Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2/A/2008
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Budacu
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanții și prin mandatar, împotriva sentinței civile nr. 392/14 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatara reclamanților apelanți - avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind aceștia și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara reclamanților apelanți - avocat, solicită admiterea apelului, și în consecință modificarea soluției instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Solicită acestea întrucât consideră că instanța de fond nu a observat faptul că soluția pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIAa fost menținută de către ICCJ, în ceea ce privește natura măsurilor reparatorii, pentru care reclamanții au optat, respectiv despăgubiri bănești și valoarea acestora. Consideră că dreptul câștigat de reclamanți a fost sub imperiul Legii nr. 10/2001, aceasta fiind în vigoare la acel moment, astfel că nu se justifică aplicarea dispozițiilor legii noi, care prevăd o altă modalitate de stabilire a măsurilor reparatorii.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin acțiunea formulată de reclamanții și, prin mandatar, în contradictoriu cu SC - E D, s-a solicitat modificarea deciziei nr. 137/19.03.2007, și acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, conform deciziei nr. 633 din 25 ianuarie 2007, pronunțată de ICCJ B, în dosar nr. 7913/2006.
In motivare, s-a susținut că pârâta, la emiterea deciziei atacate, nu s-a conformat deciziei ICCJ B, și a dispus acordarea de măsuri reparatorii în condițiile legii, pct. VII din Legea nr. 247/2005, schimbând natura juridică a măsurilor reparatorii din despăgubiri bănești, în acordarea de titluri de despăgubire, și ulterior acțiuni la Fondul Proprietatea. In aceste condiții, pârâta n-a propus compensarea bănească care se încadra în categoria măsurilor reparatorii prescrise de art. 26 din Legea nr. 10/2001, neîndeplinindu-și obligațiile prevăzute de Legea 10/2001, și încălcând dreptul reclamanților la despăgubiri juste și echitabile.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, deoarece decizia atacată îndeplinește condițiile legale ale Legii nr. 247/2005 cât și dispozițiile deciziei nr. 101/2006 a Curții de APEL ALBA IULIA, modificată prin decizia 633/2007 a Inaltei Curți de Casație și Justiție
Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 329/14.09.2007, a respins acțiunea reclamanților, constatând că, în ciclul procesual anterior, prin decizia civilă nr. 633/2006 a ICCJ B, acțiunea reclamanților s-a admis numai față de pârâta SC SA, care a fost obligată să emită dispoziția de stabilire a măsurilor reparatorii în echivalent, menținând în rest dispozițiile hotărârii atacate, iar recursul pârâtei a fost respins.
Pârâta a emis dispoziția atacată în prezenta cauză, propunând acordarea măsurilor reparatorii, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, până la concurența sumei de 154.273,33 lei. Această decizie a fost menținută ca legală de instanța de fond, față de prevederile OUG 81/28.06.2007, care a modificat și completat Titlul VII - privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor, pentru imobilele preluate de stat în mod abuziv, din Legea nr. 247/2005. Potrivit art. 3 lit. "h" din acest act normativ, titlurile de plată sunt certificate emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama Statului Român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra Statului Român, de a primi în numerar o sumă de maxim 500 lei, astfel că actuala reglementare corespunde cu solicitările reclamanților.
Impotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat apel, solicitând admiterea lui, schimbarea sentinței și admiterea acțiunii.
S-a motivat nelegalitatea sentinței, arătându-se că la data nașterii dreptului subiectiv al reclamanților, cu privire la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, pentru imobilul din litigiu ce nu poate fi restituit în natură, erau în vigoare dispozițiile Legii 10/2001, ce permiteau acordarea despăgubirilor bănești, pe baza acordului titularilor. Cum prin decizia civilă nr. 633/2007 a ICCJ B, a fost păstrată partea din dispozitivul deciziei Curții de APEL ALBA IULIA, sub aspectul acordării acestor măsuri reparatorii, în mod nelegal, instanța de fond a aplicat dispozițiile legii noi, care prevăd o altă modalitate și procedură de stabilire a măsurilor reparatorii.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea apelului, motivând legalitatea sentinței atacate deoarece la data emiterii deciziei, pârâta s-a conformat Titlului VII din Legea 247/2005, în vigoare, și a dispozițiilor art. 26 pct. 1 din 250/2007, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001.
Curtea, verificând legalitatea sentinței atacate, constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Dreptul reclamanților de a beneficia de prevederile reparatorii ale Legii 10/2001, s-a născut și a fost valorificat anterior modificării acestei legi, prin dispozițiile Legii nr. 247/2005 și a format obiectul litigiului, pornit la data de 25.03.2003, prin atacarea atitudinii pasive a pârâtei, de nesoluționare a notificării. Prin urmare, a fost pronunțată sentința civilă nr. 1089/10.12.2003 a Tribunalului Hunedoara, modificată prin decizia civilă nr. 101/A/29.03.2006 a Curții de APEL ALBA IULIA, și rămasă irevocabilă ca urmare a deciziei nr. 633/25.01.2007 a ICCJ
Această ultimă decizie, a stabilit obligația pârâtei să emită dispoziție de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent, menținând dispozițiile deciziei și ale sentinței arătate, astfel că, pentru suprafața de 4028 mp din imobilele litigioase, la care s-a reținut valoarea stabilită de 1.542.733.327 lei ROL, pârâtei i s-a menținut obligația de plată în favoarea reclamanților, în echivalent bănesc.
In aceste condiții, pârâta era ținută să emită decizie, în condițiile legii în vigoare la data nașterii dreptului reclamanților, respectiv în 2003, față de împrejurarea că la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, raportul juridic de reparație se afla deja pe rolul instanțelor judecătorești, motiv pentru care, dacă s-ar da eficiență modului de stabilire a dreptului la reparație cât și procedura de urmat, prescrise de legea nouă, ar însemna ca această lege să retroactiveze, ceea ce nu este posibil dacă legea nouă nu conține prevederi exprese.
In consecință, instanța de fond, dând eficiență prevederilor Legii nr. 247/2005 și OUG 81/20.06.2007, și echivalând titlurile de plată conținute de certificatele emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, emise pe seama Statului Român, cu despăgubirea bănească prescrisă de legea anterioară, pentru simplul motiv că persoanele îndreptățite pot primi în numerar o sumă de maxim 500.000 lei ( în care s-ar încadra și despăgubirea evaluată ca fiind cuvenită reclamanților), este nelegală. De altfel, instanța de fond își argumentează soluția, prin aceea că, chiar dacă dreptul reclamanților trebuia să îmbrace forma despăgubirii bănești, și modalitatea înscrisă în Dispoziția nr. 137/19.03.2007, corespunde cu actuala reglementare.
Pentru argumentele expuse, referitoare la neretroactivitatea legii noi, aceste susțineri ale instanței de fond nu pot fi reținute ca legale, sens în care, admițând apelul, în baza art. 296 cod procedură civilă, se va schimba în tot sentința atacată, va fi anulată decizia emisă de pârâtă, care va fi obligată să emită o nouă decizie, pentru acordarea despăgubirilor bănești, în conformitate cu dispozițiile deciziei 633/2007 a ICCJ B, intrată în puterea lucrului judecat.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de contestatorii și prin mandatar împotriva sentinței civile 392/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și în consecință:
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că admite contestația formulată împotriva deciziei nr. 137/19.03.2007 emisă de -, pe care o anulează și dispune emiterea unei noi decizii privind acordarea de despăgubiri bănești contestatorilor până la concurența sumei de 154.273,33 lei pentru terenurile în suprafață de 4028 mp din CF 39 H, top. 2203, 2204 și CF 908 H top. 2201/1, 2202/1, ce nu pot fi restituite în natură.
Obligă intimata să plătească apelanților 890 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 ianuarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
5 ex/12.02.2008
-
Președinte:Ana BudacuJudecători:Ana Budacu, Anca Neamțiu
