Jurisprudenta Legea 10/2001. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 07.04.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ împotriva sentinței civile nr.1910 din 19.12.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-pârât COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ prin consilier juridic, cu delegația la dosar, intimatul-reclamant prin avocat ce depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 32 din 30.03.2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 01.04.2009, prin poștă, intimatul-reclamant a depus întâmpinare în trei exemplare și un set de înscrisuri în două exemplare, ce nu au fost comunicată și părții adverse.
Reprezentantul apelantei-pârâte Compania Națională ROMÂNĂ, solicită să i se comunice un exemplar din întâmpinarea și înscrisurile depuse de intimatul-reclamant dar, solicită să se ia act că nu solicită și un alt termen pentru a lua cunoștință de respectivele înscrisuri.
Curtea înmânează în ședință publică reprezentantului legal al apelantei-pârâte Compania Națională ROMÂNĂ un exemplar al întâmpinării și înscrisurilor formulate de intimatul-reclamant.
Reprezentantul apelantei-pârâte Compania Națională ROMÂNĂ, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul intimatului-reclamant învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de apel.
Curtea constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe apelul declarat.
Reprezentantul apelantei-pârâte Compania Națională ROMÂNĂ, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, schimbarea în tot a sentinței civile atacate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. În dovedirea poziției sale, precizează că în opinia sa, cererea reclamantului este prematur formulată, întrucât procedura administrativă derulată în raport de momentul în care pârâta a fost investită cu soluționarea notificării, nu a fost finalizată. De asemenea, apreciază că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut de către reclamant prin notificarea formulată în cadrul procedurii administrative.
Reprezentantul intimatului-reclamant solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică,pentru motivele invocate prin întâmpinare, cu obligarea apelantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată. În dovedirea poziției sale, cu privire la primul motiv de apel precizează că apelanta nu a contestat niciodată faptul că este deținătoarea imobilului în litigiu astfel încât nu sunt fondate criticile apelantei care susține că ar fi trebuit să fie depus un istoric al denumirii străzii și al numărului administrativ. De asemenea, nici cel de-al doilea motiv de apel nu poate fi primit întrucât instanța a acordat exact cât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată, invocând în susținerea cererii art. 4 din Legea nr.10/2001.
CURTEA
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 14.04.2009 în cauza ce are ca obiect soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ împotriva sentinței civile nr.1910 din 19.12.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Dată în ședința publică de azi, 07.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
---
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 14.04.2009
CURTEA
Datorită imposibilității de constituire a completului de judecată, în raport de efectuarea unei fracțiuni din concediul de odihnă de către un membru al completului,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 21.04.2009 în cauza ce are ca obiect soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ împotriva sentinței civile nr.1910 din 19.12.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Dată în ședința publică de azi, 14.04.2009.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
---
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 21.04.2009
CURTEA
Pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 28.04.2009 în cauza ce are ca obiect soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ împotriva sentinței civile nr.1910 din 19.12.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Dată în ședința publică de azi, 21.04.2009.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
---
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 86.A
Ședința publică de la 28.04.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - - -
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ împotriva sentinței civile nr.1910 din 19.12.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Dezbaterile pe fondul cererii de apel au avut loc în ședința publică din data de 07.04.2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea, având nevoie de timp pentru delibera și pentru da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 14.04.2009, 21.04.2009 și 28.04.2009 - data pronunțării prezentei decizii civile.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 28.01.2008 reclamantul a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta Compania Națională " Română" C să dispună restituirea cotei de din apartamentul nr.1 din C-N,-, înscris în CF nr. - C sub nr. top.115/1/I, având părțile comune înscrise în CF - C, având nr. top. 115/1, precum și întabularea cotei de din dreptul de proprietate în cartea funciară menționată.
În motivare a cererii, reclamantul a arătat că este moștenitorul persoanei naționalizate, care a avut în proprietate imobilul construcție și teren, situat în C,-, înscris în CF 6940. sub nr. top. 115, ulterior fiind înscris dreptul de proprietate al statului, în baza Decretului nr. 92/1950, preluarea fiind abuzivă, că asupra dreptului său de moștenire după s-a pronunțat Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 277A/2003, că a formulat notificare în baza Legii 10/2001, pe care a înregistrat-o la Primăria C-N și care a fost transmisă unității deținătoare, Compania Națională Română, așa cum rezultă din adresa Primăriei. Reclamantul a invocat pe lângă calitatea sa de moștenitor și de persoană îndreptățită la restituire și disp. art. 4 alin. 4 din Legea 10/2001, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005, din care rezultă că de cotele moștenitorilor care nu au formulat notificare profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au formulat cerere de restituire.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 2, 9, 26 din Legea 10/2001.
La data de 13.02.2008 pârâta Compania Națională Română Sucursala Caf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive.
La data de 25.02.2008 reclamantul a formulat o cerere completatoare, prin care a extins cadrul procesual pasiv și în privința pârâtei Compania Națională " Română" cu sediul în
Pârâta Compania Națională " Română" SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale, excepția inadmisibilității și a prematurității acțiunii, raportat de faptul că notificarea nu a fost adresată acestei instituții. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, deoarece ea a dobândit dreptul de administrare asupra spațiului în discuție legal, în baza HG 371/1995.
În drept, au fost invocate prevederile Legii 10/2001, HG 250/2007, HG 371/1995, OUG 159/1999, Legea 288/2001.
Prin încheierea nr. 248/2008 a Tribunalului Cluja fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București. Prin decizia civilă nr. 1435 R/19.06.2008 a Curții de Apel Cluj fost respins recursul formulat de reclamantul împotriva încheierii susmenționate.
La data de 15.12.2008 reclamantul a depus la dosar o precizare, prin care a precizat că apartamentul nr. 1 din C,- este înscris în cartea funciară nr. - C sub nr. top. 115/1/1, având părțile comune indivize înscrise în CF -
În cadrul probei cu înscrisuri, atât rec1amantul cât și pârâta au depus dosarul administrativ în copie, precum și decizia civilă nr. 277 A/15 mai 2003 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și decizia civilă nr. 3946/13 mai 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Rec1amantul a atașat în original dovezi privind cheltuielile de judecată solicitate.
Prin încheierea din data de 08.09.2008, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Compania Națională " Română"Sucursala Zonală C și a respins excepțiile prematurității și inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiate, motivarea regăsindu-se în încheierea menționată.
Prin sentinta civila nr.1910 din 19.12.2008 a TRIBUNALULUI BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ a fost dmisă în parte acțiunea, a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Compania Națională " Națională" - Sucursala C, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, a fost obligată pârâta Compania Națională " Română" SA să restituie reclamantului cota de din apartamentul nr. 1 din C-N,-, înscris în CF - C sub nr. top. 115/1/1 având părțile indivize comune înscrise în CF - C, s-a dispus întabularea în favoarea reclamantului a cotei de 1/2 a dreptului de proprietate din apartamentul sus-menționat în CF - C sub nr. top. 115/1/1 și în CF - C sub nr. top. 115/1 a părților indivize comune, a fost obligată pârâta Compania Națională " Română" SA la plata către reclamant a sumei de 4089,52 lei, cheltuieli de judecată.
În motivarea sentin ț ei s-a re ținut că prin notificarea 391/20.07.2001 reclamantul a solicitat Primăriei C restituirea în natură a cotei de din cota de a persoanei naționalizate, ca unic moștenitor al mamei, precum și cota de din cota de 1/2 a persoanei naționalizate, ca unic moștenitor al unchiului, în total deci cota de % din întreg imobilul situat în C, str. -. - nr.4, în prezent-. Prin decizia civilă nr. 277 A/15 mai 2003 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția III-a Civilă a fost admis apelul împotriva sentinței civile nr. 722/14.05.2002 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, care a fost schimbată în totalitate, pe fondul acțiunii dispunându-se următoarele: - s-a constatat că defunctul a avut în proprietate cota parte de 1/2 din imobilul înscris în CF 6940 sub nr. top. 115; -s-a constatat că de pe urma defunctului au rămas ca moștenitori, și cu câte o cotă de % fiecare din cota de 1/2 din imobilul în litigiu, iar de pe urma defunctei a rămas ca moștenitor reclamantul. Această decizie a devenit irevocabilă prin respingerea recursurilor formulate, conform Deciziei civile nr. 3946/13 mai 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivarea deciziei menționate s-a reținut în esență că Statul nu are titlu valabil asupra cotei de din imobilul situat C,-, care a aparținut defunctului, imobil naționalizat pe numele acestuia în baza Decretului nr. 92/1950.
În consecință, față de cele de mai sus, tribunalul a constatat că reclamantul a dovedit calitatea sa de moștenitor al persoanei fizice, proprietar al imobilului la data preluării abuzive a acestuia, respectiv de moștenitor a numitei, sora defunctului, deci de persoană îndreptățită la restituire, potrivit art. 3 din Legea 10/2001.
În același context, s-a reținut că potrivit art. 4 alin.4 din Legea 10/2001 "De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire". În consecință, având în vedere această modificare a Legii 10/2001 intervenită în anul 2005 (deci după data formulării notificării inițiale), cererile succesive ale reclamantului, inclusiv în faza procedurii administrative; prin care a solicitat restituirea întregii cote ce a aparținut defunctului, precum și faptul că din adresa nr. 72828/452/25.10.2005 emisă de Consiliul Local al Municipiului C-N rezultă că ceilalți moștenitori ai defunctului nu au formulat cerere de restituire în baza Legii 10/2001, în baza art. 4 alin. 4 din Legea 10/2001, tribunalul a apreciat că reclamantul este îndreptățit la restituirea întregii cote de din imobilul în litigiu ce a aparținut defunctului.
Tribunalul a mai reținut că, în ceea ce privește apartamentul nr. 1 din imobilul sus-menționat, situat în C-N, str. - - (fostă G -) nr.4, acesta este deținut de Compania Națională " Română" SA, sens în care, prin adresa din data de 24.09.2007 Primăria Municipiului C-N a înaintat acestei instituții notificarea formulată de reclamant, spre competentă soluționare. Deși înregistrată la această unitate de la acea dată (conform ștampilelor de intrare nr. 1594/2.10.2007 de la Serviciul Juridic al CN Română SA), notificarea formulată de reclamant nu a fost soluționată în termenul legal de 60 de zile. Având în vedere că pârâta Compania Națională " Română" SA are calitatea de unitate deținătoare, fiind titulara dreptului de administrare asupra spațiului în discuție, conform HG 371/1995, cum de altfel a recunoscut pârâta și prin întâmpinarea formulată, s-a constatat că cererea de chemare în judecată este întemeiată.
În consecință, având în vedere și disp. art. 25 din Legea 10/2001, precum și Decizia nr. XX/2007 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, tribunalul a obligat pârâta Compania Națională " Română" SA să restituie reclamantului cota de 1/2 din apartamentul nr. 1 din C N,-, înscris în CF - C sub nr. top. 115/1/1 având părțile indivize comune înscrise în CF - Totodată, în consecință, a dispus întabularea în favoarea reclamantului a cotei de 1/2 a dreptului de proprietate din apartamentul susmenționat în CF - C sub nr. top. 115/1/1 și în CF 124 185 C sub nr. top. 115/1 a părților indivize comune.
În baza art. 274.Proc.Civ.pr.civ. tribunalul a obligat pârâta Compania Națională " Română" SA la plata către reclamant a sumei de 4089,52 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând 3000 lei-onorariu avocat conform chitanței nr. -/4.12.2008 și cheltuieli de transport, conform tichetelor atașate în original la dosar (menționăm că nu au fost incluse în cheltuielile de judecată acordate bonul nr. - din 20.10.2008 emis de MC și nici contravaloarea tichetelor aferente călătoriei B Nord-B, care nu se justifică drept cheltuieli aferente prezentului dosar).
Împotriva sentin ț ei men ționate anterior a declarat apel pârâta, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii atacate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea apelului s-a arătat că prin notificarea nr. 391/20.07.2001, reclamantul a solicitat Primăriei C-N restituirea în natură a cotei de din cota de a persoanei naționalizate, în calitate sa de unic moștenitor după mama sa, precum și a cotei de din cota de, ca unic moștenitor al unchiului, în total, prin notificarea formulată, petentul solicitând cota de din întreg "imobilul situat în C,-, în prezent - -", că Primăria C - Naa nalizat cererea de restituire în natură a imobilului solicitat, pe care a soluționat-o prin Dispoziția nr. 41162/12.12.2006 emisă de Primar. Ulterior, prin adresa nr. 73084/3/452/24.09.2007 a Serviciului Evidența Imobile, Carte Funciară din cadrul Primăriei C-N, înregistrată la sub nr. 34197/01.10.2007 comunicându-le, în xerocopie, notificarea formulată de petentul, însoțită de acte doveditoare, în ceea ce privește. nr. 1 din "imobilul situat în C-N,-", că, față de momentul în care a fost învestită cu soluționarea notificării formulate de petent, respectiv data la care i-a fost comunicată notificarea de către Primăria C-N, nu este aplicabilă prima teză a art. 25 alin. (1) cu privire la calcularea termenului de 60 de zile de la înregistrarea notificării, în cadrul acestei proceduri, fiind necesară completarea actelor doveditoare de către petent, în sensul depunerii istoricului de nr. și adresă poștală a imobilului solicitat, a prezentării copiilor legalizate ale actelor doveditoare ale dreptului de proprietate/originalelor sau duplicatelor, în vederea verificării și certificării acestora de către salariații entității învestite cu soluționarea notificării, caz în care termenul de 60 zile prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001, urma să curgă de la data depunerii actelor completatoare și nu de la data înregistrării notificării;că petentul a înțeles să procedeze la acționarea în judecată a pentru obligarea acesteia la restituirea în natură a imobilului în condițiile în care pe rolul Tribunalului Cluj se afla dosarul nr-, având ca obiect "rectificare CF, constatarea nevalabilității titlului de proprietate al asupra apartamentului nr. 1 situat în C N, str. - - (fosta -. - ) nr. 4 și evacuare".
Referitor la faptul că instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001 și la depunerea de către acesta a actelor doveditoare ale cererii de restituire în natură a apartamentului nr. 1 din imobil, apelanta a arătat că imobilul situat în C N,- a fost transmis în administrarea Regiei Autonome " Română" (antecesoarea sa, în temeiul dispozițiilor nr.OUG 159/1999) în baza prevederilor nr. 371/1995, unde figurează la poz. 5 - Județul Ulterior, în temeiul prevederilor art. 4 alin. (2) din nr.OUG 159/1999 Română a devenit proprietara bunurilor aflate în patrimoniul Regiei Autonome " Națională". Așadar, temeiul deținerii de către a imobilului solicitat este legea, respectiv dispozițiile art. 4 alin. (2) din nr.OUG 159/1999. Instanța de fond reține faptul că prin Decizia civilă nr. 3946/13.05.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit că Statul nu are titlu valabil asupra cotei de din imobil, dar, față de faptul că în cadrul acțiunii în constatare, nu a fost parte în proces, acest litigiu purtându-se în contradictoriu cu Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C - N, hotărârile judecătorești pronunțate în cauză nu îi sunt opozabile.
Apelanta a mai arătat că în notificarea nr. 391/20.07.2001 petentul a menționat faptul că în prezent imobilul solicitat se află situat pe-, că având în vedere desele schimbări de denumiri ale adreselor și numerelor poștale ale imobilelor după 1990, precum și faptul că în patrimoniul imobilul figura, la nivelul anului 1995, când a fost adoptată nr. 371, ca fiind situat pe str. -. - nr. 4, era utilă depunerea unui istoric de nr. și adresă poștală al imobilului solicitat, că, în raport de prevederile art. 23.2 din nr. 250/2007, "se admit numai copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la proprietate și la calitatea de moștenitor". Față de faptul că Primăria C-N a înaintat, în xerocopie, notificarea și actele anexate, erau aplicabile prevederile art. 23.3 din nr.HG 250/2007, potrivit cărora "În cazul în care actele doveditoare referitoare la proprietate și la calitatea de moștenitor sunt prezentate în fotocopii, se va solicita petenților și prezentarea originalelor sau duplicatelor, în vederea verificării și certificării acestora de către salariații entității învestite cu soluționarea notificării". Față de cele arătate, cererea reclamantului apare ca fiind prematură, având în vedere că procedura administrativă derulată în raport de momentul în care a fost învestită cu soluționarea notificării, în ceea ce privește. nr. 1 din imobil, nu s-a finalizat.
Apelanta a arătat în continuare că prin soluția pronunțată de instanța de fond aceasta a acordat mai mult decât a solicitat petentul prin notificarea formulată în cadrul procedurii administrative, întrucât petentul a solicitat restituirea cotei de din "întreg imobilul situat în C,-, în prezent - -", în timp ce prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat restituirea în natură "a cotei de din apartamentul nr. 1 din C-N-", iar prin soluția pronunțată instanța de fond a admis acțiunea și a obligat "să restituie reclamantului cota de din apartamentul nr. 1 din C-N,-", că în condi țiile în care art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora "De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire" au fost introduse în anul 2005, prin modificările și completările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, era necesar ca petentul să formuleze, în cadrul procedurii administrative, cerere în temeiul Legii nr. 247/2005, prin care să solicite restituirea cotei de din imobil, lucru care nu s-a întâmplat, decât în cadrul procedurii judiciare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și urm. proc.civ.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, depunând în sus ținerea apărărilor înscrisuri.
Apelanta nu a solicitat administrarea altor probe.
Analizând materialul probator administrat în cauză prin raportare la motivele de apel și apărările intimatului, Curtea a constatat nefondat apelul pentru considerentele expuse mai jos.
În ceea ce privește motivul de apel prin care se susține că la data formulării prezentei acțiuni nu era îndeplinit termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001,care urma să curgă de la data depunerii actelor completatoare și nu de la data înregistrării notificării, Curtea l-a constatat nefondat având în vedere că aceste argumente nu pot duce la desființarea sentinței sau la respingerea acțiunii. De la data formulării notificării (20.07.2001) au trecut aproape opt ani iar de la data la care recunoaște apelanta că a primit-o spre soluționare(01.10.2007) aproape doi ani, timp în care putea să soluționeze notificarea într-un sens sau altul, sancțiunea pentru nedepunerea eventualelor acte pe care apelanta le considera necesare putând fi respingerea cererii, și acordarea posibilității petentului să conteste această decizie în fața instanțelor, iar nu amânarea(tergiversarea) sine die a rezolvării notificării.
De altfel, din interpretarea coroborată a art.25 alin.1 și art.23 din Legea nr.10/2001 rezultă că actele doveditoare pot fi depuse până la data soluționării notificării, adică în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, caz în care ar curge un nou termen de 60 de zile de la depunerea actelor, în care unitatea deținătoare ar fi obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură. Depunerea sau nu a actelor este la libera apreciere persoanei îndreptățite, altfel, putând da naștere unui abuz din partea unității deținătoare prin solicitarea a tot felul de acte.
mult acest motiv de apel este și inutil având în vedere că nu poate duce la respingerea cererii atât timp cât prin decizia nr. XX/2007 a ÎCCJ, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii s-a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate. Ținând cont de intervalul de timp trecut fără ca notificarea să fie soluționată, refuzul nu poate fi considerat decât nejustificat.
Pentru aceleași motive este neîntemeiată și susținerea apelantei în sensul că ar fi prematură acțiunea, întrucât nu ar fi fost finalizată procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001. Apelanta nu a invocat faptul că nu ar exista identitate între imobilul aflat la adresa str.-.- nr.4 și cel din- sau că ar avea dubii cu privire la valabilitatea actelor depuse de către reclamant în dovedirea calității de persoană îndreptățită, ci doar că i-au fost cerute în faza administrativă un istoric e rol și legalizarea actelor depuse, pentru a justifica nesoluționarea în termen a notificării, astfel că nu vor fi apreciate drept critici pe fond ale sentinței, ci în contextul excepției prematurității acțiunii.
Nu reprezintă un impediment la soluționarea notificării nici faptul că pe rolul instanțelor s-ar afla un dosar prin care se contestă valabilității titlului de proprietate al asupra apartamentului nr. 1 situat în C N, str. - - (fosta -. - ) nr. 4 și evacuare, în procedura rectificării de Carte funciară, atât timp cât nu există o hotărâre irevocabilă pronunțată în acea cauză. C mult apelanta putea să ceară instanței suspendarea cauzei în temeiul art.244 pct.1 proc.civ. instanța urmând să hotărască dacă este sau nu temeinică cererea.
În speță, A, apelanta în speță, unitate deținătoare conform Legii nr.10/2001, acționează în calitate de reprezentant al statului român, astfel că îi sunt opozabile hotărârile pronunțate în contradictoriu cu statul român, indiferent cine l-a reprezentat pe acesta în acele litigii, astfel că îi este opozabilă și hotărârea menționată de către prima instanță, decizia civilă nr. 3946/13.05.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că Statul nu are titlu valabil asupra cotei de din imobil. În speță nu interesează temeiul deținerii imobilului de către apelantă, atât timp cât aceasta îl deține pentru stat, apelanta fiind o companie națională, prevăzută de art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001, contând dacă statul l-a preluat în mod valabil de la fostul proprietar.
În ceea ce privește motivul de apel prin care se susține că prin soluția pronunțată de prima instanță aceasta a acordat mai mult decât a solicitat petentul prin notificarea formulată în cadrul procedurii administrative, apelanta considerând că pentru cota de care petentul a beneficiat ca urmare a modificării Legii nr.10/2001, prin introducerea art. 4 alin. (4) (în anul 2005, prin modificările și completările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005), potrivit căruia "De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire" era necesar ca petentul să formuleze, în cadrul procedurii administrative, cerere în temeiul Legii nr. 247/2005, prin care să solicite restituirea cotei de din imobil, lucru care nu s-a întâmplat, decât în cadrul procedurii judiciare, Curtea l-a constatat nefondat având în vedere că Legea nr.10/2001 nu a prevăzut formularea unei noi notificări, eventual într-un anumit termen, prin care să se solicite aplicarea dispozițiilor intervenite înainte de soluționarea notificării, o astfel de pretenție neputând reprezenta decât o formă de birocrație excesivă. De altfel, în soluționarea unei notificări pe care unitatea deținătoare nu a rezolvat-o în termenul prevăzut de lege instanța judecătorească se transpune, în aplicarea legii, în locul unității deținătoare, cererile formulate în fața instanței putându-se considera ca având, astfel, același regim ca și cele formulate în cadrul procedurii administrative.
În consecin ță, în temeiul art.296 raportat la art.295 proc. civ. constatând legală ș i temeinică hotărârea primei instan țe, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
În temeiul art.274 proc. civ. va obliga apelanta la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în sumă de 4335 lei, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul-pârât Compania Națională Română, cu sediul în B,-, sector 4, împotriva sentinței civile nr. 1910 din 19.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul în C-N,-, județul C, ca nefondat.
Obligă apelanta la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în sumă de 4335 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
-
GREFIER
- -
Red.MP
.red./MP
4 ex.
Jud Fond Secția a IV-a Civilă
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Antonela Cătălina Brătuianu
