06.2002 emisă de Primarul Mun.P, s-a respins notificarea petiționarilor, și, prin care s-a solicitat restituirea in natura a unei cote părți din imobilul situat In P,-, care a aparținut în cota de 1/2 autorului acestora-, reținându-se ca acesta a trecut in proprietatea statului ca urmare a unei proceduri judiciare de executare silita prin confiscare a bunurilor cu titlu de pedeapsa pentru savârșirea infracțiunii de delapidare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.2 din Legea 10/2001.
In conformitate cu dispozițiile art.2 lit.b din 10/2001 republicată, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege "imobilele preluate prin confiscarea averii ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natura politica prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist."
Intrucât partea din imobil ce a aparținut autorului contestatorilor-, a intrat in proprietatea statului ca urmare a unei proceduri judiciare de executare silita prin confiscarea bunurilor cu titlu de pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare care nu poate reprezenta o condamnare pentru infracțiuni de natura politica și nu se încadrează în dispozițiile art.2 lit.b din Legea nr. 10/2001, instanța a respins contestația ca neîntemeiată.
Impotriva sentinței au declarat apel în termen legal reclamanții, considerând- nelegală și netemeinică susținând în esență că în mod greșit s-a apreciat că în speță nu ar fi vorba despre o preluare abuzivă a imobilului, deși măsura confiscării a din imobilul ce a aparținut autorului reclamanților ascundea în fapt intenția fățișă a autorităților de a prelua în administrare casă situată în zona centrală a orașului pentru a se atribui o locuință unor lucrători cu funcții importante în aparatul politic al vremii.
Arată apelanții că în fapt decizia penală în baza căreia autorului lor i-a fost confiscată o parte din avere a reprezentat un abuz al regimului comunist de la acea dată care a apreciat că pentru o așa-zisă delapidare în sumă de 515 lei și 3 Kg carne se impunea ca inculpatul, pe lângă anii de detenție să i se confiște și partea din averea sa și a cărei valoare depășea cu mult cuantumul așa zisului prejudiciu adus statului.
Se susține în continuare de apelanți că dovadă a netemeiniciei sentinței penale este că după ispășirea pedepsei autorul reclamanților a fost reîncadrat în muncă ocupând aceeași funcție până la data pensionării sale, ceea ce înseamnă că infracțiunea economică gravă de care se făcea vinovat acesta a fost imaginară întrucât dacă fapta sa prezenta un pericol social grav nu mai era reîncadrat în aceeași funcție.
Și în fine, apelanții fac trimitere și la dispozițiile HG 498/2003 de aprobare a normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, în sensul că potrivit art. 1 pct. 1 lit. c, nu constituie preluare abuzivă și deci nu fac obiectul legii următoarele situații:
Confiscarea unor bunuri de către stat ca urmare a aplicării măsurii confiscării dispuse de instanța judecătorească ca pedeapsă complementară pentru săvârșirea unor infracțiuni economice grave,
Se solicită pentru motivele arătate admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
Curtea, analizând sentința atacată în raport cu criticile formulate, față de actele și lucrările dosarului și de normele legale incidente în soluționarea cauzei, constată că apelul este nefondat și va fi respins în baza disp. art. 296 Cod pr.civilă, cu motivarea de mai jos:
In speță, prin dispoziția contestată de reclamanți, primarul Municipiului Par espins notificarea petiționarilor privind restituirea în natură a unei părți din imobilul situat în P, str. -, nr. 32, județul P, cu motivarea că imobilul a trecut în proprietatea statului ca urmare a unei proceduri judiciare de executare silită prin confiscarea bunurilor cu titlu de pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
S-a reținut că, în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2, lit. b din Legea nr. 10/2001.
Instanța fondului analizând materialul probator al cauzei a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 2 lit. b din Legea nr. 10/2001 întrucât partea de imobil ce a aparținut autorului contestatorilor a intrat în proprietatea statului ca efect al pedepsei complementare de confiscare a averii în urma comiterii infracțiunii de delapidare.
Hotărârea pronunțată este corectă.
Practica este constantă în sensul că sunt exceptate și nu fac obiectul Legii nr. 10/2001 astfel cum s-a statuat și prin dispozițiile art. 1 pct. 3 lit. c din nr.HG 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 imobilele care au fost preluate de stat prin confiscarea averii, dispusă ca pedeapsă complementară, prin hotărâri judecătorești penale de condamnare pentru alte infracțiuni decât cele menționate la art. 2 alin.(1) lit. b din Legea nr. 10/2001.
Referitor la reglementarea legală menționată, instanța civilă este abilitată să verifice și să constate dacă imobilele pentru care se pretind măsuri reparatorii au fost preluate prin confiscarea averii în baza unor hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală și săvârșite ca manifestare opoziției față de sistemul totalitar comunist.
In caz contrar, când măsura confiscării a fost dispusă pentru săvârșirea altor infracțiuni - de drept comun cererea formulată de persoanele pretind îndreptățite la măsuri reparatorii nu poate fi primită întrucât imobilele confiscate nu cad în sfera de aplicare a acestei legi de reparație fără a analiza, nefiind abilitată în acest sens legalitatea măsurii confiscării dispusă de instanța penală. ( - Secția civilă și de proprietate intelectuală - decizia nr. 7387/9 iulie 2009).
In cauza dată prin sentința penală nr. 2547/1957 a Tribunalului Popular al orașului P autorul reclamanților a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare corecțională pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, dispunându-se totodată ca măsura complementară și măsura confiscării averii.
In acest context, reținând că hotărârea penală de condamnarea autorului reclamanților nu a fost desființată ( infracțiunea de delapidare nefiind dezincriminată după anul 1983) producând efecte și în prezent iar instanța civilă, inclusiv prin raportare la Jurisprudența CEDO nu este abilitată să analizeze legalitatea unor astfel de hotărâri, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge apelul declarat de contestatori ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții -, -, -, toți domiciliați în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.548 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului P -prin primar și Primarul Municipiului
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 13 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - C -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Tehnored. CȘ./CO
7 ex./23.11.2009
a- Trib.
R
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Violeta Stanciu
