Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 201/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 201
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
Grefier: - -
S-au luat în examinare cererile de apel formulate de, și și de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva sentinței civile nr. 182 din 4 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului I, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru apelanții - intimați, și, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este la al unsprezecelea termen de judecată; se solicită judecata în lipsă.
Avocat pentru apelanții - intimați, și având cuvântul, susține că la un termen anterior instanța a dispus comunicarea unei adrese la intimatul Primarul municipiului I, adresă la care încă nu s-a primit un răspuns.
Instanța constată că s-a revenit asupra dispoziției privind emiterea adresei către Primarul municipiului I la termenul din data de 09 2009.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța consideră apelul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru apelanții - intimați, și având cuvântul, susține că critica adusă sentinței pronunțată de Tribunalul Iași se referă la faptul că instanța nu a dispus valorificarea dreptului contestatorilor la măsuri reparatorii prin echivalent constând în atribuirea unui teren în compensare, drept recunoscut de dispozițiile înscrise în Legea nr. 10/2001.
Apărătorul arată că instanța de fond a recunoscut calitatea apelanților - intimați, și de persoane îndreptățite, a statuat cu privire la întinderea suprafeței de teren la care apelanții - intimați sunt îndreptățiți, însă a dispus alternativ acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, fie în compensare, fie prin despăgubiri bănești.
Avocat susține că posibilitatea obținerii de despăgubiri bănești într-un termen rezonabil este îndepărtată, chiar dacă este vorba despre reconstituirea unui drept de proprietate ce ar trebui realizată într-un termen rezonabil, iar soluțiile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului au sancționat modul defectuos în care funcționează în România varianta acordării de despăgubiri bănești. Arată că în această variantă de acordare a despăgubirilor bănești soluția este aceea de a obține acțiuni la Fondul Proprietatea care în prezent nu funcționează.
Solicită a se avea în vedere soluțiile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în spețe similare, un exemplu fiind cauza Vișu contra României, respectiv în situații referitoare la dificultățile în care au fost puși foștii proprietari de a primi în termen rezonabil despăgubirile bănești, acesta constituind un motiv pentru a se aplica sancțiuni Statului Român.
Apărătorul susține că varianta acordării de despăgubiri bănești nu este nici justificată în condițiile în care s-a dovedit pe parcursul procesului ca există posibilitatea atribuirii în compensare a unei suprafețe de 848 mp pentru o parte din terenul ce a fost preluat abuziv de către stat. La dosarul cauzei există un raport de expertiză ce identifică amplasamentul unui teren liber în apropierea fostei proprietăți, confirmarea fiind făcută repetat de Primar în adresele depuse la dosar. Astfel, interpelat fiind prin intermediul adreselor dacă terenul identificat de expert este liber sau solicitat, Primarul municipiului I, prin reprezentanții săi legali a indicat că acel teren este solicitat, însă solicitarea cu privire la teren fusese făcută de apelanții din prezenta cauză.
Avocat susține că în susținerea cererii de atribuire în compensare a terenului, deși Primarul a comunicat prin adrese că nu dispune de teren pentru a fi oferit în compensare apelanților, a depus titluri de proprietate emise recent în favoarea Primăriei municipiului I, din care rezultă că în proprietatea acesteia există peste 80 ha teren, aceste titluri reprezentând o dovadă a faptului că informațiile furnizate de Primar prin adresele depuse la dosar nu sunt reale.
Apărătorul susține că deși instanța de judecată a fost interesată în a lămuri dacă există posibilitatea acordării terenului în compensare,dovadă fiind adresele emise către Primarul municipiului I, acesta a răspuns că nu există posibilitatea atribuirii în compensare a acestei suprafețe de 848 mp teren ce fusese identificată de expert prin raportul de expertiză, deși varianta restituirii în parte a terenului ar fi diminuat despăgubirile pentru răscumpărarea terenului și ar fi degrevat statul de eventuale despăgubiri.
Avocat solicită a se avea în vedere că terenul ce a fost preluat de stat a constituit teren construit, situat în centrul vechi al, în care au funcționat farmacii, astfel încât valoarea terenului este mare și varianta de a primi despăgubiri bănești nu reprezintă o modalitate efectivă a restituirii terenului în sensul deciziilor pronunțate de CEDO.
Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și a se aprecia asupra posibilității acordării unui teren în compensare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Analizând lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin notificarea adresată Primarului Municipiului reclamanții, și solicită în temeiul Legii nr. 10/2001 acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul casă de locuit și teren situat în I,-.
Prin dispoziția nr. 1485 din 17.07.2007 Primarul municipiului propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și anume casa demolată și terenul în suprafață de 600. În contestația formulată, așa cum a fost precizată, reclamanți au solicitat restituirea în natură a suprafeței de teren liber.
Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 182 din 04.02.2009 Admite în parte plângerea formulată de reclamanții, în nume propriu și ca mandatar pentru, S, și, în contradictoriu cu Primarul Municipiului
Anulează în parte dispoziția nr. 1485/17.07.2007 emisă de pârâtul Primarul Municipiului
Dispune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, fie în varianta compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu soluționarea notificării, fie varianta despăgubirilor acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 1530. ce a fost situat în I,-, astfel cum acesta a fost identificat în anexa nr. 3 la raportul de expertiză tehnică ( " refacere") ing. (culoare ).
Respinge pentru lipsa calității procesuale pasive acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Obligă pârâtul Primarul Municipiului să le plătească reclamanților 451,7 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea instanța de prim grad a stabilit următoarea situație de fapt:
Reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, ceea ce nu s-a contestat de pârât, pentru imobilul preluat abuziv de stat, situat în municipiul I,-.
. dreptului de proprietate este indicată de reclamanți ca fiind 3600. stabilită prin concluziile expertizei tehnice ca fiind de 1530. pe care instanța le-a însușit.
Restituirea în natură nu este posibilă pe vechiul amplasament al proprietății fiind edificate, construcții, căi de comunicație, utilități publice.
Aplicând art. 26 din Legea nr. 10/2001 tribunalul a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii constând în despăgubiri, unitatea deținătoare neavând bunuri sau servicii pe care să le ofere în compensare. Faptul că expertul a identificat în zona adiacentă celei în litigiu: o suprafață de teren de 848.constată tribunalul că nu poate fi atribuit reclamanților întrucât nu face parte din fosta proprietate, excede imobilului, identificat prin stradă și număr, terenul are destinația de spațiu și sunt edificate construcției.
Tribunalul a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, constatând că nu este unitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001 iar dispozițiile art. 28 alin. 3 din lege nu sunt incidente deținătorului bunului imobil fiind cunoscut.
În apelul declarat împotriva hotărârii pronunțate de judecătorie, reclamanții au formulat critici cu privire la atribuirea prin compensare în proprietate a suprafeței de 848 identificată ca fiind liberă și prin echivalent până la diferența de 1520 dovedită ca preluată abuziv.
Apel a declarat și Ministerul Finanțelor Publice cu privire la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, se susține că în dispozitivul hotărârii s-a înscris "respinge excepția lipsei calității procesuale a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, deși în considerentele hotărârii nu s-a motivat corect că nu sunt incidente dispozițiile art. 28 alin. 3 Legea 10/2001, excepția invocată fiind întemeiată.
În apel, la cererea părților s-a administrat proba cu înscrisuri fiind depuse la dosar:
- comunicările Primarului Municipiului cu privire la garajele amplasate în- A în spatele blocului E, edificate în baza autorizațiilor de construire nr. 180/1978, nr. 55/1979;
- proiectul de cadastru funciar al municipiului I nr. 9334 executat în anul 1988;
- anunțurile cu privire la imposibilitatea identificării unor bunuri ce pot fi acordate în compensare, pe raza teritorială a municipiului I, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 modificată prin nr.OUG 209 /2005;
- titlurile de proprietate emise de Comisia Județeană I pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 pentru terenurile în proprietatea privată a Municipiului I amplasate în extravilanul localității și care nu sunt la dispoziția comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.
Analizând lucrările dosarului Curtea constată că reclamanții sunt persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în I,-.
Întreaga suprafață așa cum s-a constatat și concluzionat prin raportul de expertiză tehnică efectuat de ing. este ocupată de blocuri de locuințe, alei și spații verzi. . dreptului este de 1530. ocupată de amenajări de utilitate publică, alei asfaltate trotuare.
Expertul în schițele anexă raportului de expertiză a identificat amplasamentul ce nu este liber propunând pentru suprafața de 1530 acordarea de despăgubiri.
În zona adiacentă a localității a identificat o suprafață de 848 din terenul cu destinația de spații verzi ca fiind liber pe care expertul o propune spre compensare, precizând că sunt amplasate garaje ce pot fi demolate:
Apelul nu este întemeiat pentru considerentele ce urmează:
Prin dispozitivul hotărârii atacate tribunalul dispus caprimămodalitate de măsuri reparatorii varianta compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent și în ipoteza în care nu pot fi identificate astfel de bunuri în patrimoniul entității obligată la restituire, de cea de adouamodalitate, acordarea de despăgubiri conform legii speciale.
Stabilirea unei obligații alternative în legătură cu măsurile reparatorii prin echivalent cuvenite reclamantului, nu încalcă dispozițiile legale în materie și are drept scop evitarea pronunțării unei hotărâri a cărei executare să fie imposibil de realizat.
Astfel, prin art. 1 alin. 2, cât și art. 26 din Legea 10/2001, se prevede pentru situația în care restituirea în natură nu este posibilă în principal, ca măsură reparatorie, compensarea cu alte bunuri și dacă măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită, modalitatea constă în acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
În speță, în raport de situația juridică a imobilului imposibil de restituit în natură, corect a stabilit tribunalul modalitatea alternativă mai întâi compensarea și dacă nu este posibil, despăgubiri, ca măsuri reparatorii.
Competența de a identifica bunurile ce pot fi acordate în compensare, aprecierea asupra caracterului disponibil inclusiv posibilitatea dezafectării unor bunuri proprietate publică și trecerea lor în proprietate privată revine exclusiv entității investite cu soluționarea notificării. În mod corect tribunalul nu și-a însușit propunerea expertului de a obliga Primarul să atribuie în compensarea terenului identificat, pe un alt amplasament decât al fostei proprietăți preluate, pe care sunt edificate garaje autorizate, anterior anului 1980 și care are și destinația de spațiu.
Regimul juridic al bunurilor ce aparțin domeniului public sau privat al unității administrativ teritoriale, în speță, este reglementat prin Legea nr. 213/1998 și, respectiv Legea nr. 215/2001, ce stabilesc și autoritatea competentă să dispună asupra bunurilor disponibile și /sau după caz serviciilor ce pot fi acordate în compensare.
Prin art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 pentru primari este stabilită doar obligația de a afișa lunar lista bunurilor și serviciul lor. Faptul că sunt emitenții dispozițiilor de restituire, de atribuire stabilită prin legea specială, art. 21 alin.4 din Legea nr. 10/32001, nu le conferă primarilor și dreptul, în absența hotărârii consiliului local privind patrimoniul unității administrativ teritoriale, de a acorda bunuri în compensare (art. 45 Legea 215/2001).
Curtea reține că instanța de prim grad a făcut o corectă aplicare legii și că în acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent a avut în vedere ordinea de preferință a acestora, rezultată din prevederile legale iar scopul stabiliri, în mod alternativ a acestora, a fost tocmai acela al evitării impunerii unei obligații imposibil de executat.
Apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu este întemeiat.
În conformitate cu art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă hotărârile judecătorești se dau în numele legii și trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format, în speță, convingerea instanței asupra lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, pe care sentința le cuprinde.
Între considerentele și dispozitivul hotărârii nu există contradicții, soluția este clară, nu impune lămuriri și nu produs nici o vătămare drepturilor statului.
Astfel dispozitivul cuprinde soluția asupra excepției invocate, a lipsei calității procesuale pasive a Statului Român fiind înscris "Respinge pentru lipsa calității procesuale pasive acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor ".
Redactarea dispozitivului fără a se menționa și admiterea excepției, cât și în loc de "prin" "reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor" nu constituie soluționare greșită a excepției și nu impune schimbarea în parte a hotărârii atacate, așa cum se susține prin motivele de apel.
Ceea ces-a respins este "acțiunea" reclamanților în contradictoriu cu Statul Român, pentru lipsa calității procesuale pasive și nu "excepția invocată de apelant".
Curtea reține ca fiind lipsit de interes apelul declarat de Statul Român prin reprezentantul său.
Apelanții nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, instanța respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de, și, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de a jud. I împotriva sentinței civile nr. 182 din 4.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o păstrează.
Apelanții persoane fizice nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- --- - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
13.01.2010
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Viorica Olariu
