Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 199/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.199/
Ședința publică din 19 septembrie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Costea Monica
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea, în fond, după casare, a apelului civil declarat de apelanta reclamantă, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 694 din 9.05.2005 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. 1312/2004, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în- sector 5, reprezentat prin, cu sediul în b- - nr. 18, județul C, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA prin PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, toți cu sediul în comuna, județul C, având ca obiectcontestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, întrucât nu a putut hotărî de îndată, a amânat pronunțarea la data de 17 septembrie 2008 și, respectiv, 19 septembrie 2008, pentru când a soluționat astfel:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin contestația înregistrată sub nr.1312/2004 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta Cai nvestit instanța, în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei, județul C, Comuna, Consiliul Local al comunei și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea dispoziției nr. 541/21.07.2001 emisă de Primarul comunei și să se dispună restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 490 mp, casă de locuit, magazie de cereale din scândură cu capacitate de 60 de vagoane și magazie cereale de 40 vagoane.
În motivare s-a arătat că prin notificarea nr. 790/2001 reclamanta a solicitat Consiliului Local al comunei restituirea în natură a imobilului sus menționat, dar prin dispoziția contestată cererea a fost în mod nejustificat respinsă.
Referitor la dovada proprietății imobilului s-a susținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat și transcris sub nr. 207/18.03.1967 fostul Dac umpărat 490 mp teren și o casă de locuit formată din 4 încăperi situate în comuna,-, iar potrivit adresei nr. 46119/1957 reclamanta a deținut pe raza comunei și 2 magazii de scândură pentru depozitat cereale cu capacitate de 60, respectiv 40 vagoane.
Prin întâmpinare, Consiliul Local și Primarul Comunei au invocat, în principal, excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local - cu motivarea că în litigiul ce are ca obiect anularea dispoziției emisă de primar în procedura Legii nr. 10/2001 calitatea procesuală pasivă aparține doar emitentului actului; pe fondul cauzei s-a arătat că reclamanta nu a făcut dovada calității de succesor în drepturi a Uniunii Regionale a Cooperativei de Consum D și nu a depus titlul de proprietate asupra imobilului, astfel că dispoziția contestată este legală și temeinică.
Prin încheierea din 17.11.2004 tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al comunei și, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român invocată din oficiu.
Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat - în raport de prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001 - excepția inadmisibilității acțiunii îndreptată împotriva sa și a arătat că cerința impusă de norma legală menționată nu este îndeplinită deoarece unitatea deținătoare a fost identificată în cauză; s-a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului, în susținerea căreia s-a pretins că acesta nu este nici proprietarul, nici posesorul imobilului revendicat și, pe cale de consecință, nu poate fi obligat la restituirea acestuia către reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 694/09.05.2005 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și ca nefondată pe cea opusă pârâților Primarul comunei, Comuna și Consiliul Local. Totodată, a respins ca nefondată cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată formulată de pârâții Consiliul Local și Primarul comunei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că magaziile pretinse prin acțiune nu au făcut obiectul notificării și, pe cale de consecință, nu puteau fi atribuite prin dispoziție emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, că înscrisul depus de reclamantă în dovedirea dreptului său de proprietate asupra acestor magazii nu sunt conforme cerințelor actului normativ menționat, în sensul că nu reprezintă un act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras de carte funciară, act sub semnătură privată și că, mai mult, prin adresa invocată în susținerea existenței dreptului se confirmă restituirea magaziilor în litigiu.
Cu privire la casa de locuit și terenul aferent acesteia instanța a constatat că din chiar cuprinsul notificării rezultă că imobilul nu a trecut în proprietatea statului în mod abuziv și că, pe cale de consecință, nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001; pe de altă parte, la dosar nu s-au depus copii certificate sau legalizate ale actului de proprietate, iar conform procesului verbal nr. 2349/14.05.2004 imobilul ce a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare din 18.03.1967 este amenajat ca grădină de vară a restaurantului ce aparține reclamantei, deci se află în posesia acesteia, situație confirmată și de decizia civilă nr. 942/.05.2001 a Curții de APEL CONSTANȚA, prin care a fost respinsă acțiunea în revendicare a acestui bun, formulată împotriva reclamantei de Consiliul Local al comunei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta și a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând, în esență, că instanța de fond nu a individualizat corect imobilul a cărui restituire s-a solicitat.
Deși din adresa fostului Consiliu Popular Regional C nr.46119/1957 rezultă că Cad eținut în comuna două imobile care sunt situate la adrese diferite, iar această situație a fost confirmată de concluziile expertizei efectuată la fond - potrivit căreia bunul în litigiu este situat pe--75, la aproximativ 10 imobile distanță de restaurantul și terasa ce au făcut obiectul dosarului nr. 582/2001 al Curții de APEL CONSTANȚA - instanța a făcut confuzie asupra adresei acestuia, apreciind greșit că el se află deja in proprietatea și posesia reclamantei.
S-a mai arătat că starea de confuzie creată asupra numerotării imobilelor deținute de apelantă în comuna se datorează schimbării denumirii străzilor în timp și că susținerile intimaților sunt întemeiate doar în ceea ce privește restaurantul și grădina de vară, nu și în privința imobilului revendicat în cauză, care constituie fostul sediu al cooperativei, este amplasat la o distanță mare de cele menționate anterior, iar în prezent are destinația de spațiu îmbuteliat sifoane și magazin "".
Prin întâmpinare, Statul Român prin Ministerul Finanțelor publice a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive susținând că nu are calitatea de unitate deținătoare sau pe aceea de posesor al bunului imobil revendicat pentru a putea fi obligat în raportul juridic dedus judecății.
Prin decizia nr. 111/C/02.04.2007 Curtea de APEL CONSTANȚAa respins ca nefondat apelul, reținând în esență, că prin notificarea înregistrată la la 22.11.2001, adresată Consiliului Local al comunei, reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în comuna,-, compus din teren în suprafață de 490 mp și casă formată din 4 camere, ce a fost dobândit prin actul de vânzare cumpărare din 18.03.1967.
Din "situația" referitoare la amplasarea imobilelor a căror restituire a fost solicitată de reclamantă în temeiul Legii nr.10/2001, întocmită de Primăria comunei (fila 43 din dosarul de fond), imobilul achiziționat prin actul de înstrăinare menționat anterior este cel situat în vecinătatea restaurantului din localitate și se află în posesia reclamantei, care l-a amenajat ca grădină de vară.
Aceeași stare de vecinătate este înscrisă și în titlul de dobândire a imobilului și a fost reținută ca atare și în considerentele deciziei civile nr. 942/C/28.05.2001 a Curții de APEL CONSTANȚA care, soluționând acțiunea prin care Consiliul Local al comunei a revendicat de la C imobilul situat în comuna, compus din teren în suprafață de 1587 mp și restaurant, a constatat că dreptul de proprietate asupra acestor bunuri imobile a fost dovedit de pârâta din acea cauză cu actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 700/17.07.1925 și cu cel din 18.03.1967, încheiat între, în calitate de vânzător și D, în calitate de cumpărător și că bunul la care face referire acest ultim act translativ de proprietate "se învecinează la nord cu Restaurantul cooperativei de consum".
Soluționând recursul declarat de către reclamanta C împotriva acestei hotărâri, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia 7075/26.10.2007, a casat decizia atacată și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe pentru identificarea imobilului în litigiu prin intermediul unui raport de expertiză.
În apel, după casare, în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat proba cu expertiză topografică având ca obiective identificarea imobilului a cărui restituire se solicită și stabilirea actualilor deținători.
Analizând hotărârea atacată din prisma criticilor formulate și a probelor administrate Curtea apreciază întemeiat apelul pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 3 si 4 din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de lege, constând în restituirea în natura sau în echivalent, proprietarii imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Prin actul de vânzare cumpărare autentificat și transcris sub nr. 207/18.03.1967 vinde Uniunii Regionale a Cooperativei de Consum D imobilul situat în comuna,- compus din teren în suprafață de 490. și o casă de locuit compusă din 4 camere, 2 antreuri și bucătărie.
Acest imobil a făcut obiectul notificării formulată de către reclamantă, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 (fila 6 dosar fond).
În dispoziția 541/2004 emisă de Primarul Comunei nu este analizată și cererea de restituire a acestui imobil, dispoziția referindu-se la alte imobile solicitate de reclamantă în baza legii de restituire iar în adresa 166/2006 emisă de Primăria Comunei (fila 44 dos 951/C/2005) menționează că cererea de restituire a fost soluționată prin dispoziția nr. 534/15.07.2004 dar, această dispoziție nu a fost depusă la dosar, pârâta neformulându-și apărările în raport de aceasta.
Prin înscrisurile depuse la dosar, reclamanta a făcut dovada că urmare a reorganizărilor prevăzute prin Legile nr. 2/1968, 109/199 și 1/2005, este succesoarea în drepturi a Uniunii Regionale a Cooperativei de Consum D, care nu și-a încetat activitatea până în prezent.
În ceea ce privește modalitatea de preluare în proprietatea statului se reține că imobilul este în prezent în patrimoniul Primăriei (fila 63dos-), iar din anexa depusă la dosarul de fond reiese că a fost preluat în baza Decretului 92/1950.
sub incidența dispozițiilor legii reparatorii, așa cum rezultă din textul art.1 alin.1, imobilele preluate în mod abuziv de stat iar domeniul de aplicare al legii este practic indicat în cuprinsul art.2 alin.1, care enumeră categoriile de imobile a căror preluare este abuzivă.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 se consideră abuzivă orice naționalizare realizată în temeiul Decretului nr. 92/1950 astfel că, în cauză, condițiile prevăzute de legea reparatorie sunt îndeplinite.
Imobilul în litigiu a fost identificat prin raportul de expertiză topo ca fiind, de fapt, situat pe strada 1 - la numărul actual 73 și nu 87 cum era înscris în act și se compune din teren în suprafață de 282.33 plus construcție. Diferența dintre suprafața cumpărată și cea identificată prin expertiză prin extinderea suprafețelor învecinate fiind în prezent ocupată.
Din cuprinsul art. 7alin.1 și art. 26 alin.1 din Legea nr. 10/2001 cât și al Normelor metodologice rezultă că prevalează principiul restituirii în natură a bunurilor preluate abuziv și care intră sub incidența legii speciale.
În ipoteza în care nu există posibilitatea restituirii în natură, persoana îndreptățită poate beneficia de măsurile reparatorii prin echivalent, respectiv compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Cum, imobilul construcție este în patrimoniul Primăriei Comunei, nefiind înstrăinată, iar terenul în suprafață de 282,33 este liber, Curtea apreciază întemeiată cererea de restituire în natură pentru acest imobil iar pentru diferența de teren în suprafață de 207,67 va fi obligat Primarul Comunei să acorde reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent, astfel cum prevede art. 26 alin.1 din Legea nr. 10/2001.
În raport de aceste considerente, în conformitate cu art. 296 Cod procedură civilă, Curtea apreciind întemeiate criticile apelantei reclamante va admite apelul și va schimba sentința apelată în parte, în sensul celor sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul (în fond, după casare) formulat de apelanta reclamantă, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 694 din 9.05.2005 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. 1312/2004, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în- sector 5, reprezentat prin, cu sediul în b- - nr. 18, județul C, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA prin PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, toți cu sediul în comuna, județul C, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 694 din 09 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Constanța, în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâtul Primarul Comunei, să restituie în natură reclamantei C, imobilul situat în comuna,-, compus din 282,33 teren și construcție, având următoarele vecinătăți: nord -; est - alee acces; sud - strada 1 -; vest - proprietatea.
Pentru diferența de teren în suprafață de 207,67, obligă pârâtul ca prin dispoziție motivată să acorde reclamantei în compensare, alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plăți a despăgubirilor, în situația în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de către reclamantă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.hot.jud.apel (primul ciclu procesual): ();
Red./tehnored.hot.jud.apel (în fond după casare) /17.10.2008
Gref.AB/10 ex./03.11.2008
Emis 6 com.
azi, 14.11.2008
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Costea Monica
