Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 198/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 198
Ședința publică de la 21 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
Grefier - -
S-au luat în examinare cererile de apel formulate de apelantul-intimat și intimatul-apelant Președintele Consiliului Județean I prin reprezentantul său legal împotriva sentinței civile nr. 1857/8.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.11.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi.
La dosar s-au depus prin serviciul de registratură concluzii scrise formulate de apelantul-intimat, prin apărător.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1857/8 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iașis -a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Președintele Consiliului Județean I și Primăria comunei, prin Primar, s-a anulat în parte dispoziția de restituire nr. 657/9.10.2006 emisă de Președintele Consiliului Județean I s- dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul de sub construcțiile menționate la pozițiile 90, 101 și 103 din nr.HG 1354/2001, obligarea pârâtului Președintele Consiliului Județean I să înainteze notificarea reclamantului către Primăria comunei pentru imobilele construcții demolate, reținând celelalte dispoziții ale deciziei contestate. Totodată, s-a dispus obligarea Președintelui Consiliului Județean I la plata sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Notificarea reclamantului nr. 37/2001 (fila 73) privește imobilul situat în satul compus din construcții și teren de 10 ha.
Prin Dispoziția nr. 657/9.10.2006 s-a dispus restituirea în natură către reclamant imobilului compus din teren și construcții prevăzute în anexa 1 la HG 1354/2001 pozițiile 90 - 107, mai pozițiile 90, 101 și 103. Pentru aceste din urmă poziții, Consiliul Județean avut în vedere referatul Comisiei interne pentru analiza notificărilor care menționează că clădirile de la poziția 90, 101 și 103 sunt clădiri construite ulterior anului 1949 când fost preluată proprietatea autorului reclamantului (fila 52).
Expertiza în construcții efectuată în cauză confirmă aceste mențiuni. Astfel clădirea de la poziția 90 ( săli de clasă, dormitoare) fost edificată de stat în anul 1975 conform autorizației de construire nr. 9/16.01.1975, clădirea de la poziția 101 (clădire combustibil lichid) a fost edificată de stat în stat în anul 1975, iar cea de la poziția 103 (clădire dormitor, sufragerie, scoală mare) a fost ridicată tot de către stat în anul 1978 în baza autorizației de construire nr. 106/1977 ( 206, 207 - capitol IV - din raportul de expertiză).
Nefiind în proprietatea autorului reclamantului la data preluării abuzive în mod corect Consiliul Județean I nu a dispus restituirea deoarece în ceea ce le privește notificatorul nu are calitatea de persoană îndreptățită conform art. 3 din Legea 10/2001. În schimb, reclamantului i se cuvin despăgubiri pentru terenul de sub aceste construcții (teren care nu poate fi restituit în natură) conform disp. art. 1, 7(2), 10(2) din Legea 10/2001.
În ceea ce privește restul suprafeței de teren instanța reține că diferența dintre 17,5 ha (solicitate prin acțiunea de față) și 10 ha nu a făcut obiectul notificării, notificare prin care reclamantul solicită numai 10 ha teren ( 73).
În plus în lipsa unei expertize topo-cadastrală care să măsoare suprafața solicitată, suprafață ocupată de clădirii, suprafață de teren rămasă liberă prin demolarea construcțiilor și deoarece acest teren este în proprietatea Consiliului Județean I, instanța nu poate dispune restituirea în natură a terenului.
Referitor la imobilele demolate, competent a se pronunțat pentru acordarea de despăgubiri în condițiile Legii speciale este Primarul comunei conform art. 32 din Legea 10/2001 și nu Consiliul Județean
Construcțiile noi edificate de stat pe terenul reclamantului nu sunt proprietatea acestuia prin accesiune așa cum în mod corect se susține pentru acest caz fiind aplicabile disp. art. 10(2) din Legea 10/2001 (măsuri reparatorii prin echivalent).
Față de toate aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea, a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul de sub construcțiile menționate la poziția 90, 101 și 103 din HG 1354/2001 iar pentru construcțiile demolate a obligat Consiliul Județean I să înainteze notificarea reclamantului către Primăria Comunei.
Văzând și disp. art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A precizat apelantul că suprafața de teren preluată de la bunicul său și cuprinsă în procesul-verbal din 2 martie 1949 era de 17,5 ha. și nu cea indicată în dispoziția intimatului.
Deși prin notificare s-a solicitat suprafața de 10 ha. trebuia avută în vedere, în opinia apelantului, întreaga suprafață preluată, aceea de 17,5 ha.
În mod nelegal, instanța a adoptat poziția pârâtului întrucât în situația în care există neconcordanțe se au în vedere actele.
Apelantul a precizat că era posibilă restituirea suprafeței de 175.000 (17,5 ha.) cu excepția suprafeței de 2.400 pe care se află clădirile de la pozițiile 90, 91 și 103.
Totodată, a arătat că pentru clădirile demolate nu s-a dispus acordarea de despăgubiri, ci doar pentru terenul de sub construcțiile edificate de stat.
Președintele Consiliului Județean a formulat de asemenea apel împotriva hotărârii instanței de fond, criticând măsura anulării în parte a Dispoziției nr. 657/2007.
A susținut intimatul - apelant că dispoziția a fost legal emisă întrucât construcțiile a căror restituire s-a refuzat sau fost ridicate după 1949, aspect dovedit cu expertiza efectuată în cauză.
Cu privire la terenul de sub aceste construcții, instanța în mod greșit a dispus anularea hotărârii, soluția corectă fiind aceea a completării dispoziției de către emitentul ei.
De asemenea, instanța nu a identificat în cuprinsul dispoziției prevederile actului administrativ afectat de anulare.
Intimatul - apelant a criticat totodată și soluția de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru terenul de sub construcțiile de la pozițiile 90, 101 și 103 din nr.HG 1354/2001, apreciind că emitentul dispoziției are doar dreptul de a propune despăgubiri și nu să le acorde efectiv, acestea urmând a fi plătite de Fondul "Proprietatea".
Mai mult, arată intimatul - apelant acordarea de despăgubiri implică și indicarea cuantumului valoric al acestora, aspect ce excede însă cadrului procesual în care s-a desfășurat judecata.
Pârâtul a criticat totodată și obligarea sa la plata întregii sume reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de judecarea cauzei, susținând că nu este singurul pârât chemat în judecată și că acțiunea a fost admisă în parte și nu în totalitate.
În apel a fost efectuat un raport de expertiză topometrică la solicitarea apelantului - intimat, de către expertul.
Examinând motivele de apel invocate, actele și lucrările dosarului precum și prevederile legale aplicabile în materie, instanța constată întemeiate ambele apeluri, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse.
Reclamantul a criticat prin motivele de apel faptul că nu a fost avută în vedere, nici de către pârât și nici de către instanță întreaga suprafață de teren preluată de la autorul său de 17,5 ha. ci doar suprafața de 10 ha.
Curtea constată că această critică este neîntemeiată. Așa cum precizează chiar reclamantul, suprafața de teren solicitată prin notificare este de 10 ha. și nu de 17,5 ha. Mai mult, anterior introducerii acțiunii de față, reclamantul a obținut sentința civilă nr. 889/E/30 2004, pronunțată de Tribunalul Iași, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a dispus obligarea pârâtelor să se pronunțe asupra notificării reclamantului având ca obiect "imobilul compus din teren și construcții în suprafață de 10 ha." (fila 6 dosar fond).
Această hotărâre a fost invocată ca argument chiar de reclamant în motivarea acțiunii de față.
Raportat la conținutul notificării și la dispozițiile sentinței civile nr. 889/E/2004, a Tribunalului Iași, care fac referire expresă la suprafața de 10 ha. instanța va respinge ca nefondată critica reclamantului - apelant privind neanalizarea îndreptățirii sale la suprafața de 17,5 ha.
În ceea ce privește suprafața de teren ce poate fi restituită în natură, reclamantul - apelant solicitat restituirea suprafeței de aproximativ 90.000 identificată de expert în anexa raportului de expertiză.
Analizând acest aspect, Curtea constată că pe suprafața de 90.056 teren se află amplasate atât construcțiile ce au aparținut autorului reclamantului, cât și construcțiile cu numerele 90, 101 și 103 edificate de stat după data preluării terenului. Așa cum rezultă din planul de situație întocmit de expert, aflat la fila 100 dosar fond, terenul aferent acestor construcții are o suprafață totală de 1593,95 (620,70 fiind suprafața aferentă construcției 90, 170,47 - suprafața aferentă construcției 101 și 802,78 suprafața aferentă construcției 103).
Instanța reține că nu s-a contestat în cauză faptul edificării acestor construcții de către stat și nici nu s-a solicitat, prin motivele de apel, restituirea în natură a terenului aferent acestor construcții.
Totodată, instanța va avea în vedere și eroarea materială strecurată în cuprinsul dispoziției contestate, referitoare la întinderea suprafeței de teren aferentă tuturor construcțiilor, precizată ca fiind de 9056. (art. 2 din dispoziția de restituire nr. 657/2006) și care este în realitate de 90056. aspect necontestat de niciuna dintre părți.
Instanța reține de asemenea și faptul că, prin raportul de expertiză efectuat în cauză, aflat la filele 46 - 48 dosar, respectiv 87 - 88 dosar, expertul a identificat suprafața de teren ce poate fi restituită în natură ca fiind terenul aferent tuturor construcțiilor, în suprafață totală de 90056 concluziile expertului fiind însușite de părți.
Întrucât o parte din acest teren, respectiv suprafața de 1593,95. este terenul aferent construcțiilor 90 (620,70.), 101 (170,47.) și 103 (802,78 mp) edificate de stat după preluarea imobilului, nerestituite reclamantului prin hotărârea instanței de fond și care nu fac obiectul prezentului apel, instanța, având în vedere și prevederile art. 9 și ale art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, va dispune restituirea în natură către reclamant doar a suprafeței de 88.462,05. (90056. - 1593,95.) urmând ca pentru terenul aferent construcțiilor să păstreze dispoziția privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, luată de instanța de fond.
Instanța nu poate primi critica pârâtului - apelant referitoare la nelegalitatea soluției de acordare a măsurilor reparatorii, prin echivalent pentru acest teren.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă,iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. În speța de față nu s-a contestat faptul edificării de construcții noi pe terenul preluat abuziv. Prin urmare, având în vedere imposibilitatea restituirii în natură a terenului aferent construcțiilor noi, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a făcut aplicabilitatea dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, acordând măsuri reparatorii prin echivalent.
Împrejurarea că procedura acordării de despăgubiri este reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu atrage nelegalitatea dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii, cum greșit susține intimatul - apelant.
Nu are relevanță juridică, sub acest aspect neindicarea cuantumului despăgubirilor și nici competența Fondului "Proprietatea", invocată de pârât în susținerea criticii.
Nici motivul de apel privitor la greșita anulare parțială a dispozițiilor de restituire nu este întemeiat, având în vedere nepronunțarea pârâtului asupra tuturor imobilelor solicitate prin notificare, respectiv asupra cererii privind construcțiile demolate.
Curtea va primi însă motivul de apel privind neidentificarea articolului din dispoziție ce se impunea a fi anulat și, în consecință, va preciza că această măsură vizează doar articolul 1 al dispoziției, în sensul prevăzut prin dispozitiv.
În ceea ce privește despăgubirile cuvenite pentru imobilele demolate, instanța constată că prin cererea introductivă și care nu a fost modificată ulterior, reclamantul a solicitat obligarea Consiliului Județean I să trimită notificarea Primăriei comunei pentru a evalua provizoriu aceste bunuri și a înainta dosarul Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor.
Instanța de fond a admis această cerere, raportându-se corect la obiectul cererii reclamantului în deplină concordanță cu prevederile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă. Prin urmare, Curtea va respinge ca neîntemeiată critica reclamantului - apelant referitoare al neacordarea despăgubirilor pentru clădirile demolate, instanța de fond fiind investită doar cu cererea de trimitere a notificării către Primăriei Comunei.
Referitor la modul de acordare a cheltuielilor de judecată de către prima instanță, Curtea reține că obligarea pârâtului Președintele Consiliului Județean I la plata întregii sume către reclamant nu este întemeiată, acțiunea reclamantului fiind admisă în parte și nu în totalitate.
În consecință, Curtea va obliga pârâtul la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată din totalul cheltuirilor de 1.500 RON, efectuate la prima instanță.
Având în vedere limitele în care au fost admise apelurile, culpa intimatului - apelant în indicarea suprafeței de teren aferente construcțiilor restituite precum și dispozițiile art. 276 Cod procedură civilă, instanța va obliga intimatul apelant la plata cheltuielilor de judecată (onorariului de expert) efectuate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de apelantul - intimat și intimatul - apelant Președintele Consiliului Județean I prin reprezentantul său legal împotriva sentinței civile nr. 1857/8.10.2007, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o schimbă în parte.
Anulează în parte articolul 1 din Dispoziția de restituire nr. 657/9.10.2006 emisă de intimatul - apelant în sensul că restituie în natură reclamantului suprafața totală de 88.462,05. teren situată în satul și comuna județul I, pe care se află construcțiile incluse în anexa 1 nr.HG 1354/2001 la pozițiile 91, 92, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 99, 100, 102, 104, 105, 106 și 107.
dispoziția privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul de sub construcțiile menționate în anexa 1 a nr.HG 1354/2001 la pozițiile: 90 (620,70 ), 101 (170,47 ) și 103(802,78 ) în suprafață totală de 1593,95
dispoziția privind obligarea Președintelui Consiliul Județean I să înainteze notificarea formulată de reclamant privind acordarea de despăgubiri pentru imobilele demolate Primăriei Comunei.
Obligă pârâtul Președintele Consiliului Județean I la plata către reclamant a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la instanța de fond.
restul dispozițiilor hotărârii.
Obligă intimatul apelant să plătească apelantului - intimat suma de 501,70 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel (onorariu expert).
Definitivă.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
16.12.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Mona Maria Pivniceru
