Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(7446/civ/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2/
Ședința publică din data de 12 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul contestator G, împotriva sentinței civile nr.737 din 01 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă, în dosarul nr. 1949/2005, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, având ca obiect - contestație Legea nr.10/2001.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 05.02.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 12.02.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.737/01.07.2005 pronunțată în dosarul nr.1949/2005, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a respins contestația formulată de contestatorul G în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că contestatorul nu a făcut dovada identității terenurilor, respectiv cel pe care îl solicită și care se află în- din Curtea de A în suprafață de 1164 mp și cel din actele de proprietate depuse la dosarul cauzei, acte care se referă la o suprafață de teren situată în, Curtea de
A mai reținut tribunalul că nu rezultă că notificatorul este moștenitorul lui și C, nedepunându-se în acest sens nici un act.
Sentința a fost atacată cu apel d e către apelantul-contestator G, iar Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin decizia civilă nr.145/A/17.04.2006 a respins apelul ca nefondat, cu motivarea că apelantul nu a făcut dovada cu privire la faptul că terenul a intrat abuziv în patrimoniul fabricii.
Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat recurs, iar Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr.2387 pronunțată în dosarul nr- din 15.03.2007 a dispus admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la C de APEL BUCUREȘTI.
Pentru a pronunța această sentință instanța supremă a reținut că contestatorul are ca părinți pe și C care au cumpărat prin act autentic suprafața de 9 ari, situată în Curtea de A, mahalaua, iar anterior mama acestuia cunoscută și sub numele de și, cumpărase în aceeași zonă suprafața de 12 ari.
A mai reținut instanța supremă că tatăl contestatorului era înscris în, Registrul agricol în perioada 1956-1958, cu suprafața totală de 1,26 ha, din care 0,20 ha în punctul "Acasă", iar în anul 1961 a închiriat Întreprinderii de Construcții, pentru organizare de șantier, un teren arabil de 1164 mp.
Prin urmare s-a constat în mod greșit de către instanța de fond contrar înscrisurilor de la dosar că apelantul nu are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii.
Ulterior dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI sub numărul - la data de 23.08.2007.
Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a pronunțat prin decizia civilă nr.81/A/11.10.2007, prin care a dispus respingerea ca nefondat a apelului formulat de contestatorul-apelant.
Pentru a pronunța această decizie Curtea de Apel a reținut că dacă în privința actelor doveditoare ale dreptului de proprietate, cerința legii respectiv art.22 din Legea nr.10/2001 a fost complinită conform celor statuate de decizia de casare, recurentul având calitatea de persoană îndreptățită, nu se impun aceleași concluzii în ceea ce privește dovada calității de moștenitor al contestatoarei proprietari inițiali ai imobilului.
Curtea a reținut sub acest aspect că declarația de autenticitate nu reprezintă conform art.22 din Legea nr.10/2001 un act doveditor al calității de moștenitor, calitate care se realizează potrivit dreptului comun: acte de stare civilă sau de moștenire.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul G, iar Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.4242 pronunțată în dosarul nr.- a dispus admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei aceleași instanțe pentru rejudecare.
Pentru a pronunța această sentință Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că prin calitatea de persoană îndreptățită în sensul art.3 alin.(1) lit. a) și art.4 alin.(2) din Legea nr.10/2001, avut în vedere prin decizia de casare, implică atât calitatea de foști proprietari a autorului recurentului, cât și calitatea acestuia de moștenitor.
În acest sens s-a reținut că lipsa unui certificat de moștenitor de pe urma defunctului nu este una esențială în condițiile în care un asemenea certificat face dovada calității de succesibil - reținută prin decizia de casare ca fiind făcută, a acceptării în termen a succesiunii - care se consideră a fi făcută și prin notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001, precum și cotele succesorale - pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin.(4) din Legea nr.10/2001.
Prin urmare a reținut Înalta Curte că toate aceste chestiuni în circumscrise problemei de drept constând în calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii fuseseră dezlegate prin decizia de casare, neputând fi repuse în discuție în rejudecarea apelului, în condițiile în care în cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței de apel pentru ca aceasta să stabilească dacă sunt îndeplinite și celelalte cerințe înscrise în art. 29 din Legea nr.10/2001.
La rejudecarea cauzei după casarea cu trimitere dispusă de către Înalta Curte de Casație și Justiție, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI sub numărul - la data de 17.09.2008.
Intimata-pârâta AVAS a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive cu motivarea că față de cererea reclamantului privind restituirea în natură a imobilului revendicat Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, deoarece instituția în cauză nu are competența legală de a dispune restituirea în natură a imobilului.
Examinând cu prioritatea excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către intimata-pârâtă, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece intimata este cea care a fost notificată și a respins pe fond notificarea cu motivarea pe de o parte că apelantul-reclamant nu este persoană îndreptățită și pe de altă parte că nu a depus suficiente înscrisuri și nicidecum că acesta a notificat în mod greșita Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Apelantul-reclamant a formulat contestație împotriva acestei notificări în condițiile legii, iar motivarea contestației sale prin care solicită acordarea de teren sau alternativ despăgubiri nu duce la lipsa calității procesuale pasive a intimatei-pârâte.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titular dreptului din raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) precum și între pârât și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
Având în vedere că obiectul notificării îl constituie un teren ce se află în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, iar autoritatea implicată în privatizare este instituția publică AVAS, intimată-pârâtă în cauza de față și care a soluționat și notificarea apelantului, este evidentă calitatea sa procesual pasivă.
Mai mult prevederile art.26 alin.(1) din Legea nr.10/2001, conferă în mod expres instituției care a efectuat privatizarea calitatea de parte într-un litigiu de genul celui dedus judecății în prezenta cauză, astfel că și din acest punct de vedere excepția invocată este nefondată.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, precum și a dezlegărilor date prin cele două decizii de casare cu trimitere de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea constată că apelul este fondat urmând a fi admis ca atare pentru următoarele considerente.
Astfel, apelantul-reclamant a formulat contestație împotriva deciziei prin care intimata-pârâtă i-a respins notificarea prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 1146 mp situat în Curtea de A,-, jud.
Tribunalul București - Secția a IV a Civilă - a dispus prin sentința civilă nr.737/01.07.2005 pronunțată în dosarul nr.1949/2005, respingerea contestației formulată de contestatorul G în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că contestatorul nu a făcut dovada identității terenurilor, respectiv cel pe care îl solicită și care se află în- din Curtea de A în suprafață de 1164 mp și cel din actele de proprietate depuse la dosarul cauzei, acte care se referă la o suprafață de teren situată în, Curtea de
A mai reținut tribunalul că nu rezultă că notificatorul este moștenitorul lui și C, nedepunându-se în acest sens nici un act.
În ceea ce privește calitatea de notificator a contestatorului, rezultă din probele administrate în cauză și în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. (1) proc. civ. că "În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului", așa cum au fost statuat prin decizia civilă de casare nr.2387/15.03.2007 a Înaltei Curți de Casației și Justiție că la 16 februarie 1946 părinții apelantului-reclamant și C au cumpărat prin act autentic suprafața de 9 ari, situată în Curtea de A, mahalaua, iar anterior mama acestuia cunoscută și sub numele de și, cumpărase în aceeași zonă suprafața de 12 ari.
De asemenea tatăl contestatorului era înscris în registrul agricol în perioada 1956-1958, cu suprafața totală de 1,26 ha, din care 0,20 ha în punctul "Acasă", iar în anul 1961 a închiriat Întreprinderii de Construcții, pentru organizare de șantier, un teren arabil de 1164 mp.
Curtea reține că de pe urma defunctei sale mame, apelantul-reclamant a depus certificatul de moștenitor nr.222/08.04.1966, iar lipsa unui astfel de certificat de pe urma tatălui său nu este esențială în condițiile în care un asemenea certificat face dovada calității de succesibil ce s-a reținut prin decizia de casare citată mai sus.
Prin urmare având în vedere cele de mai sus, Curtea constată și reține că apelantul-reclamant îndeplinește condițiile de persoană îndreptățită în conformitate cu art. 4 alin.(3) din Legea nr.10/2001.
În ceea ce privește situația juridică a imobilului solicitat, Curtea reține că apelantul-reclamant a formulat cerere pentru o suprafață de 1146 mp intravilan, iar din actele doveditoare depuse la dosar așa cum a reținut și decizia de casare precitată, rezultă că s-a făcut dovada identității între terenul înscris în actul autentic ce poartă denumirea de " " și cel din str. -, jud. A solicitat prin notificarea la Legea nr.10/2001, având în vedere că denumirea de " " este atribuită zonei de nord a orașului, ce cuprinde mai multe străzi, inclusiv, str. -.
Cu privire la caracterul preluării abuzive, C reține că acest teren a fost inițial închiriat până în anul 1961 către Întreprinderea de Construcții, iar ulterior a intrat fără titlu în mod abuziv în patrimoniul Întreprinderii Forestiere Curtea de A, devenită ulterior SC SA, așa cum rezultă de altfel din adeverința eliberată de Primăria Municipiului Curtea de
Cu privire la suprafața solicitată de către apelantul-reclamant de 1146 mp, Curtea reține din actele depus la dosar, respectiv adeverința nr.4977/27.05.2005 eliberată de către Primăria Municipiului Curtea de A și care se află la fila 37 dosarul de fond al Tribunalului București, nr.1949/16.05.2005, rezultă potrivit celor menționate în cuprinsul acesteia că în urma măsurătorilor în punctul "acasă",- - apelantul-reclamant G deține numai suprafața de 1228 mp, iar diferența până la 2000 mp a fost preluată în perioada 1958-1961 de Întreprinderea de Construcții ce a devenit ulterior SC SA,
Prin urmare, Curtea costată că față de cele menționate în această adeverință reclamantului i se cuvin nu 1146 mp cum a solicitat prin notificare, ci 772 mp, deoarece din cei 2000 mp se scad în conformitate cu înscrisul respectiv suprafața pe care o deține acesta în prezent de 1228 mp,rezultând astfel suprafața de 772 mp.
În privința modalității de restituire în natură s-au în echivalent bănesc așa cum a solicitat și reclamantul prin contestația formulată, Curtea reține că la data notificării, terenul respectiv făcea parte din patrimoniul SC SA, iar acesta fiind privatizată, iar statul prin pârâta AVAS nu mai deține nicio participație la această societate, privatizarea acesteia având loc conform înscrisurilor de la dosarul de fond înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
Prin urmare, Curtea va proceda în conformitate cu dispozițiile art. 29 din Legea nr.10/2001, care statuează în alin.(1) următoarele "Pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate, iar potrivit alin. (2) "Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care imobilele au fost înstrăinate," și măsurile reparatorii se dispun în conformitate cu alin. (3) care statuează "În situația imobilelor prevăzute la alin. (1) și (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător."
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să dispună respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata AVAS; va admite apelul; va modifica în tot sentința atacată; va admite în partea acțiunea; va anula decizia nr.201 din 04.04.2005, emisă de pârâta AVAS; va fi obligată pârâta AVAS să emită o decizie în favoarea reclamantului cu propunerea acordării de măsuri reparatorii pentru suprafața de 772 mp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Admite apelul formulat de apelantul-contestator G domiciliat în Curtea de A,-, județul A și cu domiciliul ales în B la situat în-, -.B,.1,.49, sector 6, împotriva sentinței civile nr.737/1.07.2005 pronunțată de Tribunalul București Secția a-IV-a Civilă în dosarul nr.1949/2005, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B,--11, sector 1.
Modifică în tot sentința atacată.
Admite în parte acțiunea formulată de contestatorul G în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Anulează Decizia nr.201/4.04.2005 emisă de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Obligă pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să emită o decizie în favoarea reclamantului, cu propunerea acordării de măsuri reparatorii pentru suprafața de 772
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red:
Dact.:
5 ex.
9.03.2009
Jud.TB:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Maria Ceaușescu
