Jurisprudenta Legea 10/2001. Încheierea /2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II/c-apel |
Dosar nr- |
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 1 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța JUDECĂTOR 2: Felicia Toader
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea apelurilor civile declarate de reclamanta . prin mandatar, domiciliat în C N str.-, nr.37, județul C și pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN S M, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie nr. 1, județul S M, domiciliată în S M, Drumul, -. 12, județul S M, G, toți cu domiciliul în S M,-, județul S M și INSTITUȚIA PREFECTULUI S M, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie nr. 1, județul S M în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în B, sector 3, str. -. - nr.12, -. 4,.5,.139 și domiciliul procedural ales la, Av., cu sediul în S M, nr. 11,. 30,. 8,. 49, județul Sși intimații pârâți, cu sediul în S M,-, județul S M, CONSILIUL LOCAL S M cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie nr. 1, județul S M, INSTITUȚIA PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie nr. 1, județul S M împotriva sentinței nr. 1504/D din 10 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare; având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintăav.,în reprezentarea apelanților pârâți, persoane fizice, în baza împuternicirii avocațaile din 16 februarie 2009 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că apelurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură la data de 1 aprilie 2009 concluzii scrise formulate de intimata reclamantă; după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelanților pârâți, persoane fizice, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, respingerea acțiunii reclamantelor cu obligarea în solidar a acestora la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7600 lei, reprezentând onorariu avocațial.
În motivare arată că instanța de fond a ignorat dispozițiile art. 2 din Legea nr. 112/1995, dispoziții potrivit cărora imobilele pot fi restituite în natură dacă sunt libere sau ocupate în calitate de chiriaș de fostul proprietar, ori reclamantele nu se aflau în nici una din cele două ipostaze; părțile pe care le reprezintă sau antecesorii acestora au fost chiriași de peste 50 de ani în imobil.
Părțile pe care le reprezintă au respectat condițiile prevăzute de lege pentru cumpărarea apartamentelor, acestea fiind cumpărate după expirarea termenului de 6 luni, între perioada decembrie 1996 și octombrie 1998.
Mai arată că reclamanta s-a adresat Comisiei Județene pentru restituirea imobilului, dar comisia a comunicat petentei că nu se poate restitui imobilul datorită dispozițiilor legale mai sus invocate, dovadă fiind răspunsurile comisiei ( fila 98 și 122 dosar nr-) prin care i se aduce la cunoștință petentei că s-a înaintat dosarul pentru despăgubiri, Mai mult, acest răspuns nu a fost atacat în instanță,ceea ce înseamnă că a fost de acord cu plata despăgubirilor. Reclamanta a dat dovadă de rea credință deoarece prin interogatoriul luat prin comisie rogatorie, la întrebarea instanței "dacă comisia a înștiințat-o de faptul că nu are dreptul la restituirea în natură" aceasta a negat că ar fi primit acel răspuns la cererea sa.
Mai arată că, în aceste condiții buna credință a părților pe care le reprezintă este evidentă și contractele urmează a fi păstrate cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a solicitat imobilele în baza Legii nr. 112/1995.
Notă: ulterior dezbaterii cauzei se prezintă mandatarul apelantei reclamante, numitul, care solicită admiterea apelului reclamantei,conform concluziilor scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată, conform notei de cheltuieli anexată concluziilor scrise:
CURTEA DE APEL
Văzând prevederile art. 260 cod procedură civilă, în vederea deliberării,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de8 aprilie 2009, cam. 39
Pentru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din 1 aprilie 2009.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 8 aprilie 2009
Instanța formată din același complet de judecată și pentru aceleași motive
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de15 aprilie 2009, cam. 39
Pentru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din 8 aprilie 2009.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 15 aprilie 2009
Instanța formată din același complet de judecată și pentru aceleași motive
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de22 aprilie 2009, cam. 39
Pentru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din 15 aprilie 2009.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II/c-apel |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 74/A/2009
Ședința publică din 22 aprilie 2009
Președinte - - - judecător
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea apelurilor civile declarate de reclamanta . prin mandatar, domiciliat în C N str.G-ral -, nr.37, județul C și pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN S M, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie nr. 1, județul S M, domiciliată în S M, Drumul, -. 12, județul S M, G, toți cu domiciliul în S M,-, județul S M și INSTITUȚIA PREFECTULUI S M, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie nr. 1, județul S M în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în B, sector 3, str. -. - nr.12, -. 4,.5,.139 și domiciliul procedural ales la, Av., cu sediul în S M, nr. 11,. 30,. 8,. 49, județul Sși intimații pârâți, cu sediul în S M,-, județul S M, CONSILIUL LOCAL S M cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie nr. 1, județul S M, INSTITUȚIA PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie nr. 1, județul S M împotriva sentinței nr. 1504/D din 10 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare; având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că părțile prezente în ședința publică din 1 aprilie 2009 au pus concluzii asupra apelului consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 8 aprilie 2009, apoi 15 aprilie 2009, apoi 22 aprilie 2009, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1504/D din 10 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare s/a admis acțiunea civilă formulată de reclamantele și . prin mandatar împotriva pârâților și, G, SC SA S M, Primarul Municipiului S M, Instituția Prefectului S M,Consiliul Județean S M și în consecință:
S/a constatat că imobilul înscris în CF 10044 sub nr.top.448 SMc ăruia în natură îi corespunde casă și teren în suprafață de 195 stj.situat în S M,-, S M, a fost preluat abuziv de Statul Român, în temeiul D nr.92/50 fără titlu valabil.
S/a constatat că reclamantele și . prin mandatar sunt persoane îndreptățite la beneficiul Legii 10/2001 asupra imobilului identificat mai sus, în calitate de succesori după def., decedat la 19.1972 în S
S-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr.152/5.1998,nr.656/2.XII.1996,nr.519/30.07.1997,nr.64/14.01.1997,575/28.XI.1996 și 841/21.XII.1996 încheiate între pârâții SC SA S M și pârâții persoane fizice.
S-a dispus restabilirea situației anterioare prin radierea înscrierilor de carte funciară, efectuate în temeiul contractelor de mai sus, în vechea coală funciară sau în noi deschise.
S-a anulat Ordinul Prefectului S M de atribuire a terenului aferent imobilului în cauză către pârâții de mai sus, emise cu ocazia cumpărării locuințelor.
A obligat pârâtul Primarul Municipiului S M să emită după rămânerea definitivă a hotărârii dispoziție de restituire în natură în favoarea reclamantelor, privind imobilul de mai sus, sens în care reclamantele vor trece la întabularea dreptului în evidențele de carte funciară.
A obligat pârâții în solidar să plătească reclamantei . suma de 3098 lei cheltuieli de judecată pentru toate ciclurile procesuale parcurse, mai puțin ce din revizuire iar reclamantei suma de 1600 lei reprezentând onorariu avocat în rejudecare și ciclurile anterioare.
S-a respins cererea reclamantei . privind amendarea reprezentantului pârâților persoane fizice și a moștenitoarei după pârâții, precum și celelalte pretenții depuse în precizarea acțiunii și concluzii scrise.
Din considerentele sentinței, în rejudecare, se reține că potrivit actelor de stare civil de la dosar (filele nr.64-66, 68-71, 73-75 din dosar nr.4186/2002 al Tribunalului Satu Mare ) reclamanta ( sc. la 21.01.1947, torit cu ) este fiica so ilor (12.07.1924-08.03.1989) i - ( sc.03.04.1922), aceasta din urm fiind fiica lui - (12.04.1890-19.10.1972).
S-a mai re inut n afar de fiica -, def. - a mai avut un copil, respectiv pe ( sc.31.05.1923), torit cu losif, care au avut la ndul lor un copil, pe reclamanta din dosar conexat nr.4373/2002 al Tribunalului Satu Mare, ..
Din extrasul CF i coala funciar in extenso nr. 10044 SM( fila nr.35 din dosar nr.4186/2002, respectiv filele nr.7-21 din dosar nr.4373/2002) s-a re inut proprietar tabular al imobilului situat n mun.S M str. -, nr.9 (fost str.-, fost str.- - i actualmente str.- - - fila nr.37 din dosar nr.4186/2002), nscris sub pozi ia nr.1 figureaz, de la care s-a preluat n temeiul Decretului nr.92/1950 acest imobil, de tre Statul Rom n, care i-a nscris dreptul tabular astfel dob ndit sub pozi ia nr.2 (fila nr.8 verso din dosar nr.4373/2002).
Instan a a mai re inut, din cuprinsul declara iei autentificate sub nr.95/12.01.2005, a " de onomastic " i a extrasului din registrul de stare civil privind na terile (filele nr. 180-187 din dosar nr. 1983/2004), identitatea dintre persoana identificat sub numele -, respectiv -, cele dou nume reprezent nd de fapt traducerea n limba maghiar, respectiv n limba rom a numelui apar in nd aceleia i persoane, n spe ță proprietarul tabular ini ial al imobilului n litigiu i antecesorul celor dou reclamante - i . din dosarele conexate nr.4186/2002 i nr.4373/2002 ale Tribunalului Satu Mare, n prezent nregistrate sub dosar nr. 1983/2004 al Tribunalului Satu Mare.
Preluarea imobilului din litigiu de la proprietarul tabular în baza Decretului 92/1950 astfel cum este evidențiat în înscrierile din CF 10044 SMs ub nr.top.448 sub B 2 fără a face trimitere la lista Anexă la Decret care cuprindea două părți respectiv categoriile de imobile supuse naționalizării și excepțiile de la acest act (imobilele aparținând unor categorii de persoane, muncitori, funcționari, intelectuali, profesioniști mici meseriași și pensionari). Întrucât criteriile alcătuirii listelor anexe la decret au fost exclusiv personale în mod constatat și fără rezerve practica judiciară a admis, că naționalizarea realizată prin Decretul 92/1950 a fost făcută "in personam" și nu "in rem". Susținerea reclamantei că antecesorul său tată la data preluării imobilului, respectiv în anul 1967 era pensionar și prin urmare nu intra în categoria persoanelor cuprinse în art.II din decret, nu a fost combătută de nici una din părțile împrocesuate nici în fazele anterioare și nici în rejudecare, achiesând astfel la cele susținute cu consecința firească de a se constata în aceste condiții că imobilul a fost preluat fără titlu valabil de către Stat atât din această perspectivă a aplicării greșite a actului de naționalizare dar și din cea a normelor constituționale în vigoare la vremea respectivă care chiar dacă într-o formă mai sumară, ocrotea dreptul de proprietate personală (art.36 - Constituție 1965, art.12 - Constituție 1952).
Sub aspectul st rii de fapt s-a mai re inut prin cererea nregistrată sub nr.277/18.07.1996 la Comisia Local SMp entru aplicarea Legii nr. 112/1995 (fila nr.22 din dosar nr.4373/2002) reclamanta . a solicitat restituirea n natur a imobilului n cauz, untrul termenului legal prev.de disp.art.14 din Legea nr.112/1995 ( "Persoanele ndrept ățite la restituirea n natur a apartamentelor sau, dup caz, la acordarea de desp gubiri, vor depune cereri n acest sens n termen de 6 luni de la intrarea n vigoare a legii") i care s-a mplinit la data de 29.07.1996, fa ță de care aceast comisie nu s-a pronun at printr-o hot re care fie comunicat petentei, conform disp.art.20 din Legea nr. 112/1995, dup cum rezult i din adresa nr.5283/08.10.2004 emis de aceasta (fila nr.98 din dosar nr. 1983/2004), n pofida revenirilor realizate de tre petentă ulterior (filele nr. 122-124 din dosar nr. 1983/2004).
Chiar dacă, cu adresa nr.415/20.05.1997 (fila 124) Comisia Județeană pentru aplicarea dispozițiilor Legii 112/1995 comunică la solicitarea petentei că cererea înregistrată la această instituție sub dosar nr.54/1997 a fost aprobată în sensul acordării de despăgubiri pentru ambele imobile menționate în adresă, din conținutul acesteia rezultă că hotărârea comisiei nu a mai fost emisă fiind condiționată de efectuarea evaluărilor asupra imobilelor situate pe- și respectiv -, nr.9, imobile solicitate de reclamantă cu cererea nr.277/18.07.1996 (fila 22 dosar 4373/2002).
În consecință, moștenitorul fostului proprietar tabular a solicitat în termenul prevăzut de art.14 din Legea 112/1995 restituirea (sau despăgubirea) pentru imobilele cuprinse în cererea 277/18.07.1996, iar chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce compun imobilul în întregul său înscris în CF inițial 144 sub nr.top.448 S M, au optat pentru cumpărarea acestor apartamente,ofertă acceptată de către Stat prin organismele sale abilitate cu această competență, în speță SC SA S
Contractele de vânzare cumpărare ce formează obiectul pretențiilor reclamantelor ca un capăt distinct de cerere, au fost încheiate în perioada 28.11.1996 respectiv 5.10.1998, fiind astfel în vigoare HG 20/1996 și HG 11/1997 respectiv Normele metodologice de aplicare a Legii 112/1995, care explicitau prin conținut și cuprins noțiunea de preluare cu titlu art.1 alin.3 HG 20/1996, art.1 alin.5 HG 11/1997 și interpretarea noțiunii de imobil trecut în proprietatea Statului în baza Decretului 92/1950.
Valabilitatea contractelor de vânzare cumpărare încheiate în condițiile art.9 din Legea 112/1995 este condiționată nu numai de expirarea termenului prev.de art.14 pentru cumpărarea acestor apartamente ci și de soluționarea efectivă a cererilor depuse de foștii proprietari sau moștenitorii acestuia.
Interpretarea art.9 din actul normativ precitat în forma susținută de pârâții chiriașii cumpărători conduce la o concluzie ce nu este în acord cu spiritul legilor de reparație, în sensul că aceștia nu mai aveau altă obligație decât aceea de a depune cererea de cumpărare, fiind lipsită de relevanță soluționarea cererii de retrocedare.
Față de această interpretare tribunalul a reținut că nu poate fi condiționată restituirea dreptului de proprietate către proprietarul deposedat abuziv de conduita chiriașului. Astfel, chiriașul avea obligația să depună cererea după expirarea termenului prevăzut la art.14 din lege pentru cumpărarea apartamentului pe care îl deținea în chirie, însă perfectarea contractului era condiționată de soluționarea cererii prin emiterea unei hotărâri care putea fi contestată în instanță în baza art.18 din Legea 112/1995.
Așadar, nu are relevanță în aprecierea validității contractelor de vânzare cumpărare modul de soluționare a cererii dar este imperios necesară emiterea unei hotărâri la solicitarea de restituire în natură sau acordarea de despăgubiri.
Din conținutul actelor rezultă că, contractele de nzare-cump rare ncheiate ntre âții SC SA S M i, G, losif, (filele nr.41-52 din dosar nr. 1885/2003 al Judecătoriei Satu Mare ) la datele de 30.07.1997 (fila nr.41 verso idem), 05.10.1998 (fila nr.42 idem), decembrie 1996 (fila nr.44 idem), 28.11.1996 (fila nr.45 idem), 02.12.1996 (fila nr.46 idem), imobilul situat n mun.S M str.- nr.9 nscris n CF nr. 10044 SMa fost nstr inat, pe apartamente, fo tilor chiria i, cu toate fusese deja nregistrat, sub nr.277/18.07.1996 cererea petentei . de restituire a imobilului n cauz, cerere masă nesolu ionat și în prezent.
Prin urmare, s-a re inut culpa at t a nz toarei, care a nstr inat un imobil n privin a ruia se formulase n termenul legal o cerere de restituire care nu fusese solu ionat nc la data nstr in rii apartamentelor, t i a cump torilor, care nu au depus o minim diligent (conform art.9 din Legea nr.112/1995) n a verifica dac s-a formulat vreo astfel de cerere cu privire la imobilul pe care inten ionau -l cumpere și dacă s-a emis hotărâre în acest sens, indiferent de modalitatea de soluționare, vânzările în discuție s-au întemeiat astfel pe o cauză ilicită fiind vorba de vânzarea cumpărarea lucrului altuia în cunoștință de cauză.
Pe de alt parte, s-a re inut i inciden a dispozi iilor speciale cuprinse n disp.art.45 alin.2 din Legea nr. 10/2001 privind aceea i sanc iune a nulit ății absolute a actelor de nstr inare n privin a imobilului n cauz, fără a opera buna credință pentru motivele arătate și ca efect al principiului că ceea ce este nul nu poate produce efecte juridice (quod nullum est, nullum producit efectum).
n ceea ce prive te aplicabilitatea dispozi iilor legale cuprinse n Legea nr.10/2001 n prezentul litigiu, instan a a re inut n primul nd, n termenul legal, reclamantele i . au emis notific ri n condi iile Legii nr.10/2001 (filele nr.41-45 din dosar nr.5837/2003, respectiv filele nr.45-49 din dosar nr. 1983/2004), nesolu ionate n prezent. De vreme ce s-a găsit ca întemeiată acțiunea reclamantelor privind anularea contractelor de vânzare cumpărare, imobilul poate fi restituit în natură, principiu consacrat în mod expres în art.1 și 7 alin.1 din Legea 10/2001 și stabilit în mod constant în practica Curții Europene a Drepturilor Omului care condamnă Statul Român pentru vânzările realizate în temeiul Legii 112/1995 cu consecința pentru fostul proprietar deposedat abuziv de a se afla în imposibilitatea recuperării bunului imobiliar în baza Legii 10/2001, care coroborat cu lipsa totală a despăgubirii l-a făcut să suferă o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor sale garantat de art.1 din Protocolul nr.1 (paragraful 31 cauza Săvulescu c/a României - iulie 2007, cauza Porteanu c/a României paragraful 24, februarie 2006).
În consecință, a fost admis și acest capăt de cerere privind emiterea dispoziției de restituire în natură a imobilului în litigiu de către Primarul Municipiului S M, reclamantele în baza art.3 și 4 din Legea 10/2001 fiind îndreptățite în calitate de moștenitoare (fiică reclamanta ., nepoată de fiică reclamanta ) la restituirea în natură.
Referitor la cap tul accesoriu de cerere privind anularea ordinelor prefectului prin care s-a atribuit âților de mai sus n proprietate terenurile aferente apartamentelor n cauz instan a a re inut, din aplicarea principiului quod nullum est, nullum producit efectum i a interpret rii per a contrario a disp.art.37 din nr.20/1996 pentru aprobarea normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 coroborat cu disp.art.36 din Legea nr. 18/1991 republicat, ă solu ia admiterii acestor anul ri se impune de la sine n sura n care se constată nulitatea contractelor de nzare-cump rare a apartamentelor n litigiu.
În considerarea celor expuse, instan a admis ac iunea reclamantelor din cele dou dosare conexate astfel cum au fost formulate i n consecin ță a constatat preluarea abuziv a imobilului n litigiu, titlu valabil, a constatat ndrept ățirea reclamantelor la beneficiul Legii nr.10/2001, n condi iile art.4 alin.2 i 3 din aceast lege, n calitate de succesori ai proprietarului tabular ini ial, a constatat nulitatea absolut a contractelor de nzare-cump rare subsecvente cererii de restituire formulate n termenul legal i va dispune anularea Ordinelor Prefectului Jud.S M de atribuire a terenului aferent emise n baza acestor contracte, cu obligarea în solidar a âț ilor la plata cheltuielilor de judecat conform dispozitivului prezentei sentin
În privința cheltuielilor de judecată tribunalul a reținut că toate părțile împrocesuate sunt în culpă față de reclamante, câtă vreme autoritățile statului abilitate pentru punerea în aplicare a Legii 112/1995 și Legea 10/2001 nu au soluționat în termen legal cererile de retrocedare, ajungându-se la situația ca de mai bine de 10 ani moștenitorii fostului proprietar să se află în aceeași stare de incertitudine și să fie lipsiți de dreptul de proprietate, fie în natură ori echivalent, condiții în care culpa este comună inclusiv pentru pârâții persoane fizice care din pasivitate au mai adăugat la ciclurile procesuale parcurse anterior încă o rejudecare, durata rezonabilă fiind astfel compromisă.
Nu poate fi însă primită cererea reclamantei . pentru obligarea moștenitoarei pârâților și la plata despăgubirilor cauzate prin neaducerea la cunoștință a instanței a decesului pârâtului decedat la 27.05.2004, și care a condus la constatarea nulității absolute a hotărârilor pronunțate în primă instanță și apel întrucât fapta ilicită nu a fost constatată anterior decesului defuncților iar pasivul cuprinde doar datoriile defunctului certe și lichide. O astfel de obligație nu poate fi pusă nici în sarcina reprezentantului pârâților defuncți, câtă vreme nu s-a dovedit că cu rea credință și cu complicitatea celorlalte părți a tolerat o astfel de situație și nu a adus la cunoștința instanței decesul uneia dintre părțile reprezentate, de altfel în motivele de recurs nu se regăsește această împrejurare fiind invocată ulterior în fața instanței cu ocazia depunerii certificatului de deces a pârâtului, condiții în care instanța a respins cererea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta cât și pârâții Consiliul Județean S M, Prefectul Județului S M, G, și.
Apelantul Consiliul Județean SMp rin apelul declarat a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul înlăturării obligării sale de a suporta cheltuielile de judecată efectuate de reclamante.
În dezvoltarea motivelor de apel arată apelantul că din moment ce nu căzut în pretenții, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Mai subliniază că potrivit Legii 10/2001 nu are atribuții și competențe în ceea ce privește restituirea imobilului și prin urmare nu au calitate procesuală în cauză.
Și apelantul Prefectul Județului SMa solicitat admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul exonerării sale de la plata cheltuielilor de judecată.
Și acest apelant arată că nu are culpă procesuală, subliniind că atribuții cu privire la aplicarea legii 112/1995 le are Comisia Județeană care-și desfășoară activitatea pe lângă Consiliul Județean S M, iar în privința terenului aferent apartamentelor se arată că Prefectul Județului S a atribuit în proprietate acest teren, în conformitate cu prevederile art.37 din nr.HG20/1996, Primăria Municipiului SMe fectuând propunerea de atribuire în proprietatea privată a terenurilor aferente apartamentelor.
Mai arată acest apelant faptul că nu s-a opus admiterii acțiunii reclamanților, sens în care au fost invocate prevederile art.275 Cod procedură civilă.
În continuare învederează apelanta că din interpretarea Legii 10/2000 republicată, reiese faptul că nu această instituție este cea care soluționează notificarea prin care reclamanta a solicitat restituirea în natură.
Consideră în consecință apelanta că din moment ce nu este în culpă procesuală nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Apelanta prin apelul declarat a solicitat, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii și a capătului de cerere prin care s-a solicitat plata despăgubirilor cauzate prin readucerea la cunoștința instanței a decesului pârâtului decedat la 27.05.2004 și care a condus la constatarea nulității absolute hotărârilor pronunțate în prima instanță și apel.
În dezvoltarea motivelor de apel arată apelanta că fapta ilicită a fost constatată odată cu recursurile declarate de către avocatul părții, care a atașat certificatul de deces al pârâtului, precum și declarația autentificată sub nr.607/27.05.2005 dată de moștenitoarea și soția supraviețuitoare a acestuia privind acceptarea succesiunii, fapta fiind astfel constatată în timpul vieții pârâtei.
Subliniază totodată că la data soluționării recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr.2594/22.03.2007, nu au putut participa dintr-un motiv mai presus de voința lor iar ulterior prin decizia nr.7190/30.10.2007 s-a respins cererea de revizuire formulată.
Prin urmare, arată că nu a fost posibilă formularea unei sesizări cu privire la fapta ilicită constatată mai repede decât la primul termen fixat în ciclul de rejudecare al cauzei, la tribunalul Satu Mare.
Apelanții, G prin apelul declarat au solicitat schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunilor.
În dezvoltarea motivelor de apel arată apelanții că instanța a ignorat în dispozițiile art.2 din Legea nr.112/1995, text de lege potrivit căruia restituirea în natură putea avea la număr dacă imobilul era ocupat în calitate de chiriaș de fostul proprietar, iar reclamantele nu se aflau în aceste ipoteze.
Subliniază apelanții că erau chiriași de peste 50 de ani, iar la data apariției Legii 112/1995 a respectat termenul de 6 luni, cumpărând imobilele în perioada decembrie 1996 - octombrie 1998.
Reclamanta s-a adresat fostei comisii pentru restituirea imobilului dar acesta i-a comunicat faptul că nu se poate restitui imobilul datorită dispozițiilor de mai sus.
Subliniază totodată că reclamanta nu a depus cerere pentru restituirea în natură a imobilului, aspect ignorat de prima instanță.
Analizând apelurile declarate prin prisma criticilor invocate, a materialului probator administrat în cauză, cât și din oficiu în limitele efectului devolutiv instanța constată următoarele:
Imobilul în cauză, înscris în 10044 cu nr.top 448, constituit proprietatea tabulară a antecesorului reclamantelor, numitul fiind preluat de Statul Român în temeiul Decretului 92/1950.
Prin cererea înregistrată sub nr.277/18.07.1996 la Comisia Locală SMp entru aplicarea Legii 112/1995, reclamanta a solicitat restituirea imobilului în natură, care însă a fost înstrăinat în favoarea chiriașilor, cererea acesteia rămânând nesoluționată.
În mod corect instanța de fond reținut prin hotărârea apelată faptul că realizarea vânzării imobilului în cauză chiriașilor anterior definitivării procedurii administrative încalcă prevederile art.9 al.1 din Legea 112/1995 și aceasta în condițiile în care textul art.9 al.1 se referă expres la apartamente care nu se restituie în natură, ceea ce presupune existența unei hotărâri în acest sens.
Împrejurarea că reclamantele nu puteau obține restituirea în natură a imobilului, întrucât nu îndeplineau cerințele art.2 din lege, nu este de natură a face inoperabile dispozițiile de mai sus, textul nefăcând nici o distincție în privința proprietarilor îndreptățiți și a celor nedreptățiți la restituire.
Față de aceste aspecte, se apreciază ca fiind nefondate criticile apelanților, G, soluția instanței de fond de constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare- cumpărare fiind legală și temeinică.
De asemenea nefondate se constată a fi și criticile apelantei în ceea ce privește dispoziția de respingere a capătului de cerere având ca obiect plata despăgubirilor cauzate prin readucerea la cunoștința instanței a decesului pârâtului.
În acest sens este de subliniat faptul că potrivit dispozițiilor art.108/3 cod civil invocat de către apelanta reclamantă, obligația de plată a unei despăgubiri pentru paguba cauzată îi revine celui care cu intenție sau culpă a pricinuit amânarea judecății sau a executării silite însă numai prin una din faptele prevăzute în art.108/1 sau 108/2 Cod procedură civilă, ori fapta pe care apelanta le-o impută moștenitorilor pârâtului și reprezentantului acestuia nu se regăsește pintre acestea.
Nu vor putea fi reținute nici criticile apelanților Consiliul Județean S M și Instituția Prefectului S M, axate în principal pe lipsa calității procesuale pasive, temeinic tribunalul reținând și sub acest aspect calitatea acestor subiecți de drept de persoane obligate în raportul juridic dedus judecății, față de obiectul cu care reclamantele au investit instanța.
De asemenea, judicios s-a făcut aplicarea dispozițiile art.274 Cod civil prin obligarea și a acestor pârâți la plata cheltuielilor de judecată, putând fi exonerate de plata cheltuielilor numai pârâtul care recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, ceea ce nu e cazul în speță.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, vor fi respinse toate apelurile, menținând ca legală și temeinică hotărârea apelată.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă apelanții, G, și, vor fi obligați la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reprezentând onorariu avocațial în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate apelurile civile declarate de reclamanta . prin mandatar, domiciliat în C N str.G-ral -, nr.37, județul C și pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN S M, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie nr. 1, județul S M, domiciliată în S M, Drumul, -. 12, județul S M, G, toți cu domiciliul în S M,-, județul S M și INSTITUȚIA PREFECTULUI S M, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie nr. 1, județul S M în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în B, sector 3, str. -. - nr.12, -. 4,.5,.139 și domiciliul procedural ales la, Av., cu sediul în S M, nr. 11,. 30,. 8,. 49, județul Sși intimații pârâți, cu sediul în S M,-, județul S M, CONSILIUL LOCAL S M cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie nr. 1, județul S M, INSTITUȚIA PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie nr. 1, județul S M împotriva sentinței nr. 1504/D din 10 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
OBLIGĂ partea apelantă, G, să plătească părții intimate suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2009.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
Red dcz
17.04.2009
Jud fond
Dact IC
22.04.2009
Pt conf com/
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Felicia Toader
