Jurisprudenta Legea 10/2001. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI --SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 09.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 755/21.04.2008 și a încheierilor de ședință din data de 02.11.2007 și respectiv, din data de 14.12.2007, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți Primarul General al Municipiului B și Ministerul Justiției și intimatul - intervenient Automobil Club Român.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelantul - reclamant, personal și intimatul - intervenient Automobil Club Român, reprezentat de avocat, fără delegație la dosar, lipsind intimații - pârâți Primarul General al Municipiului B și Ministerul Justiției.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 01.06.2009 apelantul-reclamant a depus note scrise formulate în replică la notele scrise formulate de intimatul-intervenient pentru ședința publică din data de 12.05.2009. De asemenea, se învederează că la data de 29.05.2009, intimatul-intervenient Automobil Club Român a depus precizări cu privire la dispozițiile instanței date în ședința publică din 12.05.2009.
Apelantul-reclamant,personal, precizează că cei doi martori pe care instanța i-a încuviințat la termenul de judecată anterior, sunt prezenți în sala de judecată.
Curtea solicită celor doi martori prezenți pentru apelantul-reclamant să părăsească sala de judecată, urmând a fi chemați în momentul audierii lor.
Reprezentantul intimatului-intervenient Automobil Club Român, depune la dosarul cauzei concluzii scrise prin care invocă excepția lipsei calității procesuale active a apelantului-reclamant, sub două aspecte. Astfel, nici până în prezent nu s-a verificat identitatea reclamantului în sensul de a se verifica dacă este una și aceeași persoană cu cea care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în anul 1981.Pe de altă parte din verificările pe care le-a efectuat s-a constatat că reclamantul ar fi membru al Baroului Constituțional Român cu sediul în B,str. - nr.4-6,etaj.3,sector.3, din anul 2006, an în care acesta ar fi obținut și o diplomă de absolvire a cursurilor Facultății de Drept din cadrul Universității B, fiind înscris în respectivul barou la poziția nr. 1137,având calitatea de avocat definitiv. Astfel, pentru lămurirea acestor aspecte priuvind identitatea apelantului-reclamant, solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea efectuării de către instanță a unei adrese către Baroul Constituțional Român, către Facultatea de Drept din cadrul Universității B precum și către în sensul menționat în concluziile scrise.
Apelantul-reclamant,personal, solicită respingerea excepției invocate de intimatul-intervenient, precizând că se prezintă ân prezenta cauză în nume personal și nu în calitate de apărătorul legal al vreunei părți.De asemenea, toate înscrisurile depuse la dosdar și toate cererile pe care le-a formulat, au fost semnate în nume personal. Cu privire la susținerile intimatului-intervenient referitoare la calitatea sa de membru în Baroul Constituțional B, precizează că este membru dar pentru aceasta nu este necesar să aibă cetățenie română, întrucât România a aderat la Uniunea Europeană.
Curtea respinge cererea reprezentantului legal al intimatului-intervenient privind efectuarea de către instanță a unei adrese către Baroul Constituțional Român pentru a se depune relații privind identitatea părții care a semnat contractul de vânzare-cumpărare în anul 1981 și partea prezentă în fața instanța în calitate de apelant-reclamant,având în vedere că dovedirea acestor aspecte este în sarcina celui care a invocat excepția atâta vreme cât înscrisurile aflate la dosarul cauzei sunt aparent în favoarea apelantului-reclamant.
Reprezentantul intimatului-intervenient Automobil Club Român, solicită prorogarea probei cu martori pentru termenul de judecată următor, termen până la care se obligă să depună relațiile atât cu privire la identitatea reclamantului cât și cu privire la apartenența acestuia la Baroul Constituțional Român.
Apelantul-reclamant, personal, se opune la admiterea cererii formulate de intimatul-intervenient privind prorogarea probei cu martori.
Curtea, ținând seama de faptul că s-a apreciat că în momentul invocării excepției de către intimatul-intervenient,acesta ar fi trebuit să prezinte și înscrisurile de care înțelege să se folosească în dovedirea excepției, urmează a respinge cererea formulată de intimatul-intervenient, apreciind că nu se impune amânarea cauzei pentru ca acesta să-și prezinte martorii pe care de altfel, intimatul-intervenient a avut obligația de a-i indica cu nume și adresă în termen de 5 zile după termenul de judecată anterior pentru a putea fi citați sau să-i prezinte personal, la acest termen de judecată.
Apelantul-reclamant,personal, solicită ca martorii săi să fie audiați la acest termen de judecată.
Curtea, după depunerea jurământului, procedează la audierea martorilor apelantului-reclamant, și, declarațiile acestora fiind consemnate în procese-verbale separat atașate la dosarului cauzei care, după citire au fost semnate de martori.
Apelantul-reclamant,personal, înțelege să mai depună un set de înscrisuri în susținerea apelului său, înscrisuri din care comunică un exemplar, în ședință publică și reprezentantului legal al intimatului-intervenient.
Reprezentantul intimatului-intervenient Automobil Club Român, precizează că nu solicită alt termen de judecată pentru a lua cunoștință de înscrisurile ce i-au fost comunicate.
Apelantul-reclamant,personal, precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe apelul său.
Reprezentantul intimatului-intervenient Automobil Club Român,arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe apelul formulat de apelantul-reclamant.
Curtea,având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apelantul-reclamant,personal, solicită admiterea apelului său astfel cum a fost formulat și motivat, desființarea în tot a sentinței civile atacate, anularea Dispoziției nr. 3492 din 10.11.2004 emisă de Primăria Municipiului B, ca efect al pronunțării sentinței civile nr.880 din 01.02.2006 în dosarul nr- al Judecătoriei Sector.2 B și restituirea în întregime a imobilului în litigiu, format din teren în suprafață de 557,60 mp situat În B,str. - nr.23,sector.2.
Reprezentantul intimatului-intervenient Automobil Club Român, susțin e excepția lipsei calității procesuale active a apelantului-reclamant, solicitând admiterea excepției iar pe fond, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței civile atacate. De asemenea, precizează că își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe calea unei acțiuni separate. În susținerea poziției sale, precizează că în cauza de față există două loturi de teren, apelantul-reclamant precizând doar în concluziile scrise depuse la un termen anterior, faptul că solicită restituirea întregului teren în suprafață de 557 mp, solicitând totodată menținerea Dispoziției Primarului General al nr.3492 din 10.11.2004.
CURTEA
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 16.06.2009, în cauza ce are ca obiect cererea de apel formulată de apelantul-reclamant
Dată în ședința publică de azi, 09.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
---
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 16.06.2009
CURTEA
Având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată,întrucât unul din membrii acestuia participă la un seminar,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 23.06.2009, în cauza ce are ca obiect cererea de apel formulată de apelantul-reclamant
Dată în ședința publică de azi, 16.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
---
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI --SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.129.A
Ședința publică de la 23.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de către apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 755/21.04.2008 și a încheierilor de ședință din data de 02.11.2007 și respectiv, din data de 14.12.2007, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți Primarul General al Municipiului B și Ministerul Justiției și intimatul - intervenient Automobil Club Român.
Dezbaterile pe fondul cererii de apel au avut loc în ședința publică din data de 09.06.2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea, având nevoie de timp pentru delibera și pentru da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 16.06.2009 și apoi la 23.06.2009 - data pronunțării prezentei decizii civile.
CURTEA
Prin contestația formulată la data de 29.11.2004 și înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, contestatorul în contradictoriu cu pârâții Primarul General al Municipiului B și Ministerul Justiției și intervenientul Automobil Clubul Român, a solicitat anularea dispoziției nr. 3492/10.11.2004 emisă de Primăria Municipiului B - prin Primarul General, retrocedarea în natură a terenului în suprafață de 371,05mp situat în B,-, sector 2, acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 186,55mp situat la aceeași adresă și trecut în proprietatea statului la 07.04.1981 și acordarea de măsuri reparatorii pentru construcția demolată în mod abuziv.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că a devenit proprietarul imobilului în litigiu, teren și construcție, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6287/25.06.1971 la notariatul de stat al sectorului 2. Pe terenul cumpărat, în baza certificatului de aliniere pentru construcție nr.37-T-/16.08.1973 a început edificarea unei construcții, construirea fiind ulterior sistată prin scrisoarea nr. 10547/23.12.1978 emisă de Consiliul Popular sector 2.
A mai arătat contestatorul că, deși a făcut numeroase plângeri, în final terenul a fost împărțit în două loturi, un lot și construcția fiind înstrăinate către Automobil Clubul Român, înstrăinarea fiind abuzivă și nelegală, rară acordul contestatorului. Deși a vândut doar o parte din teren, în baza legii nr. 58/1974 a fost trecut în proprietatea statului întregul teren, fără a i se plăti vreo despăgubire.
În drept, a invocat dispozițiile art. 129(5) proc.civ. art. 481.civ. art. 1(1), 3(1), 9(1), 10(1), 20(1), 42(1) art. 51(1) din legea nr. 10/2001, art. 1 din Primul protocol la CEDO.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu a fost parte nici în contractul de vânzare-cumpărare și nu are competență nici pe Legea nr. 10/2001.
Automobil Clubul Român a formulat cerere de intervenție în interes propriu și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât este proprietarul imobilului teren și construcție în urma încheierii unui contract de vânzare-cumpărare cu contestatorul, iar în ceea ce privește plata despăgubirilor, a arătat că nu îi revenea această obligație și, oricum dreptul contestatorului la plata despăgubirilor este prescris.
A solicitat introducerea în cauză a numitei, în calitate de vânzătoare a imobilului.
A mai arătat că între contestator și intervenient au mai fost și alte litigii, soluționate în mod irevocabil, contestatorul urmărind doar prejudicierea intimatei, motiv pentru care a solicitat aplicarea unei amenzi în cuantum de 7.000.000 lei, prin asimilare cu art. 404.proc.civ.
Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea de intervenție și a solicitat respingerea cererii de intervenție cu motivarea că este de bună-credință și nu aduce nimănui nici un prejudiciu, ci dorește doar să își recapete drepturile. De asemenea, a mai arătat că în prezent între reclamant și intervenient nu există nici un fel de raporturi juridice derivând din încheierea contractului nr. 3762/1981. Concluzionând, reclamantul a arătat că intervenientul nu are calitate procesuală activă, având în vedere că în ceea ce privește terenul revendicat nu sunt incidente dispozițiile art. 35 alin. 3 și art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, iar terenul de pe care a dispărut construcția se află în proprietatea statului în prezent.
Prin sentința civilă nr. 397/21.04.2005, tribunalul a respins capetele de cerere l-4 ca nefondate, a admis cererea de intervenție în interesul primarului general al Municipiului B formulată de Automobil Clubul Român, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre,instanța a reținut că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate în baza contractului nr. 3762/1981, teren pe care a edificat cu autorizația valabilă la data obținerii ei o construcție, pe care ulterior a înstrăinat-o împreună cu o parte din teren către intervenientul, restul terenului fiind preluat de stat în baza Legii nr. 58/1974, că pârâtul a dobândit asupra terenului în suprafață de 557, 60 mp titlu de proprietate în baza art.35 din Legea nr. 18/1991. Pentru teren a formulat notificare reclamantul, notificarea fiind respinsă prin dispoziția nr. 3492/30.11.2004 întrucât terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
Tribunalul a apreciat că preluarea imobilului nu s-a făcut în mod abuziv ci prin vânzare-cumpărare, potrivit acordului de voință al părților, iar Legea nr. 10/2001 prevede în mod expres că nu fac parte din domeniul ei de reglementare imobilele care au făcut obiectul restituirii pe legile fondului funciar.
În ceea ce privește pârâtul Ministerul Justiției, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că între reclamant și acest pârât nu există raporturi juridice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul la data de 16.05.2005, fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
În expunerea motivelor de critică, apelantul-reclamant a arătat că hotărârea este netemeinică și nelegală, deoarece așa cum a arătat și dovedit, la încheierea vânzării, statul a preluat întregul teren în suprafață de 557,60 mp nu doar suprafața care a fost vândută, în mod samavolnic, în baza Legii nr. 58/1974. A mai arătat apelantul că preluarea, potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 a fost preluat cu încălcarea legislației interne și internaționale în vigoare la data aceea. Suprafața de teren care a trecut abuziv în proprietatea statului este de 371,05mp. Un alt motiv de critică a privit construcția pe care nu a vândut-o nimănui și care a fost demolată în mod abuziv iar construcția nu intră sub incidența Legii nr. 18/1991. În legătură cu cererea privind acordarea daunelor morale în valoare de 1 leu, a arătat că acestea i se cuvin, deoarece primăria Generală a comis împotriva sa o serie de abuzuri, iar Ministerul justiției are calitate procesuală pasivă în baza art. 1000 alin. 3.civ. deoarece în subordinea sa se aflau notariatele de stat.
Prin încheierea de ședință din data de 10.10.2005 Curtea a respins cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs apelantul-reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 12273/2005.
Prin decizia civilă nr. 2621/10.03.2006 Curtea a respins recursul ca inadmisibil cu motivarea că potrivit art. 244/1 alin. 2.proc.civ. se poate declara recurs doar împotriva încheierii prin care a fost admisă cererea de suspendare, nu și împotriva încheierii prin care cererea de suspendare a fost respinsă.
Prin decizia civilă nr. 719/.12.2006, curtea de apel a admis apelul declarat de apelantul-reclamant, a desființat hotărârea apelată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut în esență, că tribunalul a respins cererea reținând doar imobilul teren nu și imobilul construcție, căruia nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 18/1991 și pentru care reclamantul nu a primit despăgubiri. Prin nesoluționarea acestei cereri, tribunalul nu a soluționat chiar fondul cauzei și nici nu a motivat respingerea acestei cereri. A mai reținut Curtea că instanța de fond a reținut în mod greșit că imobilul nu este supus reglementării Legii nr. 10/2001, construcția preluată în mod abuziv făcând obiectul acestei legi de reparație. De asemenea, ca urmare a intervenirii sentinței civile nr. 880/2006 a Judecătoriei sectorului 2 B, din care rezultă că terenul se află integral în proprietatea statului, instanța de fond urmează a avea în vedere la soluționarea fondului și această împrejurare, precum și dispozițiile art. 1 din primul Protocol adițional la CEDO.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intervenientul Automobil Clubul Român, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că pentru terenul revendicat, statul a plătit despăgubiri reclamantullui și soției sale, astfel cum rezultă din decizia nr. 1323/30.09.1981. A mai susținut recurentul-intervenient că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 35 din legea nr. 18/1991, reținând că intervenientul nu îndeplinea condițiile, deoarece construcția nu avea caracter de locuință. Cu privire la construcție, a arătat că la data vânzării, pe teren era edificată o singură construcție care a trecut în proprietatea, din acest punct de vedere instanța de fond reținând în mod corect că imobilul nu se află între imobilele reglementate de Legea nr. 10/2001.
În drept, recursul a fost întemeiat pe art. 304 pct. 9.proc.civ.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, deoarece nu a declarat recurs și partea în favoarea căreia recurentul a intervenit, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În drept, a invocat dispozițiile art. 56 coroborat cu art. 294 alin. 1.proc.civ. art. 129 alin. 1.proc.civ.
Prin decizia civilă nr. 4391/31.05.2007 pronunțată în dosarul civil nr-, Înalta Curtea respins recursul ca inadmisibil, cu motivarea că potrivit art. 56 proc.civ. recursul se socotește neavenit dacă e declarat doar de către cel ce intervine și nu a declarat recurs și pârâtul în favoarea căruia s-a intervenit.
În fond, după casarea cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr-.
În rejudecarea cauzei, părțile nu au solicitat completarea probatoriului.
La termenul de judecată din data de 19.10.2007, tribunalul a rămas în pronunțare asupra excepțiilor lipsei de interes a intervenientului, lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului B, inadmisibilității și lipsei calității procesuale active a reclamantului, cât și asupra fondului.
Prin încheierea de ședință de la 2.11.2007, tribunalul a respins ca neîntemeiate excepția lipsei de interes a intervenientului Automobil Clubul Român, excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului B, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată și a dispus repunerea cauzei pe rol pentru completarea probatoriului asupra fondului cauzei, cu expertize tehnice topo-cadastrală și construcții.
La data de 28.11.2007 și cu revenire la 05.12.2007, contestatorul a formulat cerere de asigurare dovezi în sensul de a se solicita de la intervenient o serie de acte. Din acte ar urma să rezulte că intervenientul execută lucrări de construire, fără a poseda autorizație.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 235- 241C.proc.civ. art. 46(1) din Legea nr. 10/2001.
Cererea a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea de ședință pronunțată în camera de consiliu la data de 14.12.2007, cu motivarea din încheierea amintită.
La termenul din 14.12.2007, la interpelarea instanței, contestatorul a arătat că este în continuare cetățean. La același termen, tribunalul a pus în discuția părților necesitatea efectuării expertizelor topo-cadastrală și construcții civile și industriale și i-a pus reclamantului în vedere să depună obiectivele expertizelor. Reclamantul s-a declarat de acord.
La termenul din 25.01.2008 contestatorul a revenit și a arătat că este inutilă expertiza topo în ceea ce privește terenul și a refuzat efectuarea acesteia.
Prin încheierea de ședință din 07.03.2008, tribunalul a admis obiecțiunile la raportul de expertiză construcții și a dispus revenirea cu adresă către expert pentru a răspunde la obiecțiuni.
La termenul de judecată din data de 4.04.2008, la solicitarea contestatorului, care a susținut că pentru soluționarea într-un termen scurt, se impune disjungerea celor două capete de cerere, care sunt total diferite, respectiv cererea care privește restituirea terenului, de aceea care privește construcția, cu privire la acestea fiind formulate 3 notificări, una pentru teren și două pentru construcții, tribunalul, a admis cererea în temeiul art. 165 pr. și potrivit principiului disponibilității părților și a încuviințat cererea de disjungere a capătului de cerere privind construcțiile, de capetele de cerere privind anularea dispoziției și restituirea în natură a terenului, cu formarea unui nou dosar civil, nr-.
În prezenta cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 755 de la 21.04.2008 TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A IV-A CIVILĂ a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În motivarea sentin ț ei s-a re ținut că n cauza prezentă, ca urmare a disjungerii,tribunalul a rămas învestit numai cu cererea privind restituirea terenului.Prin dispoziția nr. 3492/10.11.2004 emisă de Primăria Municipiului B, a fost respinsă notificarea privind restituirea și acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 557,60 mp situat în B,-, sector 2, cu motivarea că terenul nu face obiectul Legii nr.10/2001. Împotriva acestei dispoziții s-a formulat prezenta contestație.
În ceea ce prive ș te contestația s-a re ținut că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6287/25.06.1971 la Notariatul de Stat al Sectorului 2 B, contestatorul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 557,60mp și construcție edificată pe acest teren, formată din hol, 2 camere, baie și bucătărie (fila 10 ds.2893/2004 al -IV). Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3762/07.04.1981 la Notariatul de Stat al Sectorului 2 B, contestatorul a înstrăinat dreptul de proprietate asupra imobilului construcție către intervenientul Automobil Clubul Român, iar în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, terenul în suprafață de 557,60 mp a fost trecut în proprietatea statului (fila 21 ds. 2893/2004 al -IV).
Potrivit dispozițiilor art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, dispozițiilor art. 36 din Constituția Române din 1965 și art. 481.civ. în vigoare la data preluării terenului în litigiu în proprietatea statului, nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa fără o dreaptă și prealabilă despăgubire. Cum terenul a trecut din proprietatea contestatorului în proprietatea statului, fără ca acesta să fie despăgubit, rezultă că terenul a fost preluat abuziv, iar contestatorul era îndreptățit la restituire.
Normele metodologice din 2003 de aplicare unitară a Legii nr. 58/1974 în vigoare și obligatorii la data soluționării notificării, prevedeau la lit. C) că în ceea ce privește notificările care priveau terenuri trecute în proprietatea statului în baza art. 30 și 31, soluția era de restituire a terenului în favoarea proprietarilor construcțiilor, notificările formulate de foștii proprietari - vânzători ai construcțiilor, urmând a fi respinse cu motivarea că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001. Potrivit principiuluitempus regit actum, consacrat în Constituția României ca principiu al neretroactivității legii, la momentul respingerii notificării, măsura era legală. Pe parcursul soluționării pricinii însă, atât legislația - Legea nr. 247/2005, cât și doctrina și jurisprudența au fost revizuite, în sensul că au recunoscut dreptul la reparație și pentru proprietarii terenului la data înstrăinării construcțiilor.
Tribunalul a apreciat însă că restituirea în natură nu poate fi acceptată, în condițiile în care intervenientul stăpânește și folosește imobilul de aproape 30 ani și a edificat construcții, astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții, întrucât, pe de o parte s-ar încălca dreptul acestuia de proprietate, iar pe de altă parte s-ar pune în pericol stabilitatea și siguranța circuitului juridic civil.
Tribunalul a mai reținut că, astfel cum rezultă din adresa nr. 946/12.05.2004 emisă de Primăria Municipiului B - Direcția Inspecție și Control, intervenientul este proprietar asupra terenului solicitat în baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată nr. 1048/2/02.03.1995 eliberat de Prefectura Municipiului Este evident că statul nu mai poate dispune restituirea terenului vândut deja proprietarului construcției, întrucât ar însemna, prin reducere la absurd, să dispună de drepturile unor persoane fizice ori juridice de drept privat în beneficiul altora.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că, contestatorul avea dreptul de a solicita despăgubiri în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 10/2001, ca fiind singurul remediu juridic pe care îl poate folosi pentru compensarea unei privări de proprietate al cărei caracter abuziva fost recunoscut prin lege. Deși prin notificarea nr. 2451/31.08.2001, contestatorul a solicitat și restituirea prin echivalent a terenului, estimat la vremea aceea de contestator la 25000USD, iar prin cererea introductivă la instanță, a precizat că o parte din teren urmează a fi restituit în natură, respectiv 371mp, iar restul de 186,55mp ar urma să fie restituit prin echivalent, Tribunalul a reținut că, pe tot parcursul judecății, precum și în cuvântul pe fond, contestatorul și-a reconsiderat poziția și a solicitat doar restituirea în natură, fără a mai accepta în subsidiar restituirea prin echivalent. Or, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. ultim proc.civ. instanța nu poate acorda altceva decât s-a cerut.
De asemenea, tribunalul a reținut că, deși cauza a fost repusă pe rol pentru a se efectua și o expertiză topo-cadastrală pentru identificarea și evaluarea terenului, contestatorul a refuzat administrarea acestei probe. Proba cu expertiză a fost dispusă de către tribunal, în virtutea rolului activ, aceasta fiind cauza repunerii pe rol, însă nu putea fi administrată decât prin diligența contestatorului, fiind imperativ necesară achitarea onorariului de expert. În aceste condiții, dispoziția prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură, apare ca fiind temeinică, fiind lipsit de relevanță în acest context motivul respingerii reținut de către unitatea deținătoare emitentă.
Împotriva sentinței civile nr.755/21.04.2008, precum și împotriva încheierilor din 2.11.2007 și 14.12.2007, a declarat apel reclamantul, solicitând desființarea în tot a acestor hotărâri și, rejudecând pricina în fond sub toate aspectele, să se dispună anularea dispoziției nr.3492/10.11.2004 emisă de Primăria Municipiului B - prin Primarul General, ca efect al principiului de drept "accessorium sequitur principale" ce izvorăște din sentința civilă nr.880/01.02.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr- (nr. vechi 13907/2005), irevocabilă prin decizia civilă nr. 1200 R/15.06.2006 a Tribunalului București Secția a III-a civilă; restituirea integrală în patrimoniul reclamantului a terenului în suprafață de 557,60 mp situat la adresa din B,-, Sector 2 astfel cum l-a solicitat în termen legal prin notificarea formulată în temeiul Legii nr.10/2001 înregistrată sub nr.2154 la executorul judecătoresc " " din B; admiterea cererii privind "asigurarea dovezilor" și omologarea înscrisurilor anexate în susținerea acestei cereri împreună cu fotografiile martor și cele două expertize din anul 1980; admiterea excepției lipsei de interes a intervenientului Automobil Clubul Român în interesul Primarului General al Primăriei Municipiului B și, totodată, scoaterea acestui intervenient din prezenta cauză.
În drept au fost invocate prevederile art. 20 și art. 21 alin. 1-3 din Constituția României, art.6 alin.1 din Convenția Europeană, art.47 alin. 1 și 2 din Carta Uniunii Europene și art.129 alin.5 din proc.civ. art.282 și urm. din proc.civ. în coroborare cu dispozițiile Legii nr. 1 0/2001, ale Legii nr.213/1998, art.480 și 481.civ. art.1 din Primul Protocol adițional la Convenție, precum și celelalte norme juridice în domeniu.
În motivarea apelului s-a arătat că deși instanța de control judiciar a indicat în decizia de casare că: "În rejudecare, instanța de fond va avea în vedere împrejurarea că prin sentința civilă nr.880/2006 a Judecătoriei Sectorului 2 B, s-a statuat că terenul integral se află în proprietatea statului, astfel încât dispoziția trebuie analizată și prin prisma acestui element nou intervenit. ", totuși, instanța de fond învestită cu rejudecarea cauzei prezente nu a ț inut cont în considerentele hotărârii sale, de această cerință dispusă de instanța superioară, că Tribunalul a reținut faptul că, chiar dacă "era îndreptățit la restituire", totuși "Normele metodologice din 2003. lit. C). " duc la respingerea notificării formulate pentru retrocedarea în natură a terenului în cauză, ignorând inaplicabilitatea unei norme metodologice în cazul în care contrazice dispoziții normative de superior, respectiv art.1 pct. 4 lit. c) din nr.HG498/2003 în contradictoriu cu art.2 alin. 1 lit. h) și alin.2 din Legea nr.10/2001, și art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998, că, așa cum rezultă din Contractul de vânzare-cumpărare nr.3762/07.04.1981, obiectul acestuia l-a constituit: "construcția din beton armat", că referitor la terenul în suprafață de 557,60 mp a fost trecut în proprietatea statului în baza art.30 din Legea nr.58/1974, chiar instanța de fond, a re ținut că terenul a fost preluat abuziv, iar contestatorul era îndreptățit la restituire, acest considerent fiind reținut și de către Judecătoria Sectorului 2 prin sentința nr.880/2006 - respectiv: "trecerea imobilului în proprietatea statului, prin art.30 alin.2 legea 58/1974 s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale susmenționate, conferind caracter abuziv acestei măsuri, astfel că reclamantul are la îndemână căile legale pentru a-și recupera bunul proprietatea sa".
Apelantul a mai arătat că în cauză nu sunt incidente prevederile de la litera C) punctul 1.4 Capitolul II din Normele metodologice aprobate prin nr.HG498/2003 la care se referă instanța de fond, deoarece "actul administrativ-juridic", respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate privind terenul în cauză, emis de Prefectura Municipiului B și Sectorul Agricol I sub nr.1048/2/02.03.1995, a fost constatat nul absolut prin sentința civilă nr.880/2006 a Judecătoriei Sectorului 2 B, deci, nu poate produce nici un efect, iar dat fiind faptul că dispoziția nr.3492/10.11.2004 pe care o contestă s-a bazat pe un astfel de act, potrivit principiului de drept "accesorium sequitur principale", dispoziția în cauză devine nulă absolută această constatare urmând a reprezenta doar o formalitate firească a instanței de judecată învestită cu analizarea cauzei de față, că, potrivit cu noua "normă metodologică din 07.03.2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea 1 nr.227 din 03.04.2007, de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 republicată, cu modificările și completări le ulterioare, necesară pentru clarificarea unor concepte și situații juridice apărute în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor depuse de persoanele îndreptățite", prevederile de la litera C) a punctului 1.4 din Capitolul II al Normei, - față de Norma din anul 2003 - au fost completate cu următoarele: "Cât privește ipoteza în care, ulterior înstrăinării, construcția proprietatea dobânditorului a fost preluată și mai apoi demolată, aceasta din urmă, neavând dreptul/vocația de a dobândi titlul de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, regimul juridic al acestor categorii de terenuri rămâne supus incidenței prezentei legi în favoarea persoanei îndreptățite proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului. În acest caz, în situația în care terenul este liber, acesta se va restitui în natură.", ipoteză aplicabilă, prin analogie, și prezentei cauze, întrucât dobânditorul construcției "subsol din beton armat" nu a avut dreptul/vocația de a dobândi titlul de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, ci, conform Legii nr.58/1974 și a Deciziei nr.1323/30.09.1981, intervenientul a primit doar 100,0 mp teren în folosință pe durata existenței construcției cumpărate, or, cum această construcție "subsol din beton armat" a pierit în totalitate din vina exclusivă a cumpărătorului, înseamnă că acest cumpărător nu mai are nici un drept nici chiar asupra celor 100 mp primiți în folosință din terenul de 557,60 mp care face obiectul prezentei cauze, că a doua ipoteză privind "obligația rambursării de către persoana îndreptățită a despăgubirii primite,", nu este aplicabilă întrucât nu i s-a acordat nici o despăgubire - cum prevedea Decizia nr.1323/30.09.1981, astfel cum rezultă din scrisoarea SC. SA, emisă sub nr. /06.09.2001.
Apelantul a arătat în continuarea că în prezenta cauză nu sunt motive de aplicare a principiului "tempus regit actum", întrucât ". la momentul respingerii notificării,. " era în vigoare atât art.16 alin. 1 și 2 cât și art.20 din Constituția României, cât și art.35 alin.3, devenit art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991 astfel cum a fost modificată și republicată - articole de lege ale căror dispoziții au fost reținute prin sentința nr.880/2006 a Judecătoriei Sector 2 ca fiind încălcate, așadar în contradictoriu cu ceea ce instanța de fond consideră că ". măsura era legală", că Tribunalul se află în eroare pentru că potrivit cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, respectiv fila 34 la 39 la dosar nr.2893/2008 la.IV, până la data de 23.10.2003 nu rezultă că pentru imobilul-teren situat în B,-, Sector 2 ar fi fost deschis rol fiscal pe numele intervenientului Automobil Clubul Român; intervenientul Automobil Clubul Român nu a folosit niciodată construcția "subsol din beton armat" până în momentul când a demolat-o la începutul lunii mai 2004 în vederea recuperării cărămizilor din zidărie și a oțelului din armătura betoanelor; intervenientul Automobil Clubul Român nu a edificat nici o construcție pe terenul în cauză în perioada cât a deținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr.1048/2/02.03.1995 și nici înainte de această dată, "Raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții,. ", la care se referă instanța de fond, fiind întocmit în anul 1980 și privind în exclusivitate stabilitatea construcției "subsol din beton armat" pe care apelantul i-a vândut-o intervenientului Automobil Clubul Român în anul 1981, construcție pe care acesta din urmă a demolat-o în totalitate la începutul lunii mai 2004, că, dacă la data actuală există o "construcție" pe terenul ce face obiectul prezentei cauze, aceasta este o construcție "subsol din zidărie BCA" edificată de intervenientul Automobil Clubul Român în perioada 24-29 noiembrie 2007, adică imediat după ce Tribunalul, prin încheierea din data de 22.11.2007, a dispus epunerea cauzei pe rol pentru completarea probatorului asupra fondului cauzei cu expertize tehnice topo-cadastrale și construcții. ", fapt probat prin reclama țiile pe care le-a făcut la autoritățile locale competente imediat ce a luat cunoștință de execuția acesteia, respectiv începând cu data de 27.11.2007 când această "construcție" se afla în faza de execuție a cofragului pentru planșeul peste zidărie din BCA, în seara zilei de 29.11.2007 fiind turnat betonul peste planșeul "subsolului din BCA", - "construcția" respectivă fiind executată fără autorizație și pe un teren care nu mai era de mult timp în proprietatea intervenientului - mai precis din data de 15.06.2006 când a rămas definitivă și irevocabilă sentința civilă nr.880/01.02.2006 a Judecătoriei Sectorului 2 B, astfel că, în cauza de față, nu se poate pune problema încălcării dreptului de proprietate al intervenientului pentru că dreptul acestuia nu mai există și nici nu a existat vreodată din moment ce s-a constatat că acest intervenient a fost părtaș la încălcarea normelor imperative prevăzute de lege privind constituirea drepturilor de proprietate, și, deci nu se poate . pune în pericol stabilitatea și siguranța circuitului juridic civil."
Apelantul a mai men ționat că dresa nr.946/12.05.2004 emisă de Primăria Municipiului B Direcția Inspecție și Control General, la care se referă instanța de fond, a fost depusă de reclamant în cadrul dosarului nr-, împreună cu alte două înscrisuri, pentru a demonstra faptul că intervenientul a demolat din proprie inițiativă construcția "subsol din beton armat" care a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr.3762/07.04.1981, faptul că în această adresă se face vorbire de " Certificatul de atestare a dreptului de proprietate privată nr.1048/2/02.03.1995" asupra terenului în cauză în favoarea intervenientului nemaiavând nicio relevanță în prezenta cauză de vreme ce acest "certificat" a fost constatat nul absolut prin sentința civilă nr.880/01.02.2006 a Judecătoriei Sectorului 2 rămasă irevocabilă, că statul nu a vândut niciodată terenul în cauză către proprietarul "construcției subsol din beton armat", respectiv către Automobil Clubul Român, pentru că nici o normă juridică nu-i permitea această tranzacție, astfel că potrivit cu art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001, singura persoană fizică îndreptățită cu drepturile ce derivă din calitatea de proprietar este apelantul, că în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr.10/2001 a solicitat, prin notificarea depusă la executorul judecătoresc " " din B sub nr.2154/13.08.2001, restituirea în natură a terenului în suprafață de 557,60 mp situat în B,-, Sector 2, pentru că nu avea motive de a solicita "despăgubiri" deoarece la aceea dată nu avea cunoștință despre existența "Certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr.1048/2/02.03.1995" emis asupra terenului în cauză în favoarea intervenientului Automobil Clubul Român - "certificat" care, fiind constatat nul absolut, este considerat ca și cum nici nu ar fi existat, că rin p. notificarea depusă la același executor judecătoresc sub nr.2451/31.08.2001 și înregistrată la Prefectura Municipiului B sub nr.17670/03.09.2001, nu am solicitat restituirea prin echivalent a terenului, ci, fiind precizată suprafața de 60,0 mp este evident că a solicitat acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești pentru locuința aflată pe același amplasament al terenului în cauză, locuință care i-a fost demolată în mod abuziv și nelegal de către Autoritățile locale, și pe care a estimat-o la suma de 25.000 USD, solicitare care a fost făcută ș i prin notificarea nr.2476/04.09.2001, depusă la Primăria Municipiului B - în atenția Primarului General, că ac țiunea din data de 29.11.2004, a fost completată ulterior și precizată în termen legal la data de 23.02.2005, pentru ședința de judecată din data de 03.03.2005, fiind evident că obiectul cererii astfel cum a fost precizat ulterior l-a constituit, printre altele, "anularea Dispoziției nr.3492/10.11.2004 emisă de Primarul General al Primăriei Municipiului B, și respectiv retrocedarea în natură a terenului în suprafață de 557,60 mp" astfel cum rezultă din Notificarea nr.2154/13.08.2001 formulată și depusă în baza Legii nr. 10/2001, această solicitare reprezentând "obiectul cererii deduse judecății" asupra căruia trebuia să hotărască instanța de fond - potrivit cu art.129 (6) proc.civ.
În cauza dedusă judecății nu se impunea efectuarea unei expertize topo-cadastrală pentru identificarea și evaluarea terenului, deoarece terenul în cauză este liber și neafectat de rețele sau alte investiții de sistematizare și este de notorietate în zonă faptul că se află la aceeași adresă poștală din-, Sector 2, iar cât privește evaluarea acestuia, dispozițiile legislative în vigoare nu condiționează restituirea în natură a terenului funcție de valoarea acestuia.
Referitor la încheierea dată în camera de consiliu din data 14.12.2007, prin care s-a respins cererea incidentală depusă în data de 28.11.2007, în temeiul art.235 și următoarele proc.civ. privind "asigurarea dovezilor", apelantul a arătat că dacă instanța de fond ar fi dat curs cererii în aceeași zi de 28.11.2007 sau în ziua următoare de 29.11.2007 respectând prevederile art.237 proc.civ. ar fi putut conserva proba stadiului de execuție al lucrărilor pe care le executa intervenientul Automobil Clubul Român - respectiv stadiul execuției armăturii din pentru planșeul construcției din zidărie din blocuri BCA, iar în ziua de 30.11.2007, și în următoarele câteva zile ar fi constatat prospețimea betonului turnat în cofrajul anterior executat, că a efectuat în acele zile o serie de fotografii-martor, că faptul executării de către intervenientul Automobil Clubul Român în perioada 24-29 noiembrie 2007, în mod abuziv și nelegal, a unei "construcții din zidărie BCA" pe terenul în cauză, rezultă și din răspunsurile pe care le-a primit din partea unor nstituții publice cărora s-a adresat, respectiv: scrisoarea Direcției Inspecție și Control General din cadrul Primăriei Municipiului B emisă sub nr. 18/4232/17.12.2007; scrisoarea Secției 6 Poliție emisă sub nr.-/22.02.2008, și scrisoarea Primăriei Sectorului 2 emisă sub nr.13419/13470/20.03.2008, că judecata cu privire la "asigurarea dovezilor" nu s-a făcut în camera de consiliu - așa cum se precizează în încheierea din 14.12.2007, ci a avut loc în ședința publică în care a fost pusă în discuție și "repunerea cauzei pe rol" - astfel că în încheierea privind respingerea cererii de "asigurarea dovezilor" nu s-a mai făcut vorbire nici de lipsa ori prezența pârâtului și a intervenientului Automobil Clubul Român și nici despre punctul lor de vedere cu privire la această cerere, că, dat fiind faptul că intervenientul Automobil Clubul Român a insinuat în răspunsul său nr.2170/11.12.2007 înregistrat la. - sub nr. 18/4404/12.12.2007, că lucrările executate în perioada 24-29 noiembrie 2007 sunt de fapt lucrările pe care le-a executat apelantul personal și le-a înstrăinat lor în anul 1981 solicitat suplimentarea probatoriului cu cele două expertize efectuate în anul 1980 și care au stat la baza tranzacției în anii 1980-1981 dintre el și privind "Construcția subsol din beton armat", expertize care dovedesc atât dimensiunile construcției edificate inițial de apelant, cât și materialele folosite în executarea acestei construcții, așadar, expertize pe care le-a depus ulterior la dosarul cauzei, deci, pentru admiterea cererii privind "asigurarea dovezilor" nu se impunea administrarea unei "expertize tehnice topo-cadastrală și construcții" - dispusă de instanța de fond prin încheierea din data de 21.11.2007, pentru că, admițând contrariul, înseamnă că Instanța de fond a prevăzut mai dinainte oportunitatea administrării acestei probe. Dacă instanța de fond nu a dat curs, de îndată (art.237 proc.civ.) cererii de "administrarea dovezilor", respectiv conservarea dovezii unor lucrări aflate în timpul execuției și lucrări proaspăt executate, ca probe pertinente în această cauză au rămas doar înscrisurile împreună cu cele două expertize din anul 1980 și fotografiile-martor, astfel că instanța de fond trebuia să se pronunțe luând în discuție aceste probe în contradictoriu cu pârâtul și intervenientul Automobil Clubul Român.
În ceea ce privește încheierea pronunțată în data de 2.11.2007, apelantul a arătat că critică respingerea excepției lipsei de interes a intervenientului Automobil Clubul Român admis în cauză în interesul Primarului General al Municipiului B și menținerea acestuia în cauza dedusă judecății, întrucât, astfel cum rezultă din sentința nr.397/21.04.2005, casată prin decizia nr.719 A/04.12.2006 a Secția a III-a, pronunțată în dosarul nr.2740/2005 (nr. nou -/2005), intervenientul menționat a fost admis în cauză "ca efect al respingerii acțiunii principale. ", or, dat fiind faptul că prezenta cauză a fost soluționată prin respingere de abia în data de 21.04.2008, instanța de fond trebuia să respecte aceeași motivație pentru admiterea intervenientului respectiv în cauză - pentru că, astfel cum a procedat instanța de fond, rezultă că aceasta a cunoscut mai dinainte soluția ce o va pronunța în cauză, iar repunerea cauzei pe rol pentru suplimentarea probatoriului cu expertiza tehnică topo-cadastrală și construcții a fost dată doar pentru a tergiversa soluționarea cauzei și a mă supune la efectuarea unor cheltuieli inutile. Totodată, menținerea intervenientului Automobil Clubul Român în prezenta cauză trebuia analizată și din punct de vedere al interesului pe care acesta trebuia să-l justifice, pentru că, dacă în cauza inițială dedusă judecății (înainte de casarea hotărârii dată pe fond de către prima instanță), intervenientul Automobil Clubul Român își justifica interesul prin faptul că, prin convertirea sa într-un simplu apărător al părții în favoarea căreia a intervenit putea să evite o acțiune ulterioară ce putea fi îndreptată de apelant împotriva sa cu privire la atacarea "Certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată nr.1 048/2/02.03.1995" ce i-a fost emis de Prefectura Municipiului B, dat fiind faptul că "Certificatul" respectiv a fost constatat nul absolut, prin sentința civilă nr.880/2006, în rejudecarea cauzei de față nu se mai pune problema nașterii unui eventual litigiu îndreptat de apelant împotriva acestui intervenient deoarece între apelant și acesta nu mai poate exista nici un raport juridic care să dea naștere la drepturi și obligații reciproce. Apelantul a mai arătat că se consideră discriminat prin respingerea excep ției lipsei de interes întrucât chiar această instanță de fond în ședința publică din data de 07.03.2008 la care a fost prezent pentru prezenta cauză a respins pentru lipsă de interes intervenția formulată în interesul uneia din părți de către numiții și în dosarul nr-.
În dovedirea cererii au fost depuse înscrisuri.
Intimatul intervenient Automobil Club Român a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea apelului ca nefondat, întrucât hotărârea instan ț ei de fond este legală, prima instan ț ă re ținând corect aplicarea principiului tempus regit actum, legale fiind ș i solu ț iile pronun țate prin încheierile apelate.
În apel au fost administrate probele cu înscrisuri, martori și expertize topografice ș i construc ții.
Intimatul intervenient Automobil Club Român a invocat excepția lipsei calității procesuale active pe motivul că nu ar exista identitate între persoana care a formulat ac țiunea și persoana care a fost proprietara terenului în cauză ș i care i-a vândut construc ț ia în 1981.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel și apărările intimatei, Curtea a constatat fondat apelul pentru considerentele expuse mai jos.
În ceea ce prive ște excepția lipsei calității procesuale active, Curtea a constatat-o neîntemeiată, având în vedere că intimata intervenientă nu a făcut nicio dovadă din care să reiasă că între reclamant și fostul proprietar al imobilului ar exista doar o identitate de nume, nu și de persoană, astfel că susținerile acesteia au rămas la nivelul de afirmații, neîndeplinindu-și obligația prevăzută de art.1169 civ. de a-și dovedi pretențiile.
Referitor la apelul declarat împotriva sentin ței civile nr.755/21.04.2008 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, Curtea l-a constatat fondat având în vedere că prin dispoziția nr. 3492/10.11.2004 emisă de Primăria Municipiului B, împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație, a fost respinsă notificarea privind restituirea și acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 557,60 mp situat în B,-, sector 2, cu motivarea că terenul nu face obiectul Legii nr.10/2001.
Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6287/25.06.1971 la Notariatul de Stat al Sectorului 2 B, contestatorul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 557,60mp și construcție edificată pe acest teren, formată din hol, 2 camere, baie și bucătărie (fila 10 ds.2893/2004 al -IV). În ceea ce privește faptul că imobilul în cauză ar fi aparținut în devălmășie reclamantului și soției acestuia, iar cererea a fost formulată doar de către reclamant, considerăm că această situație nu constituie un impediment pentru restituirea întregului teren către reclamant, având în vedere că bunul era deținut în coproprietate devălmașă, problemele ulterioare urmând să fie soluționate între foștii soți, în cazul în care nu a fost efectuat partajul bunurilor comune sau nu a fost avut în vedere acest bun.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3762/07.04.1981 la Notariatul de Stat al Sectorului 2 B, contestatorul, în nume propriu și ca mandatar al soției sale, a înstrăinat dreptul de proprietate asupra imobilului construcție către intervenientul Automobil Clubul Român, iar în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, terenul în suprafață de 557,60 mp a fost trecut în proprietatea statului (fila 21 ds. 2893/2004 al -IV).
Prin decizia civilă nr. 719/.12.2006, irevocabilă, prin care curtea de apel a admis apelul declarat de apelantul-reclamant, a desființat hotărârea apelată în faza de judecată anterioară și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București, s-a reținut că prima instanța de fond a reținut în mod greșit că imobilul nu este supus reglementării Legii nr. 10/2001, construcția preluată în mod abuziv făcând obiectul acestei legi de reparație, iar ca urmare a intervenirii sentinței civile nr. 880/2006 a Judecătoriei sectorului 2 B, din care rezultă că terenul se află integral în proprietatea statului, trebuie avută în vedere la soluționarea fondului și această împrejurare, precum și dispozițiile art. 1 din primul Protocol adițional la CEDO.
Chiar în sentința atacată se reține că terenul a trecut din proprietatea contestatorului în proprietatea statului, fără ca acesta să fie despăgubit, astfel că terenul a fost preluat abuziv, iar contestatorul era îndreptățit la restituire.
Ceea ce tribunalul a reținut greșit este faptul că intervenientul este proprietar asupra terenului solicitat în baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată nr. 1048/2/02.03.1995 eliberat de Prefectura Municipiului B, în condițiile în care acest act fusese constatat nul printr-o hotărâre anterioară care a fost avută în vedere chiar de instanța superioară, când a trimis anterior cauza spre rejudecare la prima instanță, hotărâre menționată anterior, astfel că nu subzistă considerentul reținut de către prima instanță pentru respingerea cererii de restituire a terenului.
Rămâne de analizat dacă reprezintă un astfel de impediment faptul că pe acest teren s-ar afla un edificiu proprietatea intervenientului.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3762/07.04.1981 la Notariatul de Stat al Sectorului 2 B, contestatorul a înstrăinat dreptul de proprietate asupra imobilului construcție-subsol din beton armat, către intervenientul Automobil Clubul Român, aceasta având dreptul la atribuirea de teren în folosință pe durata existenței construcției.
Din declarațiile martorilor coroborate cu expertiza construcții, probe administrate în fața instanței de apel, rezultă că edificiul a rămas în această fază până aproximativ în anul 2004 când a fost demolat, iar în anul 2007 intervenientul a început construirea unei noi fundații, fără a prezenta vreo autorizație de construcție. Astfel, nu se poate susține că a început noua construcție bazându-se pe calitatea sa de proprietar asupra terenului.
Prin sentința civilă nr.880/01.02.2006 a Judecătoriei Sectorului 2, irevocabilă, s-a constatat nul ertificatul de atestare a dreptului de proprietate privată nr.1048/2/02.03.1995 asupra terenului în cauză emis în favoarea intervenientului, pe motivul că pe motivul că nu erau aplicabile prevederile art.36 din Legea nr.18/1991, construcția în cauză nefiind o locuință, ci intenționându-se să fie folosită, după terminare ca spațiu comercial.
De asemenea vechiul imobil fiind demolat intervenientul nu mai poate pretinde nici existența unui drept de folosință asupra terenului, care a încetat la data încetării existenței construcției cumpărate în 1981. De altfel eventuala existență a acestui drept de folosință nu constituie un impediment la restituirea terenului către reclamant, atât timp cât în mod evident contractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamant și intervenient nu a avut ca obiect decât construcția. Legea nr.10/2001 nu a avut în vedere situațiile juridice create prin astfel de raporturi.
În ceea ce privește legea aplicabilă prezentei contestații, atât timp cât notificarea este în curs de soluționare, restituirii imobilului îi sunt aplicabile normele în vigoare la data pronunțării.
Prin decizia contestată s-a reținut că imobilul nu face obiectul Legii nr.10/2001, în temeiul paragrafului 1.4 litera C) din Normele metodologice ale Legii nr.10/2001, conținute în HG nr.498/2003, potrivit cărora în cazul terenurilor intrate în proprietatea statului în temeiul Legii nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale"având în vedere că legiuitorul de după 1989 soluționat această problemă în favoarea dobânditorilor construcțiilor, recunoscând acestora dreptul/vocația de a obține titluri de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, urmează a se considera că notificarea prin care se invocă faptul că acest act normativ constituie preluare abuzivă să fie respinsă, cu motivația că aceste situații nu cad sub incidența legii", ținându-se cont de emiterea certificatului de atestare menționat anterior.
Într-adevăr nu se pot reține nu pot fi reținute dispozițiile unei hotărâri de guvern care sunt contrare legii, și cu atât mai puțin prevederile unor norme metodologice care aduc modificări unei legi, în speță art.2 alin.1 lit.g, h, potrivit cărora atât timp cât nu a fost plătită o despăgubire echitabilă pentru teren acesta a fost preluat abuziv, Comisia trebuind să soluționeze notificarea în sensul restituirii în natură sau prin echivalent a imobilului. Astfel, dispoziția este supusă anulării, la soluționarea notificării urmând a fi avută în vedere atât sub aspect de fapt, cât și de drept situația existentă la această dată.
În legătură cu faptul că reclamantul este cetățean, cu reședința în România, conform art. 3 din Legea nr.312/2005 "cetățeanul unui stat membru, apatridul cu domiciliul într-un stat membru sau în România, precum și persoana juridică constituită în conformitate cu legislația unui stat membru pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în aceleași condiții cu cele prevăzute de lege pentru cetățenii români și pentru persoanele juridice române".
Motivele privind faptul dacă se impunea sau nu administrarea probei cu expertiză în fața primei instanțe sunt nerelevante raportat la faptul că aceste expertize au fost administrate în fața instanței de apel, conform art.292 alin.2 proc.civ. raportat la art.129 alin.5 proc.civ.
În ceea ce privește eventualele obligații dintre părți decurgând din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3762/07.04.1981 la Notariatul de Stat al Sectorului 2 B, Curtea nu a fost învestită cu cercetarea unor astfel de raporturi sau dacă există vreo obligație a reclamantului față de intervenient referitor la construcția înstrăinată prin acest contract, intervenția formulată în cauză nefiind principală, ci accesorie, prin aceasta solicitându-se doar respingerea contestației, iar nu admiterea vreunei pretenții a intervenientului împotriva reclamantului.
Astfel, reclamantul este fostul proprietar al unui teren trecut în proprietatea statului în mod abuziv, fiind îndeplinite și condițiile art.7 coroborat cu art.10 din Legea nr.10/2001 pentru restituirea în natură a terenului.
Referitor la apelul declarat împotriva încheierii din 2.11.2007, care vizează respingerea excepției lipsei de interes a intervenientului, Curtea l-a constatat nefondat, având în vedere că aprecierea interesului formulării unei cereri se face în raport cu situația existentă la data formulării acestei cereri, iar nu în funcție de soluția pronunțată sau care se va pronunța cu privire la cererea principală. În funcție de acestă soluție se va aprecia temeinicia sau netemeinicia cererii de intervenție, în cazul de față accesorie, în sprijinul apărării pârâtului. Este de precizat că atât în cazul cererii de intervenție principală, cât și în cazul intervenției accesorii, intervenientul trebuie să-și dovedească interesul personal în formularea cererii, interes care este determinat cu prilejul discutării admisibilității în principiu a cererii de intervenție.
În speță, interesul intervenientului este dat de faptul că a cumpărat de la reclamant în 1981 o construcție care se situa pe terenul în litigiu, care a trecut cu acel prilej în proprietatea statului, și se pune problema dacă, în această calitate, are anumite drepturi care s-ar opune restituirii în natură a terenului către reclamant. conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, astfel că faptul că între timp certificatul său de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în cauză a fost constatat nul nu duce la pierderea acestui interes.
Faptul că într-o altă cauză ar fi fost admisă o astfel de excepție nu are relevanță juridică referitor la situația existentă în acest dosar, nedovedindu-se de altfel existența vreunei identități de părți, obiect, cauză.
Referitor la apelul declarat împotriva încheierii din 14.12.2007, prin care a fost soluționată cererea de asigurare a dovezilor, Curtea l-a constatat nefondat, având în vedere că așa cum corect a reținut prima instanță când a constatat-o neîntemeiată, această cerere a fost formulată după ce instanța constatase că se impune efectuarea unor expertize. Or, cu ocazia efectuării acelor expertize se putea constatata și dacă au intervenit la construcție modificările invocate de către reclamant, timpul afectat administrării acestor probe în procedura comună fiind același. Este de reținut și faptul că reclamantul a refuzat administrarea probei cu expertiză dispusă de către prima instanță. Oricum, chiar dacă s-ar fi constatat întemeiat acest apel soluția nu ar fi avut o relevanță concretă, având în vedere intervalul de timp care a trecut de la acea dată, precum și probele deja administrate în apel. În ceea ce privește faptul că nu s-ar fi judecat în camera de consiliu cererea de asigurare de dovezi, Curtea a constatat neîntemeiată această apărare întrucât nu s-a făcut nicio dovadă contra mențiunilor din acea încheiere. Mai mult, nu se poate reține o vătămare a reclamantului, chiar dacă această susținere ar fi reală.
În consecință, în temeiul art.296 raportat la art.295 proc.civ. Curtea va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active, va respinge ca nefondat apelul împotriva încheierilor din 2.11.2007 și 14.12.2007, va admite apelul declarat împotriva sentin ței civile nr.755/21.04.2008 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, va schimba în tot sentința, va dmite în parte contestația, în prezentul litigiu instanța rămânând învestită doar cu pretențiile referitoare la teren, și va respinge ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie formulată de, apărarea acesteia dovedindu-se ineficientă, în raport cu petitul considerat întemeiat, va dispune anularea, în parte, a dispoziției contestate emise de intimatul pârât Primarul General al Municipiului B sub nr.3492/10.11.2004, în ce privește soluționarea notificărilor nr.2154/13.08.2001 și 2476/4.09.2001, va obliga intimatul să restituie în natură contestatorului terenul în suprafață de 557,60 mp situat în B,-, sect.2, respectiv lotul I astfel cum este identificat prin raportul de expertiză topo efectuat de expert.
În temeiul art.274 proc.civ. va obliga intimații Primarul General al Municipiului B și Automobil Club Român la cheltuieli de judecată către apelant în ambele faze procesuale astfel: 1142,71 lei și 704,67 euro contravaloarea în lei la cursul Băncii Naționale a României la data plății, reprezentând valoarea expertizelor și a cheltuielilor de transport. n ceea ce privește pârâtul Ministerul Justiției, prin sentința civilă nr. 397/21.04.2005 tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că între reclamant și acest pârât nu există raporturi juridice, dispoziție care nu a fost atacată, rămânând irevocabilă, astfel că nu se impune și obligarea acestui intimat la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active.
Respinge ca nefondat apelul formulat de către apelantul - reclamant împotriva încheierilor din 2.11.2007 și 14.12.2007, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâțiPrimarul General al MunicipiuluișiMinisterul Justițieiși intimatul - intervenient Automobil Clubul Român.
Admite apelul declarat împotriva sentin ței civile nr.755/21.04.2008 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă.
Schimbă în tot sentința, astfel:
Admite în parte contestația și respinge ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie formulată de.
Dispune anularea, în parte, a dispoziției contestate emise de intimatul pârât Primarul General al Municipiului B sub nr.3492/10.11.2004, în ce privește soluționarea notificărilor nr.2154/13.08.2001 și 2476/4.09.2001.
Obligă intimatul să restituie în natură contestatorului terenul în suprafață de 557,60 mp situat în B,-, sect.2, respectiv lotul I astfel cum este identificat prin raportul de expertiză topo efectuat de expert.
Obligă intimații Primarul General al Municipiului B și Automobil Clubul Român la cheltuieli de judecată către apelant în ambele faze procesuale astfel: 1142,71 lei și 704,67 euro contravaloarea în lei la cursul Băncii Naționale a României la data plății.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
.red. //6 ex./24.07.2009
Judecător fond - Secția a IV-a Civilă:
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Carmen Georgeta Negrilă
