Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.2/
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Simona Bacsin
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta,domiciliată în G,str.- nr.55-/16,.1,.20, - PRIN PROCURATOR, domiciliat în G,str.- nr.97-/8,.26, împotriva sentinței civile nr.1044 din 24 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr.784/C/2005, cauză trimisă spre rejudecare prin decizia nr.1601 din 21 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns pentru apelantă,procurator,lipsă fiind intimata Primăria com.
PROCEDURA COMPLETĂ.
S-a făcut referatul cauzei,în sensul că prin cererea depusă la dosar,intimata a solicitat acordarea unui nou termen motivat de faptul că,consilierul juridic este internat în spital,sens în care a atașat prezentei cereri,adeverință medicală și,de asemenea,că intimata nu a depus la dosar actele solicitate de instanță la termenul anterior,după care;
Procuratorul apelantei lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea de amânare formulată de intimată.
Curtea,deliberând,având în vedere că în cauză s-au acordat mai multe termene,respinge cererea de amânare formulată de intimată.Constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procuratorul apelantei precizează că apelanta solicită despăgubiri doar pentru terenul aferent fabricii și depozitului de cherestea,sens în care depune la dosar declarația acesteia.
./.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată, reclamanta a chemat în judecată pe Primarul com, jud.G pentru anularea dispoziției nr.1187/14.12.2004 prin care i s-a respins notificarea de restituire în natură a imobilului fabrică de cherestea și construcții anexe,depozit de cherestea.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr.1044/24.06.2005 a respins plângerea reclamantei.
S-a constatat că deși martorii au indicat împrejurarea că imobilul a fost preluat abuziv de către comuniști,că autorul reclamantei era autorizat să desfășoare comerț cu fabrica de cherestea pe acesta ar fi deținut-o până în 1947,s-a considerat că acestea nu sunt probe care să ateste însuși dreptul de proprietate asupra fabricii în sensul art.22 din Legea 10/2001.S-a mai constatat că nu s-a dovedit preluarea abuzivă a imobilului revendicat.
S-a apreciat că în lipsa acestor dovezi nu se poate stabili dacă în cauză ar fi aplicabilă vreuna din situațiile prevăzute de art.2 din Legea 10/2001.
Curtea de APEL GALAȚI,prin decizia civilă nr.41/A/21 februarie 2006 confirmat soluția instanței de fond,respingând apelul reclamantei.
S-a considerat că prezumția legală stabilită de alin.2 al art.24 din Legea 10/2001,în urma modificărilor aduse de Legea 247/2005 nu poate fi interpretată ca o acceptare a probei testimoniale în dovedirea dreptului de proprietate.
Aceeași apreciere a fost făcută și cu privire la dovedirea calității de persoană îndreptățită în sensul art.3 pct.1 din lege,câtă vreme nu s-au depus acte din care să rezulte măsurile aplicate tatălui reclamantei pentru deposedarea de dreptul de proprietate.
Împotriva acestei decizii,reclamanta a declarat în termen legal recurs.
Recursul nu a fost motivat în drept,iar în fapt s-au adus critici referitoare la greșita respingere a acțiunii deși s-a făcut dovada că arhivele au fost distruse și că fabrica a fost preluată de comuniști,din actele depuse la dosar (adresa nr.1119/17.11.1954) rezultând că tatăl său a deținut o fabrică și un depozit de cherestea situate pe 5,70 ha.S-au ignorat probele cu martori administrate,deși Legea 10/2001 permite și probe cu mențiuni.
Recurenta a mai arătat că,inițial,comisia de pe lângă Primăria a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc,propunere neluată în considerație la soluționarea notificării.
Intimatul pârât,prin întâmpinarea depusă la dosar și-a menținut aceeași poziție,în sensul că nu s-au făcut dovezi ale dreptului de proprietate și nici a preluării abuzive.
Prin decizia civilă nr.1601/21.02.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul,a casat decizia de apel și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivarea acestei decizii s-a reținut că dispoziția nr.1187/2004 a Primarului com. a respins cererea reclamantei de acordare a despăgubirilor prin echivalent considerându-se că probele administrate fie sunt insuficiente,fie nu au valoarea juridică prevăzută de Legea nr.10/2001 pentru a afecta calitatea de proprietar a autorului reclamantei,fie preluarea abuzivă,fie evidențierea în patrimoniul statului a imobilului, după pretinsa preluare abuzivă.
În mod legal s-a constatat că nu s-au putut evidenția elementele de identificare ale imobilului revendicat.
Prin notificarea aflată la dosar s-a constatat că reclamanta a solicitat retrocedarea in natură a imobilului teren situat in comuna, teren intravilan pe care se afla o fabrică de cherestea,teren in suprafață de 6500.mp. proprietatea familiei sale până în 1947 când a fost expropriată.
Potrivit art.24 din Legea nr.10/2001 în lipsa unor probe contrare se presupune că proprietarul de la care s-a luat abuziv bunul îl deținea în calitate de proprietar.
Respingerea notificării s-a bazat pe avizul negativ dat în cauză de Direcția Generală a Finanțelor Publice G,care a considerat că nu s-au făcut dovezi pentru expropriere și nici pentru preluarea de către stat.S-a mai reținut că nu există un act din care să rezulte descrierea construcției despre care s-a pretins că ar fi demolată.
Instanțele au aplicat legea considerând că reclamanta nu a dovedit cu acte proprietatea asupra bunului revendicat,în raport de decizia 264/23 iulie 1993 emisă de Camera de Comerț și Industrie T,în care se autoriza,de profesie comerciant înregistrat de a exercita comerț cu fabrica de cherestea(industrie/mică) cu emblema " La Ajutorul ",document aflat la fila 48.
În raport de aceste date și față de obiectul valorificat (teren),trebuiau instanțele să verifice dacă s-a dovedit sau nu calitatea de proprietar a autorului.
Instanța s-a limitat să constate lipsa unor documente (acte) de proprietate,fără să dispună completarea probelor în raport de documentele prezentate la dosar și față de mențiunea expresă de pe cererea reclamantului (fila 33 în dosarul de fond).
Ultimele modificări aduse Legii 10/2001 cât privește dovada dreptului de proprietate sunt menite tocmai să dea posibilitatea persoanelor care pot invoca Legea 10/2001 în cererile lor de revendicare,să complinească situațiile în care nu se pot obține date oficiale din cauza trecerii unei perioade îndelungate de timp,din cauza dispariției (distrugerii) arhivelor sau din alte varii motive.
S-a mai constatat,de asemenea,că instanțele nu s-au preocupat de individualizarea obiectului notificării - un teren - pentru a stabili situația juridică și întinderea acestuia în raport de suprafața presupusă,6500 p,și față de certificatul - un titlu de proprietate - obținut la 19 iulie 1996 de autorul reclamantei.Era necesar,în mod egal,să se stabilească deținătorul actual al terenului pentru a se ști dacă în raport de dispozițiile art.28 din Legea 10/2001(fost art.26) trebuia sesizată Primăria sau Statul prin Ministerul Finanțelor Publice.
Față de stabilirea în cauză a împrejurării că nu există arhivă și că nu sunt mențiuni cât privește naționalizarea bunului pretins,se impunea ca instanța să analizeze în ansamblu și din această perspectivă specială,probele administrate,eventual să dispună completarea lor pentru a se stabili precis situația de fapt și în funcție de aceasta să aplice dispozițiile legale incidente.
În rejudecare dosarul s-a înregistrat la nr- și prezentă în cauză, reclamanta prin procurist a precizat că obiectul cererii de restituire in baza Legii nr. 10/2001 l-a constituit vechea construcție denumită fabrica de cherestea și nu suprafața de 6500m.p. teren care s-a restituit în temeiul legii fondului funciar.
Apelul declarat de reclamantă este întemeiat.
Din adresa nr. 1119/17.11.1957 a fostului S Popular al regiunii reiese că autorul reclamantei, a deținut o fabrică și un depozit de cherestea până in anul 1947.
Totodată calitatea de proprietar al autorului asupra acestui bun mai reiese și din cererea de înmatriculare nr.606/19.12.1939 în Registrul Camerei de Comerț și Industrie T și din decizia nr.264/23.07.1943 a comitetului de Direcție din cadrul aceleiași Camere de Comerț și Industrie
Față de aceste dovezi cât și față de disp. Art.24 din legea nr.10/2001, Curtea constată că reclamanta a făcut dovada atât a proprietății bunului cât și a preluării abuzive a acestuia de către stat.
În această situație reclamanta beneficiază de măsura reparării prin echivalent prevăzută de Titlul VII din legea nr.247/2005 pentru fabrica de cherestea și depozit de cherestea situată in com (în prezent demolată.)
Pentru aceste considerente se va admite apelul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta,domiciliată în G,str.- nr.55-/16,.1,.20, - PRIN PROCURATOR, domiciliat în G,str.- nr.97-/8,.26, împotriva sentinței civile nr.1044 din 24 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr.784/C/2005, cauză trimisă spre rejudecare prin decizia nr.1601 din 21 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B în dosarul nr-, pe care o schimbă în tot și în consecință:
Admite plângerea formulată de reclamanta,în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI.
Anulează dispoziția 1187/2004 emisă de Primăria comunei.
Constată că reclamanta are dreptul la despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru fabrica de cherestea și depozit de cherestea,ce a fost situată în com.jud.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
AI/
5 ex.
18.01.2008
FOND:
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Simona Bacsin
