Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția civilă mixtă-
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 2/A/2008
Ședința publică din 9 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Galeș Maria JUDECĂTOR 2: Popa Aurora
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol este pentru azi soluționarea apelurilor civile introduse de pârâții Primarul Municipiului S M, domiciliat S M-, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - sector 5 reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice SME. Romană nr. 3-5 în contradictoriu cu intimatul reclamant prin mandatar domiciliat S M- și intimatul pârât Statul Român prin Consiliul Local SMî mpotriva sentinței civile nr. 613/D din 11 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta apelantului pârât, lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale din 7 noiembrie 2007 depusă la dosar și reprezentanta intimatului reclamant prin mandatar, lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 350 din 5 noiembrie 2007 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinete Asociate de avocați " și asociații", lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că apelurile sunt scutite de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta apelantului pârât solicită efectuarea unei noi expertize prin care expertul să se pronunțe dacă terenul ar fi retrocedat în natură ar exista cale de acces deoarece prin expertiza efectuată în prima instanță nu se poate vedea acest lucru foarte clar.
Reprezentanta intimatului reclamant se opune la expertiza solicitată motivând că terenul a fost identificat, expertul s-a pronunțat la cele solicitate azi.
Instanța, respinge proba solicitată cu motivarea că după efectuarea expertizei în primă instanță nu a fost solicitată contraexpertiză, cauza se află la al treilea termen de judecată iar obiectul acțiunii îl constituie sistare indiviziune, motivul solicitat neavând relevanță.
Reprezentantele părților, nu solicită alte probe.
Nefiind alte probe sau excepții de invocat, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantelor părților asupra apelurilor.
Reprezentanta apelantului pârât susține apelul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea lui, modificarea sentinței civile atacate în sensul de a se stabili că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru întregul imobil pentru motivele susținute oral depuse la dosar prin concluzii scrise. Cu privire la apelul formulat de Primarul Municipiului SMs olicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea apelurilor ca fiind nefondate și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței civile atacate, cu cheltuieli de judecată, precizând că reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură a terenului precum și la măsuri reparatorii prin echivalent, titluri de despăgubire conform Legii 247/2005 pentru diferența de teren și casă reprezentând valoarea reală a acestor bunuri.
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra apelurilor civile de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 613/D din 11 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr- a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de reclamantul prin mandatar domiciliat în S M-, în contradictoriu cu PRIMARUL Municipiului S M, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR reprezentat prin, domiciliat în S M-.
S-a constatat că imobilul situat în S M- înscris în CF 10753 S M cu nr. top. 3487/3 și 3488/3 a trecut în proprietatea statului în mod abuziv, fără titlu valabil.
S-a constatat că reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură a cotei de 674/777 părți teren, precum și la măsuri reparatorii prin echivalent, titluri de despăgubire conform Legii 247/2005, pentru diferența de teren și pentru casă, reprezentând valoarea reală a acestor bunuri.
S-a dispus emiterea unei dispoziții în acest sens de către PRIMARUL Municipiului S
Au fost respinse cererea privind acordarea de despăgubiri bănești.
A fost obligat Statul Român reprezentat prin mandatar să plătească 800 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului pe temeiul Decretului 223/1974, fiind emisă Decizia nr. 153/1986 de către Consiliul Popular Județean S M, decizie prin care s-a dispus atât întabularea dreptului de proprietate în favoarea statului, cât și plata unor despăgubiri în sumă de 80.000 lei către fostul proprietar.
Astfel cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară, statul nu are titlu valabil pentru locuințele preluate în baza Decretului 223/1974, întrucât acest act normativ contravenea Constituției din 1965 conform căreia dreptul de proprietate personală era ocrotit de lege, iar terenurile și construcțiile puteau fi expropriate numai pentru lucrări de interes obștesc și cu plata unei juste despăgubiri. De altfel, actul normativ era în contradicție și cu prevederile Codului civil în temeiul cărora nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile primirii unei drepte și prealabile despăgubiri. (Decizia civilă 421/2005, Decizia civilă 1012/2005 - ).Reclamantul a plecat din țară cu forme legale, situație în care precizăm că excluderea prin intermediul pct. 1.4 lit. b alin. ultim din Normele aprobate prin HG 498/2003, din enumerarea bunurilor preluate abuziv a fost apreciată ca nelegală prin Decizia 5732/2005 pronunțată de J - Secția de contencios administrativ și fiscal, arătându-se că este cu atât mai evident caracterul nelegal al dispozițiilor menționate cu cât Decretul 223/1974 a făcut parte din lista actelor normative care, datorită caracterului lor discriminatoriu și nedrept, au fost abrogate încă prin Decretul-Lege nr. 9/1989.
Întrucât reclamantul a depus notificare în baza Legii 10/2001, acesta este îndreptățit în calitate de fost proprietar deposedat abuziv, fie la restituirea în natură a imobilului, fie la obținerea unor măsuri reparatorii prin echivalent.
Potrivit art. 7 din Legea 10/2001, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură. Reclamantul nu a solicitat decât restituirea în natură a cotei părți din teren, care a rămas în continuare în proprietatea statului, din conținutul acțiunii rezultând că nu a solicitat constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare a imobilului către pârâtul.
Din înscrierile de carte funciară rezultă că Statul Român este proprietarul cotei părți de 674/777 părți din teren, iar din concluziile expertizei rezultă că din totalul de 674 mp, 57 mp sunt ocupați de trotuar, iar 100 mp (83, respectiv 17 mp) sunt ocupați de către doi vecini. Expertul a ținut cont de folosința actuală a terenului, însă reclamantul a solicitat restituirea cotei părți de teren, urmând ca apoi să procedeze la ieșirea din indiviziune, procedură în cursul căreia este necesară determinarea folosinței terenului și respectiv a persoanelor care ocupă terenul, după caz a titlului cu care aceste persoane îl folosesc, stabilirea unei sulte pentru partea de teren ce nu ar putea fi atribuită în natură.
În consecință, pe temeiul art. 7 din Legea 10/2001 instanța a constatat că reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură a cotei de 674/777 părți teren, iar în temeiul art. 1 alin. 2 comb. cu art. 7 alin. 2 din Legea 10/2001 la măsuri reparatorii prin echivalent - titluri de despăgubiri reglementate prin Legea 247/2005, pentru diferența de teren și pentru casă la valoarea reală a acestor bunuri. În acest sens se va dispune emiterea unei dispoziții de către Primarul Municipiului S
Potrivit dispozițiilor legii reparatorii, astfel cum au fost modificate prin Legea 247/2005 în forma sa în vigoare la momentul pronunțării sentinței, reclamantul nu este îndreptățit la acordarea măsurilor reparatorii sub forma unor despăgubiri bănești.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Primarul Municipiului S M, Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S M și.
Prin apelul declarat Primarul Municipiului SMa solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul restrângerii suprafeței de teren restituită reclamantului la 617. în loc de 674. cât s-a stabilit de către prima instanță.
În motivarea apelului arată că Statul Român este proprietarul cotei de 674/777 părți din terenul înscris în 10753 SMt op. 3487/3 și 3488/3, fosta proprietate tabulară a reclamantului și cum din expertiza efectuată în cauză rezultă că 57. din această suprafață este ocupată de trotuar consideră că nu poate fi restituită decât o suprafață de 617. cât este liberă în sensul prevăzut de Legea 10/2001.
Prin apelul declarat Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii față de acesta și înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului arată că în mod greșit a fost respinsă de către instanță excepția lipsei calității procesuale pasive invocată având în vedere că, reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului situație în care conform art. 22 alin. 1 și art. 25 alin. 1 din Legea 10/2001 Primarul Municipiului S M în reprezentarea Primăriei este entitatea investită prin autoritatea legii să restituie în natură în numele Statului Român prin decizie motivată imobilele preluate abuziv în perioada 1945-22 decembrie 1989, aflate în proprietatea sa.
Consideră că în atare situație neavând calitate procesuală este neîntemeiată dispoziția de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată.
Prin apelul declarat pârâtul a solicitat modificarea sentinței în sensul de a se stabili că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru întregul imobil.
În motivare arată că prin notificarea nr. 303 din 1.08.2001 reclamantul a solicitat în baza Legii 10/2001 despăgubiri bănești pentru imobilul preluat de Statul Român recunoscând că a primit suma de 80.000 lei în anul 1986, iar prin acțiunea formulată în instanță a solicitat inițial tot despăgubiri, situație în care consideră că se impunea admiterea acțiunii în acest sens, terenul revendicat de reclamant fiind aferent casei cumpărată de apelant.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că sentința este legală și temeinică, starea de fapt și de drept fiind corect reținută de instanța de fond.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu instanța reține următoarele:
Criticile aduse sentinței prin cele trei apeluri sunt nefondate, deoarece soluția pronunțată este legală bazată pe aprecierea justă a probelor administrate și aplicarea corectă a dispozițiilor legale.
Astfel, în ce privește recursul declarat de Primarul Municipiului S M, motivul invocat de acesta pentru diminuarea suprafeței de teren restituită reclamantului este neîntemeiat. Imobilul în litigiu situat în SMs tr 9 - înscris în nr. 10753 S M cu nr. top. 3487/3 și 3488/3 în natură casă și 777. a fost proprietatea reclamantului trecut abuziv în proprietatea Statului Român, în baza Decretului nr. 223/1974 reclamantul formulând notificare în temeiul legii 10/2001 pentru acordarea măsurilor reparatorii pentru acest imobil.
Conform înscrierilor de carte funciară de sub 19, Statul Român este proprietar pe cota de 674. teren având în vedere că edificatele și 103. teren au fost înstrăinate apelantului.
Prin urmare, față de înscrierile din cartea funciară, terenul în suprafață de 674. aflat în proprietatea Statului Român, poate fi restituit în natură reclamantului conform art. 7 și 10 alin. 2 din Legea 10/2001.
Este adevărat că din expertiza efectuată în cauză rezultă că o suprafață de 57. din fosta proprietate a reclamantului ar fi afectată de trotuarul străzii, însă în expertiză nu este identificată efectiv partea din teren afectată de trotuar, iar reclamantului i-a fost restituită o cotă parte din teren, respectiv cota de 674/777 părți din teren, aspectele referitoare la folosința terenului de către Statul Român sau de către alte persoane urmând a fi rezolvate cu ocazia sistării indiviziunii, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Cât privește apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța reține că nici motivul invocat de acesta privind respingerea excepției lipsei calității procesuale nu este fondat raportat la obiectul acțiunii care vizează și constatarea nelegalității trecerii unui imobil în proprietatea statului român și restituirea în natură în temeiul Legii 10/2001.
Așadar, față de obiectul acțiunii, corect a reținut instanța că Statul Român are legitimare procesuală pasivă întrucât în contradictoriu cu acesta s-a solicitat constatarea preluării abuzive a imobilului și s-a contestat legalitatea titlului de preluare și potrivit art. 25 din Decretul 31/1954 Statul este persoana juridică în raporturile juridice în care participă nemijlocit în nume propriu ca subiect de drepturi și obligații, el participând în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, primarul fiind împuternicit doar în procedura administrativă să dispună în numele statului în temeiul legii 10/2001.
Nici apelul declarat de pârâtul nu este întemeiat, motivele invocate de acesta fiind contradictorii, acest apelant neavând nici interes în promovarea apelului în condițiile în care drepturile sale nu au fost lezate prin restituirea cotei părți din teren fostului proprietar, întrucât terenul aferent casei cumpărată de acesta în calitate de chiriaș de 103. nu a fost restituit.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța va respinge ca nefondate toate cele trei apeluri în temeiul art. 296 cod pr. civilă și va menține ca legală și temeinică sentința atacată.
Fiind în culpă procesuală apelanții vor fi obligați în temeiul art. 274 cod pr. civilă la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile civile declarate de pârâții Primarul Municipiului S M, domiciliat S M-, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - sector 5 reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice SME. Romană nr. 3-5 în contradictoriu cu intimatul reclamant prin mandatar domiciliat S M- și intimatul pârât Statul Român prin Consiliul Local SMî mpotriva sentinței civile nr. 613/D din 11 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Obligă părțile apelante să plătească părții intimate suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec.GM
06.02.2008.
Jud fond
Dact IM/8 ex./6.02.2008.
8.02.2008/ 6 com. Primarul Municipiului S M,
domiciliat S M-,
Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B str
- nr. 17 sector 5 prin
Direcția Generală a Finanțelor Publice SME. Romană nr. 3-5
prin mandatar domiciliat SMs tr
- nr 2
Statul Român prin Consiliul Local S
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Popa Aurora
