Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2060/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.
Ședința publică de la 5 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold Petre
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea apelului formulat de apelanții-reclamanți și, împotriva sentinței civile nr.281 din 27.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL.
are ca obiect - Legea 10/2001.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 29.10.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea la 05.11.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, contestatorii și au chemat în judecată intimata Primăria Municipiului B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea Dispoziției nr.10759/04.06.2008 emisă de Primarul General al Municipiului B privind soluționarea notificării nr.2118/24.04.2001 depusă de către autoarea contestatorilor, pentru imobilul situat în B, str. -. - nr.22, sector 2, prin care s-a dispus respingerea cererii de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, deoarece nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
În motivarea contestației, contestatorii au arătat că prin notificarea nr.2118/24.04.2001, mama lor, a solicitat despăgubiri pentru imobilul situat în B, str.-.- nr.22, sector 2, trecut în proprietatea statului în baza sentinței penale nr.1031/1959 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului B, prin care, tatăl lor, a fost condamnat și i s-a aplicat pedeapsa complementară a confiscării averii.
Contestatorii au mai susținut faptul că prin sentința penală nr.1031/25.07.1959, pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului B, tatăl lor a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.14 din Legea nr.284/1947 la pedeapsa închisorii corecționale de 7 ani și 4 ani interdicție corecțională, conform art.59 din Codul penal și i s-a aplicat sancțiunea complementară a confiscării întregii averi, printre care și imobilul situat în B, str.-.- nr.22, sector 2.
În privința aducerii la îndeplinire a dispozitivului sentinței penale sus-menționate, contestatorii au arătat că, având în vedere adresa nr.3370/1959 a Tribunalului Popular al Raionului B cu care s-a înaintat extrasul din dispozitivul sentinței penale, prin procesul - verbal nr.1891/24.10.1959 emis de Tribunalul Câmpina executorul judecătoresc de pe lângă Tribunalul Câmpinaa confiscat în folosul statului averea mobilă și imobilă a inculpatului, printre care și imobilul situat în B, str. -. - nr.22, sector 2.
În privința temeiului de preluare a imobilului, contestatorii au învederat faptul că sentința penală menționată anterior contravenea dispozițiilor legale în vigoare de la acea dată, respectiv art.36 din Constituția din anul 1965, respectiv art.1 și 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar față de aceste texte legale, s-a arătat faptul că în mod greșit intimata a apreciat că imobilul menționat anterior nu intră în sfera de aplicare a Legii nr.10/2001.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.10/2001 și ale Legii nr.247/2005.
Prin sentința civilă nr.281/27.02.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea introdusă de contestatorii și, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului B prin Primarul General.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin Dispoziția nr. 10759/4.06.2008 emisă de Primarul General al Municipiului B privind soluționarea notificării nr.2118/24.04.2001 depusă de către autoarea contestatorilor, pentru imobilul situat în B, strada -.- nr.22, sectorul 2 s-a respins notificarea acesteia privind acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul menționat anterior.
S-a reținut că prin dispoziția atacată intimata a motivat faptul că sentința penală nr.1031/25.07.1959 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului B, în baza căruia imobilul a trecut în proprietatea statului, nu constituie o modalitate de preluare abuzivă de către stat.
În această privință, tribunalul a apreciat că dispoziția atacată este legală și temeinică întrucât bunurile trecute în proprietatea statului în baza unei sentințe penale de condamnare, însoțită de pedeapsa complementară a confiscării averii, nu pot fi restituite în baza Legii nr.10/2001, întrucât față de modalitatea de preluare a imobilului, acesta nu face parte din categoria bunurilor menționate la art.2 din lege.
Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.1031/25.07.1959 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului B autorul contestatoarelor, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.14 din Legea nr.284/1947 la pedeapsa închisorii corectionale de 7 ani și 4 ani interdicție corecțională conform art.59 din Codul Penal și i s-a aplicat sancțiunea complementară a confiscării întregii averi, printre care și imobilul situat în B, strada -.- nr.22, sectorul 2. Pentru a se aduce la îndeplinire dispozitivul sentinței penale, executorul judecătoresc de pe langă Tribunalul Câmpinaa confiscat în folosul statului averea mobilă și imobilă a inculpatului, printre care și imobilul situat în B, strada -.- nr.22, sectorul 2.
Din coroborarea dispozițiilor art. 2 lit. h din Legea 10/2001 cu art. 6 alin. 1 din Legea 213/1998, tribunalul a reținut că pentru a fi incidente dispozițiile legii de reparații, în prezenta cauză este necesar a se face dovezi cu privire la încălcarea dispozițiilor art.31 din Decretul nr.221/1960 cu privire la executarea silită împotriva persoanelor fizice, a plății impozitelor și a taxelor neachitate în termen și a creanțelor bănești ale organizațiilor socialiste, precum și a art.46 din Hotărârea nr.792 pentru aplicarea Decretului nr.221/1960.
S-a apreciat că în cauza de față, imobilul a trecut în proprietatea statului în contul unei creanțe a statului, ce a rezultat din hotărârea penală ce a constituit titlu executoriu.
Cum nu s-au constatat încălcări ale dispozițiilor în temeiul cărora imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului, tribunalul a apreciat, față de modalitatea de preluare a imobilului, că acesta nu face parte din categoria bunurilor menționate la art.2 din lege.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs contestatoarele și, calificat la termenul din 29.10.2009 ca fiind apel, criticând-o pentru următoarele motive:
S-a susținut că în mod greșit instanța de fond și-a întemeiat întregul raționament în motivarea sentinței pe faptul că preluarea imobilului nu reprezintă o preluare abuzivă, respectiv că apartamentul nu face parte din categoria bunurilor menționate la art.2 din lege.
S-a arătat că instanța era obligată să se pronunțe mai întâi asupra temeiului de drept cu care a fost investită de către reclamanți prin cerere, respectiv dispozițiile art.2 lit. b, h, i - acest din urmă text de lege reglementând situația imobilelor preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
Astfel, în susținerea contestației au arătat că prin sentința penală nr.1031/25.07.1959 a Tribunalului Popular al Raionului B autorul lor, a fost condamnat la 7 ani închisoare corecționala și 4 ani interdicție corecționala conform art.59 pct.1 Cod penal cu pierderea dreptului de a mai ocupa o funcție publică, confiscarea totală a averii și confiscarea a 73 de monezi de aur în folosul, obligându-l la plata sumei de 4666,20 lei către contravaloarea celor 14 monezi de aur nepredate statului, având în vedere dispozițiile art.5 și art.14 din Legea nr.284/1947 pentru cedarea către Banca Națională a României a aurului, valutelor efective și altor mijloace de plată străine.
Prin procesul - verbal nr.1891/24.10.1959 emis de Tribunalul Câmpina, având în vedere adresa cu nr.3370/1959 a Tribunalului Popular Raionul B cu care s-a înaintat extrasul sentinței penale mai sus menționate, cu solicitarea de a se proceda la confiscarea averii personale a condamnatului, executorul judecătoresc de pe lângă Tribunalul Câmpinaa confiscat în folosul statului averea mobilă și imobilă a condamnatului, printre care și apartamentul situat în str. -.- nr.22, B (Raionul 1 Mai).
Având în vedere situația de fapt și de drept dedusă judecații, apelanții au susținut că imobilul a fost preluat în mod abuziv și că notificarea este întemeiată, având în vedere, în acest sens, dispozițiile art.2 alin.1 lit. b, h, i din Legea nr.10/2001.
S-a susținut că este neîndoielnic că măsura confiscării a fost abuzivă și că titlul recurenților este perfect valabil nefiind afectat de vreun viciu formal sau de fond, situație în care aceștia pot beneficia de dispozițiile legii speciale cu privire la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
În continuarea raționamentului, apelanții au arătat că Tribunalul București și-a motivat hotărârea argumentând soluția și pe dispozițiile Decretului nr.221/1960 cu privire la executarea silită împotriva persoanelor fizice a plații impozitelor și a taxelor neachitate în termen și a creanțelor bănești ale organizațiilor socialiste, precum și pe cele cu privire la executarea confiscării - regăsite în Decizia nr.845/29.08.1962 a Sfatului Popular al Raionului 1 Mai prin care Comitetul Executiv a predat gratuit apartamentul Sfatului Popular al Raionului 1 Mai.
În această privință, apelanții au susținut că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecații prin aplicarea dispozițiilor art.31 alin.II lit.d din D nr. 221/1960. Interpretarea greșită a textului de lege este evidențiată de sentința penală mai sus menționată, potrivit căreia apartamentul a fost confiscat ca urmare a condamnării autorului apelanților la 7 ani închisoare corecțională și 4 ani interdicție corecțională, în conformitate cu art.59 pct.1 Cod penal cu pierderea dreptului de a mai ocupa o funcție publică și confiscarea totală a averii și a celor 73 monezi de aur în folosul, obligând inculpatul la plata sumei de 4666,20 lei către contravaloarea celor 14 monezi de aur nepredate statului, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.5 și art.14 din Legea nr.284/1947 pentru cedarea către Banca Națională a României a aurului, valutelor efective și altor mijloace de plată străine.
Apelantele au mai arătat că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații întrucât dispozițiile Decretului nr.221/1960 cu privire la executarea silită împotriva persoanelor fizice a plații impozitelor și a taxelor neachitate în termen și a creanțelor bănești ale organizațiilor socialiste nu erau incidente în cauză întrucât autorul recurenților nu se încadra în această categorie, neavând vreo obligație financiară rezultată din neplata impozitelor sau taxelor față de Statul Român.
Chiar dacă - prin absurd - s-ar accepta aplicarea dispozițiilor Decretului nr.221/1960 acestea ar fi incidente numai din perspectiva dispozițiilor privitoare la executarea măsurii confiscării bunurilor mobile și imobile.
În susținerea acestui punct de vedere apelantele au făcut trimitere la Decizia nr.845/29.08.1962 a Sfatului Popular al Raionului 1 Mai, decizie ulterioara sentinței penale nr.1031 din 25.07.1959 - prin care "se ia act de procesul - verbal de predare - primire din 14.08.1962 dosarul nr.1915/1962 al Executorilor Judecătorești de pe lângă Tribunalul, prin care se preda gratuit Statului Popular al Raionului 1 Mai, conform nr.515/1961 apartamentul 3, corp B - fost proprietatea condamnatului, confiscat prin sentința nr.1031/1959 a Tribunalului Militar Bucureșt i".
S-a arătat că Legea nr.284/1947 pentru cedarea către Banca Națională a României a aurului, care reprezintă temeiul de drept al măsurii confiscării averii imobile a autorului reclamanților, este în vădita disonanță atât cu actele normative relevante în vigoare în momentul adoptării acesteia, dar mai ales cu înseși dispozițiile intrinseci ale legii.
Acest act normativ nu prevedea posibilitatea confiscării averii imobile a persoanelor care dețineau vreuna din valorile specificate la art.2 din lege, singura sancțiune reprezentând-o confiscarea valorilor necedate sau nedeclarate. Acest act normativ, deși de inferior Constituției, contravenea înseși dispozițiilor constituționale în vigoare la momentul adoptării lui. Dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu forma obiectul protecției constituționale, ceea ce face ca Legea nr.284/1947 și procesul-verbal de confiscare în temeiul căruia a operat preluarea să fie neconstituționale.
De asemenea, s-a susținut că Legea nr.284/1947 pentru cedarea către Banca Națională a României a aurului, valutelor efective și altor mijloace de plată străine a adus o încălcare gravă dreptului de proprietate garantat de dispozițiile art.17 alin.1 și 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și că sentința penală în temeiul căreia s-a realizat preluarea imobilului, având la baza Legea nr.284/1947 a fost edictată și cu nesocotirea dispozițiilor art.480 Cod Civil.
În completarea raționamentului de mai sus, s-a menționat că ilegalitatea preluării imobilului a fost confirmată din punct de vedere legislativ și jurisdicțional atât pe plan intern, dar mai ales la nivel european.
Astfel, Legea nr.284/1947 pentru cedarea către Banca Națională a României a aurului, valutelor efective și altor mijloace de plată străine a fost modificată de Decretul nr. 210/1960 la data de 17 iunie 1960 modificat la rândul lui la data de 04 octombrie 1971 și la data de 17 mai 1972, apoi abrogat la data de 31.12.1989 prin Decretul - Lege nr.9/1989 tocmai datorită caracterului său abuziv și în totală disonanță cu dispozițiile constituționale, legale și ale Tratatelor internaționale la care România era parte.
Apelantele au susținut că instanța de judecată în mod greșit a înlăturat proba testimonială solicitată și încuviințată, deși martorul a fost citat și prezent la termenul din data de 27.02.2009, singurul probatoriu admis fiind înscrisurile.
Nelegalitatea măsurii de respingere a cererii apelanților și a respingerii notificării trebuie raportată și la faptul că prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, pronunțate în anul 2005 și 2008, s-a dispus restituirea contravalorii celor 73 de monezi confiscate în mod abuziv și, totodată, plata sumei de 4.666,20 lei achitată către reprezentând contravaloarea celor 14 monezi de aur nepredate statului: sentința civilă nr.1859/24.02.2005 pronunțata de Judecătoria Ploiești în dosarul nr.1303/2005 și sentința civilă nr.452 din 16.01.2007 pronunțata de Judecătoria Ploiești în dosarul nr-.
Având în vedere cele mai sus, apelantele au solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate, iar, pe fond, admiterea acțiunii și anularea Dispoziției nr.10759/04.06.2008 emisă de către Primarul General al Municipiului B privind soluționarea notificării nr.2118/24.04.2001 depusă de către autoarea apelantelor, pentru imobilul situat în B, str.-. - nr.22, sectorul 2, prin care s-a dispus respingerea cererii de acordare de măsuri reparatorii și obligarea intimatei la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent prin compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de către aceasta pentru imobilul mai sus menționat.
Curtea analizând apelul prin prisma criticilor formulate, constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 2118/24.04.2001 înregistrată la BEJ-, notificatoarea a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în B, str. srg. - nr. 22, sector 2, ce a fost dobândit în proprietate prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 944/11.01.1945 de Tribunalul Ilfov - secția notariat, de către GH., soțul acesteia.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 2750/9.11.1988 eliberat de Notariatul de Stat județean P, de pe urma defunctului a rămas ca moștenitori, și. De asemenea, din certificatul de moștenitor nr. 268/29.10.2002 eliberat de BNP Asociați și, Curtea reține că de pe urma defunctei au rămas ca moștenitori și, în calitate de fii, contestatorii din prezenta cauză.
Curtea reține, totodată, că prin Dispoziția nr. 10759/4.06.2008 emisă de Primarul General al Municipiului B în urma soluționării notificării nr.2118/24.04.2001 formulată de către autoarea contestatorilor, pentru imobilul situat în B, strada -.- nr.22, sectorul 2 s-a respins notificarea acesteia privind acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul menționat anterior.
Această soluție de respingere a notificării a fost motivată de către Primăria Municipiului B, prin dispoziția atacată, pe faptul că sentința penală nr.1031/25.07.1959 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului B, în baza căruia imobilul a trecut în proprietatea statului, nu constituie o modalitate de preluare abuzivă de către stat.
Curtea reține că prin sentința penală nr. 1031/23.07.1959 pronunțată de Tribunalul Popular al raionului B autorul contestatorilor, în baza art. 5 și art.14 din Legea nr.284/1947 pentru cedarea către Banca Națională a României a aurului, valutelor efective și altor mijloace de plată străine, modificată prin Decretul nr. 209/1950, a fost condamnat la 7 ani închisoare corecționala și 4 ani interdicție corecționala conform art.59 pct.1 Cod penal cu pierderea dreptului de a mai ocupa o funcție publică. Prin aceeași sentință s-a dispus confiscarea totală a averii, confiscarea a 73 de monezi de aur în folosul și obligarea acestuia la plata sumei de 4666,20 lei către contravaloarea celor 14 monezi de aur nepredate statului.
Prin procesul - verbal nr.1891/24.10.1959 emis de Tribunalul Câmpina, având în vedere adresa cu nr.3370/1959 a Tribunalului Popular Raionul B cu care s-a înaintat extrasul sentinței penale mai sus menționate, cu solicitarea de a se proceda la confiscarea averii personale a condamnatului, executorul judecătoresc de pe lângă Tribunalul Câmpinaa confiscat în folosul statului averea mobilă și imobilă a condamnatului, printre care și apartamentul situat în str. sgt. - nr.22,
Curtea apreciază că temeiul juridic de preluare a imobilului în patrimoniul statului l-a constituit Legea nr. 284/1947, sentința penală de condamnare a autorului contestatorilor constituind modalitatea practică prin care s-a făcut aplicarea acestor dispoziții legale.
Curtea reține că prin Legea nr. 591/15.12.2004 pentru modificarea și completarea OUG nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România, la art. 26, după alin. 1 din respectiva ordonanță s-au introdus alineatele 11și 12.
Alineatul 12nou introdus în cuprinsul ordonanței susmenționate are următorul cuprins: "în sensul prezentei ordonanțe de urgență, prin preluare abuzivă se înțelege preluarea efectuată în baza următoarelor acte normative: - b) Legea nr. 284/1947 pentru cedarea către Banca Națională a României a aurului, valutelor efective și altor mijloace de plată străine -".
Cum acest act normativ, Legea nr. 284/1947, în baza căruia imobilul proprietatea autorilor contestatorilor a intrat în proprietatea statului, a fost declarat de legiuitor ca fiind abuziv, imobilul intrând în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, art. 2 lit. h, în mod greșit instanța de fond a respins contestația reținând că imobilul a intrat în proprietatea statului în contul unei creanțe a statului ce a rezultat din hotărârea penală ce a constituit titlu executoriu și că față de modalitatea de preluare a imobilului, acesta nu face parte din categoria bunurilor menționate la art. 2 din Legea nr. 10/2001.
În mod greșit a reținut instanța de fond incidența Decretului 211/1960 cu privire la executarea silită împotriva persoanelor fizice a plății impozitelor și a taxelor neachitate în termen și a creanțelor bănești ale organizațiilor socialiste având în vedere că autorul contestatorilor nu se încadrează în această categorie, neavând vreo obligație financiară rezultată din neplata impozitelor sau taxelor față de stat. Așa cum rezultă și din procesul verbal nr.1891/24.10.1959 emis de Tribunalul Câmpina, în urma executării sentinței penale mai sus menționate, executorul judecătoresc de pe lângă Tribunalul Câmpinaa confiscat în folosul statului averea mobilă și imobilă a condamnatului, printre care și apartamentul situat în str. sgt. - nr.22,
Referirea apelantei la hotărârile civile pronunțate asupra cererilor contestatorilor prin care aceștia au solicitat despăgubiri ca urmare a confiscării unor monezi nu poate constitui un argument în plus în analiza modalității de trecere în proprietatea statului a imobilului în litigiu, având în vedere că în acele hotărâri construcția juridică s-a fundamentat prin referire la bunuri mobile - monede și alte metale prețioase - care au avut o reglementare legislativă aparte.
În mod greșit au susținut apelanții că instanța de fond a înlăturat proba testimonială solicitată și încuviințată, deși martorul a fost citat și prezent la termenul din data de 27.02.2009. Astfel, la primul termen de judecată, instanța de fond a pus în vedere contestatorilor să indice numele și adrese martorilor, impunându-le să se supună dispozițiilor art. 112 Cod procedură civilă, fără a da cuvântul pe probe și fără a delibera cu privire la vreun probatoriu. La cel de-al doilea termen de judecată, prima instanță a dispus amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse la dosar la acel termen. La data de 16.02.2009, instanța de fond a acordat cuvântul pe probatorii, încuviințând pentru contestatori doar proba cu acte și nicidecum și proba testimonială, așa cum au susținut contestatorii.
În consecință, având în vedere considerațiile expuse mai sus, ținând cont că imobilul în litigiu a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995, față de solicitarea contestatorilor de a li se acorda măsuri reparatorii în echivalent, Curtea, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată în sensul că va admite contestația, va anula Dispoziția nr.10759/04.06.2008 emisă de către Primarul General al Municipiului B și va obliga intimata să facă propunere cu măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul în litigiu, cu respectarea dispozițiilor art.20 alin.2 din Legea nr.10/2001.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga intimata la cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 lei către apelanți, potrivit chitanțelor depuse la filele 26 și 27 în dosarul de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții - contestatori, domiciliată în B, nr.48,.7,.1,.2,.48, sector 6 și cu domiciliul ales la av., în B,- A, sector 3 și, domiciliat în P, Intrarea nr.1,.B,.8,.50, județul P și cu domiciliul ales la av., în B,- A, sector 3, împotriva sentinței civile nr.281/27.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B prin PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că admite contestația, anulează Dispoziția nr.10759/04.06.2008 emisă de către Primarul General al Municipiului
Obligă intimata să acorde contestatorilor propunere cu măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul în litigiu cu respectarea dispozițiilor art.20 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Obligă intimata la 2.000 lei cheltuieli de judecată către apelanți.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - ---
GREFIER
-
Red.
.
7 ex./4.12.2009
TB-5 -
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Ioana Aurora Herold Petre
