Jurisprudenta Legea 10/2001. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de: 19.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
GREFIER -- -
Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de către apelanții - contestatori, și și de apelanta - intimată AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 1905/19.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - intervenientă SRL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă apelanții - contestatori, și prin avocat care depune împuternicirea avocațială nr.22515/18.11.2009, intimata - intervenientă SRL prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.13620/23.09.2009, lipsind apelanta - intimată AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință după care,
Reprezentantul intimatei- interveniente SRL depune la dosar un set de înscrisuri prin care se invocă excepții, astfel că solicită amânarea cauzei pentru a fi comunicate și apelantei intimate AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Reprezentantul apelanților - contestatori, și învederează Curții că depunerea acestor înscrisuri nu constituie un motiv de amânare pentru a fi comunicare; la acest termen personal, nu solicită amânarea cauzei.
Curtea, după deliberare, în raport de depunerea întâmpinării de către intimata intervenientă care are calitatea de succesoare în drepturi față de SC SA constată că nu se justifică, la cererea acestei părți, o amânare a judecății în condițiile în care părțile sunt legal citate, iar apelanții contestatori arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor. Dispune lăsarea cauzei la ordine.
La strigarea cauzei la ordine, Curtea pune în discuția părților excepțiile invocate în cauză de către intimata intervenientă SRL.
Reprezentantul intimatei- interveniente SRL solicită a se avea în vedere că această măsură de introducere în cauză s-a discutat fără prezența părților și că au fost citați în cauză în baza rolului activ al instanței, astfel că se opune la calitatea sa de intervenientă, solicitând scoaterea din cauză întrucât SRL nu are calitate procesuală în cauză. Totodată solicită a se admite și excepția inadmisibilității cererii de introducere în cauză, motivat de faptul că SC SA nu are succesori, astfel că SRL nu poate avea calitate de succesoare.
Curtea acordă lămuriri reprezentantului intimatei interveniente în sensul că aceste susținerile și-ar găsi rațiunea într-o poziție de contrarietate.
Reprezentantul intimatei- interveniente SRL revine și arată că SRL nu are calitate și că nu există temei juridic pentru a fi chemați în proces.
Reprezentantul apelanților - contestatori, și învederează Curții că SC SA a formulat cerere de intervenție iar deținătoarea este SRL, astfel că în opinia sa, această societate are deplină calitate procesuală în faza apelului, motiv pentru care solicită respingerea acestor excepții.
Curtea, deliberând, cu privire la excepția privind lipsa calității procesuale pasive a intimatei- interveniente SRL și a excepției inadmisibilității introducerii în cauză a aceleiași societăți reține următoarele: prin încheierea de ședință din data 28.05.2009 s-a stabilit calitatea de succesoare în drepturi a acestei societăți față de SC SA astfel că această încheiere are caracter interlocutoriu, astfel încât la acest moment instanța nu poate reveni asupra dispozițiilor luate la acel termen de judecată și prin care a stabilit transmisiunea în plan procesual a drepturilor și obligațiilor pe care intervenienta le avea către societatea căreia i-a fost transmis imobilul; în ceea ce privește legitimarea calității procesuale pasive a intimatei- interveniente SRL aceasta este justificată în faza apelului, societatea antecesoare a avut calitatea de parte în fața primei instanțe și nu a atacat cu apel hotărârea instanței de fond, iar de pe altă parte sub aspectul fondului cauzei poziția procesuală a intervenientei este potrivit cererii aflate la fila 293 aceea de intervenientă accesorie în interesul Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului în contextul procedurii speciale a contestației pe care reclamantele au înțeles să o îndrepte împotriva deciziei autorității. Pentru toate aceste motive respinge și excepția lipsei calității procesuale pasiv, ca neîntemeiată.
Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaiifind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de apel.
Reprezentantul apelanților - contestatori, și solicită admiterea apelului formulat de contestatori ca fiind întemeiat, respingerea apelului promovat de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fără cheltuieli de judecată. În susținerea apelului, solicită a se avea în vedere că s-a solicitat a se constata că apelanții contestatori sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului, această restituire este pe deplin posibilă, imobilul fiind preluat fără un titlu valabil. Concluzionând mai arată că susținerea intervenientei accesorii conform căreia, prin admiterea apelului în sensul solicitat de contestatori, aceasta ar fi obligată la restituirea în natură a imobilului este falsă, aceasta urmând să se realizeze în cadrul unui alt litigiu, după identificarea spațială a terenului prin expertiză tehnică.
Reprezentantul intimatei- interveniente SRL solicită admiterea apelului formulat de către AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și respingerea apelului declarat de către apelanții contestatori ca fiind nefondat. Totodată solicită a se avea în vedere că în speță contestatorii nu au dreptul la restituire în natură a imobilului conform dispozițiilor Legii nr.10/2001, iar intimata intervenientă nu era entitatea îndreptățită de a soluționa notificarea. Cu privire la cheltuielile de judecată, acestea vor fi solicitate pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererilor de apel formulate de către apelanții - contestatori, și și de apelanta - intimată AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 1905/19.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - intervenientă SRL.
CURTEA
Având în vedere nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise urmează a,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 26.11.2009 în cauza ce are ca obiect soluționarea cererilor de apel formulate de către apelanții - contestatori, și și de apelanta - intimată AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 1905/19.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - intervenientă SRL.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.205
Ședința publică din data de: 26.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - - -
GREFIER -- -
Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de către apelanții - contestatori, și și de apelanta - intimată AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 1905/19.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - intervenientă SRL.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 19.11.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scris a amânat pronunțarea la data de 26.11 2009 când în aceeași compunere a decis următoarele:
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București -Secția a IV-a Civilă la data de 05.10.2007 reclamanții, --, ( ), ( ), au formulat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) contestație împotriva Deciziei nr. 262/07.09.2007 emisă de pârâta AVAS solicitând:
- constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 262/07.09.2007 emisă de AVAS
- obligarea pârâtei să emită o nouă decizie privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 54.179 mp, din care 32.107 mp aflați în posesia SC SA și 22.072 mp în posesia SC SA,
- obligarea pârâtei (în situația în care restituirea în natură nu este posibilă) la emiterea unei decizii de acordare în compensare a altor terenuri, cu acordul reclamanților;
- în subsidiar, obligarea pârâtei să emită o nouă decizie privind acordarea de despăgubiri corespunzătoare valorii de piață a imobilelor susmenționate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii foștilor proprietari ai Fabricii, fiind totodată membrii ai aceleiași familii și că preluarea acestei fabrici s-a făcut în mod abuziv prin Decizia fostului Minister al Industriei emisă în aplicarea Legii nr. 119/1948.
A fost criticată decizia AVAS prin care s-a respins cererea de restituire în natură, raportat la faptul că solicitarea formulată în temeiul Legii 10/2001 se încadrează în prevederile art. 31 din Legea 10/2001.
Pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, raportat la faptul că nu deține competența restituirii în natură a imobilelor, doar unitățile deținătoare putând fi obligate în acest sens.
Pârâta a susținut legalitatea deciziei contestate, deoarece contestatorii au făcut dovada că succesorii lor dețineau la momentul preluării Fabricii, un număr de 49600 de acțiuni, fiind aplicabile disp. art. 3 alin.1 lit.b din Legea nr.10/2001.
La data de 30.05.2008 SC SA prin lichidator a formulatcerere de intervențieîn sprijinul apărărilor formulate de AVAS, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiate, motivat de faptul că reclamanții se află în situația de excepție de la principiul restituirii în natură, conform art. 18 lit. a din Legea nr.10/2001, nedovedind că toți acționarii fabricii la momentul preluării, erau membri ai aceleiași familii (pe de o parte, deoarece lista acționarilor depusă nu este în măsură a dovedi structura acționariatului la momentul preluării, iar pe de altă parte, deoarece în această listă se regăsește și cu 400 de acțiuni pentru care nu s-a dovedit existența unei relații de rudenie).
Cererea de intervenție accesorie a fost încuviințată în principiu prin încheierea din data de 02.06.2008.
În dovedirea cererii au fost atașate la dosar copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe un set de înscrisuri, și a fost atașat dosarul administrativ care a stat la baza deciziei contestate.
În cauză a mai fost administrată proba cu expertiza tehnică specialitatea topografie, fiind depus la dosar raportul de expertiză tehnică nr. 3281/3.04.2008 efectuat de expert tehnic.
Prin sentința civilă 1905/19.12.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a admis în parte contestația, a nulat Decizia nr. 262/07.09.2007 emisă de AVAS, a respins cererile privind obligarea pârâtei AVAS la restituirea în natură a terenului în suprafață de 54.179 mp, la acordarea în compensare a altor terenuri și la acordarea de despăgubiri corespunzătoare valorii de piață și a admis în parte cererea de intervenție accesorie formulată în interesul AVAS de intervenienta SC SA, prin lichidator, cu sediul procesual ales în B,-, -7,.4, sector 3 la, și Asociații, luând act că reclamanții nu au solicitat plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Verificând temeiul reținut de AVAS în soluționarea notificării, respectiv aplicabilitatea art. 31 din Legea 10/2001, prima instanță a constatat că pârâta a reținut aplicabilitatea în cauză a art. 3 lit. b din Legea 10/2001, care dă dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv persoanelor fizice, asociați ai persoanelor juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, precum și aplicabilitatea art. 18 lit. a teza I din aceeași lege, care stabilește că măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent, dacă persoana îndreptățită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor și a activelor la data preluării acestora în mod abuziv.
Din fișa acționarilor atașată la fila 131 din dosar s-a constatat că acționari la erau -12 400 acțiuni, -12 400 acțiuni, -12 400 acțiuni, -10400 acțiuni, -1000 acțiuni, -500 de acțiuni, - 500 de acțiuni și -400 de acțiuni, iar în procedura administrativă s-a făcut doar dovada legăturii de rudenie cu primii 7 acționari, enumerați mai sus astfel:
- reclamanta - este fiica acționarei - certificatul de moștenitor nr. 61/1999-fila 24 din dosar
- reclamanții --, ( ), ( ) sunt moștenitorii acționarei, conform certificatului de moștenitor nr. 56/1999-fila 16 dosar
- reclamanta este moștenitoarea lui (certificatul de moștenitor nr. 60/1999-fila 23 din dosar), care la rândul său este moștenitorul acționarei (certificatul de moștenitor nr. 59/1999-fila 21 din dosar)
- reclamanta este moștenitoarea defunctei (născută ) - certificatul de moștenitor fila 15, la rândul său moștenitoarea acționare.
Conform acelorași certificate de moștenitor coroborate cu actele de stare civilă atașate la dosar, acționarii menționați erau membri ai aceleiași familii în sensul punctului 18.1 din HG 250/2007-Norme Metodologice de aplicare a Legii 10/2001, deoarece, și erau frați, iar acționarii, și erau copiii acționarului (conform certificatului de moștenitor atașat la fila 17 din dosar).
Având în vedere considerațiile de mai sus, au fost înlăturate susținerile intervenientei accesorii, SC SA, prin lichidator, că reclamanții nu au făcut dovada că sunt succesorii unor acționari, membri ai aceleiași familii și că din moment ce acest aspect a fost reținut inclusiv în dispoziția atacată, criticată exclusiv de reclamanți sub alte aspecte, el nu mai poate fi invocat în apărare de pârâtă sau de intervenienta în interesul pârâtei.
A mai reținut instanța de fond că nelegalitatea Deciziei nr. 262/2007 a AVAS rezultă însă din faptul că, s-a dovedit că reclamanții sunt succesorii tuturor acționarilor (acționari care la momentul naționalizării erau membri ai aceleiași familii), inclusiv a ultimului acționar din înscrisul atașat la fila 131 din dosar, respectiv ai numitei, aceasta fiind prima soție a lui (transcrierea hotărârii de divorț având, loc la 20 aprilie 1912) și mama acționarilor, și, iar acest aspect a fost confirmat și de actele de stare civilă ale acestora.
Prin urmare s-a apreciat că este îndeplinită ipoteza din teza a II-a a lit. aaa rt. 18 din Legea 10/2001, care revine la regula restituirii în natură, în situația persoanelor îndreptățite asociate, care erau membri ai aceleiași familii.
A mai reținut Tribunalul că, așa cum rezultă din chiar dispoziția atacată, imobilele a căror restituire în natură au solicitat-o reclamanții, atât prin notificarea formulată în temeiul Legii 10/2001, cât și în prezenta acțiune, se regăsesc în prezent în patrimoniul SC SA și SC SA - societăți privatizate de AVAS și a înlăturat susținerea intervenientei accesorii, în sensul că nu s-a făcut dovada că terenul în litigiu aparținea în momentul naționalizării, acest lucru rezultând din actele de la dosar dar, mai ales, din dispoziția atacată, nefiind posibil a li se înrăutăți reclamanților situația în propria cale de atac.
A mai arătat prima instanță că pârâta AVAS ar fi putut întemeia dispoziția de stabilire a despăgubirilor și pe disp. art. 29 din Legea 10/2001, potrivit cărora pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute de art. 21 alin. 1 și 2, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale, însă, această formă a textului art. 29, rezultată în urma modificării prin art. 1 pct. 60 Titlul 1 din Legea 247/2005 a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 830/2008.
În ceea ce privește capetele de cerere privind, în principal, obligarea pârâtei AVAS la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a terenului în suprafață de 54 179 mp și în subsidiar de obligare a pârâtei (în situația în care restituirea în natură nu este posibilă) la emiterea unei decizii de acordare în compensare a altor terenuri, cu acordul reclamanților sau la obligarea pârâtei să emită o nouă decizie privind acordarea de despăgubiri corespunzătoare valorii de piață a imobilelor sus-menționate, Tribunalul a reținut netemeinicia acestora, deoarece pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu este deținătoarea bunurilor a căror pretenție de restituire face obiectul cererii de chemare în judecată, motiv pentru care această instituție nu poate fi obligată la restituirea în natură și nici la măsurile subsidiare solicitate de reclamanți, ci ca instituție publică în procesul de efectuare a privatizărilor putea stabili, conform criteriilor legale, doar dreptul la despăgubiri în echivalent.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților formulată cu ocazia concluziilor orale pe fondul cauzei, dar și cu ocazia depunerii concluziilor scrise, ca Tribunalul să constate dreptul reclamanților la restituire în natură și să transmită SC SA și SC SA notificarea cu solicitarea restituirii în natură, prima instanță a reținut că nu a fost învestită cu acest capăt de cerere prin acțiune sau prin vreo cerere modificatoare ulterioară și că verificarea tuturor condițiilor pentru restituire în natură nu se poate face decât în contradictoriu cu unitățile deținătoare, care nu au fost parte în cadrul procesual stabilit de reclamanți.
La data de 05.02.2009 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS, a formulatapelmpotriva sentinței civile anterior menționată solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că oluția dată de instanța de fond este netemeinică și nelegală deoarece în mod greșit aceasta și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 29, respectiv art. 21 din Legea 10/2001 republicată, întrucât din probatoriul administrat în cauza a reieșit că intimații au depus înscrisuri (lista acționarilor a Fabricii, bilanțul contabil al Fabricii, declarație autentificată, certificat de calitate de moștenitor), din care rezultă că în speța sunt incidente dispozițiile art. 31 din Legea 10/2001.
Apelanta AVAS a mai arătat că din situația de fapt a cauzei dovedită prin înscrisurile depuse, autorul ntimaților a avut calitatea de acționar la Fabrica, astfel că, prin aceste înscrisuri nu s-a dovedit calitatea de proprietar exclusiv a antecesorului asupra imobilului revendicat, ci calitatea de acționar asupra acțiunilor deținute.
La data de 04.02.2009 și contestatorii, -Maria, ( ), ( ), prin mandatar, au formulat apel împotriva sentinței civile nr. 1905/19.12.2008 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, arătând că deși în mod corect instanța a anulat Decizia nr.262/2007 emisă de AVAS, reținând legal că în cauză sunt pe deplin aplicabile prevederile art.18 lit. a teza finală din Legea nr. 10/2001, în sensul că sunt persoane îndreptățite a beneficia de restituirea în natură a imobilului, întrucât persoanele asociate erau membri ai aceleiași familii și că restituirea în natură a imobilului se impune, față de împrejurarea că imobilul nu a fost preluat cu titlu valabil, cu toate acestea, în considerentele hotărârii se arată că solicitarea de constatare a îndreptățirii la restituirea în natură, nu poate fi primită căci nu a fost investită instanța cu acest capăt de cerere.
Arată apelanții-contestatori că soluția la care s-a oprit instanța este nelegală, aflându-se practic în fața unor motive care se exclud reciproc, deoarece este firesc și logic ca anulând decizia AVAS, să beneficieze de restituirea în natură a imobilului, instanța urmând să constate aceasta, nefiind în nici un caz obligatorie formularea expresă a vreunui capăt de cerere distinct în acest sens,
Apelanții contestatori au susținut că erau îndreptățiți la restituirea în natură, iar nu la acordarea de acțiuni la Fondul Proprietatea, dar dispozitivul nu cuprinde această constatare, așa încât nu beneficiază nici de restituirea în natură, dar nici de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru că decizia AVAS a fost anulată.
Apelanții-contestatori au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a constata că sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilelor, cu trimiterea spre soluționare a notificării către unitățile deținătoare "" A și ""A menținând celelalte dispoziții.
La termenul de judecată din 28.05.2009, Curtea a dispus introducerea în cauză în calitate de intimată-intervenientă a SRL, ca efect al convenției nr. 2692/19.11.2008 și transmisiunii calității în plan procesual de la SC SA deținătorul terenului ce se solicită a fi restituit în natură, societate comercială a cărei activitate a încetat prin radierea din Registrul Comerțului.
Intimata-intervenientă a formulatîntâmpinareprin care a invocat excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității sale procesual pasive, respinse ca neîntemeiate de către C la termenul de judecată din 19.11.2009, pentru considerentele consemnate în încheierea de la data respectivă. În subsidiar, s-a solicitat admiterea apelului formulat de către AVAS, respectiv respingerea apelului contestatorilor.
Analizând criticile formulate de contestatori, Curtea constată că nu pot fi primite, pentru următoarele considerente:
În drept, are calitatea de entitate deținătoare în sensul Legii 10/2001 și are obligația de a răspunde notificărilor formulate de persoanele pretins îndreptățite la măsuri reparatorii, acea entitate cu personalitate juridică care are imobilul înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat.
patrimonial aparținând unei persoane fizice sau juridice este constituit din totalitatea drepturilor cu valoare economică care îi aparțin și nu doar a drepturilor de proprietate, ci și cele asupra cărora exercită alte drepturi cu valoare economică, cum sunt dreptul de administrare ori de folosință.
În sensul Legii 10/2001, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu are calitatea de unitate deținătoare a bunurilor a căror pretenție de restituire face obiectul cererii de chemare în judecată, întemeiată pe dispozițiile legii de reparație ci, așa cum în mod just a reținut și instanța de fond, este instituție publică implicată în procesul de efectuare a privatizărilor, care poate stabili doar dreptul la despăgubiri în echivalent, conform art. 27 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
În speța supusă analizei, apelanții contestatori au solicitat obligarea apelantei AVAS să emită o nouă decizie privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 54.179 mp, din care 32.107 mp aflați în posesia SC SA B și 22.072 mp aflați în posesia SC SA B, iar în situația imposibilității restituirii în natură, să emită o decizie de acordare în compensare a altor terenuri cu acordul lor sau o decizie privind acordarea de despăgubiri, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.
În aplicarea principiului disponibilității, care guvernează procesul civil, instanțele au obligația de a se pronunța numai în limitele învestirii prin obiectul cererii deduse judecății.
În materia Legii 10/2001, obiectul cererii îl constituie pretenția formulată de persoana pretins îndreptățită la măsuri reparatorii, prin notificarea transmisă în termenul legal, în condițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, entității deținătoare a imobilului.
După ce aceasta din urmă a emis dispoziție de soluționare a notificării, dispoziției care face obiectul controlului judecătoresc în procedura jurisdicțională declanșată în termenul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită nu poate formula pretenții noi, întrucât acest fapt ar echivala cu o depășire a obiectului cererii, ceea ce nu este permis.
Cu atât mai puțin, părțile nu pot formula pretenții noi în apel, acest fapt fiind interzis prin dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă.
Referitor la solicitarea formulată de contestatori pentru prima oară cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, în sensul de a se trimite spre soluționare notificarea către unitățile deținătoare SC SA și SC SA B, este de menționat că în mod corect a reținut prima instanță că nu a fost învestită cu acest capăt de cerere prin acțiune sau prin vreo cerere modificatoare ulterioară, întrucât această pretenție se constituie într-o cerere nouă care, potrivit art. 294 Cod procedură civilă, este inadmisibilă în apel.
Nu poate fi primită susținerea apelanților contestatori în sensul că nu era necesară formularea expresă a unui capăt de cerere distinct în sensul celor arătate, acestea fiind consecința firească a anulării deciziei AVAS pe care au înțeles să o conteste, de vreme ce, așa cum s-a menționat anterior, entității deținătoare a imobilului, în condițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, i se transmite notificarea formulată de persoana pretins îndreptățită, aceasta constituind mijlocul procedural de învestire.
În ceea ce priveștecriticile formulate de apelanta AVAS, în raport de sentința critică, Curtea a constatat următoarele:
Unul dintre considerentele avute în vedere de AVAS la emiterea deciziei contestate, prin care a stabilit dreptul la despăgubire în echivalent bănesc a fost acela legat de calitatea de acționari a autorilor contestatori, constatându-se că la momentul preluării dețineau un număr de 49.600 acțiuni.
Potrivit informațiilor cuprinse în fișele din Arhiva Ministerului Economiei și Fianțelor, este regăsită ca acționară și cu un număr de 400 de acțiuni la.
Prin probatoriul administrat în cauză în fața primei instanțe, s-a dovedit că apelanții-contestatori sunt succesorii tuturor acționarilor de la momentul naționalizării, inclusiv ai ultimului acționar din înscrisul aflat la fila 131 din dosarul instanței de fond, respectiv ai numitei.
Aceasta a fost, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, mama acționarilor, și, astfel că la momentul naționalizării (preluarea de către stat a realizându-se în baza Legii 119/1948) acționarii erau membrii ai aceleiași familii, întrucât erau rude în linie dreaptă sau colaterală până la gradul IV inclusiv, cum în mod just a reținut judecătorul fondului, însă nu sunt incidente în cauză dispozițiile tezei a II-a a literei aaa rt. 18 din Legea nr. 10/2001, care statuează excepția de la regula stabilirii măsurilor reparatorii numai în echivalent, atunci când la data preluării imobilelor și a activelor în mod abuziv "persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate erau membrii ai aceleiași familii".
În mod corect, apelanta AVAS susține că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr. 10/2001, în ceea ce privește persoanele care au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, astfel cum este prevăzut în articolul 31 din legea de reparație.
Aceasta deoarece, pe de parte, potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea 10/2001, procedura împotriva AVAS atrage alegerea persoanelor îndreptățite pentru despăgubiri bănești și nu la restituirea în natură, întrucât AVAS poate stabili doar măsuri reparatorii în echivalent.
Pe de altă parte, la data de 14.02.2001 (data intrării în vigoare a Legii 10/2001) statul nu era acționar majoritar în sensul art. 21 din lege și valoarea acțiunilor pe care acesta le deținea nu era mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărei restituire în natură este cerută.
Pentru considerentele ce preced, decizia contestată urmează a fi anulată în ceea ce privește numărul de acțiuni în raport de care s-a stabilit dreptul contestatorilor de a primi măsuri reparatorii prin echivalent, întrucât s-a constatat că sunt îndreptățiți pentru un număr de 50.000 de acțiuni, incluzându-le și pe cele 400 care au aparținut, având valoarea de 14.118.500 lei (conform deciziei AVAS, valoarea unei acțiuni este 28237 lei)
Raportat la toate aceste argumente în baza dispozițiilor art. 295 și 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul contestatorilor, va admite apelul AVAS și va schimba în parte sentința apelată,în sensul anulării deciziei în ceea ce privește numărul de acțiuni în raport de care contestatorii vor primi măsuri reparatorii, cât și valoarea acestora.
Vor fi menținute în rest celelalte dispoziții, atât ale deciziei contestate, cât și ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul contestatorilor formulat de către apelanții - contestatori, ( ), ( ), și toți cu domiciliu ales la mandatar ) în B,-, -1,. A,.20, sector 6 împotriva sentinței civile nr. 1905/19.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - intervenientă SRL cu sediul în B,--22,. 4,.18, sector 4.
Admite apelul apelantei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B,--11, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 1905/19.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - intervenientă SRL.
Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că:
Anulează decizia contestată în ceea ce privește numărul de acțiuni în raport de care s-a stabilit dreptul contestatorilor de a primi măsuri reparatorii prin echivalent, și valoarea acestora.
Constată că sunt îndreptățiți contestatorii la măsuri reparatorii pentru un număr de 50.000 de acțiuni deținute de autorii lor la fosta întreprindere -, având valoarea de 14.118.500 lei.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei contestate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red. / Tehnored. AP/ 10 ex.
Secția a IV-a civilă
Judecător fond:
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Antonela Cătălina Brătuianu
