Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 199/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 199/A/2008
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de către reclamanții și împotriva sentinței civile nr.430 din 18 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar cu nr.unic - având ca obiect Legea 10/2001, în contradictoriu cu intimații PRIMARUL MUN. A I, PRIMĂRIA MUN. A I și.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării din 13 2008 și 20 2008, care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față reține,
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Alba, la data de 20.12.2006, contestatorii, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului A I și, prin sentință:
-să se stabilească faptul că imobilele înscrise în CF 2910 A I, sub nr. de ord., nr. top. 964/1 - casă și curte intravilan, în suprafață de 988 mp, și nr. top. 965/1 - grădină în suprafață de 384 mp, au fost preluate de la proprietara, căsătorită, de către Statul Român prin expropriere, în mod abuziv și fără titlu valabil, prin Decretul nr. 302/8.12.1987, și în consecință:
-să se anuleze Dispoziția nr. 1021/6.12.2006, emisă de pârâtul Primarul Municipiului A I,
-să se stabilească că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilelor înscrise în CF 2910 A I, nr. ord., nr. top. 964/1 - casă și curte intravilan în suprafață de 988 mp și nr. top. 965/1 - grădină în suprafață de 384 mp.
-să se anuleze încheierile de întabulare nr. 22305/23.11.2006, și 23341/7.12.2006 și să se dispună radierea mențiunilor făcute în CF 2910 A I, sub B 11 - 14;
-să se dispună înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor din CF 2910 A I, în cotă de 1/1 parte, în favoarea reclamanților cu titlu de restituire în baza Legii 10/2001;
-să fie obligații pârâții să pună reclamanții în posesia imobilelor ce urmează a fi restituite în natură, respectiv să întocmească protocolul de predare - preluare.
-să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea contestației, se susține că dispoziția atacată este nelegală și netemeinică. Imobilele în litigiu au fost proprietatea tabulară exclusivă a numitei căsătorită, fiind expropriate și întabulate pe Statul Român - Primăria Municipiului A I, în baza Decretului 302/1987, pentru ca ulterior, în baza sentinței civile nr. 1044/2006 și a sentinței civile nr. 1610/2005 pronunțată de Tribunalul Alba, asupra acestor imobile să se întabuleze dreptul de proprietate în favoarea numitei.
Proprietara după a decedat la data de 08.12.1982, lăsându-i ca moștenitori pe cei doi copii: și căsătorită. a decedat la data de 24.08.2001, lăsând ca unică moștenitoare pe soția sa, căreia i s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 219/30.09.2005, de către Societatea Civilă "" - Biroul Notarial a decedat la data de 13.12.1991, lăsând ca unic moștenitor pe soțul său, căruia i s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 514/25.03.1993, de către fostul notariat de Stat a decedat la data de 22.07.1997, iar moștenitorii săi, cu titlu de legatari universali, sunt reclamanții și, în baza certificatului de moștenitor de legatar nr. 15/20.02.1998, eliberat de Notarul Public G din
In timpul vieții, căsătorită, a întocmit trei testamente:
-primul testament autentificat cu încheierea nr. 2069/8.12.1966, de către fostul Notariat de Stat al Raionului A, prin care a instituit-o ca legatară universală pe fiica sa,;
-al doilea testament autentificat cu încheierea nr. 1320/08.05.1973, de către fostul Notariat de Stat al Județului A, prin care l-a instituit ca legatar universal pe fiul său;
-al treilea testament autentificat cu încheierea nr. 10497/25.11.1982 de către fostul Notariat de Stat Județean B, prin care a testat întreaga sa avere, mobilă și imobilă, în părți egale, fiicei sale și fiului său.
Contestatorii apreciază că acest din urmă testament este valabil, celelalte două testamente revocându-se unul pe celălalt, și au aflat despre acesta doar în zilele anterioare introducerii prezentei acțiuni. Prin notificarea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc din A I, sub nr. 421/N/01.11.2001 înregistrată la Primăria Municipiului A I, s-a solicitat să se restituie în natură, imobilul înscris în CF 2910 A I, sub nr. de ord., nr. top. 954/1 și top. 965/1 - casă și teren de 1372 mp situat în A I,-, jud. Pârâții au tergiversat soluționarea notificării pe durata a 5 ani, respectiv până la data de 06.12.2006, când a fost emisă Dispoziția nr. 1021/2006.
Intre timp, numita, s-a judecat la Tribunalul Alba cu Primăria Municipiului A I, în două dosare: dosar nr. 5380/2005 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1610/23.11.2005 prin care s-a dispus retrocedarea imobilului sus - menționat în favoarea numitei, (ca urmare a constatării caducității decretului de expropriere nr. 302/1987), și în dosar nr-, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1044/04.10.2006, prin care s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în CF 2910 A I, în favoarea numitei, în temeiul Legii 10/2001.
Contestatorii susțin că aceste două hotărâri nu le sunt opozabile și nu reprezintă autoritate de lucru judecat, astfel că au formulat prezenta acțiune întemeiată pe prevederile DL 115/1938, ale Legii 7/1996 și Legii 10/2001.
Astfel Decretul 302/1987 este un act de preluare abuzivă și fără titlu valabil a imobilelor în litigiu, deoarece nu a fost publicat în Monitorul Oficial al R, și se încadrează în prevederile art. 1 raportat la art. 2 alin. 1 lit. "f" din Legea nr. 10/2001. Potrivit art. 1 alin. 1 raportat la art. 4 alin. 1 - 3, la art. 7, 9 și 21 din Legea nr. 10/2001 republicată, imobilele respective se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor legali sau testamentari, în cote părți ideale, potrivit dreptului comun. Art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 stabilește că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de lege, profită celorlalți moștenitori ai persoanei îndreptățite, care au depus în termen cererea de restituire. In cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii 10/2001 și nu ale Legii nr. 33/1994, deoarece Legea nr. 33/1994 se referă la restituirea imobilelor preluate în mod legal de către Statul Român.
Pârâta nu a formulat în termen legal notificarea pentru restituirea în natură a imobilelor în litigiu, uzând de dispozițiile Legii nr. 33/1994, fără a chema în judecată reclamanții pentru a le fi opozabile cele două hotărâri. Cum pârâta nu a urmat procedura prevăzută de Legea 10/2001, iar reclamanții au depus în termen notificare, sunt îndreptățiți doar reclamanții să preia cota de parte ce li se cuvine după antecesorii și, cât și restul cotei de parte, ce se cuvine pârâtei, după antecesorul.
Cu privire la capătul de cerere în rectificarea întabulării în CF, se invocă art. 34 pct. 1 și 3 din DL 115/1938, art. 34 raportat la art. 33, 35 și urm. din Legea nr. 7/1996.
Prin sentința civilă nr. 430/18.04.2007, Tribunalul Alba - Secția civilă a respins contestația formulată de contestatorii și, împotriva Dispoziției nr. 1021/06.12.2006 emisă de Primarul Municipiului A I, și împotriva pârâților Primăria Municipiului A I și.
In considerentele acestei hotărâri, s-au reținut următoarele:
Tribunalul Alba, prin sentința civilă nr. 1610/23.11.2005 pronunțată în dosar 5380/2005, a dispus retrocedarea către pârâta a imobilului în litigiu, înscris în CF 2910 A I, la nr. de ord., nr. top. 964/1 - casă și curte intravilan, și nr. top. 965/1 - grădină, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 35 din Legea nr. 33/1994, reținându-se că pârâta este descendenta proprietarului de CF, defuncta. Proprietara tabulară a testat însă imobilul în litigiu fiului său, prin testamentul autentificat sub nr. 1320/1973 legatar al cărei unic moștenitor s-a reținut a fi pârâta. Așadar, în baza hotărârii judecătorești, imobilul în litigiu a intrat definitiv și irevocabil în proprietatea numitei, în baza căreia prin hotărâre judecătorească irevocabilă, investită cu formulă executorie ( sentința civilă nr. 1044/2006 pronunțată de Tribunalul Alba ), s-a dispus întabularea dreptului de proprietate. s-a făcut prin încheierea de CF nr. 22305/23.11.2006 și apoi 23341/07.12.2006.
Tribunalul a reținut că aceste hotărâri judecătorești au autoritate de lucru judecat și se bucură de prezumția absolută de adevăr, care nu poate fi răsturnată prin vreun mijloc de probă, astfel că dreptul dobândit și întabulat în baza lor, nu poate fi supus vreunei rectificări. Nu poate fi supusă unei noi analize modalitatea de preluare de către stat a imobilului, fiind incidente în cauză prevederile Legii 33/1994.
Cu privire la calitatea de persoană îndreptățită la restituire, instanța de fond a reținut că revine pârâtei această calitate, în virtutea devoluțiunii legale și testamentare, chiar și în baza celui din urmă testament autentic, cu nr. 10497/1982, invocat de reclamanți dar care îi instituie pe aceștia legatari universali alături de soțul pârâtei, în cote egale de părți; pârâta este unică moștenitoare a defunctului său soț și în această calitate a revendicat imobilul în litigiu. In calitate de comoștenitor, aceasta putea revendica oricând, orice bun al moștenirii, bun care astfel revine în masa succesorală. La data pronunțării celor două hotărâri judecătorești, se cunoștea existența doar al testamentului autentic nr. 1320/1973, prin care a fost testat imobilul din litigiu în favoarea soțului pârâtei. Acest legat este unul cu titlu particular, care a avut ca obiect un bun determinat din succesiunea defunctei, respectiv imobilul în litigiu.
Testamentul invocat de reclamanți, respectiv cel autentificat sub nr. 10497/1982, este unul universal sau cu titlu universal, prin care se testează câte o fracțiune din moștenire, fiecărui legatar, adică părți egale din întreaga moștenire pentru fiecare dintre legatarii și.
Analizând conținutul acestor testamente instanța de fond a concluzionat că amândouă sunt valabile, întrucât testamentul cu titlu particular nu a fost revocat de testamentul universal, din acesta din urmă fiind exclus bunul testat anterior. Testamentul universal nu-l revocă pe cel cu titlu particular, eventual desființează numai dispozițiile incompatibile din testamentul anterior.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii, solicitând în principal, să fie schimbată în întregime sentința civilă atacată și admisă contestația așa cum a fost formulată. In subsidiar, s-a solicitat, în temeiul art. 297 cod procedură civilă, casarea sentinței civile nr. 430/2007 a Tribunalului Alba, și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se pronunța asupra fondului cauzei.
In motivele de apel, se susține că hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, întrucât s-a reținut ca fiind aplicabile prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, iar nu prevederile art. 1 alin. 1 raportat la art. 4 alin. 1,2,3,4, la art. 7, 9 și 21 din Legea 10/2001. Pentru justificarea acestei susțineri, contestatorii reiau argumentele expuse în motivarea acțiunii principale, accentuând faptul că nu au fost respectate prevederile legale interne și internaționale la preluarea imobilului în litigiu, mai ales că decretul de expropriere nu a fost publicat în Of. al In al doilea rând, este criticată reținerea valabilității testamentului cu titlu particular concomitent cu ultimul testament cu titlu universal, susținând că dacă ar fi dorit să mențină și testamentul anterior ar fi făcut referire directă la acest aspect, cu ocazia redactării ultimului testament. In consecință, apreciază că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 921 cod civil, referitoare la revocarea testamentelor.
In al treilea rând, apelanții susțin că instanța a respins în mod greșit capătul de cerere privind anularea încheierilor de întabulare nr. 22305/2006 și nr. 23341/2006, precum și radierea mențiunilor făcute în baza acestora în CF 2910 A I, pe considerentul că există autoritate de lucru judecat. Instanța de fond a reținut greșit că din examinarea considerentelor sentinței civile nr. 1044/2006, rezultă că prin sentința civilă nr. 1610/2005 a Tribunalului Albas -a dispus retrocedarea imobilului din litigiu în favoarea intimatei, în temeiul Legii 10/2001 - în realitate, aceasta nu a formulat notificare în baza Legii 10/2001 - și nu putea fi retrocedat imobilul în baza acestei legi. Apelanții susțin că nu sunt întrunite condițiile autorității de lucru judecat ale art. 1201 cod civil, întrucât ei nu au fost părți în cele două sentințe civile menționate. Titlurile care au stat la baza emiterii celor două încheieri de întabulare nu le sunt opozabile, pentru că sentința civilă nr. 1610/2005 a Tribunalului Albaa fost pronunțată în baza testamentului autentificat în 1973 și care a fost revocat prin testamentul autentificat în 1982. Potrivit ultimului testament, intimata era doar îndreptățită la retrocedarea cotei de parte din imobilul în litigiu, iar restul cotei de proprietate revenea apelanților, dacă ar fi fost aplicabile prevederile Legii 33/1994. Insă, doar contestatorii sunt îndreptățiți să solicite retrocedarea imobilelor în litigiu, întrucât sunt singurii care au depus notificare în baza Legii 10/2001.
In al patrulea rând, contestatorii invocă netemeinicia hotărârii primei instanțe, pentru că nu a anulat Dispoziția nr. 1021/06.12.2006 dată de Primarul Municipiului A I, și nu a dispus restituirea în natură a imobilului și înscrierea dreptului de proprietate în CF. Din examinarea considerentelor sentinței apelate, rezultă că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, sub aspectul temeiniciei și legalității pretențiilor formulate în contestație, ci a respins contestația pe baza a două excepții: excepția autorității lucrului judecat și inaplicabilitatea dispozițiilor Legii 10/2001.
In ceea ce privesc testamentele întocmite în cursul vieții de, apelanții susțin că au aflat de ultimul testament, cel din 1982, care este valabil, doar la finele lunii decembrie 2006, fiind găsit în arhiva lui și.
Pârâții Primarul și Primăria A I nu au încunoștințat apelanții despre procesele pe care le purtau cu pârâta, astfel că apelanții nu au avut posibilitatea să formuleze cerere de intervenție în dosarele respective, pentru a-și apăra drepturile.
Apelanții reiterează aspecte invocate în acțiunea depusă inițial, și care nu vor fi reluate.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea întâmpinării, pârâta susține că a luat cunoștință de notificarea formulată de reclamanți și de actele doveditoare de care aceștia înțeleg să se folosească în sprijinul cererii de restituire, și așa a constatat că, testamentul autentificat sub nr. 2069/8.12.1966 invocat de reclamanți în sprijinul cererii lor a fost revocat printr-un testament ulterior autentificat sub nr. 1320/8.05.1973. A depus testamentul la dosarul format la Primăria A I, Comisia pentru aplicarea Legii 10/2001, și a introdus acțiune pentru restituirea imobilului înscris în CF 2910 A I, nr. top. 964/1, 965/1, acțiune întemeiată pe prevederile Legii nr. 33/1994. Susține că nu a chemat în judecată reclamanții și, pentru că a fost sigură că prin depunerea testamentului autentificat sub nr. 1320/08.05.1973, reclamanții nu mai puteau emite pretenții. Primăria AIa soluționat cererea reclamanților, respingând-o, deoarece față de actele de la dosar era singura soluție posibilă. In al doilea rând se susține că cele două hotărâri judecătorești pe care le-a obținut sunt irevocabile, și deci există autoritate de lucru judecat în privința legii aplicabile, a valabilității actului de preluare a imobilului în litigiu de către stat. In fine, intimata apreciază că instanța de fond a reținut corect că, pentru ca legatul universal să-l revoce pe cel cu titlu particular anterior, este necesar ca legatul din urmă să conțină dispoziții incompatibile cu dispozițiile testamentului anterior. Ori, în situația de față nu există asemenea dispoziții incompatibile.
Ulterior, prin notele de ședință depuse pentru termenul de judecată din data de 13.11.2008, pârâta a invocat lipsa calității de persoană îndreptățită a reclamanților după def., în lipsa certificatului care să ateste calitatea de moștenitor a def. după def., respectiv că fiica ar fi acceptat succesiunea după mama sa. Aceasta în contextul în care certificatul de moștenitor este obligatoriu potrivit Legii 10/2001 deoarece def. a decedat în 1992, iar exproprierea imobilului de către Statul Român a avut loc în anul 1987, perioada în care fiica defunctei, nu a înțeles să accepte succesiunea după mama ei. În continuarea notelor de ședință, pârâta arată că nu a fost de rea-credință la formularea acțiunilor în instanță, pentru că după ce a aflat că reclamanții au formulat notificare a depus la comisia de aplicare a Legii 10/2001 testamentul autentificat sub nr. 1320/1973, apoi a introdus acțiunea la Tribunalul Alba în baza Legii 33/1994. Pârâta a avut certitudinea că față de acel testament reclamanții nu mai pot ridica nici o pretenție față de imobil. Dispoziția Primăriei, emisă în aceste condiții o consideră legală. Sentința civilă nr. 1610/2005 este considerată intrată în puterea lucrului judecat, fiind irevocabilă. Apreciază că nu s-a făcut dovada că decretul de expropriere a fost un act de preluare abuzivă, astfel că fiind o preluare legală, sunt aplicabile prevederile Legii 33/1994.
Prin concluziile scrise depuse în dosar, reclamanții au invocat art. 4 alin. 3 din Legea 10/2001, rep. și depunerea notificării la executorul judecătoresc în termenul prevăzut de lege, pentru a justifica faptul că au calitate procesual activă, și art. 4 alin. 4 din aceeași lege potrivit cărora de cotele moștenitorilor legali și testamentari care nu au depus cerere în termen beneficiază ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite. De aceea, consideră că pârâta nu este îndreptățită la imobil. La îndrumarea instanței, reclamanții au promovat acțiune, pentru dezbaterea succesiunii, care a fost admisă de Judecătoria Alba Iulia, prin sentința civilă nr. 2186/17.06.2008, apoi prin decizia nr. 627/2008 a Tribunalului Alba a fost respinsă acțiunea, din considerente pe care nu le acceptă. Reclamanții au promovat căi extraordinare de atac împotriva acestei decizii. Au fot expuse și celelalte argumente ale reclamanților.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de apel, Curtea reține următoarele:
Instanța va analiza, cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâta-intimată: astfel, potrivit art. 4 alin. 3 din Legea 10/2001, rep. succesibilii care după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul acestei legi, cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile care se solicită. Așadar, Legea 10/2001 a repus în termenul de acceptare toți succesibilii care nu au acceptat în termen moștenirea după antecesorii lor. Reclamanții, care au calitatea de continuatori ai persoanei defuncților, respectiv, sunt considerați, prin prisma dispozițiilor legale susmenționate, repuși în termen. De aceea, urmează a se respinge ca nefondată excepția invocată de pârâta intimată.
Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe este considerat de instanță ca fiind întemeiat și urmează a fi admis în temeiul art. 297 cod procedură civilă, desființată sentința atacată și trimisă cauza pentru rejudecare în fond de către tribunal.
Se constată că, în decizia tribunalului instanța a analizat "autoritatea de lucru judecat" a celor două sentințe judecătorești irevocabile, ca și valabilitatea testamentelor întocmite de def., pentru a concluziona că este legală și temeinică Dispoziția nr. 1021/2006 emisă de Primarul mun. A Instanța însă, fiind preocupată de aceste aspecte, nu a analizat legalitatea și temeinicia dispoziției atacate de și, prin prisma motivelor invocate de aceștia, nu s-a pronunțat în nici un fel asupra încheierilor de întabulare atacate, asupra incidenței Legii 10/2001 în cauză. De aceea, constatând că nu s-a a analizat fondul cauzei, cauza va fi trimisă pentru rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța de fond va analiza dacă terenul face sau nu obiectul legii 10/2001, având în vedere modalitatea în care a fost preluat de către Statul Român. Nu se poate reține autoritatea de lucru judecat a sentințelor civile nr. 1610/2005 pronunțată de Tribunalul Alba, irevocabilă, și a sentinței civile nr. 1044/2006 pronunțată de Tribunalul Alba, de asemenea irevocabilă, întrucât reclamanții nu au fost parte în nici unul din aceste dosare, astfel că nu este întrunită condiția triplei identități cerută de art. 1201 cod civil. Nu este incidentă nici excepția puterii de lucru judecat ( care are conținut diferit față de autoritatea de lucru judecat), întrucât analiza situației terenului s-a făcut dintr-o altă perspectivă decât cea invocată de reclamanți. Fiind o altă cauză, în sens juridic, instanța de fond va analiza din această nouă perspectivă dacă terenul a fost preluat de către stat, cu titlu valabil sau abuziv.
Apoi, se va analiza dacă reclamanții sunt sau îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului, dacă este justificată sau nu anularea încheierilor de întabulare etc.
Tribunalul a reținut greșit că sunt valabile, atât testamentul universal, cât și cel cu titlu universal. Testamentul universal autentic din anul 1982, stabilește că moștenirea defunctei va reveni ambilor săi copii, fără nici o excepție, sau fără a exclude vreun bun din patrimoniul său. Deci, a înțeles să împartă întreaga sa avere celor doi fii în mod egal, fără excepție. Dacă voința sa ar fi fost alta, ar fi menționat expres în ultimul testament că menține dispoziția din testamentul anterior, sau ar fi lăsat imobilul doar fiului său.
Cheltuielile de judecată ocazionate de judecarea căii de atac vor fi avute în vedere la judecarea cauzei în fond.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor invocată de pârâta.
Admite apelul declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr.430/18.04.2007 a Tribunalului Alba -secția civilă și în consecință:
Desființează sentința civilă susmenționată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Tehnored.
7 ex./5.01.2009
Jud.fond
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Anca Neamțiu
