Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.2/
Ședința publică din 12 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ștefan Badea președinte secție civilă
JUDECĂTOR 2: Lică Togan
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de contestatorii, domiciliat în Râmnicu V,-, -.41/3,.C,.19, județul V și, domiciliat în Râmnicu V,-, -.5,.C,.16, județul V, împotriva sentinței civile nr.977 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimate fiind COMISIA INTERNĂ DE ANALIZĂ A LEGII NR.10/2001-REPREZENTATĂ DE PRIMAR, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V și COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII NR.10/2001, cu sediul în Râmnicu V,-, județul.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns procurator, pentru apelanții-contestatori lipsă G și și consilier juridic, în baza delegației de la dosar, pentru intimata Comisia Internă de Analiză a Legii Nr.10/2001-reprezentată de primar, lipsind intimata Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.10/2001
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Procurator, pentru apelanții-contestatori, și consilier juridic, pentru intimata Comisia Internă de Analiză a Legii nr.10/2001-reprezentată de primar, având cuvântul pe rând, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Procurator, având cuvântul pentru apelanții-contestatori G și, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării de noi probe și în vederea soluționării cauzei pe fond. Depune la dosar concluzii scrise.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata Comisia Internă de Analiză a Legii Nr.10/2001-reprezentată de primar, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică. Apreciază că, la instanța de fond, nu se impunea suplimentarea probatoriului, întrucât acțiunea era tardivă, în cauză existând și autoritate de lucru judecat. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Constată că la data de 3 octombrie 2008, contestatorii G și au solicitat anularea dispoziției nr.1391 din 1 februarie 2008, emisă de Primarul Municipiului Rm.V în calitate de Președinte al Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001, în sensul restituirii în natură a imobilelor situate în Municipiul Rm.V,- respectiv a " terenului și construcțiile aferente".
Prin Sentința civilă nr.977 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul - V - secția civilă s-a respins contestația introdusă de contestatorii G și, în contradictoriu cu intimata Comisia județeană de aplicare a Legii nr.10/2001 V, împotriva Dispoziției nr.1391/8.09.2008 emisă de Primarul Municipiului Rm.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.700/7.XI.2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost admisă contestația, cu precizările făcute prin cererile de la filele 47 și 51 din dosarul atașat, a fost modificată în parte Dispoziția nr.2944/1 sept.2004 emisă de Primarul Mun.Rm.V și restituită în natură, suprafața de teren de 701,31 mp situată în Rm V,-, individualizată de expertul tehnic-topometrist prin coordonatele redate în schița anexă.
Pentru diferența de teren 2508,78 mp, s-a dispus restituirea prin echivalent, menținându-se astfel dispoziția sub aspectul restului dispozițiilor înserate.
Sentința a fost confirmată în apel prin decizia civilă nr.38/A/1o martie 2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI și modificată în recurs, de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr.8641 din 27 octombrie 2006, în sensul restituirii în natură și a suprafețelor de teren de 68,81 mp.
Se reține că sentința civilă nr.700 din 17.XI.2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a rămas definitivă și irevocabilă iar statuările ei au stat la baza emiterii Dispoziției nr.1391 din 3 februarie 2008 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri, în indiviziune contestatorilor, în condițiile legii speciale pentru diferența de teren nerestituit și construcția expropriată și demolată pentru cauza de utilitate publică.
Prin urmare, noua dispoziție emisă și contestată oferă contestatorilor o reparare integrală pentru imobilele ce au aparținut autorilor lor și ulterior expropriate.
Rezultă fie echivoc, atât din considerentele hotărârilor judecătorești menționate, cât și precizările contestatorilor, că imobilele construcții au fost demolate iar în aceste condiții, restituirea nu mai este posibilă, decât prin echivalent, așa cum corect a dispus în mod legal, primarul.
Dispoziția este legală iar la emiterea ei a stat la baza delegarea de drept dată prin hotărârile judecătorești anterioare.
Mai trebuie subliniat că, Legea nr. 10/2001 a fost modificată prin Legea nr.247/2005 - titlul VII - și implicit au fost modificate de Normele Metodologice de aplicare acesteia, instituind o procedură administrativă pentru acordarea despăgubirilor (Capitolul V).
In baza acestor modificări, procedura de soluționare a notificărilor prin care se solicită despăgubiri, conferă competență materială de soluționare, Comisiei Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel că apare ca legală constatarea lipsei calității procesuale pasive Comisiei Județeane de aplicare a Legii nr. 10/2001, care a și fost desființată în urma adoptării Legii nr.247/2005.
Față, de aceste considerente instanța de fond a statuat soluția expusă mai sus.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel apelanții contestatori G și, criticând-o pentru următoarele considerente:
În mod eronat instanța de fond a respins probele solicitate cât și cererea de introducere în cauză a părților indicate de către contestator, fără să motiveze această soluție care ar fi dus la rezolvarea fondului cauzei.
Se mai arată că,urmare modificării aduse Legii nr.10/2001, prin Hotărârea nr.250/2007, aceasta din urmă în cap.II din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, la art.1 pct.1.7 explică modul de atribuire al terenului și a construcției care în prezent nu mai există.
Apreciază că bunul solicitat și aflat în proprietate publică al statului este dezafectat și poate trece în proprietatea privată a statului potrivit Legii nr.213/1998, astfel odată intrat în circuitul civil, imobilul să fie atribuit prin compensare ca măsură reparatorie, situație în care măsurile dispuse prin decizia contestată ar fi urmat regimul prevăzut la art.25 alin.4 și ale art.26 alin.5 din Legea nr.10/2001.
Se susține că nu au fost analizate pretențiile contestatorilor, instanța de fond repetând cele reținute prin sentința civilă nr.700/2005 a Tribunalului Vâlcea, cu toate că Legea nr.10/2001, prin HG nr.250/2001 a evoluat și a dat posibilitatea să ceară motivat restituirea în natură a terenului potrivit art.10 pct.5, care este reprodus în continuare.
Prin respingerea probelor solicitate, instanța s-a grăbit să soluționeze pricina, nedând dovadă de rol activ în acest sens.
Se solicită casarea sentinței atacate, urmare a admiterii apelului, și să fie trimisă cauza spre rejudecare.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Având în vedere excepțiile ridicate privind tardivitatea formulării contestației de către apelanții-contestatori, cât și cea privind autoritatea de lucru judecat în raport de soluțiile pronunțate anterior de către instanțe asupra aceluiași obiect, Curtea în baza art.137 Cod procedură civilă se va pronunța mai întâi asupra acestor excepții care fac de prisos, în totul, cercetarea în fond a pricinii.
Nu se verifică excepția tardivității formulării contestației, urmând a fi respinsă cu următoarea argumentație:
Potrivit art.26 (3) din Legea nr.10/2001, decizia sau după caz dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Potrivit art.25 (3) din aceeași lege, decizia sau, după caz, dispoziția motivată se comunică persoanei îndreptățite în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării.
La dosar nu sunt dovezi depuse în sensul comunicării dispoziției contestate nr.1391/2008 către cei doi contestatori, pentru ca apoi instanța să se poată raporta la data comunicării acestei dispoziții.
La fila 53 dosar fond există o recipisă care nu poate fi luată în considerație pe de o parte întrucât aceasta are în partea de jos impresiunea ștampilei poștei cu data de 06.12.2007, fiind deci anterioară emiterii dispoziției nr.1391/2008, iar pe de altă parte, la destinatar apare Primăria Râmnicu V, ci nu contestatorii, motive pentru care această probă este înlăturată în analizarea acestei excepții.
Prin urmare, cum în cauză nu s-a făcut dovada comunicării dispoziției ce constituie obiectul cauzei de față, se prezumă ca fiind introdusă în termen legal prezenta contestație.
Nu se verifică nici excepția privind existența autorității de lucru judecat, întrucât contestația de față îndreptată împotriva noii dispoziții emise sub nr.1391/2008, nu are același obiect, chiar dacă este întemeiată pe aceeași cauză și între aceleași părți.
Analizând acest element al lucrului judecat, se constată că pretenția formulată, respectiv folosul urmărit de reclamant, este altul, întrucât cercetând dispozitivul sentinței civile nr.700/07.11.2005, pronunțată de Tribunalul Argeș, irevocabilă în forma în care s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr.8641/27.10.2006, cu conținutul considerentelor contestației de față, rezultă o susținere nouă prin acestea din urmă, în sensul că terenul nu poate fi restituit în natură conform sentinței civile nr.700/2005, astfel încât se impune trecerea la rezolvarea fondului cauzei pentru a se verifica apărările celor doi contestatori G și.
În consecință, nefiind întrunită cumulativ existența identității celor trei elemente între hotărârea dată și cea care urmează în această cauză: identitate de obiect (eadem res), identitate de cauză (eadem causa petendi) și identitate de părți (eadem conditio parsonarum) impuse de dispozițiile art.1201 Cod civil, această excepție se respinge.
Trecând la analizarea pe fond a motivelor de apel, se rețin următoarele:
Apelanții susțin că nu s-au respectat disp.art.129 și 130 Cod pr.civilă privind rolul activ al instanței în administrarea probelor și că toate probele solicitate au fost respinse.
Critica nu se verifică având în vedere că instanța de fond prin practicaua sentinței civile apelate, în mod corect a respins probele solicitate de procuratorul contestatorilor constând în expertiză topo - construcții, interogatoriu precum și cercetarea la fața locului.
Aceasta întrucât Dispoziția nr.1391 emisă de Primarul Municipiului Rm.V la data de 03.03.2008 a îndeplinit obligațiile statuate prin sentința civilă nr.700/07.11.2005 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.2296/Civ/2004, modificată prin decizia nr.8641/27.10.2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, prin care s-a modificat decizia civilă nr.38/A/10.03.2006 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în sensul restituirii în natură și a suprafeței de teren de 68,81
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut că noua dispoziție emisă de Primarul Municipiului Rm.V și contestată în această cauză, oferă contestatorilor o reparare integrală pentru imobilele ce au aparținut autorilor lor și ulterior expropriate.
Cu alte cuvinte aceste probe solicitate de către contestatori nu erau utile la soluționarea pricinii atâta timp cât prin criticile aduse prin motivele de recurs hotărârii pronunțate la instanța de fond, amintesc doar de situații ipotetice în sensul că terenul poate trece din proprietate publică a statului în proprietate privată a acestuia potrivit Legii nr.213/1998.
Este o recunoaștere implicită de către apelanții contestatori că și în prezent starea de fapt cu privire la imobilele teren și construcție demolată a rămas neschimbată față de cea avută în vedere la soluționarea de către instanțe în mod irevocabil a contestației formulată de aceiași contestatori cu privire la prima dispoziție emisă în aplicarea Legii nr.10/2001 respectiv Decizia nr. 2944/2004.
De aceea, se apreciază ca fiind suficientă măsura dispusă de către instanța de fond în sensul atașării spre consultare a dosarului nr.2296/2004 al Tribunalului Vâlcea - secția civilă în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești menționate mai sus.
Cum Dispoziția nr.1391/2008 ce constituie obiectul contestației de față satisface pe contestatori în privința obligațiilor revenite în sarcina Municipiului Rm.V prin Primar astfel cum au rezultat prin cele statuate de către instanțele judecătorești la soluționarea primei contestații (12-13 dosar fond) rezultă că în mod corect instanța de fond a respins administrarea unor noi probe în prezenta cauză, fără a încălca rolul său activ prevăzut de dispozițiile art.129 (5) Cod pr.civilă.
Nici critica în sensul că în mod eronat instanța de fond nu a introdus în cauză toate părțile implicate de către contestatori și că n-a motivat această poziție, nu poate fi primită.
În mod corect Tribunalul Vâlceaa respins cererea de introducere în cauză a Primăriei Rm.V prin Primar, Ministerul Educației și Cercetării, Inspectoratul Școlar Județean V și Grupul Școlar fiind părți lipsite de calitate procesuală pasivă, întrucât raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, părțile pentru care s-a cerut introducerea lor în cauză,neaflându-se într-un raport de conexitate cu acest drept.
Privitor la Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr.10/2001, instanța de fond a motivat explicit lipsa calității procesuale pasive a acesteia, pe considerentul că pe de o parte a fost desființată în urma adoptării Legii nr.247/2005 iar pe de altă parte, procedura de soluționare a notificărilor prin care se solicită despăgubiri, conferă competență materială de soluționare Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor.
Este adevărat că Legea nr.10/2001 a fost modificată prin Legea nr.247/2005 fiind modificate și Normele Metodologice de aplicare a acesteia prin Hotărârea Guvernului nr.250 din 7 martie 2007 prin care s-a instituit procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, astfel încât și despăgubirile propuse în condițiile legii speciale celor doi contestatori prin Dispoziția nr.1391/2008, urmează să fie stabilite de comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, conform art.16 alin.21din Titlul VII din Legea nr.247/2005, așa cum în mod corect s-a dispus prin art.4 de către Municipiul Rm.V prin Primar prin dispoziția amintită.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.296 Cod pr.civilă să respingă apelul formulat de contestatorii G și și să păstreze sentința civilă apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanții contestatori C și C primul domiciliat în Municipiul Rm.V str.-, -1/3,.C.19, județul V iar al doilea domiciliat în Municipiul Rm.V- -.C,.16, județul V împotriva sentinței civile nr.977 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția civilă în dosarul nr-, intimați fiind COMISIA INTERNĂ DE ANALIZĂ Legii nr.10/2001 reprezentată de Primar și COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII NR.10/2001
Definitivă
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/6 ex.
20.01.2009
jud fond.
Președinte:Ștefan BadeaJudecători:Ștefan Badea, Lică Togan
