Jurisprudenta Legea 10/2001. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de: 29.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Andreea Vasile
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 1169/25.09.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelantul - reclamant, reprezentant de avocat I, cu împuternicire avocațială nr. 89949/01.06.2009, aflată la fila nr. 36 din dosar, lipsind intimata - pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 25.08.2009 intimata - pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a depus întâmpinare, în două exemplare, ce nu a fost comunicată.
Reprezentantul apelantului - reclamant învederează că nu solicită comunicarea întâmpinării formulate de către partea adversă.
Totodată, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv actele deja depuse la dosar și a probei cu expertiză contabilă, având ca obiectiv stabilirea numărului și valorii acțiunilor ce se cuvin a fi acordate la, corespunzător celor 1100 de acțiuni deținute de antecesorii reclamantului la Fabrica de
Apreciază proba cu expertiza contabilă ca fiind esențială în soluționarea cauzei, raportat la decizia pronunțată anterior prin care s-a recunoscut în favoarea apelantului - reclamant dreptul de a i se emite dispoziție motivată.
Mai arată că hotărârea prin care s-au acordat acțiunile este irevocabilă.
La interpelarea Curții, în sensul de a preciza dacă apelantul - reclamant a contestat suma de 4.433 lei stabilită la prima instanță, reprezentantul acestuia învederează că apelantul - reclamant a înțeles să conteste dispoziția în întregul ei, inclusiv modul de calcul.
Subliniază că s-a solicitat un număr de acțiuni corespunzător numărului de acțiuni deține anterior.
De asemenea, solicită ca partea adversă să depusă la dosar înscrisurile necesare expertului la efectuarea expertizei contabile.
Curtea, deliberând, asupra probei cu expertiză contabilă solicitată de către apelantul - reclamant, prin avocat, o respinge având în vedere că potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, există criterii de determinare atât a numărului acțiunilor în privința cărora apelantul - reclamant susține că i se datorează cât și în privința raportului în natură pentru acțiunile deținute anterior la societatea naționalizată.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de apel.
Reprezentantul apelantului - reclamant solicită admiterea apelului promovat de către partea pe care o reprezintă, schimbarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Continuând, arată că partea pe care o reprezintă a înțeles să critice hotărârea pronunțată de către instanța de fond, având în vedere că această instanță a încălcat principiul autorității de lucru judecat și al neretroactivității legii civile.
Menționează că instanța de fond nu a avut în vedere sentința civilă nr. 196/10.03.2005, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 2426/2004, prin care s-a dispus, cu autoritate de lucru judecat, emiterea deciziei motivate în conformitate cu dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001.
Subliniază că o altă instanță se pronunțase irevocabil asupra modalității de acordare a despăgubirilor.
De asemenea, apreciază că au fost încălcate principul exclusivității și principiul securității raporturilor juridice.
Concluzionând, solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Curtea dispune încheierea dezbaterilor și reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de apel formulată de către apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 1169/25.09.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de apel formulată de către apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 1169/25.09.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra cererii de apel formulată de către apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 1169/25.09.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI la data de 05.11.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 178
Ședința publică din data de: 05.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de către apelantul - reclamant împotrivasentinței civile nr. 1169/25.09.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.10.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.11.2009, când în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București -secția a III a Civilă sub nr-, reclamantul a formulat în contradictoriu cu intimata - pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI contestație împotriva deciziei nr. 85/ 24.04.2007 prin care s-a soluționat în temeiul Legii nr. 10/2001 dosarul întocmit în baza notificării nr. 31/ 15.01.2002, solicitând anularea acestei decizii și, în conformitate cu disp. art. 32 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a acțiunilor deținute de autorii săi la Fabrica de Pălării, în prezent SC SA, iar în subsidiar, obligarea pârâtei să emită decizie în conformitate cu art.32 alin. 3, în sensul restituirii în natură a acțiunilor deținute de autorii săi la SA, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 500 lei/zi de întârziere calculate de la data pronunțării hotărârii și până la executarea efectivă a obligației.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 196/ 10.03.2005 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV a Civilă, rămasă definitivă și irevocabilă în urma exercitării căilor de atac, s-a dispus anularea deciziei nr. 101/ 2004 emisă de AVAS, pârâta fiind obligată să emită decizie motivată în conformitate cu dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001 privind valoarea recalculată a acțiunilor și numărul de acțiuni corespunzătoare valorii, cu precădere la SA.
Prin decizia contestată, pârâta a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 4422 lei, o valoare ridicolă în condițiile în care activul net al societății se compune din corpul de clădire pentru case de locuit, birouri, hale de producție și mai multe hectare de teren aferent construcțiilor, iar autorii reclamantului dețineau la momentul naționalizării 77% din acțiuni.
Reclamantul a susținut în acest sens că este evidentă reaua-credință a pârâtei-intimate, care a emis până în prezent două decizii neconforme cu legea și cu hotărârea judecătorească, în frauda intereselor sale legitime și în frauda legii.
Pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A susținut pe această cale pârâta că notificările nr. 31/ 15.01.2002 și nr. 66/ 16.04.2002 au fost soluționate de către AVAS în mod corect prin decizia contestată, având în vedere dispozițiile art. 32 din Legea nr. 247/2005 și Titlul VII din aceeași lege.
În ceea ce privește modul de calcul al valorii acțiunilor, s-a arătat că s-a ținut seama de bilanțul contabil din 1946, de structura acționariatului și de alte documente prezentate de reclamant.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea AVAS la plata daunelor cominatorii, s-a susținut că Legea nr. 10/2001 este o lege specială, care nu prevede nicio sancțiune pentru întârziere pentru emiterea unui răspuns la notificare, art. 1075 din Codul civil vizând doar obligația ce are ca obiect plata unei sume de bani și nu obligațiile de a face.
Prinsentința civilă nr. 1169/ 21.09.2007 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III a Civilă în dosar nr-, a fost respinsă contestația ca neîntemeiată.
În motivarea sentinței, se arată că potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, persoanele arătate la art. 3 alin. 1 lit. b, respectiv persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale prvind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Având în vedere că reclamantul invocă calitatea de moștenitor al defunctului, care a deținut 1100 acțiuni la fosta Fabrică de Pălării, acțiuni preluate abuziv de stat în perioada regimului politic comunist, tribunalul a constatat că în mod corect, în aplicarea dispozițiilor legale menționate mai sus, entitatea învestită cu soluționarea notificării acestora, apreciind că sunt îndeplinite celelalte cerințe ale legii pentru restituire, i-a acordat reclamantului despăgubiri ca măsuri reparatorii.
Susținerile reclamantului referitoare la retrocedarea în natură a acțiunilor prin acordarea de acțiuni la societatea care a preluat patrimoniul fostei societăți naționalizate sunt vădit neîntemeiate, fiind în contradicție cu prevederile legale exprese ce impun o amunită modalitate de restituire prin echivalent, respectiv acordarea de despăgubiri.
De altfel, tribunalul reține că, într-o asemenea situație, nici nu se poate pune în discuție o restituire în natură, o astfel de formă de restituire presupunând ca ipoteză acordarea acelorași acțiuni preluate de stat, ceea ce ar fi oricum imposibil, dacă s-ar avea în vedere că în raport de actualul capital social al societății SC SA, care ar fi preluat și patrimoniul fostei societăți naționalizate (preluate de stat) s-au emis noi acțiuni-noua persoană juridică nepreluând decât activele, nu acțiunile vechii societăți.
Referitor la cuantumul despăgubirilor calculate de pârâtă, tribunalul a constatat că aceasta din urmă a prezentat un mod de calcul întemeiat pe prevederile legii în vigoare la momentul emiterii deciziei, contestatorul neaducând însă nicio dovadă în privința incorectitudinii acestuia și, evident, în susținerea afirmațiilor arătate prin contestație, conform art. 1169 din Codul civil, în condițiile în care, legal citat, nu s-a prezentat nici în fața instanței.
Pe de altă parte, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este autoritatea care, în prezent, pe baza propunerii făcute de unitatea deținătoare, poate stabili un alt cuantum al despăgubirilor, în cadrul procedurii prealabile speciale și obligatorii instituită în acest scop prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, reclamantul având ulterior posibilitatea să conteste cuantumul despăgubirilor stabilite și acordate de această autoritate în fața instanței de contencios administrativ.
Tribunalul a apreciat că față de cele reținute anterior și față de dispozițiile art. 580/3 din Codul d e procedură civilă, este neîntemeiat și capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel la data de 3.12.2008 (data poștei) reclamantul, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și pe fond admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului, se arată că înstanța de fond a omis să aibă în vedere dispozitivul sentinței civile nr. 196 din 10.03.2005 pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr. 2426/2004, potrivit căruia instanța a dispus cu autoritate de lucru judecat ca intimata AVAS să emită decizie motivată în conformitate cu dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001, privind valoarea recalculată a acțiunilor și numărul de acțiuni corespunzătoare valorii recalculate cu precădere la SC SA, respingând ca neîntemeiată cererea de despăgubiri bănești.
Pe de altă parte, din însăși motivarea acestei sentințe, rezultă că instanța a avut în vedere obligarea intimatei la măsura reparatorie a acordării cu precădere de acțiuni la societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate, în speță SC SA. Apelantul a arătat că instanța a apreciat că este îndreptățit la restituirea în natură a acțiunilor antecesorilor săi și acest lucru este posibil deoarece în prezent statul român prin AVAS este acționar majoritar la societatea menționată. Se arată că o interpretare diferită ar anula efectele acestei hotărâri, având în vedere că în același dispozitiv instanța respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a despăgubirilor bănești. Pentru a pronunța hotărârea sus-menționată, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 32 alin. 1 și 3 din Legea nr. 10/2001 în vigoare la data pronunțării, concluzionând fără putință de interpretare că în sarcina intimatei cădea obligația de a emite dispoziție de restituire în natură și nu despăgubiri bănești.
În al doilea rând, se arată că instanța a făcut greșit aplicarea dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată, în condițiile în care exista un titlu executoriu obligatoriu atât pentru instanță cât și pentru intimată. Practic, instanța de fond nu a făcut altceva decât să cenzureze o altă hotărâre judecătorească care a intrat în puterea lucrului judecat. De asemenea, instanța de fond a procedat practic la o rejudecare a dreptului său recunoscut cu autoritate de lucru judecat și implicit cu privire la obligația de a face instituită în sarcina intimatei.
Apelantul a apreciat că instanța de fond ar fi trebuit să se limiteze la obiectul contestației, să verifice în ce măsură intimata s-a conformat dispozițiilor sentinței civile nr. 196/2005 și să constate că n fapt, prin acordarea de despăgubiri, intimata a luat o măsură abuzivă în contradicție cu prevederile sentinței menționate. În acest context, orice discuție ce vizează fondul dreptului exced obiectului contestației și aduc atingere autorității de lucru judecat.
Au fost invocate și prevederile art. 242 din Codul d e procedură civilă.
Prin încheierea de ședință din 19.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel București -Secția a IX a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală în dosar nr-, a fost admisă cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelant, prin cererea înregistrată de apelant la Tribunalul București la data de 23.05.2008.
La data de 04.06.2009, apelantul a depus la dosar precizări și completări ale motivelor de apel.
În conținutul acestora, s-a arătat că intimata era obligată să aibă în vedere valoarea recalculată a acțiunilor și să stabilească numărul de acțiuni corespunzătoare acestei valori recalculate cu precădere la SC SA și să nu acorde despăgubiri bănești; astfel, decizia nr. 85/2007, prin care s-au stabilit măsuri reparatorii prin echivalent de 4433 lei este emisă cu încălcarea legii și a efectelor unei hotărâri judecătorești.
Se arată că soluția pronunțată este în acord cu practica instanței supreme, care în mod constant a relevat aceeași interpretare a normelor legale instituite prin prevederile art. 32 din Legea nr. 10/2001.
Este adevărat că, în prezent, dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001, nu mai prevăd dreptul la măsuri reparatorii constând în acțiuni acordate cu precădere la societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate, art. 31 dispunând în sensul că modalitatea de despăgubire este aceea de acordare a despăgubirilor bănești în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, însă, modul în care să fie soluționată notificarea nr. 31/15.01.2002, precum și felul măsurilor reparatorii ce trebuiau acordate către apelant, fusese deja stabilit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Se arată că aspectele soluționate irevocabil de instanță trebuiau privite prin prisma principiului care guvernează normele de procedură, respectiv "tempus regit actum", în conformitate cu care toate actele de procedură efectuate sub imperiul legii vechi sunt examinate, sub aspectul validității lor, după dispozițiile acelei legi. Hotărârea instanței privind modalitatea de soluționare a notificării și natura măsurilor reparatorii stabilite în conformitate cu dispozițiile în vigoare la momentul judecării cauzei, apare ca o aplicare a dispozițiilor art. 725 din Codul d e procedură civilă.
Câtă vreme deja s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă cu privire la modalitatea de soluționare a notificării nr. 31/2002, precum și a măsurilor reparatorii ce vor fi acordate, nu poate fi admisă o cerere de chemare în judecată ulterioară având același obiect, nesocotindu-se astfel o hotărâre anterioară irevocabilă.
Se mai arată că CEDO a statuat că dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție, trebuie interpretat n lumina Convenției, unde se vorbește despre superioritatea dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor membre. Unul din elementele fundamentale ale superiorității dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care urmărește între altele, ca soluția dată și rămasă definitivă să nu mai fie repusă pe rol. În virtutea acestui principiu, niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite supervizarea unei hotărâri definitive și executorii doar n scopul obținerii unei reexaminări a cauzei și o nouă decizie despre acest subiect.
Se solicită administrarea probei cu înscrisuri, expertiză și orice alte probe considerate necesare și utile ce ar reieși din dezbateri.
În drept, au fost invocate prevederile art. 282 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Cererea de apel a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 51 din Legea nr. 10/2001.
Intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, se arată că, prin modificările aduse articolului 32 din Legea nr. 10/2001, AVAS nu mai are competența legală de a mai acorda măsuri reparatorii, ci de a emite o decizie cu propunerea de măsuri reparatorii. Se arată că, pe baza propunerii făcute de AVAS, Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor poate stabili un alt cuantum al despăgubirilor conform art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005. De asemenea, dispozițiile Legii nr. 247/2005 sunt exprese și în ceea ce privește modalitatea de stabilire a cuantumului măsurilor reparatorii, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor urmând să emită o decizie care va cuprinde și cuantumul despăgubirilor.
În ceea ce privește modul de calcul efectuat de AVAS, se arată că au fost avute în vedere: dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001 republicată; Normele metodologice aprobate prin HG nr. 250/03.04.2007; bilanțul contabil încheiat la 31.12.1946 al Fabricii de Pălării eliberat de Arhivele Naționale; certificatul nr. /11.02.1946 emis de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Camera de Comerț și Industrie din T privind capitalul social al firmei, structura acționariatului și numărul de acțiuni emise eliberat de Arhivele Naționale și alte documente prezentate de solicitant.
La dosarul de apel au fost depuse: decizia civilă nr. 7935/ 09.10.2006 pronunțată de ICCJ în dosar nr-.
Analizând cauza de față prin prisma motivelor de apel formulate de apelant, precum și a apărărilor formulate de intimată, precum și a probelor administrate, Curtea reține următoarele:
1. În fapt, prin decizia nr. 85/ 24.04.2007 emisă de AVAS ca răspuns la notificarea formulată conform Legii nr. 10/2001 de reclamant și înregistrată sub nr. 31/2002, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 4433 lei, pentru acțiunile deținute de antecesor la Fabrica de Pălării, în favoarea reclamantului contestator, înaintându-se această decizie însoțită de documentele ce au stat la baza ei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin aceeași decizie, s-a respins notificarea nr. 66/ 16.04.2002 formulată de reclamant, întrucât a fost depusă peste termenul legal, respectiv 14.02.2002.
În cuprinsul acestei decizii, pârâta a constatat că reclamantul a dovedit calitatea de acționar a antecesorului asupra a 1100 acțiuni de la fosta Fabrică de Pălării SA, precum și faptul că s-a dovedit totodată calitatea de moștenitor a petentului, conform art. 3 alin. 1 lit. b și art. 23 din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, pârâta a reținut că a fost obligată să emită o decizie motivată privind valoarea recalculată a acțiunilor ca urmare a anulării deciziei emise anterior, decizia nr. 101/22.09.2004.
Prin sentința civilă nr. 196 /10.03.2005 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV a Civilă, a fost admisă în parte contestația formulată de reclamant împotriva deciziei nr. 101/2004, fiind obligată intimata să emită o nouă decizie motivată în conformitate cu disp. art.32 din Legea nr. 10/2001 privind valoarea recalculată a acțiunilor și numărul de acțiuni corespunzătoare valorii recalculate, cu precădere la SC SA.
Această sentință a rămas irevocabilă, ca urmare a respingerii apelului prin decizia civilă nr. 621/ 27.09.2005 a Curții de Apel București -Secția a VII a Civilă și a recursului prin decizia civilă nr. 7935/ 09.10.2006 a ICCJ-Secția Civilă și de proprietate intelectuală.
La data pronunțării sentinței de către prima instanță, au fost aplicate prev. art. 32 din Legea nr. 10/2001 în forma lor anterioară Legii nr. 247/2005, conform cărora:
"Persoanele care aveau calitatea de asociat al persoanelor juridice nationalizate prin Legea nr. 119/1948 sau prin alte acte normative au dreptul la masuri reparatorii constand in actiuni acordate cu precadere la societatea comerciala care a preluat patrimoniul persoanei juridice nationalizate sau cu prioritate la o alta societate comerciala tranzactionata pe piata de capital.
De prevederile alin. (1) nu beneficiaza persoanele fizice sau juridice care au primit despagubiri pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, in conditiile art. 5.
Actiunile se vor acorda, la cererea persoanei indreptatite, de catre institutia publica implicata in privatizarea societatii comerciale mentionate la alin. (1).
Recalcularea valorii actiunilor se face de catre institutia publica implicata in privatizare in baza valorii activului net din ultimul bilant contabil, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, sau inregistrat la registrul comertului inaintea nationalizarii, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Nationala a Romaniei si a indicelui inflatiei stabilit de Institutul National de Statistica si Studii Economice.
In termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi Banca Nationala a Romaniei va stabili coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
(6) In termen de 60 de zile de la data primirii cererii persoanei indreptatite sau in termenul prelungit conform art. 28 institutia publica implicata in privatizare va stabili prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata valoarea recalculata a actiunilor.
Daca persoana indreptatita solicita actiuni, institutia publica implicata in privatizare va stabili in urma negocierii, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, societatile comerciale si numarul de actiuni corespunzatoare valorii recalculate.
Persoana indreptatita poate negocia cu institutia publica implicata in privatizare si alte forme de masuri reparatorii in echivalent."
Rezultă că, la data pronunțării sentinței civile nr. 196 /10.03.2005 de către Tribunalul București -Secția a IV a Civilă, persoana îndreptățită care invoca calitatea de asociat al unei persoane juridice naționalizate, avea dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent constând fie in bunuri ori servicii, fie în actiuni la societati comerciale tranzactionate pe piata de capital sau titluri de valoare nominala folosite exclusiv in procesul de privatizare.
Astfel, nu exista varianta măsurilor reparatorii în echivalent prin despăgubiri bănești, această variantă fiind exclusă de legiuitor. Acesta a fost și motivul pentru care a fost respinsă cererea de acordare a despăgubirilor bănești, prin chiar dispozitivul sentinței.
Curtea constată că, la momentul pronunțării celor două decizii din apel și recurs, intervenise deja modificarea legislativă adusă prin Legea nr. 247/2005.
Astfel, prin art. 3 lit b) din Titlul VII al legii nr. 247/2005 a fost definit Fondul "Proprietatea" ca fiind acea entitate destinată realizării plății prin echivalent a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de statul român în perioada de referință a actelor normative prevăzute la art. 1 alin. (1) și a celor aferente pretențiilor rezultate.
Astfel, dacă în ambele forme ale legii, conform art. 18 lit. a, măsurile reparatorii se stabilesc numai in echivalent dacă persoana indreptatita era asociat la persoana juridica proprietara a imobilelor si a activelor la data preluarii acestora in mod abuziv, cu exceptia cazului in care persoana indreptatita era unic asociat sau persoanele indreptatite asociate erau membri ai aceleiasi familii, modalitățile de reparare prin echivalent au suferit o modificare în 2005, sub aspectul extinderii acestora.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 10/2001, în forma modificată prin Legea nr. 247/2005, s-a stabilit că:
"Persoanele aratate la art. 3 alin. (1) lit. b) au dreptul la despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.
De prevederile alin. (1) nu beneficiaza persoanele fizice sau juridice care au primit despagubiri pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, in conditiile art. 5.
Masurile reparatorii prin echivalent prevazute la alin. (1) se vor propune, dupa stabilirea valorii recalculate a actiunilor, prin decizia motivata a institutiei publice implicate in privatizarea societatii comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice sau, dupa caz, prin ordin al ministrului finantelor publice, in cazul in care societatea comerciala care a preluat patrimoniul persoanei juridice nationalizate nu mai exista, nu poate fi identificata, ori nu a existat o asemenea continuitate.
Recalcularea valorii actiunilor se face in baza valorii activului net din ultimul bilant contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Nationala a Romaniei prin Ordinul nr. 3 din 27 aprilie 2001, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 229 din 4 mai 2001, si a indicelui inflatiei stabilit de Institutul National de Statistica si a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societatilor pe actiuni, in cazul in care bilantul este anterior acesteia.
In termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi Banca Nationala a Romaniei va stabili coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
In termen de 60 de zile de la data primirii cererii persoanei indreptatite sau in termenul prelungit conform art. 28, institutia publica implicata in privatizare va stabili prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata valoarea recalculata a actiunilor."
Rezultă că, prin Legea nr. 247/2005, a fost generalizată modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, și în situația celor care invocă calitatea de asociat al unei persoane juridice naționalizate având dreptul la toate formele de reparație, inclusiv la despăgubiri.
2. Curtea constată că sunt corecte susținerile apelantului, în sensul că prima instanță din procesul anterior, a avut în vedere obligarea intimatei la măsura reparatorie a acordării cu precădere de acțiuni la societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate, în speță SC SA.
Pentru a pronunța hotărârea sus-menționată, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 32 alin. 1 și 3 din Legea nr. 10/2001 în vigoare la data pronunțării, concluzionând fără putință de interpretare că în sarcina intimatei cădea obligația de a emite dispoziție de restituire în natură și nu despăgubiri bănești.
3. Apelantul invocă însă o încălcare a autorității de lucru judecat a hotărârii irevocabile pronunțate în procesul anterior.
Astfel, acesta arată că instanța a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată, în condițiile în care exista un titlu executoriu obligatoriu atât pentru instanță cât și pentru intimată. Practic, instanța de fond nu a făcut altceva decât să cenzureze o altă hotărâre judecătorească care a intrat în puterea lucrului judecat. De asemenea, instanța de fond a procedat practic la o rejudecare a dreptului său recunoscut cu autoritate de lucru judecat și implicit cu privire la obligația de a face instituită în sarcina intimatei.
Pentru a răspunde acestui motiv de apel, Curtea va analiza mai întâi aspectele de drept și de fapt care au făcut obiectul procesului civile anterior invocat de apelant.
Astfel, prin sentința care a soluționat în primă instanță cererea reclamantului, a fost anulată decizia emisă de AVAS, a fost obligată intimata să emită o nouă decizie motivată în conformitate cu disp. art. 32 din Legea nr. 10/2001 privind valoarea recalculată a acțiunilor și numărul de acțiuni corespunzătoare valorii recalculate, cu precădere la SC SA și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind acordarea de despăgubiri bănești. Astfel, în faza administrativă, AVAS reținuse imposibilitatea de calculare a valorii acțiunilor deținute de autorul reclamantului, din cauza neîndeplinirii de către acesta a obligației de a depune ultimul bilanț contabil al societății dinainte de naționalizare, conform cerințelor art. 32 din Legea nr. 10/2001.
Dar, așa cum se poate constata, obiectul de critică în apel și în recurs, în procesul anterior, l-au reprezentat exclusiv problemele legate de modalitatea concretă și posibilitatea de calculare a valorii acțiunilor, iar nu aspectul modalității de reparație efectivă.
Astfel, cu excepția primei instanțe, care s-a pronunțat anterior intervenirii modificării art. 32 prin Legea nr. 247/2005, nici instanța de apel și nici instanța de recurs nu au reiterat, în considerente, aspectul modalității efective de reparație, ci dimpotrivă, au făcut referire la intervenirea Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și la introducerea Fondului Proprietatea ca modalitate de reparație.
Or, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești este dată, efectiv de dispozitiv, dar se interpretează în lumina considerentelor; cât timp nu există o judecată de valoare făcută de instanță cu privire la modul de aplicare a Legii nr. 247/2005 în cauza de față, nu se poate reține că prima instanță din dosarul de față a încălcat vreo putere de lucru judecat.
Curtea constată, așa cum a invocat de altfel și apelantul, că modificările aduse prin Legea nr. 247/2005 ridică problema aplicării legii civile în timp.
Astfel, la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, reclamantul încă nu avea o hotărâre judecătorească irevocabilă și nici măcar definitivă de obligare a intimatei la emiterea unei noi decizii, ci o astfel de hotărâre intervine după intrarea în vigoare a legii noi.
Ceea ce înseamnă că reclamantul se afla într-o situație juridică în curs de desfășurare la momentul intrării în vigoare a legii civile noi ("facta pendentia"), ceea ce determina aplicarea legii civile noi, fără a se pune problema încălcării principiului neretroactivității legii civile noi.
Practic, intimata devine obligată să emită o nouă decizie de soluționare a notificării reclamantului ca urmare a hotărârii judecătorești irevocabile, abia la 09.10.2006, dar era de asemenea obligată să respecte și dispozițiile noi din Legea nr. 247/2005, cu atât mai mult cu cât instanțele de apel și de recurs făcuseră referire la ele prin deciziile pronunțate.
4. Apelantul a mai apreciat că instanța de fond ar fi trebuit să se limiteze la obiectul contestației, să verifice în ce măsură intimata s-a conformat dispozițiilor sentinței civile nr. 196/2005 și să constate că în fapt, prin acordarea de despăgubiri, intimata a luat o măsură abuzivă în contradicție cu prevederile sentinței menționate. În acest context, orice discuție ce vizează fondul dreptului excede obiectului contestației și aduce atingere autorității de lucru judecat.
Curtea reține că, într-adevăr, aparent, decizia pronunțată de AVAS ce face obiectul prezentului dosar vine în contradicție cu hotărârea judecătorească irevocabilă anterioară, dar această contradicție este numai aparentă, pentru motivele expuse deja anterior și care vor fi completate în continuare.
Astfel, intervenirea unei modificări legislative este de natură să înlăture aplicarea principiului autorității de lucru judecat, prin schimbarea cauzei (ca element al triplei identități ) cât timp norma nou introdusă este direct aplicabilă. Or, notificarea reclamantului nefiind soluționată la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, norma nouă era direct aplicabilă.
Cât privește dispozitivul hotărârii judecătorești anterioare, Curtea constată că acesta prin el însuși se îndepărtează de ideea încălcării autorității de lucru judecat, cât timp face referire expresă la dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001, în forma anterioară.
În plus, se constată că este imposibilă acordarea chiar a acelorași acțiuni preluate de stat, așa cum se solicită practic de către contestator, deoarece în raport de actualul capital social al societății SC SA, care ar fi preluat și patrimoniul fostei societăți naționalizate, s-au emis noi acțiuni, noua persoană juridică preluând doar activele, nu și acțiunile vechii societăți.
Curtea mai reține că cele două hotărâri judecătorești ale ICCJ invocate de apelant în motivarea cererii de apel, ca și practică judiciară, nu sunt de natură să rezolve problema de drept din prezenta cauză, fiind nerelevante sub acest aspect.
5. Apelantul mai critică modul de stabilire a valorii despăgubirilor. Astfel, s-a arătat că intimata era obligată să aibă în vedere valoarea recalculată a acțiunilor și să stabilească numărul de acțiuni corespunzătoare acestei valori recalculate cu precădere la SC SA și să nu acorde despăgubiri bănești; astfel, decizia nr. 85/2007, prin care s-au stabilit măsuri reparatorii prin echivalent de 4433 lei este emisă cu încălcarea legii și a efectelor unei hotărâri judecătorești.
Se arată că soluția pronunțată este în acord cu practica instanței supreme, care în mod constant a relevat aceeași interpretare a normelor legale instituite prin prevederile art. 32 din Legea nr. 10/2001.
Curtea constată că, așa cum a reținut prima instanță, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este autoritatea care, în prezent, pe baza propunerii făcute de unitatea deținătoare, poate stabili un alt cuantum al despăgubirilor, în cadrul procedurii prealabile speciale și obligatorii instituite în acest scop prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, reclamantul având ulterior posibilitatea de a contesta cuantumul despăgubirilor stabilite și acordate de această autoritate în fața instanței de contencios administrativ.
Sub acest aspect, efectuarea de probe în faza procesuală a apelului privind modul de calcul al valorii acțiunilor nu era relevant, partea urmând să exercite aceste apărări în fața instanței de contencios administrativ.
6. Se mai arată de către apelant că CEDO a statuat că dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina Convenției, unde se vorbește despre superioritatea dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor membre. Unul din elementele fundamentale ale superiorității dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care urmărește între altele, ca soluția dată și rămasă definitivă să nu mai fie repusă pe rol. În virtutea acestui principiu, niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite supervizarea unei hotărâri definitive și executorii doar în scopul obținerii unei reexaminări a cauzei și o nouă decizie despre acest subiect.
Dincolo de justețea acestor susțineri, Curtea constată că acestea reprezintă afirmații cu caracter general, apelantul nearătând în mod concret ce anume se critică în raport de cele deja reținute de prima instanță față de inexistența unei autorități de lucru judecat.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 296 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul-contestator, domiciliat în com., cu domiciliul la mandatar în comuna nr. 227, jud. T împotrivasentinței civile nr. 1169/25.09.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosar nr-,în contradictoriu cu intimata - pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red. Jud. AV/5 ex
sentința civilă nr. 1169/25.09.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosar nr-
judecător fond:
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Andreea Vasile
