Jurisprudenta Legea 10/2001. Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 28 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Andreea Vasile
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelantul - reclamant - împotriva sentinței civile nr. 1815/5.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelantul - reclamant -, personal și asistat de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/26.03.2009, aflată la fila 7 din dosar, lipsind intimatul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință după care,
Reprezentantul apelantului - reclamant - depune la dosar nota de calcul întocmită de partea pe care o reprezintă, referitoare la valoarea de piață a imobilului în litigiu, aplicând cele două formule recomandate de Institutul Național de Statistică, răspunsul Institutului Național de Statistică la solicitarea acestei părți și concluzii scrise.
La interpelarea Curții cu privire la precizări legat de situația acțiunilor în revendicare a apartamentelor din imobilul în litigiu, pe care le-a formulat în condițiile dreptului comun, reprezentantul apelantului - reclamant arată că nu poate face această precizare la acest termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată, urmând a amâna pronunțarea, pentru a da posibilitate apelantului - reclamant să depună concluzii scrise, în conținutul cărora să releve aceste aspecte.
Reprezentantul apelantului - reclamant - solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1815/5.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, obligarea intimatului - pârât să emită dispoziție pentru acordarea de despăgubiri și omologarea raportului de expertiză. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Pentru a da posibilitate apelantului - reclamant să depună concluzii scrise, în conținutul cărora să precizeze situația acțiunilor în revendicare a apartamentelor din imobilul în litigiu, în condițiile dreptului comun, urmează a dispune amânarea pronunțării asupra cererii de apel.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererii de apel, la data de 04.02.2010.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 32A
Ședința publică de la 4 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelantul - reclamant - împotrivasentinței civile nr. 1815/5.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.02.2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 04.02.2010, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 11.04.2007, reclamantul -, a solicitat în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL și CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în B,-, sectorul 2, compus din clădire (două corpuri) și teren în suprafață de 710, iar, în subsidiar, potrivit Legii 10/20001, în cazul în care acest imobil nu poate fi restituit în natură, să se dispună obligarea pârâților la măsuri reparatorii prin echivalent - compensarea cu un alt imobil echivalent valoric la nivelul pieței imobiliare, ori obligarea pârâților la acordarea unor despăgubiri bănești la valoarea de piață, stabilite prin expertiză tehnică de specialitate. cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 33812/941 de către Tribunalul Ilfov - Secția notariat și transcris sub nr. 12588/941, autorii săi, și, au dobândit imobilul teren viran din B,- (fostă Laptelui nr. 20).
Pe acest teren, autorii rec1amantului au edificat o construcție (două corpuri) compusă din subsol, parter și etaj, în baza autorizați ei de construcție nr. 13G/29.07.1943.
, decedat la 04.05.1965, a fost moștenit de către fiicele sale, și, conform certificatului de moștenitor nr. 578/21.05.1973 emis de către Notariatul de Stat Județean A, decedată la 24.01.1969, a fost moștenită de către și, conform certificatului de moștenitor nr. 152/02.07.1996, emis de către BNP, a decedat la 06.02.1982, fiind moștenită de către sora sa, conform aceluiași certificat de moștenitor nr. 152/02.07.1996, iar a decedat în 22.03.1998, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 94/08.06.1998, unic moștenitor fiind eu,. Imobilul din-, sector 2, Baf ost trecut în proprietatea statului, fără titlu.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 reclamantul a adresat pârâtei notificarea nr. 281/26.05.2001, aceasta făcând obiectul dosarului nr. 2292 din cadrul Primăriei Municipiului B, însă nici până în prezent, pârâta nu a soluționat notificarea, fapt ce echivalează cu un refuz de restituire, ceea ce-l îndreptățește să se adreseze justiției prin prezenta cerere.
În același sens a argumentat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia de îndrumare nr. IX din 20.03.2006 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 653/28.VII.2006.
Reclamantul a mai arătat că prin Hotărârea nr. 2028/05.12.1998 a Consiliului General al Municipiului B, i s-au acordat despăgubiri, în baza Legii nr. 112/1995, pentru imobilul revendicat, cuantumul acestora (249.749.040 ROL), limitat de lege la data respectivă, fiind modic.
Din informațiile pe care le deține, construcția a fost înstrăinată, cel puțin în parte, conform Legii nr. 112/1995, către chiriași.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001.
În dovedirea cererii s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 33812/1941 de către Tribunalul Ilfov Secția Notariat și transcris sub nr. 12588/941, autorizația nr. 13G/29.07.1943, certificatele de moștenitor nr. 578/1973, nr. 152/1996 și nr. 94/08.06.1998, notificarea nr. 281/2001 și dovada de comunicare a acesteia, dovada existentei acesteia pe site-ul pârâților.
În ședința publică din data de 11.05.2007, reclamantul și-a precizat cererea, în sensul că urmează a sta în judecată, în calitate de pârât numai Municipiul B, iar prin încheierea de ședință de la acea dată, tribunalul a pus în vedere reclamantul să-și precizeze capătul 1 al cererii de chemare în judecată.
La data de 22.06.2007, reclamantul a depus cerere precizatoare prin care a arătat că înțelege să-și întemeieze această cerere pe prevederile Legii nr. 10/2001, arătând că in baza acestei legi, a revendicat imobilul în litigiu de la posesorul său neproprietar, pârâtul în cauza de față. Nu există nicio diferență de principiu între dreptul comun - art. 480 și urm. civ. - și legea specială - 10/2001.
Reclamantul a arătat că, în același sens sunt și dispozițiile Deciziei de îndrumare nr. IX a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, precum și practica CEDO referitoare la nefuncționalitatea Fondului Proprietatea, conform art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Prin încheierea de ședință din data de 30.11.2007, tribunalul a pus în vedere reclamantului să-și precizeze în scris acțiunea, în sensul dacă solicită acordarea de despăgubiri, raportat la faptul că o parte din terenul în litigiu a fost vândut.
La data de 25.01.2008, reclamantul a depus la dosar cererea precizatoare, arătând că, dat fiind faptul că imobilul a fost înstrăinat chiriașilor în temeiul (și cu încălcarea) Legii nr. 112/1995, solicită instanței obligarea pârâților la acordarea unor despăgubiri bănești la valoarea de piață actuală a imobilului. Această valoare urmează a fi stabilită prin expertiză tehnică de specialitate, încuviințată de către instanța de judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 07.03.2008, tribunalul a dispus, în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 proc.civ. suspendarea judecării cauzei, pentru lipsa părților, având în vedere că nu s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cererea a fost repusă pe rol la data de 18.04.2008, la cererea reclamantului.
În cauză s-au administrat următoarele probe: proba cu înscrisuri, prin diligența instanței probe pentru lămurirea situației juridice a imobilului și proba cu expertiză tehnică imobiliară.
Prinsentința civilă nr. 1815/05.12.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV a Civilă în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
În motivarea sentinței, s-au reținut următoarele:
Prin cererea introductivă la instanță, reclamantul a solicitat obligarea pârâților Municipiul B prin Primarul General și, în principal să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în B,-, sector 2 compus din teren în suprafață de 710 mp și două corpuri de clădire, iar în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii, fie prin compensare cu un alt imobil echivalent ca valoare cu cel revendicat, fie acordarea de despăgubiri bănești la valoarea de circulație a imobilului.
La solicitarea tribunalului, la data de 22.06.2007, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că ea urmează a fi soluționată potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, tribunalul urmând a face aplicarea deciziei de îndrumare nr. IX pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii la 20.03.2006 și publicată în Monitorul Oficial al României nr. 653/28.VII.2006, (fila 37), iar la data de 25.01.2008 reclamantul a precizat încă o dată obiectul pricinii în sensul că solicită acordarea de despăgubiri bănești la valoarea de circulație a imobilului (fila 60).
Cu referire la imobil, tribunalul reține, în prealabil, că în favoarea reclamantului a fost emisă Hotărârea nr. 2028/05.12.1998 pronunțată de către în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995 vizând același imobil și prin care s-au acordat reclamantu1ui despăgubiri bănești în valoare de 249.749.040 lei (fila 21).
Prin această hotărâre a fost recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului în litigiu, astfel încât tribunalul nu va mai proceda la a mai analiza dacă reclamantul îndeplinește condițiile de persoană îndreptățită la restituire sub aspectul calității de proprietar al imobilului, hotărârea dată în baza Legii nr. 112/1995 nefiind desființată, astfel că ea produce efecte juridice în continuare.
Prin notificarea nr. 291/26.05.2001 emisă prin BEJ, reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului descris anterior și cu privire la care, astfel cum s-a reținut, i-au fost deja acordate despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995.
Întrucât cu privire la această notificare, persoana deținătoare căreia i-a fost adresată, respectiv Primăria Municipiului B, nu a răspuns, tribunalul apreciază că, astfel cum a susținut și reclamantul, că acesta, potrivit Deciziei de îndrumare nr. IX (9) pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii la 20.03.2006 și publicată în Monitorul Oficial al României nr. 653/28.VII.2006, reclamantul este îndreptățit a-i fi analizată cererea de restituire formulată prin notificare direct în fața instanței, care urmează a proceda la soluționarea fondului pricinii.
Din adresa nr. 16766/16.10.2007 emisă de - Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală rezultă că pe rolul instanțelor sunt înregistrate numeroase litigii privind imobilul care face obiectul prezentei cereri și care au ca obiect revendicare formulate împotriva cumpărătorilor, foști chiriași, în baza Legii nr. 112/1995, aflate în diverse faze de soluționare (filele 42-43 dosar).
La rândul său, reclamantul recunoaște în cererea de chemare în judecată că, o parte a imobilului, a fost vândut foștilor chiriași, în baza Legii nr. 112/1995.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată: "În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuință, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcții, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. Dacă persoanele îndreptățite au primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, ele au dreptul la diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflației, și valoarea corespunzătoare a imobilului."
Mai reține tribunalul că domnul, expert tehnic desemnat pentru evaluarea imobilului, a învederat tribunalului că, deși i s-a solicitat reclamantului să trimită documentele necesare realizării expertizei, iar acesta i-a promis la telefon că le va transmite prin avocatul care se ocupă de dosare actele, reclamantul nu și-a respectat obligația, nu l-a mai contactat ulterior și nu i-a răspuns nici la telefon, astfel cum rezultă din adresa aflată la fila 85 dosar.
În raport de cele reținute, tribunalul a apreciat că se află în imposibilitate obiectivă de a soluționa pe fond cererea întrucât reclamantul nu a manifestat suficiente diligențe în administrarea probatoriului, iar prin cererea depusă la data de 15.10.2008 a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată: "În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuință, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcții, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. Dacă persoanele îndreptățite au primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, ele au dreptul la diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflației, și valoarea corespunzătoare a imobilului."
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 1 reclamantul avea nu numai dreptul, ci și obligația de a urmări desfășurarea procesului și de a administra probele necesare dezlegării pricinii, obligație pe care nu și-a îndeplinit-
Întrucât nu se cunoaște modul în care au fost soluționate cererile de chemare în judecată prin care reclamantul a solicitat obligarea actualilor proprietari la restituirea în natură a apartamentelor vândute, foști chiriași în baza Legii nr. 112/1995, și în raport de care să se dispună obligarea unității deținătoare la restituirea prin echivalent, văzând și dispozițiile art. 20 alin. 2 din Legea 10/2001 republicată, tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel la data de 13.02.2009 reclamantul -, solicitând modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată.
În motivarea cererii de apel, s-a arătat că din probele administrate s-a putut stabili ușor atât situația juridică a imobilului, cât și valoarea acestuia. Chiar prima instanță a reținut că imobilul înstrăinat nu poate fi restituit în natură, urmând să fie acordate despăgubiri, astfel încât motivarea este contradictorie.
Nu poate fi interpretată cererea de judecare a cauzei în lipsa părții ca și un dezinteres pentru soluționarea cauzei, aceasta fiind făcută exclusiv pentru a se împiedica o nouă suspendare pe temeiul art. 242 din Codul d e procedură civilă.
În drept, au fost invocate prev. art. 282 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Cererea de apel a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 51 din Legea nr. 10/2001.
Analizând cauza de față prin prisma motivelor de apel formulate de apelant, precum și a apărărilor invocate de intimat, față de probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
În fapt, prin cererea introductivă la instanță, reclamantul a solicitat obligarea pârâților Municipiul B prin Primarul General și, în principal să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în B,-, sector 2 compus din teren în suprafață de 710 mp și două corpuri de clădire, iar în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii, fie prin compensare cu un alt imobil echivalent ca valoare cu cel revendicat, fie acordarea de despăgubiri bănești la valoarea de circulație a imobilului.
La solicitarea tribunalului, la data de 22.06.2007, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că ea urmează a fi soluționată potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, tribunalul urmând a face aplicarea deciziei de îndrumare nr. IX pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii la 20.03.2006 și publicată în Monitorul Oficial al României nr. 653/28.VII.2006, (fila 37), iar la data de 25.01.2008 reclamantul a precizat încă o dată obiectul pricinii în sensul că solicită acordarea de despăgubiri bănești la valoarea de circulație a imobilului (fila 60 dosar fond).
Cu referire la imobil, în favoarea reclamantului a fost emisă Hotărârea nr. 2028/05.12.1998 pronunțată de către în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995 vizând același imobil și prin care s-au acordat reclamantu1ui despăgubiri bănești în valoare de 249.749.040 lei (fila 21 dosar fond).
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, prin această hotărâre a fost recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului în litigiu, astfel încât nu mai putea fi pusă în discuție calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la restituire sub aspectul calității de proprietar al imobilului, hotărârea dată în baza Legii nr. 112/1995 nefiind desființată, astfel că ea produce efecte juridice în continuare.
Prin notificarea nr. 291/26.05.2001 emisă prin BEJ, reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului descris anterior și cu privire la care, astfel cum s-a reținut, i-au fost deja acordate despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995.
Întrucât cu privire la această notificare, persoana deținătoare căreia i-a fost adresată, respectiv Primăria Municipiului B, nu a răspuns, tribunalul în mod corect a apreciat că reclamantul, potrivit Deciziei de îndrumare nr. IX (9) pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii la 20.03.2006 și publicată în Monitorul Oficial al României nr. 653/28.VII.2006, este îndreptățit a-i fi analizată cererea de restituire formulată prin notificare direct în fața instanței.
Din adresa nr. 16766/16.10.2007 emisă de - Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală rezultă că pe rolul instanțelor sunt înregistrate numeroase litigii privind imobilul care face obiectul prezentei cereri și care au ca obiect revendicare formulate împotriva cumpărătorilor, foști chiriași, în baza Legii nr. 112/1995, aflate în diverse faze de soluționare (filele 42-43 dosar).
La rândul său, reclamantul recunoaște în cererea de chemare în judecată că, o parte a imobilului, a fost vândut foștilor chiriași, în baza Legii nr. 112/1995.
Tribunalul a respins cererea ca urmare a faptului că expertul tehnic desemnat pentru evaluarea imobilului, a învederat tribunalului că, deși i s-a solicitat reclamantului să trimită documentele necesare realizării expertizei, iar acesta i-a promis la telefon că le va transmite prin avocatul care se ocupă de dosare actele, reclamantul nu și-a respectat obligația, nu l-a mai contactat ulterior și nu i-a răspuns nici la telefon, astfel cum rezultă din adresa aflată la fila 85 dosar. Tribunalul a apreciat că se află în imposibilitate obiectivă de a soluționa pe fond cererea întrucât reclamantul nu a manifestat suficiente diligențe în administrarea probatoriului, iar prin cererea depusă la data de 15.10.2008 a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Într-un prim motiv de apel, apelantul arată că din probele administrate s-a putut stabili ușor atât situația juridică a imobilului, cât și valoarea acestuia. Chiar prima instanță a reținut că imobilul înstrăinat nu poate fi restituit în natură, urmând să fie acordate despăgubiri, astfel încât motivarea este contradictorie.
Curtea, analizând apelul, constată că este întemeiat acest prim motiv invocat de apelant, deoarece la dosarul de primă instanță se aflau suficiente înscrisuri care să permită identificarea imobilului în vederea evaluării.
De altfel, expertul desemnat în cauză a fost învestit cu efectuarea unei expertize având ca obiectiv evaluarea ipotetică a imobilului a cărui restituire se cerea, iar acesta a răspuns acestui obiectiv, menționând într-adevăr în cuprinsul raportului de expertiză depus la dosar faptul că nu a avut acces în interiorul imobilului, din lipsa părților care nu au depus diligențe în acest sens.
Curtea constată însă că posibilitatea expertului de a intra sau nu în imobil, față de obiectivul expertizei astfel cum fusese stabilit (la cererea reclamantului), respectiv evaluare ipotetică, nici nu prezenta relevanță, cunoscut fiind că evaluarea unui imobil se face de fapt în temeiul unor criterii prevăzute de lege sau în diferite înscrisuri, iar starea efectivă a imobilului reprezintă doar un criterriu subsidiar de evaluare. Or, în speța de față, cu obiectivul "evaluare ipotetică", nici măcar acest criteriu subsidiar nu era relevant.
Pe de altă parte, Curtea reține că, față de prevederile exprese ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, evaluarea efectivă a imobilului, în vederea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent se face de către Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor, care urmând procedura prevăzută de acest act normativ, va hotărî asupra formei de măsuri reparatorii și asupra cuantumului acestora.
Prin urmare, o expertiză de evaluare a imobilului, care se va restitui prin echivalent, nu prezintă relevanță, cât timp instanța judecătorească nu este competentă să soluționeze o cerere de acordare efectivă a despăgubirilor, față de temeiul juridic invocat de reclamant în susținerea cererii de chemare în judecată, respectiv prevederile Legii nr. 10/2001, care se completează în mod obligatoriu cu Legea nr. 247/2005.
Rezultă deci un al doilea motiv pentru care concluziile raportului de expertiză nu puteau fi considerate nu temei de respingere a cererii formulate de reclamant.
Se mai susține de către apelant că nu poate fi interpretată cererea de judecare a cauzei în lipsa părții ca și un dezinteres pentru soluționarea cauzei, aceasta fiind făcută exclusiv pentru a se împiedica o nouă suspendare pe temeiul art. 242 din Codul d e procedură civilă.
Curtea reține ca fiind corect și acest argument, urmând a înlătura considerentele primei instanțe cu privire la acest aspect.
Pe fondul cererii, Curtea constată că prin Hotărârea nr. 2028/05.12.1998 pronunțată de către în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995, vizând același imobil, i s-au acordat reclamantu1ui despăgubiri bănești în valoare de 249.749.040 lei (fila 21 dosar fond).
Conform dovezii depuse la dosarul de apel, pe numele reclamantului a fost consemnată suma de 268 673 480 lei vechi.
Conform dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată: "În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuință, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcții, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. Dacă persoanele îndreptățite au primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, ele au dreptul la diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflației, și valoarea corespunzătoare a imobilului."
Curtea constată că reclamantul se încadrează în prevederile acestui articol de lege, având dreptul la diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilului, care valoare va fi calculată în cadrul procedurii ce va fi efectuată în fața autorităților instituite de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite apelul, în temeiul art. 297 din Codul d e procedură civilă și va schimba în parte sentința civilă apelată, în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtul să înainteze în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005, Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor, propunerea privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent reclamantului pentru imobilul situat în B,-, sector 2, compus din clădire și teren de 704,51 mp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de către apelantul - reclamant-cu domiciliul ales la Societatea Civilă Profesională de Avocați & în B,-, corp B,. 1,. 2, sectorul 4, împotrivasentinței civile nr. 1815/5.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârâtMUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERALcu sediul în B,-, sectorul 5.
Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâtul să înainteze în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005, Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor, propunerea privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent reclamantului pentru imobilul situat în B,-, sector 2, compus din clădire și teren de 704,51 mp.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. AV
Tehnored. AP
4 ex. /
sentința civilă nr. 1815/5.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosar nr-
Secția a IV-a civilă
Jud. fond:
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Andreea Vasile
