Jurisprudenta Legea 10/2001.
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ECIZIA CIVILĂ NR. 488
ȘEDINȚA PUBLICĂ D-IE 2008
PREȘEDINTE: Niculina Țiț judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre examinare recursul civil promovat de recurenții-reclamanți și, împotriva sentinței civile nr.214 din 02.04.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- (nr. dosar în format vechi 3632/2006).
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, învederând instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Compartiment Arhivă, la data de 02.06.2008, de către recurenții-reclamanți și, taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 RON, timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei, împuternicire avocațială a d-lui. avocat și concluzii scrise prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, după care:
Nemaifiind chestiuni prealabile și față de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către recurenții-reclamanți și, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.214/2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantele și prin procurator și, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului
În considerentele hotărârii s-au arătat următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță cu nr- s-a solicitat de către reclamantele și constatarea nulității absolute a actului juridic de înstrăinare privind imobilul din B, Bulevardul -, nr. 24.
S-a arătat în motivarea cererii că la data de 12.11.2001, reclamantele au formulat către Primăria municipiului B notificare în baza Legii 10/2001 prin care au solicitat retrocedarea imobilului menționat însă acesta fusese înstrăinat anterior "cu nerespectarea dispozițiilor Legii 112/1995". Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale Tribunalului.
În combaterea excepției apărătorul reclamantei a invocat dispozițiile art. 26 al. 3 din Legea 10/2001 și art. 111 din Titlul I din Legea 247/2005.
Analizând cu prioritate excepția invocată tribunalul a reținut următoarele:
Prevederile art. 26 al. 3 din Legea 10/2001 invocate de către reclamanți se referă la contestațiile formulate împotriva dispozițiilor prin care s- respins notificarea sau cererea de restituire în natură nu și la cererile de constatare a nulității absolute a actelor de înstrăinare cu privire la imobilele care fac obiectul Legii 10/2001.
De asemenea prevederile art. 111 din Titlul I din Legea 247 /2005 privesc actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobilele cu destinație de locuință ori în cauză, astfel după cum reiese din documentația depusă de pârâtă și chiar din notificarea reclamanților, imobilul din B, Bulevardul -, nr. 22 are destinația de baie comunală iar nu de locuință.
Rezultă așadar că textele legale invocate nu au aplicabilitate în cauză iar judecătoria este competentă în soluționarea acesteia, potrivit art.1 Cod procedură civilă.
Împotriva hotărârii de declinare a competenței au formulat recurs reclamantele care au arătat că hotărârea de declinare a competenței este nelegală și netemeinică și ca argumente în acest sens au fost invocate dispozițiile din Titlul I, art.III ale Legii 247/2005; art.44 din nr.OUG40/1999; art.46 (1) din Legea nr.10/2001 precum și practică judiciară, respectiv Decizia nr.7582 din 4 octombrie 2005 și Decizia 1197/17 febr. 2005.
De asemeni recurenții au arătat că inclusiv opiniilor exprimate în literatura de specialitate (revista Dreptul - nr.9/2003) sunt în sensul că revine tribunalului ca prima instanță să soluționeze cauzele de natura celei de față.
Recursul este nefondat.
Temeiul de drept al acțiunii, promovate de cei doi reclamanți îl constituie dispozițiile art.46 din Legea 10/2001, reclamanții solicitând constatarea nulității absolute a actului de înstrăinare a imobilului situat în municipiul B,-, respectiv a suprafeței de 1.539,30 teren.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 Cod procedură civilă, judecătoriile soluționează în primă instanță "toate cererile și procesele, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe".
Textul instituie regula jurisdicției de drept comun în favoarea judecătoriilor, ceea ce conduce la concluzia că restrângerea competenței de atribuțiune a judecătoriilor trebuie să fie expresă și limitativă. Normele de competență fiind de strictă interpretare, rezultă că, în măsura în care Codul d e procedură civilă sau legile speciale nu prevăd în mod expres competența materială a altei instanțe pentru soluționarea în primă instanță a unei anumite cereri, competența revine judecătoriei.
În prezenta cauză, nici dispozițiile art. 2 Cod procedură civilă, nici dispozițiile Legii nr. 10/2001, nu reglementează competența tribunalului pentru judecarea acțiunilor prin care se solicită constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, în general a actelor de înstrăinare încheiate cu privire la imobile care fac obiectul legii speciale de reparație.
Art. 46 din Legea nr. 10/2001, (în forma în vigoare la data promovării cererii de chemare în judecată) nu are semnificația juridică a unei norme de competență, derogatorie de la prevederile art. 1 Cod procedură civilă.
De asemenea, valoarea imobilului (apartament cu două camere și dependințe), astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate s-a solicitat a fi constatată și din evaluarea făcută de reclamanți este cu mult inferioară celei prevăzute de art. 2 alin. 1 lit, b) Cod procedură civilă, în reglementarea în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, astfel încât nici criteriul valoric al obiectului litigiului nu justifică competența tribunalului pentru soluționarea în primă instanță a cauzei.
Practica judiciară invocată de recurent, care de altfel nu a fost unitară, în această materie precum și opiniile exprimate în literatura de specialitate nu pot fi reținute ca argumente în soluționarea cauzei, având în vedere că acestea nu constituie izvor de drept și nu sunt obligatorii pentru instanță.
În cauză nu sunt aplicabile așa cum susține recurenta dispozițiile art.III - Titlul I din Legea 247/2005 întrucât acestea privesc strict imobilele cu destinație de locuință, iar dispozițiile nr.OUG40/1999 și ale art.46 din Legea 10/2001 - invocate de recurenți nu privesc problema competenței materiale.
Pentru considerentele de mai sus, curtea constată recursul ca fiind nefondat și în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurenții-reclamanți și, împotriva sentinței civile nr.214 din 02.04.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- (nr. dosar în format vechi 3632/2006), în contradictoriu cu intimatul-pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Niculina Țiț, Elena Pașcan, Camelia Viziteu
- - Pt. judecător aflat în,
- -
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
- -
GREFIER,
POLITIC
Red.
Red.
Tehnored./2 ex.
19/24.06.2008
Președinte:Niculina ȚițJudecători:Niculina Țiț, Elena Pașcan, Camelia Viziteu
