Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 198/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr.198
Ședința publică de la 25 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G în nume propriu și pentru Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, cu domiciliul ales la sediul DGFP, Tg.J,-, județul G, împotriva deciziei civile nr. 13 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-,.51,.1,.3,.13, județul D și intimații pârâți Consiliul Local și Primarul Comunei, ambii cu sediul în comuna, județul G, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit apelanta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice G, în nume propriu și pentru Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, intimatul reclamant și intimații pârâți pârâți Consiliul Local și Primarul comunei;
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, prin motivele de apel, pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă; prin serviciul registratură al instanței, intimatul reclamant a depus înscrisurile dispuse de instanță la termenul anterior, solicitând judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, luând act de cererile privind judecarea cauzei în lipsă, formulate de apelanta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice G în nume propriu și pentru Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și de intimatul reclamant și constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr-, petentul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea intimaților Consiliul Local, Primarul Comunei și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, la restituirea bunurilor imobile preluate abuziv urmare a aplicării Decretului de expropriere nr. 83/1949, iar în situația în care respectivele bunuri nu mai există să fie despăgubit cu valoarea sumei de 5.078.104 lei la cursul anului 1849.
În drept au fost invocate prevederile art. 1 din Protocolul 1 al CEDO, Constituția României art. 41, iar în dovedire reclamantul a depus un set de înscrisuri (acte de stare civilă formular de inventariere și evaluare a patrimoniului).
Instanța, din oficiu a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Motru.
Prin sentința civilă nr.1528 din 21.05.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj - secția civilă.
Au fost reținute dispozițiile art. 26 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora legiuitorul a instituit o anume procedură în cazul imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, persoanele nemulțumite de răspunsurile unităților deținătoare putând investi secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află unitatea, cu pretențiile lor, respectiv dispozițiile art. 158.Pr.Civ.
Pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Civilă cauza a fost înregistrată sub nr- la data de 04.07.2008, după care au fost solicitate relații de la Primăria cu privire la bunurile ce au fost trecute în proprietatea statului în anul 1949, care au aparținut lui.
Primăria comunei, cu adresa 3622/9.12.2008, a făcut cunoscut instanței că nu se află în posesia datelor privind bunurile ce au aparținut defunctei, întrucât nu există un inventar al bunurilor din perioada solicitată. Aceeași primărie, cu adresa 8476/19.10.2006, a răspuns petiționarului reclamant că bunurile solicitate nu mai pot fi restituiteîntrucât aceste bunuri au fost demolate după expropriere.
Prin sentința civilă nr.13 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în baza Legii nr. 10/2001 de reclamantul, împotriva pârâților Consiliul Local, Primarul Comunei, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice
S-a anulat dispoziția nr. 8746/2006 a Primăriei comunei.
S-a constatat că reclamantul petent este persoană îndreptățită la despăgubiri pentru un, casă administrație, locuință, grajd animale mari, pătul porumb și remiză pentru două mașini, trecute în proprietatea statului în anul 1949.
S- constatat că Arhivele Naționale ale Statului Filiala Gae liberat, la 31.08.2005, o copie legalizată a formularului de inventariere și evaluare a patrimoniului proprietatea Colonel, iar din certificatul nr. 42/5.02.2001 eliberat de Direcția generală a Arhivelor Statului -Direcția jud. D, a rezultat că a fost expropriată în anul 1949 cu mai multe imobile, respectiv terenuri, casă și anexe gospodărești,( fila 16 dosar Judecătorie M). Reclamantul a făcut dovada că este persoană îndreptățită în calitate de descendent al persoanei expropriate în 1949. Cu titlurile de proprietate nr. -/11.04.2005, nr. 149/16.05.2003, titlul de proprietate 460/2006 a dovedit că pentru terenurile agricole expropriate în anul 1949 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 77 ha și 7840.
Din moment ce reclamantul face dovada calității de moștenitor cu actele de stare civilă ale lui, iar pentru imobilele, casă administrație, locuință, grajd de animale mari, pătule porumb și remiză mașini s-a dovedit că au aparținut lui Colonel, că acestea au fost expropriate în 1949 și că la momentul actual nu mai pot fi restituite, întrucât acestea au fost demolate după expropriere, așa cum rezultă din adresa 8476/2006 a Primăriei comunei, s-a apreciat că bunurile solicitate nu pot fi restituite în natură, dar persoana în cauză urmează a fi despăgubită prin măsuri reparatorii.
Temeiul legal al acestei soluții l-au constituit dispozițiile Legii 10/2001, precum și dispozițiile Primului adițional al CEDO, care garantează proprietatea oricărei persoane.
Împotriva sentinței a declarat apel Direcția Generală a Finanțelor Publice G, în nume propriu și în numele Statului Român, solicitând schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de DGFP G și Statul Român, pentru lipsa calității procesuale pasive.
În motivarea apelului apelanta a susținut că Statul Român nu poate sta în instanță decât în cazurile limitativ și expres prevăzute de Legea nr. 10/2001, respectiv în situația în care unitatea deținătoare nu a fost identificată (art. 28 alin.3 din lege). În speță ne nu aflăm în această situație. Excepția lipsei calității procesuale pasive a fost invocată și la fond prin întâmpinare însă instanța nu s-a pronunțat cu privire la aceasta. DGFP G nu are calitate procesuală pasivă în nici o situație dintre cele reglementate de Legea nr. 10/2001.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului susținând că DGFP G și Statul Român au fost introduși în cauză avându-se în vedere faptul că Primăria a comunicat instanței că imobilele nu mai există fizic și că nu se cunoaște cine le-a demolat. DGFP nu a prezentat vreun mandat emis de către Ministerul Finanțelor Publice prin care ar fi fost împuternicită să declare apel în numele acestuia și nu prezintă interes în promovarea căii de atac întrucât prin sentință nu s-a stabilit vreo obligație în sarcina apelanților.
Din oficiu instanța a pus în vedere intimatului reclamant să depună la dosar notificarea formulată pentru imobilul în litigiu sau cererea prin care s-a solicitat retrocedarea. Au fost depuse la dosar în copie cererea înregistrată sub nr.113 din 8 martie 1991 și cererea formulată la 28 noiembrie 2005 către Primarul comunei.
Apelul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse.
Calitatea procesuală în cauză a apelantei Direcția Generală a Finanțelor Publice G și a apelantului Statul Român depind de obiectul litigiului, respectiv dacă ne aflăm în cadrul procesual al Legii nr. 10/2001 sau într-o cerere de despăgubiri întemeiată pe dreptul comun.
Observând cererea de chemare în judecată Curtea constată că în drept au fost invocate prevederile art. 1 al primului Protocol adițional al Convenției d l Paris din 1952, prevederile art. 41 din Constituția României și dispozițiile art. 480 și 481 din Codul civil.
Tribunalul Gorja calificat litigiul ca fiind întemeiat pe dispozițiile Legii nr.10/2001, adresa nr.8476/19 oct.2006 fiind considerată răspuns la notificarea pe care intimatul reclamant a formulat-o către acest organ local al Administrației de stat.
Pentru a ne afla în cadrul procesual al Legii nr.10/2001 este necesar ca fostul proprietar sau moștenitorii acestuia să fi adresat o notificare unității deținătoare, pentru a putea beneficia de măsurile reparatorii reglementate de această lege. În speță intimatul reclamant în calitate de moștenitor al fostului proprietarnu a formulat notificareșinici nu a pretins că ar fi formulat o astfel de notificareîn temeiul Legii nr.10/2001, situație în care în mod greșit tribunalul a calificat cererea ca fiind întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001.
Pentru soluționarea cauzei în cadrul procesual cu care instanța a fost investită, respectiv o cerere de despăgubiri întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, se impune a fi desființată sentința și trimisă cauza spre rejudecare. Nerespectarea cadrului procesual cu care instanța a fost investită echivalează cu o nesoluționare în fond a pricinii, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 297 alin. 1 din Codul d e pr. civilă. A opinia altfel ar echivala cu lipsirea părților de un grad de jurisdicție.
Cu ocazia rejudecării se va verifica dacă în cadrul procesual al cererii de despăgubiri întemeiată pe dispozițiile dreptului comun apelanta are calitate procesuală pasivă și se va analiza și dacă aceasta are mandat de reprezentare pentru Statul Român.
Susținerea recurentului cum că DGFP G nu are interes în promovarea căii de atac a apelului nu poate fi primită. Acțiunea a fost admisă și față de această apelantă, situație în care îi este opozabilă; nu a fost obligată la vreo prestație deoarece în cadrul procesual al Legii 10/2001, atunci când restituirea are loc prin echivalent, competența instanței se rezumă la a constata îndreptățirea fostului proprietar sau a moștenitorilor acestuia la măsuri reparatorii în echivalent.
Tribunalul urmează să-și verifice competența în funcție de valoare, după lămurirea înțelesului cererii de chemare în judecată, cerere prin care se estimează valoarea bunurilor ca fiind de "5.078.104 lei la cursul anului 1849".
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G în nume propriu și pentru Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, cu domiciliul ales la sediul DGFP, Tg.J,-, județul G, împotriva deciziei civile nr. 13 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-,.51,.1,.3,.13, județul D și intimații pârâți Consiliul Local și Primarul Comunei, ambii cu sediul în comuna, județul
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.jud.
Tehn.6 ex
Gh.
7.07.2009
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Paula Păun
