Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 20/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 20/
Ședința publică din data de 3 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
Grefier - - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul reclamant, cu domiciliul în comuna Crucea, sat,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 603 din 28 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâțiiPRIMARUL COMUNEI CRUCEA și COMUNA CRUCEA PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în comuna Crucea, județ C, cauza având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că la data de 2 februarie 2010, prin serviciul registratură, apelantul reclamant a depus cererea adresată Primarului Comunei Crucea și înregistrată sub nr. 364 din 30 ianuarie 1998, după care:
Instanța, având în vedere cererea adresată Primarului Comunei Crucea și înregistrată sub nr. 364 din 30 ianuarie 1998, depusă la dosar, apreciază că prin aceasta apelantul face dovada faptului că în anul 1998 formulat cererea în cadrul procedurii declanșate conform Legii nr. 18/1991, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole preluate de la autorii săi. Totodată, având în vedere că nu s-au formulat cereri noi și că nu sunt motive de amânare, Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului în raport de materialul probator administrat în cauză.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 603 din 28 aprilie 2009, reclamantul a chemat în judecată pârâții Primarul Comunei Crucea și Comuna Crucea prin Primar pentru a se dispune anularea Dispoziției nr. 43 din 29 ianuarie 2009 emise de pârât și obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilului-teren intravilan în suprafață de 5000 mp situat în sat, comuna Crucea, județul În subsidiar, a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în compensare sau acordarea de despăgubiri.
În considerentele cererii de chemare în judecata reclamantul a susținut că autorii săi au deținut în proprietate imobilul menționat, până în anul 1953 când a fost preluat de stat în mod abuziv. În temeiul prevederilor Legii nr. 247/2005 reclamantul a solicitat restituirea bunului în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001. Prin dispoziția contestată a fost respinsă cererea reclamantului cu motivarea că aceasta nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001. S-a susținut de către reclamant că dispoziția este motivată pe un alt temei decât cel menționat în notificare, termenul de depunere al notificărilor fiind prelungit în mod succesiv, ultima prorogare fiind instituită de Legea nr. 247/2005. S-a mai susținut că dispoziția emisă încalcă principiile reparatorii ale legii speciale care reglementează această materie.
În drept, reclamantul s-a prevalat de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.
La cererea de chemare în judecată au fost atașate, în copie, următoarele înscrisuri: dispoziția nr. 43 din 29 ianuarie 2009, notificarea înregistrată sub nr. 99 din 20 octombrie 2005 la. și declarație notarială.
Prin sentința civilă nr. 603 din 28 aprilie 2009 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că prin Legea nr. 247/2005 nu s-a instituit o prorogare a termenului prevăzut de art. 22 din legea nr. 10/2001, iar în condițiile în care reclamantul a formulat notificarea după data de 14 februarie 2002, respectiv la 230 octombrie 2005, Primarul Comunei Crucea a respins această notificare ca fiind tardivă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul a susținut că notificarea nr. 99 din 20 octombrie 2005 înregistrată la. a fost formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, iar anterior acestei date a adresat Primăriei Comunei Crucea mai multe cereri pentru restituirea a două imobile - teren intravilan de 5000. cu destinația de curte-construcții și teren intravilan în suprafață de 5000. situat în satul, Comuna Crucea, județul C, cereri ce nu au fost soluționate până în prezent.
Conform art. 295 Cod procedură civilă, în apel s-a administrat proba cu înscrisuri: adeverința nr. 287 din 17 iunie 2008 emisă de Primăria Comunei Crucea, tabel cu imobilele trecute în proprietatea statului conform Decretului nr. 111/1951, cererea înregistrată sub nr. 364/1998.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile reclamantului se constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Concepția legiuitorului în adoptarea Legii nr. 10/2001 a fost aceea de a institui o procedură prealabilă prin care persoana îndreptățită să se adreseze direct unității deținătoare, urmând ca decizia sa (dispoziția emisă de aceasta) să fie supusă controlului judecătoresc; faza judiciară a acestor proceduri începe în situația în care persoana îndreptățită este nemulțumită de actul prin care se finalizează faza administrativă.
Declanșarea fazei administrative este marcată de formularea unei notificări adresate unității deținătoare, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 279 din 4 aprilie 2005, conform art. 21 alin. 1 (devenit art. 22 alin. 1 după republicarea Legii 10/2001).
Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin nr.OUG 109/2001 și nr.OUG 145/2001 cu câte 3 luni, astfel încât data finală pentru depunerea notificărilor a fost 14 februarie 2002.
Conform dispozițiilor art. 21 alin. 5 din Legea 10/2001 (art. 22 alin. 5 după republicare), "Nerespectarea termenului de 6 luni (1 an - după prelungire) prevăzut pentru trimiterea notificării, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent".
Termenul de 6 luni, prelungit - 1 an, constituie un termen de decădere.
Recunoaștereasine diea posibilității persoanei îndreptățite de a declanșa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietății imobiliare, admisibil pe termen scurt, în considerarea finalității reparatorii urmărite, dar intolerabil într-un stat de drept, o perioadă îndelungată sau nelimitată.
Curtea Constituțională investită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale a reținut că instituirea unui termen de decădere, nu este de natură a împiedica liberul acces la justiție, acesta presupunând accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție.
S-a considerat că legiuitorul are competență exclusivă de a stabili regulile de desfășurare procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 125 alin. 3, potrivit cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor cu respectarea anumitor exigențe, între care și stabilirea unor termene după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă (Decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2004 și Decizia nr. 755 din 31 octombrie 2006 pronunțate de Curtea Constituțională).
În cauză, se reține că termenul în interiorul căruia trebuia formulată notificarea stabilit inițial la 6 luni și prelungit de două ori cu câte 3 luni, s-a împlinit la data de 14 februarie 2002, iar reclamantul nu a adresat unității deținătoare o notificare în interiorul acestui termen.
Notificarea invocată de apelantul reclamant - notificarea nr. 99 din 20 octombrie 2005 - a fost formulată peste termenul de 1 an reglementat de art. 22 alin. 1 din Legea 10/2001 republicată, prelungit prin nr.OUG 109/2001 și OUG145/2001.
Prima instanță a reținut judicios că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 nu a intervenit o nouă prelungire a termenului de formulare a notificării, art. 22 din Legea 10/2001 republicată, reia conținutul art. 21 alin. 1 din Legea 10/2001, cu precizarea că termenul de 6 luni a fost prelungit prin actele normative mai sus invocate, cu câte 3 luni.
De altfel, acolo unde legiuitorul a dorit să prelungească termenul de depunere a cererilor de restituire, a prevăzut în mod expres acest lucru, în acest sens fiind prevederile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 247/2005 de modificare și completare a Legii 1/2000 prin care s-a stabilit un nou termen pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, termen ce a fost prelungit expres prin nr.OUG 127/2005, până la 30 noiembrie 2005.
În ceea ce privește cererea înregistrată sub nr. 364 din 30 noiembrie 1998 (fila 31 dosar apel) - înscris nou depus în apel - se reține că acesta nu are valoarea unei notificări în sensul Legii nr. 10/2001, cererea fiind formulată de apelantul reclamant în cadrul procedurii declanșate conform Legii nr. 18/1991, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole preluate de la autorii săi și.
Cererea depusă la fila 18 în dosarul de apel, care poartă mențiunea "Pentru dosarul 364" nu are dată certă și a însoțit cererile și documentația întocmite conform Legii nr. 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, neputând fi asimilate unei notificări pentru declanșarea procedurii administrative reglementate de Legea nr. 10/2001.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedură, se va respinge apelul reclamanților ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de apelantul reclamant, cu domiciliul în comuna Crucea, sat,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 603 din 28 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâțiiPRIMARUL COMUNEI CRUCEA și COMUNA CRUCEA PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în comuna Crucea, județ
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 februarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Red. dec. apel - jud. -/10.02.2010
gref. -
5 ex./10.02.2010
Emis 3 comunicări __________
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Mihaela Ganea
