Jurisprudenta Legea 10/2001. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (675/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INCHEIERE
Ședința publică de la 27.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanții - contestatori și, împotriva sentinței civile nr.1671 din 07.12.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr. 3478/2005, în contradictoriu cu intimata
are ca obiect - contestație Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al apelanților- contestatori și, în baza împuternicirii avocațiale nr. 35, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 8) și avocat, în calitate de reprezentant al intimatei SC SA, în baza împuternicirii avocațiale nr. 23/2009, eliberată de Baroul Prahova (fila 97).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură, s-a depus, la data de 21.04.2009, suplimentul raportului de expertiză tehnic topografic, într-un singur exemplar.
Apărătorii părților arată că au luat cunoștință de conținutul suplimentului raportului de expertiză tehnic topografic.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea apelului.
Apărătorul apelanților contestatori și solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, față de următoarele argumente:
Obiectul litigiului este reprezentat de imobilul - teren în suprafață de 1400 mp. situat în localitatea F, județ I, respectiv restituirea în natură.
Solicită a se aprecia, în raport de îndrumarea instanței de recurs dacă, în concret, este posibilă restituirea în natură a terenului în litigiu, potrivit art. 1 din Legea nr.10/2001 care consacră principiul restituirii în natură, iar în subsidiar, dacă nu este posibil, având în vedere amplasamentul construcțiilor și în raport de raportul de expertiză întocmit în speță, să se stabilească acordarea de măsurii reparatorii prin echivalent bănesc potrivit raportului de expertiză întocmit, nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei SC "" SA solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
Solicită obligarea societății pe care o reprezintă la acordarea de măsuri reparatorii, potrivit titlului 7 din Legea nr.247/2005, iar în conformitate cu actele depuse la dosar, terenul este ocupat cu obiective petroliere aparținând Depozitului F; depozitul existent nefiind încă modernizat, astfel nu s-au putut obține autorizațiile de construcții, imobilul este în litigiu.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art.260 alin.1 din Codul d e procedură civilă,
DISPUNE
Amână pronunțarea la 04.05.2009.
Pronunțată în ședința publică de la 27.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR GREFIER,
Dosar nr- (675/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 278A
Ședința publică de la 04.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanții - contestatori și împotriva sentinței civile nr.1671 din 07.12.2006 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr- (număr în format vechi 3478/2005), în contradictoriu cu intimata
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 27.04.2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 04.05.2009.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02 august 2005 pe rolul Tribunalul București - Secția a III a Civilă sub nr. 3478/2005 (nr. unic -), contestatorii și au formulat contestație împotriva deciziei nr. 289 din 04 iulie 2005, emise de intimata și au solicitat instanței să dispună, prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu această intimată, anularea deciziei și restituirea în natură a imobilului situat în F, str. -, județul I (teren în suprafață de 1.400. împreună cu toate obiectivele de inventar în care au funcționat Stația de distribuție carburanți și Depozitul de carburanți ce au fost proprietatea defunctului ), ocupat de Depozitul de carburanți al Sucursalei I, filiala F; au mai arătat că, în situația în care nu este posibilă restituirea acestui imobil, solicită să le fie acordate măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin sentința civilă nr. 1671 din 07 decembrie 2006, Tribunalul București - Secția a III a Civilă a respins contestația formulată de contestatorii și în contradictoriu cu intimata ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin decizia nr. 289 din 04 iulie 2005, intimata a respins notificarea nr. 29 din 16 iunie 2001 și notificarea nr. 213 din 09 august 2001 pin care G și au solicitat restituirea în natură sau echivalent bănesc a imobilului situat în F,-, județul I (teren în suprafață de 1.400 mp. împreună cu toate obiectele de inventar, în care a funcționat Stația de distribuire carburanți ce a fost proprietatea autorului lor). Intimata a reținut în decizia emisă că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate a petenților asupra imobilului în litigiu, respectiv nu s-a făcut dovada calității lor de persoane îndreptățite conform art. 3 din Legea nr. 10/2001. S-a mai reținut că imobilul nu a fost identificat și nu s-a indicat nici actul preluării abuzive.
Având în vedere neconcordanțele reținute între înscrisurile invocate de către contestatori și faptul că nu s-a depus un titlu din care să rezulte că tatăl acestora a fost proprietarul imobilului în litigiu, tribunalul a constatat că intimata a reținut corect prin decizia nr. 289 din 04 iulie 2005 că nu s-a făcut dovada calității de persoane îndreptățite a contestatorilor, în sensul dispozițiilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 10/2001, astfel încât decizia emisă este legală.
Împotriva acestei hotărî judecătorești la data de 15 decembrie 2006 au declarat apel contestatorii și, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 26 februarie 2007.
În motivarea cererii lor, au arătat că instanța a făcut o greșită apreciere a probatoriului administrat în cauză, dovada dreptului de proprietate al autorului lor fiind făcută pe deplin în cauză, cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin decizia civilă nr. 424 din 19 iunie 2007, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis apelul declarat de apelanții - contestatori și împotriva sentinței civile nr. 1671 din 07 decembrie 2006 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr. 3478/2005, în contradictoriu cu intimata și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că: a admis contestația formulată de contestatorii și; a anulat decizia nr. 289/2005 a și a obligat intimata să emită o nouă decizie prin care să acorde contestatorilor măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în F, str. -, județ I, compus din teren în suprafață de 1.400. și anexe, conform Legii nr. 247/2005.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, așa cum rezultă din adresa nr. 57 din 13 ianuarie 1951, procesul - verbal încheiat la data de 18 martie 1950, adeverința nr. 661 din 05 aprilie 1948 eliberată de Ocolul Agricol F, adresa nr. 9/313 din 12 mai 1946 Primăriei orașului F, autorizația de funcționare nr. 1060 din 10 august 1934 și adresa nr. - din 19 noiembrie 1936 Ministerului Finanțelor, depozitul de produse petroliere de pe raza fostei comune F, în prezent municipiul F, a fost proprietatea numitului.
Faptul că în unele înscrisuri acesta este trecut cu numele de sau nu conduce la concluzia că imobilul ar fi aparținut altei persoane, acestea fiind simple inadvertențe de scriere, justificate pentru anii în care au fost întocmite (1950, 1937).
Că este așa o dovedește și faptul că imobilul a fost preluat de către stat în temeiul Legii nr. 119/1948, anexa nr. IV și a deciziei nr. 68/1950 a Ministerului Muncii de la autorul, astfel cum rezultă din adresa nr. 57 din 13 ianuarie 1951 .
Așa fiind și având în vedere că potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, Curtea a reținut că apelanții-reclamanți au făcut dovada că a fost proprietarul depozitului de produse petroliere compus din teren în suprafață de 1.400. și anexe, conform inventarului ce se află depus dosarul instanței de fond.
Moștenitori ai defunctului au fost fiii acestuia, G și reclamantul (certificatul de moștenitor nr. 268 din 11 ianuarie 1977 întocmit de notariatul de Stat F).
La rândul său, defunctul Gaf ost moștenit de soția sa, reclamanta (certificatul de moștenitor nr. 39 din 03 aprilie 2003).
Prin urmare, reclamanții-apelanți și-au justificat calitatea de persoane îndreptățite, pe de o parte pentru că imobilul a fost preluat abuziv (Legea nr. 119/1948 este exemplificată în art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001) și pe de altă parte pentru că au făcut dovada că sunt moștenitorii defunctului, cel care a fost proprietarul imobilului la data preluării abuzive a acestuia.
În consecință, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 247/2005, imobilul aflându-se în patrimoniul intimatei, astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 09 august 2007 au declarat recurs și, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 21 august 2007.
Prin decizia civilă nr. 801 din 07 februarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de contestatorii și împotriva deciziei civile nr. 424 din 19 iunie 2007 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că, deși recurenții au solicitat, în principal, restituirea în natură, iar prin art. 1, 7, 9 și 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, este stabilit caracterul prioritar al restituirii în natură, decizia atacată nu cuprinde considerentele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de apel că restituirea în natură a imobilului nu este posibilă și nici pe acelea în raport de care s-a pronunțat soluția obligării intimatei să emită o nouă decizie pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
De asemenea, instanța de apel nu a stabilit pe deplin situația de fapt în raport de care să se aplice dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată, care reglementează situația juridică a imobilelor, precizând cazurile în care este posibilă restituirea în natură sau prin echivalent.
În raportul de expertiză tehnică-judiciară aflat în dosarul tribunalului se precizează că terenul în suprafață de 1.400. care face obiectul pricinii, face parte din suprafața depozitului de carburanți de 4.975. și că pe suprafața de 1.400. în locul clădirii din paiantă cu șopron din scândură, în suprafață de 78,20. demolată, se află o construcție nouă (C1), în suprafață de 126,75.
În privința construcțiilor C6 (casa de pompe) și (rezervor produs petrolier), în suprafață de 27. și 25,65. nu se arată dacă sunt din cele menționate în inventarul cuprinzând preluarea depozitului Gh. cu produse petroliere ori sunt construcții noi.
De aceea, față de prevederile art. 10 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, pentru stabilirea posibilității restituirii în natură a imobilului sau a unei părți din imobil, instanța de apel trebuia să dispună efectuarea unei expertize tehnico - juridice având ca obiectiv determinarea suprafeței de teren ocupată de construcțiile noi și a celei afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, deoarece numai pentru aceste suprafețe de teren măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Pentru partea de teren rămasă liberă și construcțiile rămase nedemolate se dispune restituirea în natură.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, la data de 20 martie 2008 sub nr- (în format vechi 675/2008).
În rejudecare, a fost administrată proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie, care a fost efectuată de expert, precum și înscrisuri, fiind depuse în acest sens la dosar, în fotocopie: adresa nr. - emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 2230 emis la data de 22.08.1995 de Ministerul Industriilor, situația privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat emisă de I nr. 361/10.02.1995, documentația cadastrală a imobilului cu nr. cadastral 1426 situat în șos. - nr. 7, mun. F, județul I, sentința civilă nr. 565/30.05.1994 pronunțată de Judecătoria Fetești în dosarul nr. 605/1994,
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 294 alin. 1.pr.civ. Curtea reține următoarele:
al principiului neagravării situației recurenților la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanța de recurs, reglementat de art. 315 alin. 4.pr.civ. Curtea constată că nu mai pot fi puse în discuție aspectele legate de caracterul abuziv al preluării imobilului de către stat - în temeiul Legii nr. 119/1948, anexa nr. IV - și de calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite la restituire - moștenitori ai numitului, care a deținut depozitul de produse petroliere de pe raza fostei comune F, în prezent municipiul F -, acestea fiind definitiv stabilite prin decizia civilă nr. 424 din 19 iunie 2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de familie în dosarul nr-.
II. Respectând dispozițiile art. 315 alin. 1.pr.civ. conform cărora "În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului", Curtea va analiza natura măsurilor reparatorii prevăzute de lege în situația existentă în cauza de față, precum și
1. Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de expert, suprafața de teren solicitată de contestatori, de 1.400. se află în incinta și este în parte ocupată de construcții:,10 - birouri,15 - casă pompe,55 - o parte din platformă rezervoare carburanți și C8 - rezervor carburanți. Aceste construcții au fost edificate de cu destinațiile respective, fiind considerate construcții noi. Pe suprafața în litigiu nu se mai regăsește nicio clădire care să fi aparținut vechilor proprietari. betonată a fost turnată în vederea accesului mașinilor în incinta Atât suprafața de 1.400. solicitată de contestatori, cât și suprafața rămasă în incinta au acces comun la str. -. În partea de nord, cât și în partea de vest există un teren liber, dar are o suprafață mică neafectată de construcții, de 371,69.
Potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001 - în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate, respectiv 4.07.2005: "În situația imobilelor preluate în mod abuziv și demolate total sau parțial restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, urmând să se respecte documentațiile de urbanism legal aprobate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. În cazul în care pe terenurile imobilelor preluate în mod abuziv s-au ridicat construcții, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, urmând să se respecte documentațiile de urbanism legal aprobate".
Întrucât în speță construcțiile situate pe terenul preluat în mod abuziv au fost demolate și ulterior au fost edificate noi construcții, care ocupă funcțional terenul în întregime, contestatorii beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent.
Referitor la natura măsurilor reparatorii prin echivalent, art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 - în forma în vigoare la data de 4.07.2005 - prevedea că: "Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, în acordare de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri bănești".
Conform art. 9 alin. 2: "În cazul imobilelor care aveau numai altă destinație decât aceea de locuință și care au fost demolate sau a căror restituire în natură, în tot sau în parte, nu este posibilă, restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent se face prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital ori prin compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite". În același timp, potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 10/2001: "În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Ministerul Finanțelor Publice va elabora norme metodologice privind emiterea, înregistrarea și utilizarea titlurilor de valoare nominală".
Dat fiind că Ministerul Finanțelor Publice nu a elaborat normele metodologice prevăzute de lege, art. 9 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 nu putea fi pus în aplicare, motiv pentru care singura modalitate reală și efectivă de acordare a unor măsuri reparatorii prin echivalent, care era prevăzută cu caracter general de art. 1 alin. 2 din același act normativ, rămânea acordarea de despăgubiri bănești.
2. Având în vedere că prin decizia în interesul legii nr. XX din 9 martie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate, Curtea nu va obliga intimata să emită o nouă decizie pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, ci va dispune direct obligarea acesteia la plata de despăgubiri, în cuantumul stabilit prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat de expert.
Față de aceste considerente, reținând netemeinicia și nelegalitatea hotărârii primei instanțe, în temeiul art. 296.pr.civ. Curtea urmează să admită apelul și să schimbe în tot sentința civilă apelată, în sensul că va admite contestația formulată de și, împotriva Deciziei nr. 289 din 04 iulie 2005 emise de, va anula decizia nr. 289 din 04 iulie 2005 emisă de și va obliga intimata să acorde contestatorilor despăgubiri în cuantum de 84.000 euro - echivalent în lei la data plății, potrivit cursului oficial al Băncii Naționale a României, pentru suprafața de teren de 1.400. astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert.
De asemenea, va act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către apelanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În rejudecare:
Admite apelul formulat de apelanții - contestatori și, domiciliați în F,-, județul I, împotriva sentinței civile nr. 1671 din 07 decembrie 2006 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr. 3478/2005, în contradictoriu cu intimata, cu sediul în B,-, sector 1.
Schimbă în tot sentința civilă apelată, în sensul că:
Admite contestația formulată de și, împotriva Deciziei nr. 289 din 04 iulie 2005 emise de
Anulează decizia nr. 289 din 04 iulie 2005 emisă de
Obligă intimata să acorde contestatorilor despăgubiri în cuantum de 84.000 euro - echivalent în lei la data plății, potrivit cursului oficial al Băncii Naționale a României, pentru suprafața de teren de 1.400. astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către apelanți.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 mai 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red./.
5 ex./30.06.2009
-3.-
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica
