Jurisprudenta Legea 10/2001. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A IX-A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE
PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUAL
ÎNCHEIERE
Ședința public de la 30.06.2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se afl soluționarea cererii de apel formulat de ctre apelantul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 1462/14.11.2007, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
La apelul nominal, fcut în ședinț public, au rspuns apelantul-reclamant, personal și asistat de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 18.05.2009, intimatul-pârât prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 26.05.2009 și prin consilier juridic, ce depune delegația la dosar, precum și intimata-pârât Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului prin consilier juridic, care depune la dosar delegația nr. 16008 din 21.05.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care:
Curtea aduce la cunoștința prților faptul c, în ședința din Camera de consiliu din 30.06.2009, s-a admis cererea de abținere formulat de doamna judector astfel încât completul de judecat este formulat din PREȘEDINTE: Ileana Ruxandra Dănăilă judector și judector -, din planificarea de permanenț.
Reprezentantul intimatului-pârât faț de dispozițiile art. 294 alin.1 teza final pr.civ. raportat la dispozițiile art.329 alin.3 pr.civ. invoc excepția inadmisibilitții acțiunii în revendicare pe calea dreptului comun.
La interpelarea Curții, reprezentantul intimatului-pârât arat c excepția invocat este formulat în raport de conținutul cererii de chemare în judecat și nu în raport de motivele din apel, dar este o excepție pe care o invoc direct în fața instanței de apel. De asemenea, mai precizeaz c excepția invocat este o excepție de fond și nu una de procedur.
Reprezentantul intimatei-pârâte Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, precizeaz c în opinia sa, excepția invocat la acest termen de judecat de ctre reprezentantul intimatului-pârât este o excepție de procedur astfel încât, solicit Curții s se pronunțe asupra acesteia.
Curtea, deliberând, faț de dispozițiile art.294 alin.1 teza final pr.civ. invocate de reprezentantul intimatului-pârât SC SA apreciaz c, o astfel de aprare nu poate fi considerat decât ca un motiv de apel ordine public, ce poate fi invocat în apel, având în vedere c intimatul pârât nu a atacat sentința primei instanțe, astfel încât în temeiul dispozițiilor art.295 alin.1, teza final pr.civ. va analiza în ce msur excepția invocat la acest termen de judecat este una de ordine public și se va pronunța asupra sa odat cu soluționarea apelului.
Reprezentantul apelantului-reclamant învedereaz instanței c nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicit cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul intimatului-pârât învedereaz instanței c nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicit cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul intimatei-pârâte Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, învedereaz instanței c nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicit cuvântul pe cererea de apel.
Curtea, constatând cauza în stare de judecat, acord cuvântul pe apelul declarat.
Reprezentantul apelantului-reclamant solicit admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecat, fr cheltuieli de judecat. În dovedirea apelului, arat c hotrârea instanței de fond este nelegal și netemeinic întrucât așa cum rezult din toate înscrisurile depuse la dosar, reclamantul a fcut dovada dobândirii dreptului su de proprietate respectiv, pentru cota de 1/3 primit la desfacerea cstoriei prinților si și cota de 2/3 din terenul în litigiu moștenire de pe urma tatlui su, pentru care, potrivit dispozițiilor 635 Cod civil, reclamantul, în calitate de moștenitor sezinar, nu are nevoie de un certificat de moștenitor. De asemenea, arat c la pronunțarea sentinței civile, instanța fondului nu a ținut seama de o hotrâre ce avea putere de lucru judecat, în sensul c se impunea compararea titlurilor și nu se mai putea pune în discuție calitatea procesual activ, astfel încât se impune admiterea apelului.
Reprezentantul intimatului-pârât, pe fondul apelului, pune concluzii de respingere a acestuia ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțate în primul ciclu procesual, ca fiind legal și temeinic. În susținerea poziției sale, precizeaz c prima instanț, corect a admis excepția lipsei calitții procesuale active a reclamantului, acesta nefcând nici o dovad a dreptului su de proprietate prin depunerea unor înscrisuri doveditoare respectiv, titlu de proprietate și certificat de moștenitor de pe urma tatlui s De asemenea, cu privire la sentința civil nr.123/15.03.1937, invocat de ctre reclamant, nu are putere de lucru judecat.
Reprezentantul intimatei-pârâte Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, pe fondul apelului, pune concluzii de respingere a apelului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legal și temeinic.
Curtea acord cuvântul pe motivul de ordine public invocat de ctre intimatul-pârât SC SA respectiv, excepția inadmisibilitții acțiunii în revendicare pe calea dreptului comun.
Reprezentantul intimatului - pârât solicit admiterea excepției astfel cum a fost formulat și motivat.
Reprezentantul apelantului - reclamant pune concluzii de respingere a excepției inadmisibilitții acțiunii în revendicare pe calea dreptului comun.
Reprezentantul intimatei-pârâte Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicit admiterea excepției inadmisibilitții acțiunii în revendicare pe calea dreptului comun, raportat la dispozițiile deciziei nr.33 din 09.06.2008 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Curtea, faț de cele cuprinse în considerentele deciziei de casare, solicit prților s pun concluzii și cu privire la referitoare la aprrile formulate de AVAS cu privire la excepția lipsei calitții procesuale pasive a AVAS în cauza de faț.
Reprezentantul intimatei-pârâte Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicit admiterea excepției lipsei calitții procesuale pasive a AVAS în cauza de faț, întrucât imobilul în litigiu, nu s-a aflat niciodat în proprietatea AVAS.
Reprezentantul apelantului-reclamant consider c AVAS are calitate în prezenta cauz și în consecinț, pune concluzii de respingere a excepției lipsei calitții procesuale pasive a acestuia.
Reprezentantul intimatului-pârât pune concluzii de admitere a excepției lipsei calitții procesuale pasive a AVAS.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate prților s depun concluzii scrise,
DISPUNE
Amân pronunțarea pentru data de 07.07.2009, în cauza ce are ca obiect cererea de apel formulat de ctre apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 1462/14.11.2007, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Se atac odat cu fondul.
Pronunțat în ședinț public, azi, 30.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR
- - - - -
GREFIER
- -
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A IX-A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE
PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUAL
ÎNCHEIERE
Ședința public de la 07.07.2009
CURTEA,
În aceeași constituire și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amân pronunțarea pentru data de 08.07.2009, în cauza ce are ca obiect cererea de apel formulat de ctre apelantul-reclamant împotriva sentinței civile nr.1462/14.11.2007, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Se atac odat cu fondul.
Pronunțat în ședinț public, azi, 07.07.2009
PREȘEDINTE JUDECTOR
- - - - -
GREFIER
- -
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A IX-A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUAL
DECIZIA CIVIL NR. 138A
Ședința public de la 8 iulie 2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se afl soluționarea cererii de apel formulate de apelantul-reclamant împotriva sentinței civile nr.1462/.14.-, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți SC SA și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cauza având ca obiect revendicare.
Dezbaterile au avut loc în ședința public din data de 30.06.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședinț de la acea dat, ce face parte integrant din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.07.2009 și apoi la data de 08.07.2009, când, în aceeași constituire, a decis urmtoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de faț, reține urmtoarele:
Princererea de chemare în judecatînregistrat pe rolul Tribunalul Bucure ști - Secția a III-a Civil la data de14.12.2001sub nr.8391/2001, reclamantul a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta SC SA pronunțarea unei hotrâri prin care s constate c statul prin APAPS este acționar de drept al societții pârâte cu valoarea terenului pentru care pârâta a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate, s oblige pârâta s lase reclamantului în deplin proprietate și posesie terenul în suprafaț de 1855 mp, situat în prezent în--5, sectorul 4, teren ce i-a fost preluat de stat fr titlu, precum și s oblige pârâta s emit o decizie de restituire în natur a terenului menționat conform Legii nr.10/2001.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a artat c este proprietarul unei suprafețe de 30.000 mp teren, din care 1855 mp situat în B,--5, sectorul 4, aflat în prezent în posesia pârâtei, iar terenul a fost dobândit de reclamant astfel: 1/3 în urma divorțului prinților si, prin sentința civil nr.123/15.03.1937, pronunțat de Tribunalul Ilfov Secția a IV-a cod civil în dosarul nr.1181/1937, iar diferența de 2/3 de la tatl su, decedat la 25.08.1938, fr îns a trece vreodat în proprietatea statului, astfel c a fost preluat fr titlu.
A artat reclamantul c a formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001, adresat pârâtei, iar potrivit reconstituirii cadastrale, 1855 mp din suprafaț se afl în posesia pârâtei, îns aceasta nu a rspuns notificrii.
În drept, cererea a fost întemeiat pe dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr. 10/2001, OUG nr.88/1997, art. 480 și urmtoarele civ. art.6 din Legea nr.213/1998.
Prinsentința civil nr.648/14.05.2002, Tribunalul Bucure ști - Secția a III-a Civila admis în parte cererea formulat de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA și a obligat pârâta s restituie reclamantului în natur terenul în suprafaț de 1855 mp, situat în B,--5, sectorul 4.
Apelul declarat de pârâta SC SA a fost respins ca nefondat prin decizia civil nr. 401/17.10.2002, pronunțat de Curtea de APEL BUCURE ȘTI - Secția a III-a Civil.
Prindecizia nr.2640/31.03.2004, pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție- Secția Civilîn dosarul nr.533/2003, a fost admis recursul declarat de pârât împotriva hotrârilor pronunțate în fond și în apel, care au fost casate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Instanța de recurs a constatat, în considerentele acestei decizii, c în mod greșit au reținut prima instanț și instanța de apel c imobilul în litigiu a fost preluat de stat fr titlu, deoarece din probele dosarului a rezultat c bunul în discuție a fost preluat de stat în baza Decretului de expropriere nr.4 din 18 ianuarie 1972, astfel cum prevede art.6 din Legea nr. 213/1998,fiind greșit concluzia instanțelor în sensul c imobilul a fost preluat fr titlu de stat.
Totodat, instanța de recurs a stabilit obligația instanțelor de a verifica modalitatea concret de aplicare a prevederilor art.27 din Legea nr. 10/2001, precum și de a pune în discuție necesitatea participrii în proces a APAPS, pentru a se stabili legalitatea privatizrii.
Pe rolul Tribunalului Bucure ști - Secția a III-a Civil cauza a fost reînregistrat sub nr.1678/2004.
Prinsentința civil nr.1098/7.12.2004, Tribunalul Bucure ști - Secția a III-a Civila admis în parte acțiunea precizat, a obligat pârâta SC SA s procedeze la soluționarea notificrii nr.3689/6.11.2001 trimis de reclamant prin intermediul BEJ G, în conformitate cu prevederile art.23 din Legea nr.10/2001 și a respins celelalte capete de cerere, constatând c acestea se impun a fi analizate de ctre entitatea notificat în îndeplinirea obligației anterior menționate.
Prindecizia civil nr.146A/24.03.2006, pronunțat de Curtea de APEL BUCURE ȘTI - Secția a III-a Civil și pentru Cauze cu Minori și Familieîn dosarul nr.463/2005 (numr unic -), a fost admis apelul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței susmenționate, care a fost schimbat în tot, în sensul respingerii contestației ca neîntemeiat.
Prindecizia nr.1743/23.02.2007, pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civil și de Proprietate Intelectualîn dosarul nr.-, a fost admis recursul declarat de reclamant împotriva deciziei nr.146/2006, care a fost casat, ca și sentința nr.1098/2004, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucure ști.
Instanța de recurs a declarația recurentului reclamant, la termenul de judecat din 23.02.2007, în sensul ca formulat o acțiune în revendicare în contradictoriu cu SC SA, acțiune întemeiat pe art.480 Cod Civil, precum și c renunț la judecarea celorlalte capete de cerere.
Vzând c instanțele de fond nu au analizat comparativ titlurile de proprietate ale prților, instanța suprem a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, statuând totodat asupra competenței materiale a tribunalului, atras de art.2 pct. 1 lit.b Cod Proc.Civ. și de valoarea bunului revendicat, mai mare de 500.000 lei, potrivit precizrilor recurentului.
Pe rolul Tribunalului Bucure ști - Secția a IV-a Civil, cauza a fost înregistrat spre rejudecare sub nr-.
Prinsentința civil nr.1462/14.11.2007, Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civila admis excepția lipsei calitții procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea în consecinț.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, tribunalul a reținut c verificarea calitții procesuale active a reclamantului presupune verificarea calitții de moștenitor a defunctului, cât și a existentei în patrimoniul acestuia a dreptului de proprietate asupra imobilului.
Cât privește primul aspect, s-a reținut c în cauz nu sunt aplicabile prevederile art.4 din Legea nr.10/2001, iar calitatea de moștenitor trebuie analizat în condițiile dreptului comun. Prin urmare, cum reclamantul nu a depus certificat de moștenitor, rezult c acesta nu a fcut dovada acceptrii în termen a succesiunii și inclusiv a calitții sale de moștenitor.
Tribunalul a mai reținut c și în situația când s-ar trece peste inaplicabilitatea în speț a prevederilor legale susmenționate, excepția lipsei calitții procesuale active apare ca fiind întemeiat și din perspectiva nedovedirii calitții de proprietar a autorului reclamantului.
Astfel, prima instanț a apreciat c la dosar nu s-a depus titlul de proprietate al autorului reclamantului, ci doar adrese din care rezult c acesta este proprietar, care nu pot face dovada calitții procesuale active. De asemenea, s-a reținut c în cauz apare și o problem de identificare a terenului, având în vedere c acesta figureaz fie pe moșia, fie în comuna suburban -, fie în str. -.- nr.4, fie în--5, instanța apreciind c situația nu a fost lmurit nici prin raportul de expertiza topografic efectuat în cauz.
S-a mai artat c, și în situația când s-ar considera c reclamantul a fcut dovada calitții de moștenitor, cât și a calitții de proprietar a autorului su, din evidențele fiscale rezult c în perioada 1957-1958 reclamantul nu a figurat ca fiind înscris cu vreun drept de proprietate asupra unui imobil, în aceast situație fiind incert c imobilul a rmas în patrimoniul reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declaratapelapelantul reclamant, cauza fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCURE ȘTI - Secția a IX-a Civil și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectual la data de 27.03.2008 sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul-reclamant artat c din modalitatea în care sunt redactate considerentele sentinței apelate se poate deduce c instanța de fond s-a comportat ca un veritabil avocat al pârâtelor, fiindu-i înclcate apelantului dreptul de proprietate și dreptul la un proces echitabil.
Înclcarea flagrant a dispozițiilor art.6 din Convenția European a Drepturilor Omului și a art.1 din Primul protocol adițional la Convenție a fost deja sesizat Curții Europene a Drepturilor Omului, cerere ce se afl deja pe rolul acestei Curți (Camera a III-a) având în vedere și faptul c nu a putut beneficia in România de un proces echitabil într-un termen rezonabil.
Mai arat apelantul c instanța de fond i-a înclcat dreptul la aprare, cât și principiul contradictorialitții, întrucât a invocat din oficiu excepția lipsei calitții procesuale active a reclamantului, fr a explica care sunt motivele avute în vedere, astfel încât în combaterea excepției reclamantul nu a știut ce trebuie în fapt combtut, având în vedere și faptul c o excepție a lipsei calitții procesuale active poate fi raportat, în orice cauz, la o multitudine de aspecte. Prțile au fost astfel silite s pun concluzii generale, încercând s bnuiasc ce anume a avut în vedere instanța atunci când a invocat excepția lipsei calitții procesuale active.
Apelantul apreciaz c în cauz a fost fcut dovada calitții de moștenitor a acestuia de pe urma defunctului meu tat, conform certificatului de deces al tatlui su și a certificatului de naștere a reclamantului, precum și a sentinței civile nr.317/07.09.1939, definitiv și irevocabil potrivit deciziei civile nr. 173/17.04.1940 și deciziei civile nr. 887/10.10.1941, înscrisuri care dovedesc faptul c tatl reclamantului a decedat la data de 25 august 1938 și ca reclamantul a acceptat moștenirea acestuia.
Acceptarea moștenirii s-a fcut în mod expres și în cadrul termenului legal, prin manifestarea expres de voinț realizat prin tutorele su legal - mama acestuia, C, manifestare expres consemnat prin sentința nr. 317/07 martie 1939, prin care a fost soluționata petiția nr.59.504 din 6 septembrie 1938, iar de la data decesului tatlui reclamantului (25 august 1938) și pân la data 6 septembrie 1938, data la care a fost înregistrat petiția, a trecut mai puțin de 6 luni.
S-a mai artat c reclamantul, în calitate de fiu, este moștenitor sezinar al defunctului su tat, astfel încât instanța de fond a omis sau a evitat s constate faptul c reclamantul se bucur de sezin și nu îi este necesar un certificat de moștenitor pentru a-și dovedi calitatea de moștenitor, pentru a fi trimis în posesie și pentru a-și exercita drepturile ce îi revin în calitate de moștenitor al defunctului su tat.
În speț, Legea nr.10/2001 este strin de natura cauzei, având în vedere decizia nr.1743/23.02.2007 pronunțat în cauz de Înalta Curte de Casație și Justiție și prevederile art.315 Cod Proc.Civ. cadrul procesual fiind stabilit de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.1743/23.02.2007 ca fiind acțiune în revendicare întemeiat pe art. 480 Cod Civil și c se impune compararea titlurilor exhibate de prți.
Prin urmare, orice referiri ale instanței de fond la prevederile Legii nr.10/2001 sunt strine de natura cauzei și încalc prevederile art.315 Cod Proc.Civ.
de drept al moștenirii confer moștenitorului sezinar dreptul de a exercita drepturile și acțiunile patrimoniale dobândite prin moștenire, fr atestarea prealabil a calitții de moștenitor. De asemenea, în cauz nu a fost depusa nici o dovad c ar mai exista un alt moștenitor al defunctului.
Mai arat apelantul c în mod nelegal și netemeinic a reținut instanța de fond și faptul c tatl reclamantului nu ar fi fost proprietar al terenului în litigiu (motivare susbsidiar realizat de instanț). În speț, instanța de fond confund actul juridic (titlu ce se compar) cu proba actului juridic (înscrisurile). Noțiunea de titlu în cadrul unei acțiuni în revendicare reprezint prin urmare actul juridic indiferent dac acesta este translativ de proprietate (vânzare, donație etc.) sau declarativ (hotrâre judectoreasc, act de partaj, tranzacție).
Mai mult, instanța a înclcat astfel în mod flagrant dispozițiile art.1170, 1171, 1173 alin.1 Cod Civil și art.21 din Legea nr.16/1996 a Arhivelor Naționale. Actul juridic prin care autorul apelantului a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren mai sus menționate l-a constituit împroprietrirea realizat potrivit Legii de Reforma Agrar din 1921. Dovada împroprietririi cu suprafața de teren de 30.000 mp. a fost fcut cu înscrisuri. Astfel, s-a depus în cauza chiar copie a de steni din Comuna, care au fost împroprietriți pe loc pe moșia V M-tirei în care, la poziția 1, figureaz Preot cu suprafața de 3 ha cu mențiunea "dat cu precdere".
Apelantul-reclamant a susținut c are valoare probatorie și sentința civil nr. 123/15 martie 1937 prin care, în urma divorțului prinților si, i-a fost atribuit în deplin proprietate o cota de 1/3 din suprafața de 6 pogoane (30.000 mp.) aflat în proprietatea tatlui s Cu privire la aceast hotrâre, instanța de fond face dou mari erori apreciind c dispozițiile sentinței civile nr.123/15 martie 1937 nu constituie titlu în susținerea acțiunii în revendicare, și anume sentința civil nr.123/15 martie 1937 nu reprezint un act de partaj, așa cum greșit a reținut instanța de fond, care a fcut o analogie nepermisa cu partajul în urma divorțului reglementat de dispozițiile legale în vigoare în acest moment. Reclamantul, pân la pronunțarea sentinței civile nr.123/15 martie 1937, nu a fost niciodat în coproprietate cu tatl su asupra suprafeței de teren de 30.000 mp. În atare condiții sentința civila nr. 123/15 martie 1937 nu putea fi nici act de partaj și nici s aib efect declarativ de drepturi. În realitate, în conformitate cu prevederile art. 285 din Codul Civil în vigoare la acea dat, prin sentința civil nr.123/15 martie 1937 dobândit un drept de proprietate în cota de 1/3 din suprafața de 30.000 mp. din care face parte și imobilul în litigiu.
Prin hotrârea instanței de fond, punându-se la îndoial legalitatea și temeinicia acesteia, raportat la probele ce ar fi fost sau nu administrate la acel moment, se aduce în mod grav atingere puterii de lucru judecat de care se bucur sentința civil nr.123/15 martie 1937.
În concluzie, susține apelantul, în speț a fost fcut pe deplin prin înscrisuri dovada actului juridic de dobândire a proprietții suprafeței de 30.000 mp. (3 ha/6 pogoane) de ctre tatl su Preot. Chiar dac nu ar fi fost depuse dovezi privind actul juridic de dobândire a proprietții de ctre tatl su, ci doar certificate, adeverințe și alte extrase din evidentele autoritților, tot ar fi fost fcut dovada dobândirii dreptului de proprietate având in vedere și dispozițiile art.1197 coroborate cu cele ale art.1203 Cod Civil.
S-a mai artat c tribunalul a nclcat dispozițiile art. 315 Cod Proc.Civ. deoarece, cu toate c prin Decizia nr.1743/23 februarie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat asupra problemei de drept privitoare la învestirea instanței cu soluționarea unei acțiuni în revendicare potrivit dispozițiilor de drept comun, respectiv art.480 Cod Civil, instanța de fond soluționeaz cauza prin prisma dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Mai mult, deși prin decizia amintit Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a fi soluționat acțiunea în revendicare, artând în mod expres c recursul s-a impus a fi admis și cauza trimis spre rejudecare întrucât instanțele "nu au analizat acțiunea în revendicare și nu au comparat titlurile exhibate de prți pentru a vedea care din ele este mai bine caracterizat", totuși instanța de fond prin hotrârea sa a admis excepția lipsei calitții procesuale active a reclamantului. Astfel, în speț, obligația instanței nu era s stabileasc dac statul a avut sau nu un titlu cu privire la imobil, ci sa compare titlurile exhibate de prți, ceea ce reprezint, în opinia apelantului, o înclcare a art.315 Cod Proc.Civ.
Înclcând dispozițiile art.480 Cod Civil, instanța de fond a constatat c a existat un titlu (Decretul nr.4/1972), prin care statul a preluat imobilul, fr îns s cerceteze dac acest titlu îl privește sau nu pe reclamant, respectiv dac prin acest titlu se transfer sau nu de a reclamant un drept de proprietate ctre stat. Mai mult, deși se constat c reclamantul nu figura în Decretul nr. 4/1972 ca fiind expropriat, se invoc acest aspect ca fiind o dovad a lipsei calitții procesuale active.
Un alt motiv de critic a privit problema identificrii terenului în litigiu, apelantul artând c n mod greșit instanța face referire la Drumul - nr. 4 ca adres a imobilului in litigiu. În acest context, firește c în nici un act depus la dosar nu figureaz o astfel de adres, atâta timp cât imobilul se afl în realitate pe Drumul - nr.3, actual--5, adres menționat și în înscrisurile administrate în cauz.
Cu privire la identificarea imobilului a fost administrat proba cu înscrisuri, în acest sens fiind depus adresa nr.42848/11833/29.01.2002 a Direcției Patrimoniu Evidenta Proprietții - cadastru și raportul de expertiz întocmit de expert, astfel c, potrivit planurilor topografice, imobilul proprietatea reclamantului, în suprafaț de 3 ha (6 pogoane/30.000 mp.), ce a aparținut tatlui su și a fost dobândit de reclamant 1/3 prin sentința civila nr. 123/15 martie 1937 și 2/3 in calitate de moștenitor al tatlui su, se afl situat în prezent pe--5, sector 4,
Identificarea terenului cu suprafaț, limite și vecintți a fost realizat prin raportul de expertiz judiciar dispus de Curtea de Apel în cauz, prin raportul întocmit de expert tehnic judiciar specialitatea topografie, cadastru si geodezie. Potrivit raportului de expertiza judiciara, în urma msurtorilor efective în teren, ca urmare a permiterii accesului de ctre pârât în urma dispozițiilor instanței, a fost identificat ca fiind ocupat efectiv de ctre pârâta SC SA și îngrdit de ctre aceasta o suprafaț de 2.723 mp. din suprafața totala de 30.000 mp. și nu 1.855 mp. cum se artase inițial în cererea de chemare în judecat.
În mod greșit instanța de fond a reținut c expertul nu ar fi ținut seama de înscrisurile administrate în cauz ci s-ar fi raportat la suprafața incintei ocupate de pârâta. În realitate, expertiza s-a realizat potrivit înscrisurilor și situației efective din teren iar incinta îngrdit și ocupat de pârât este mult mai mare decât suprafaț de 2.753 mp. Astfel, incinta total a pârâtei este în suprafața de 4.000 mp. și nu 2.753 mp. așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond.
Cu privire la aceste considerente ale instanței de fond se menționeaz și caracterul evident contradictoriu cu cele în care se arat c nu ar fi fost identificat terenul în litigiu. În ceea ce privește planul inițial al terenului, instanța nu a pus niciodat în vedere prții c ar aprecia necesar s fie prezentat originalul acestuia, apelantul punând îns la dispoziția expertului în original exemplarul certificat eliberat de autoritțile competente.
Un alt motiv de critic s-a referit la împrejurarea c terenul nu ar mai fi fost proprietatea apelantului-reclamant pentru c autoritțile nu dețin evidente pentru perioada ulterioar anului 1958, perioad în care reclamantul a fost izgonit de pe terenul proprietatea sa de ctre autoritțile comuniste, aspect reținut greșit de instanț ca argument în sensul lipsei calitții procesuale active, deoarece reclamantul nu putea face dovada unor fapte negative, respectiv c nu și-a înstrinat proprietatea. Instanța a omis astfel caracterul esențial al acțiunii în revendicare, în care este suficient ca reclamantul s dovedeasc dreptul su de proprietate, urmând ca pârâtul s fac dovada contrara.
Cererea de apel a fost întemeiat î drept pe dispozițiile art.167 și urmtoarele Cod Proc.Civ. art.282 și urmtoarele Cod Proc.Civ. art.462, art.471, art.480-481, art.1197, art.1203 Cod Civil.
Prindecizia civil nr.154A/24.06.2008, Curtea de APEL BUCURE ȘTI - Secția a IX-a Civil și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala admis apelul declarat de apelantul-reclamant, a desființat sentința apelat și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerente, instanța de apel a reținut, în esenț, c, astfel cum rezult din cuprinsul considerentelor deciziei de casare, obligatorie pentru instanța de rejudecare cât privește problemele de drept dezlegate, precum și având în vedere îndrumrile date în vederea rejudecrii, Curtea a reținut c instanța de recurs a calificat cererea formulat ca fiind o acțiune în revendicare de drept comun, stabilind necesitatea analizei pe fond a acestei cereri, în sensul comparrii titlurilor de proprietate exhibate de prți pentru a se stabili care dintre acestea este preferabil. Prin urmare, din cuprinsul acestei motivri rezult în mod implicit c instanța de recurs a apreciat c reclamantul a fcut dovada calitții sale procesuale active pentru a promova acțiunea în revendicare, urmând ca instanța de rejudecare s aprecieze doar asupra preferabilitții titlurilor prților. Procedând altfel, instanța de fond a înclcat prevederile imperative ale art.315 Cod Proc.Civ.
Analizând totodat mijloacele de prob administrate, instanța de apel a reținut c reclamantul a fcut dovada calitții sale procesuale active în cadrul acțiunii în revendicare, respectiv a calitții de moștenitor a autorului su și a dreptului de proprietate deținut de autorul su și transmis reclamantului.
Prin decizia nr.1665/18.02.2007, pronunțat în dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civil și de Proprietate Intelectual a respins recursul declarat de recurenta pârât AVAS și a admis recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr.154A/24.06.2008, pe care a casat-o, trimițând cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de APEL BUCURE ȘTI.
Instanța suprem a constatat, în considerentele deciziei, c prima instanț, soluționând pricina prin admiterea excepției lipsei calitții procesuale active, nu a reținut o excepție de natur s o împiedice s cerceteze fondul, ci dimpotriv, analizând calitatea de proprietar al imobilului în litigiu, pretins de reclamant prin acțiune, tribunalula statuat asupra fondului,cercetând dovezile invocate de prți și concluzionând c nu poate primi acțiunea în revendicare.
Prin urmare, a reținut instanța de recurs, instanța de apel avea posibilitatea de a-și însuși considerentele pe care le aprecia a fi întemeiate, iar judecata se putea finaliza prin respingerea apelului și confirmarea hotrârii apelate, fie prin admiterea apelului și schimbarea hotrârii cu consecința evocrii fondului, dac motivele de apel erau gsite întemeiate.
S-a mai artat în considerentele hotrârii instanței de recurs c în cadrul acțiunii în revendicare,lipsa calitții procesuale active atrage sancțiunea respingerii acțiunii, deoarecechestiunea referitoare la calitate se încadreaz în sfera excepțiilor de fondprin care se însși existența raportului de drept material specific acțiunii în revendicare, respectiv existența dreptului subiectiv de proprietate al crui titular pretinde a fi reclamantul.
Pe rolul Curții de APEL BUCURE ȘTI - Secția a IX-a Civil și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectual cauza a fost înregistrat pentru rejudecarea apelului sub nr- la data de 06.04.2009.
La termenul de judecat din 30.06.2009, curtea a pus în discuția prților, odat cu dezbaterea pe fond a apelului, excepțialipsei calitții procesuale pasive a pârâtei AVAS, precum și excepțiainadmisibilitțiicererii, invocat la acel termen de intimata-pârât SC SA, excepție ce a fost calificat de instanța de apel ca motiv de apel d e ordine public, în condițiile art.295 alin.1 teza final Cod Proc.Civ. deoarece pârâta SC SA nu a atacat sentința tribunalului.
Examinând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de critic și în raport de prevederile art.295 și art.296 Cod Proc.Civ. curtea constat c excepția inadmisibilitții șiapelul sunt nefondate,iar aprarea pârâtei AVAS privind lipsa legitimrii sale procesuale nu se impune a fi analizat în condițiile de faț.
Se impune a arta cu prioritate c, pricina aflându-se la rejudecarea apelului dup casare cu trimitere, în al treilea ciclu procesual, instanțele de fond sunt ținute de dezlegrile problemelor de drept date prin deciziile de recurs anterior pronunțate, respectiv nr. 2640/31.04.2004, nr.1743/23.02.2007 și nr.1665/18.02.2009.
Aceste decizii, irevocabile, cuprind dezlegri obligatorii pentru instanțele de fond conform art.315 Cod Proc.Civ. astfel c raționamentul ce urmeaz este subsumat acestora.
Astfel, dup cum s-a artat în partea expozitiv a prezentei decizii, prin decizia nr.2640/31.04.2004, pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.533/2003, instanța de recurs a verificat aspectul modalitții în care bunul imobil litigios a ajuns în patrimoniul statului, statuând în sensul c preluarea terenului prin Decretul nr.4 din 18 ianuarie 1972 fost realizatcu titluîn sensul art.6 din Legea nr. 213/1998, text legal la care hotrârea se refer în mod direct.
Din acest punct de vedere este lipsit de relevanț împrejurarea c temeiul de drept al demersului procesual inițiat de reclamant a fost ulterior precizat ca fiind constituit numai de art.480 Cod Civil (nu și de dispozițiile speciale ale Legii nr.10/2001, cum se artase inițial în cererea de chemare în judecat), deoarece instanța de recurs nu a analizat modalitatea de preluare a terenului prin prisma legii speciale de reparație, ci în raport de dispozițiile art.6 din Legea nr.213/1998, astfel c aceast constatare ar fi fost aceeași, independent de natura juridic a acțiunii de faț, efectele sale diferind în funcție de calea urmat de reclamant pentru valorificarea dreptului de proprietate pretins.
Pe de alt parte, în urma precizrilor reclamantului, prin decizia nr. 1743/23.02.2007, aceeași instanț a stabilit natura juridic a acțiunii, revendicare imobiliar, ceea ce implic obligația instanțelor de a examina comparativ titlurile de proprietate ale prților, iar tribunalul a procedat în consecinț la examinarea existenței unui titlu de proprietate al reclamantului și a întinderii dreptului acestuia.
Nu în ultimul rând se reține c, prin prisma celor statuate în decizia nr.1665/18.02.2009 a instanței supreme, prin care curtea a fost învestit cu rejudecarea apelului de faț, demersul de a examina întinderea și valabilitatea dreptului de proprietate pretins de reclamant implic atât verificarea legitimrii procesuale active în cadrul acțiunii în revendicare, cât și a temeiniciei acțiunii în revendicare, deoarece excepția lipsei calitții procesuale active nu este o excepție de procedur, ci una de fond în astfel de cauze.
În consecinț, va fi înlturat motivul de critic în sensul c, învestit fiind de instanța de recurs cu rejudecarea cererii de revendicare prin compararea titlurilor, tribunalul nu putea proceda la verificarea calitții procesuale, care ar fi fost, în opinia apelantului reclamant, constatat pe cale implicit de instanța de control judiciar atunci când a dispus casarea hotrârilor pronunțate anterior.
Pe de o parte, o asemenea constatare nu putea fi decât expres, deoarece anterior problema calitții procesuale active nu a fost ridicat, iar recursul admis prin decizia nr.1743/23.02.2007 nu a analizat acest aspect și, pe de alt parte, îndrumrile instanței de recurs s-au referit la natura juridic a acțiunii, aceea de a fi o revendicare, instanțele de fond soluționând anterior pricina conform dispozițiilor speciale ale Legii nr.10/2001, astfel c dispoziția de a compara titlurile exhibate de a privit în mod general obligația de a soluționa cauza dup regulile specifice acțiunii în revendicare.
Totodat, ridicarea excepției din oficiu de ctre tribunal nu reprezint o înclcare a regulilor de procedur, deoarece excepția este unaabsolutși peremptorie, ducând, astfel cum a subliniat și instanța de recurs, la respingerea pe fond a cererii, astfel c poate fi invocat și de instanț, în orice stare a pricinii.
De asemenea, este lipsit de relevanț soluționarea prin respingere a excepției de ctre instanțele care au soluționat pricina anterior în fond, deoarece, pe de o parte, calitatea procesual activ se analizeaz diferit în cererea de revendicare faț de cererea întemeiat pe Legea nr.10/2001 (reparația având un regim juridic distinct și sub aspect probatoriu în sistemul actului normativ citat), abia la rejudecarea cauzei de ctre tribunal fiind stabilit pe deplin natura juridic a acțiunii și, pe de alt parte, acele hotrâri sunt lipsite de efecte juridice, deoarece au fost casate prin admiterea recursurilor succesiv de ctre instanța suprem.
Nu constituie o critic întemeiat nici pretinsa omisiune a instanței de fond de a arta care sunt considerentele pentru care a invocat din oficiu excepția lipsei calitții procesuale active a reclamantului, deoarece o motivare a excepției de ctre instanț ar fi echivalat cu o antepronunțare, interzis de normele procedurale. Mai mult decât atât, având în vedere istoricul prezentei pricini, reclamantul avea posibilitatea și obligația de a administra orice mijloace de prob pe care le considera pertinente cu privire la legitimarea sa procesual (dovezi comune cu cele pe care urma instanța a le analiza la verificarea temeiniciei acțiunii, dup cum s-a reținut deja), iar reprezentarea reclamantului de ctre avocat excludea posibilitatea ca acesta s nu poat pune concluzii cu privire la calitatea procesual activ în acțiunea în revendicare.
În ceea ce privește temeinicia sentinței apelate, curtea reține c punctul de plecare în analiza cauzei de faț îl constituie regimul juridic specific acțiunii în revendicare, și anume c instanța este ținut a analiza dac fiecare din prțile din proces are un titlu de proprietate cu privire la bunul litigios, iar în caz afirmativ, dac titlurile provin de la autori diferiți, s compare cele dou drepturi sub aspectul preferabilitții.
Totodat, regimul probatoriu al acțiunii în revendicare, dup cum s-a amintit mai sus, este mult mai strict decât cel instituit prin Legea nr. 10/2001, care cuprinde o serie de prezumții favorabile reclamantului, inaplicabile în speț, astfel c reclamantul este ținut a dovedi c are în patrimoniul su un drept exclusiv asupra bunului și c existența sa nu este expus vreunui dubiu, în lipsa acestor dovezi, potrivit deciziei de casare, revendicarea urmând a fi respins.
Prin prisma acestor considerații teoretice curtea constat c, deși unele dintre susținerile apelantului reclamant sunt întemeiate, cererea sa de apel nu este fondat.
Nu exist îndoial cu privire la calitatea apelantului reclamant de succesibil dup tatl su și nici la acceptarea de ctre acesta (prin reprezentant legal, mama sa), a succesiunii tatlui su, decedat la 25.08.1938, acceptare care rezult cu evidenț din inițierea în interiorul termenului de opțiune succesoral a acțiunii pentru anularea testamentului olograf lsat de defunct în beneficiul numitei și a unui act de vânzare încheiat cu aceeași persoan, acțiune admis pe care formulat-o în calitate de moștenitor al tatlui su, dup cum rezult și din sentința civil nr.317/7.03.1939 pronunțat de Tribunalul Ilfov - Secția a III-a Civil.
Cu toate acestea, contrar opiniei apelantului reclamant, dovada cu privire lacalitatea sa de unic moștenitor al tatlui snu revenea prții adverse, ci transmiterea succesiunii în mod exclusiv ctre acesta trebuia s fie dovedit de el, prin dezbaterea succesiunii și constatarea de ctre notar a inexistenței altor persoane cu vocație succesoral concret. O asemenea dovad, ce constituie premisa unei cereri de revendicare, nu a fost administrat, iar principiul unanimitții, specific demersului judiciar de faț, nu poate fi respectat în lipsa acestei dovezi.
În mod greșit invoc apelantul reclamant calitatea sa de moștenitor sezinar ca fiind suficient pentru a face dovada calitții procesuale active, deoarecesezinareprezint intrarea de drept în posesiune a moștenitorilor, fr a face necesar trimiterea în posesie, îns nu scutește pe moștenitor de a-și exercita dreptul de opțiune succesoral, iar în litigiul de faț nu suplinește lipsa unui certificat de moștenitor.
Pe de alt parte, în mod corect a reținut tribunalul și aspectul legat delipsa de identitateîntre terenul dobândit de autorul su și terenul aflat în prezent în patrimoniul intimatei pârâte SC SA, care l-a dobândit de la statul român.
Astfel, dovada dreptului de proprietate al autorului reclamantului apelant cu privire la terenul în litigiu s-a fcut cu copia " cu stenii din Comuna care au fost împroprietriți pe loc pe moșia V M-rei, județul I" (fila 10 în dosarul nr.8391/2001), act care atest c Pr. a primit 3 ha teren în locul menționat, îns care nu este însoțit de un plan cadastral sau de o schiț anex care s identifice terenul cu suprafaț, laturi și vecintți.
La efectuarea expertizei topografie care a identificat terenul în litigiu de ctre expertul (filele 50-52 în dosarul nr.463/2005), acesta a procedat la suprapunerea planului pe care era reprezentat suprafața de teren aflat în patrimoniul pârâtei SC SA cu un plan exhibat de reclamant, aflat la fila 42 în dosarul nr.8391/2001, ajungând la concluzia c din întreaga suprafaț de 3 ha aparținând autorului reclamantului, pârâta ocup 2723 mp și nu 1855 mp, cum reclamantul pretinsese inițial.
Or, planul amintit nu a însoțit actul de proprietate al reclamantului, ci cuprinde pe verso mențiunea expertului, autorizat de B, c este un plan cadastral scara 1:2000 obținut de la "Cadastru" și reprezint proprietatea preotului conform unui plan din anul 1920, în situația topografic din anul 2001.
La fila 41 în același dosar a fost depus planul din anul 1920, acest înscris cuprinzând, de asemenea, pe verso, mențiuni ale aceluiași expert, în sensul c a identificat pe acesta proprietatea lui.
Cu alte cuvinte, identificarea pe planul din anul 2001 terenului s-a fcut de ctre expertul, conform mențiunilor de pe verso-ul planului, iar expertul numit de instanț s-a limitat la a compara planul prezentat de reclamant, astfel adnotat, cu planul cadastral pe care era înscris proprietatea pârâtei intimate SC SA.
Or, pe de o parte se constat c planul datat de expertul 1920 nu cuprinde nici o cot sau alte consemnri specifice identificrilor topografice și cadastrale, iar identificarea acestui expert nu a fost susținut cu argumente de ordin topografic, având în vedere lipsa oricror criterii de identificare (laturi sau vecintți) în actul de proprietate al lui, fr a se putea stabili, cum a reținut și tribunalul, dac expertul a consultat originalul sau o copie a acestuia.
Pe de alt parte, se poate observa din lucrrile dosarului c expertul a avut calitatea de expert consilier al apelantului reclamant la momentul expertizei judiciare efectuate de expertul (în dosarul nr.463/2005), astfel c atestrile expertului nu pot da planurilor (folosite apoi la expertiza judiciar) o valoare probatorie echivalent cu aceea a unei expertize judiciare.
Din coroborarea acestor aspecte curtea reține c exist suficient dubiu cu privire la situarea exact a terenului în litigiu pentru a valida concluzia primei instanțe în sensul cnu s-a dovedit identitatea dintre terenul revendicat și cel ocupat de intimata pârâtSC SA, ceea ce face motivele de critic ale apelantului legate de aceast problem s apar ca nefondate.
Faț de aceste aspecte, curtea apreciaz ca lipsit de relevanț ultimul motiv de apel, legat de existența bunului în patrimoniul autorului apelantului reclamant ulterior anului 1958, deoarece, dup cum s-a artat, a intrat în puterea lucrului judecat constatarea instanței de recurs (prin decizia nr.2640/31.03.2004) în sensul c imobilul a fost preluat cu titlu de stat în temeiul Decretului de expropriere nr.4/18 ianuarie 1972.
Revenind la cele artate mai sus cu privire la dispozițiile de îndrumare date de instanța de recurs pentru rejudecarea apelului (în sensul de a dispune fie respingerea apelului, fie admiterea sa și evocarea fondului, dac se gsesc fondate considerentele ce sprijin apelul) curtea constat c argumentele apelantului reclamant analizate mai sus sunt nefondate, astfel c se impune respingerea cii de atac, reținând totodat c soluția dat de tribunal (prin admiterea excepției lipsei calitții procesuale active) a fost calificat expres de instanța suprem drept o "statuare asupra fondului", faț de caracterul excepției (de fond) și de specificul acțiunii în revendicare imobiliar, în sensul c lipsa legitimrii procesuale active atrage sancțiunea respingerii acțiunii, fiind vorba despre o aprare prin care se însuși dreptul dedus judecții.
În privința motivului de apel d e ordine public invocat de intimata pârât Sc SA, curtea reține cacțiunea în revendicare nu este inadmisibil, și aici se are în vedere c inadmisibilitatea presupune existența unui fine de neprimire, adic a lipsei unei condiții de exercițiu a acțiunii civile, iar o asemenea împrejurare nu se regsește în speț.
În aceast privinț, curtea reține c la momentul pronunțrii deciziei de apel a devenit obligatorie, conform art.329 alin.3 Cod Proc.Civ. interpretarea dat de instanța suprem prin decizia nr.33/09.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. 60/2007, în recurs în interesul legii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.108/23.02.2009, decizie care a fundamentat aprarea intimatei pârâte ridicat la termenul de judecat din 30.06.2009.
Problema raportului dintre legea special și legea general fusese rezolvat anterior de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia LIII din 4 iunie 2007, prin care a reținut c prin dispozițiile sale, Legea nr. 10/2001 a suprimat practic posibilitatea recurgerii la dreptul comun în cazul ineficacitții actelor de preluare a imobilelor naționalizate și fr s diminueze accesul la justiție, a adus perfecționri sistemului reparator, subordonându-l totodat controlului judectoresc prin norme de procedur cu caracter special.
Interpretarea normelor incidente trebuie fcut îns în lumina dreptului la un proces echitabil, garantat prin art.6 alin.1 din Convenție, interpretat în spiritul preambulului Convenției, care afirm preeminența dreptului, ca element al patrimoniului comun al statelor membre, unul din fundamentele sale, consacrat în jurisprudența CEDO fiind principiul securitții raporturilor juridice și al respectrii dreptului de proprietate.
De altfel, și instanța suprem reține în considerentele Deciziei nr.33/2008 c rezolvarea raportului juridic litigios dintre fostul proprietar și dobânditorul bunului de la stat trebuie s aib în vedere și principiul securitții raporturilor juridice.
În consecinț, dup cum s-a artat și în decizia amintit, trebuie reținut c, de principiu, persoanele crora le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.10/2001 nu au posibilitatea de aoptaîntre calea prevzut de acest act normativ și aplicarea dreptului comun în materia revendicrii, respectiv dispozițiile art.480 din Codul civil, iar obligativitatea parcurgerii unei proceduri administrative prealabile (cea prevzut de Legea nr. 10/2001) nu conduce la privarea acelor persoane de dreptul la un tribunal, faț de posibilitatea contestrii dispoziției emise de autoritatea competent, instanța având în aceast situație jurisdicție deplin.
În acest sens s-a artat în considerentele deciziei amintite c nu exist un drept de opțiune între calea Legii nr.10/2001 și dreptul comun, cci ar însemna s se încalce principiulspecialia generalibus derogant, dar nici nu se poate aprecia c existența Legii nr.10/2001 exclude, în toate situațiile, posibilitatea de a se recurge la acțiunea în revendicare, cci este posibil ca reclamantul într-o atare acțiune s se poat prevala la rândul su de un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional și trebuie s i se asigure accesul la justiție.
Acesta este motivul pentru care curtea consider c nu se poate vorbi despre o inadmisibilitatede planoa acțiunii în revendicare întemeiat pe dreptul comun, instanța trebuind sa analizeze cererea de la caz la caz în funcție de criteriile enunțate de decizia dat în recursul în interesul legii.
Prin urmare, excepția inadmisibilitții va fi respins ca nefondat.
Faț de toate cele de mai sus, curtea consider c nu se impune analizarea celeilalte aprri, privitoare la lipsa calitții procesuale pasive a intimatei pârâte AVAS, deoarece soluția dat cererii reclamantului privește lipsa dreptului dedus de acesta judecții, iar problema legitimrii pârâtei este lipsit de relevanț juridic.
În raport de prevederile art.274 Cod Proc.Civ. intimata pârât SC SA era în drept a fi dezdunat pentru cheltuielile efectuate cu prezentul apel, constând în eventuale taxe de timbru achitate și onorarii avocațiale.
Cu toate acestea, se constat c facturile fiscale emise de Cabinetul de Avocat (filele 62-85 în dosarul de apel) privesc sume datorate pentru executarea contractului de asistenț juridic nr.-/10.01.2003 în perioada iulie 2007 - iunie 2009, în condițiile în care apelul de faț a fost înregistrat pentru prima dat la Curtea de APEL BUCURE ȘTI la data de 27.03.2008 (deci ulterior momentului pentru care au fost emise facturile).
Totodat, contractul nr.-/2003 a fost cel în temeiul cruia intimata pârât a fost reprezentat de Cabinetul de Avocat în apel (conform împuternicirii avocațiale depuse la fila 8 în dosarul nr- al Curții de APEL BUCURE ȘTI ), dar și în recurs (conform împuternicirii avocațiale depus la fila 33 în dosarul de recurs), în aceast din urm cale de atac pârâta-intimat czând în pretenții întrucât a fost admis cererea reclamantului, iar calea de atac declarat de SC SA a fost respins ca tardiv.
Prin urmare, de vreme ce toate facturile sunt emise lunar în temeiul aceluiași contract, pe perioada amintit, nu se poate determina cu exactitatecuantumul cheltuielilorcauzate de prezentul apel(soluționat în favoarea intimatei pârâte), urmând ca cererea privind plata cheltuielilor de judecat s fie respins deoarece nu s-a dovedit legtura de cauzalitate între toate cheltuielile dovedite și existența litigiului inițiat de reclamantul apelant.
Vzând și dispozițiile art.377 alin.1 pct.3 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilitții, ca neîntemeiat.
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant, cu domiciliul în B,-,.1, sectorul 1,împotriva sentinței civile nr.1462/14.11.2007, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte SC SA, cu sediul în B,-, sectorul 6 și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sectorul 1, ca nefondat.
Respinge cererea intimatei pârâte SC SA privind plata cheltuielilor de judecat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședinț public, azi, 8 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red. /Thred.
5 ex.
Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil - Jud.
Președinte:Ileana Ruxandra DănăilăJudecători:Ileana Ruxandra Dănăilă, Mihaela Paraschiv
