Jurisprudenta Legea 10/2001. Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 5 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Pană
JUDECĂTOR 2: Melania Stanciu
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de repunere pe rol formulată de apelanta - reclamantă, în cauza având ca obiect soluționarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr. 635/24.05.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul - în contradictoriu cu intimații pârâți Primăria Municipiului B prin Primar General și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta reclamantă, personal și intimata pârâtă Primăria Municipiului B prin Primar General, prin consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind intimatul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La strigarea cauzei la amânare, apelanta reclamantă, personal depune decizia nr. 2504/30.06.2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr- și solicită amânarea cauzei și acordarea unui termen de judecată mai scurt, în vederea angajării unui apărător.
Curtea, având în vedere momentul strigării pricinii, respectiv cel al amânărilor fără discuții, dispune lăsarea cauzei la ordine.
La strigarea cauzei la ordine, au răspuns apelanta reclamantă, personal și intimata pârâtă Primăria Municipiului B prin Primar General, prin consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind intimatul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea pune în discuție cererea de repunere pe rol formulată de apelanta - reclamantă.
Apelanta reclamantă, personal solicită repunerea cauzei pe rol, arătând că și-a îndeplinit obligația de a depune dovada soluționării definitive a cererii de revizuire.
Reprezentantul intimatei - pârâte Primăria Municipiului B prin Primar General arată că nu se opune cererii de repunere pe rol formulată de apelanta - reclamantă.
Curtea deliberând, urmează să încuviințeze cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de apelanta - reclamantă, având în vedere că la dosarul cauzei s-a depus decizia nr. 2504/30.06.2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr-, prin care s-a soluționat definitiv cererea de revizuire.
Apelanta - reclamantă solicită amânarea cauzei și acordarea unui termen de judecată, în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul intimatei - pârâte Primăria Municipiului B prin Primar General arată că se opune cererii de amânare a cauzei formulată de apelanta - reclamantă, pentru lipsă de apărare.
La interpelarea Curții cu privire la motivul pentru care nu și-a angajat un apărător până la acest termen de judecată, având în vedere că cererea de apel a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe din anul 2006, apelanta - reclamantă arată că nu a știut când își poate îndeplini obligația pusă în sarcina sa de instanță.
Curtea deliberând, urmează să respingă cererea de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător formulată de apelanta - reclamantă, apreciind că a avut suficient timp pentru a-și angaja un apărător, în condițiile în care cererea de apel a fost înregistrată la data de 18.08.2006.
Părțile prezente învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apelanta - reclamantă, personal invocă excepția nulității absolute a sentinței civile nr. 635/24.05.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, arătând că instanța de fond nu se putea pronunța, atâta vreme cât în dosarul nr. 2188/2005 al Curții de Apel București nu se soluționase cererea de îndreptare a erorii materiale, aceasta fiind soluționată la data de 27.11.2006, ulterior pronunțării sentinței apelate.
De asemenea, susține că până la soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale, care a fost admisă de Curtea de Apel București (admițându-se și casarea încheierilor din 30.04.2004 și 05.05.2004), instanța nu se putea pronunța.
Totodată, invocă excepția de nulitate a apelului, susținând că instanța nu se putea pronunța la data de 24.05.2006, întrucât, deși părțile nu au fost prezente la acel termen de judecată, s-a reținut în mod greșit ca fiind aplicabile dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, în condițiile în care pentru acel termen de judecată nu exista nicio cerere a părților prin care să se solicite judecarea cauzei în lipsă. De asemenea, precizează că la dosarul cauzei se afla cererea sa, prin care solicitase amânarea cauzei până la soluționarea dosarului nr. 2188/2005 al Curții de Apel București.
Apelanta - reclamantă mai arată că instanța de fond nu putea invoca excepția inadmisibilității în lipsa părților, fără a le da posibilitatea să pună concluzii pe aceasta, aspect față de care susține că i s-a încălcat dreptul la apărare.
Apelanta - reclamantă solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 635/24.05.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, casarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Totodată, arată că a formulat notificare.
Reprezentantul intimatei pârâte Primăria Municipiului B prin Primar General solicită respingerea excepției nulității apelului, arătând că nu se încadrează în dispozițiile Codului d e procedură civilă.
De asemenea, solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 635/24.05.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, ca inadmisibil, arătând că apelanta - reclamantă nu a făcut dovada imposibilității de a se prezenta și de a depune notificare.
Apelanta - reclamantă solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise. De asemenea, arată că temeiul de drept îl reprezintă dispozițiile art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
CURTEA,
Pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, urmează a dispune amânarea pronunțării asupra cererii de apel.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererii de apel la data de 12.01.2010.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 12 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
CURTEA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererilor de recurs.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererilor de recurs la data de 19.01.2010.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 15A
Ședința publică de la 19 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de repunere pe rol formulată de apelanta - reclamantă, în cauza având ca obiect soluționarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr. 635/24.05.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul - în contradictoriu cu intimații pârâți Primăria Municipiului B prin Primar General și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.01.2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.01.2010 și la data de 19.01.2010, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a Va Civilă, sub nr- (nr. vechi 1439/2002), reclamanta a chemat în judecată pârâții Comisia pentru constatarea calității de luptător în lupta anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției și Direcția Instanțelor Militare din cadrul Ministerului Justiției, solicitând repunerea în termenul de notificare prevăzut de art. 21 din Legea 10/2001.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a deschis acțiune împotriva Comisiei în octombrie 2000, ca urmare a refuzului nejustificat de a-i comunica orice poziție a acesteia la cererea reclamantei înregistrată cu nr. 227/2000, formulată în baza OUG 214/1999, prin care reclamanta solicita actele necesare depunerii unei notificări.
Prin întâmpinarea formulată la 14.03.2002, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei pentru constatarea calității de luptător în lupta anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției în raport de obiectul cererii și de dispozițiile art. 21 din legea 10/2001, excepția inadmisibilității cererii întrucât potrivit art. 21 pct. 5 din legea 10/2001, nerespectarea termenului de 6 luni pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita măsuri reparatorii și excepția de necompetență materială a Tribunalului București.
La termenul din 26.04.2002 rec1amanta și-a precizat oral cererea, arătând că înțelege să se judece cu Primăria Municipiului B și cu Ministerul Finanțelor Publice. prin încheierea de ședință de la acel termen, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător în lupta anticomunistă și a luat act de modificarea cadrului procesual.
La termenul din 31.10.2003 reclamanta a depus o cerere precizatoare arătând că înțelege să se judece cu Municipiul B, prin Primarul General și nu cu Primăria Municipiului B, iar obiectul cauzei constă în repunere în termenul de notificare prevăzut de art. 21 din Legea 10/2001; restituirea în natură a imobilului pe care îl va identifica ulterior, imobil confiscat abuziv de stat de la defunctul său soț, iar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă,acordarea către reclamantă de despăgubiri, stabilite la echivalentul valorii de circulație a imobilului.
La termenul din 14.11.2003 reclamanta a depus o altă cerere precizatoare, prin care relua cererile formulate la 31.10.2003 și solicita obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul d e Finanțe la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului.
La termenul din 24.05.2006, tribunalul a invocat excepția inadmisibilității cererii astfel cum a fost precizată, excepție pe care o constată întemeiată, în raport de obiectul cererii și de dispozițiile art.21 din legea 10/2001.
Astfel, potrivit art. 22 alin. 5 din legea 10/2001, nerespectarea termenului de 6 luni pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita măsuri reparatorii. Din modul de redactare al acestei dispoziții legale, rezultă că termenul prevăzut pentru depunerea notificării este unul de decădere și nu unul de prescripție.
Diferența dintre cele două categorii juridice, constă în principal în aceea că împlinirea termenului de decădere atrage pierderea a însuși dreptului substanțial, în timp ce împlinirea termenului de prescripție atrage doar pierderea dreptului la acțiune, deci a dreptului de a obține concursul statului pentru protejarea și valorificarea dreptului material. Această diferență are consecințe importante în ce privește regimul juridic aplicabil, termenul de prescripție fiind susceptibil de suspendare, întrerupere și repunere în termen, în timp ce termenul de decădere nu este supus acelorași reguli.
În consecință, cum în cazul termenelor de decădere nu este posibilă repunerea în termen a părților care nu și-au îndeplinit obligațiile înăuntrul intervalului de timp stabilit de lege în acest sens, primul capăt de cerere este inadmisibil.
Prin SC nr. 635/24.05.2006 Tribunalul Bar espins ca inadmisibila cererea formulata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 6 alin. 2 din legea 213/1998, foștii proprietari a imobilelor preluate de stat sau moștenitorii acestora pot solicita instanțelor judecătorești restituirea imobilelor, dacă nu există legi speciale de reparație.
Ori legiuitorul a înțeles să reglementeze situația imobilelor preluate de către stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prin adoptarea unei legi speciale în acest sens, Legea nr. 10/2001 care cuprinde atât dispoziții de ordin substanțial, cât și dispoziții de ordin procedural.
Procedura instituită de Legea nr. 10/2001 este una specială și obligatorie, astfel cum rezultă atât din dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora cererile de revendicare întemeiate pe dreptul comun nu mai pot fi primite în condițiile adoptării unei legi speciale de reparație în domeniu, cât și de dispozițiile art. 22 alin. 1,4 și 5 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005, potrivit cărora nerespectarea procedurii și termenelor prevăzute de legea specială reprezintă o cauză de pierdere a însuși dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii pentru imobilele din domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Reclamanta avea posibilitatea de a utiliza această procedură, pentru a solicita restituirea imobilului. Prin urmare, formularea unei cereri pe calea dreptului comun este inadmisibilă și cu atât mai mult este inadmisibilă formularea unei cereri întemeiată pe dispozițiile legii speciale direct în instanță, în condițiile în care legea 10/2001 definește expres etapele ce trebuie urmate, prevăzând posibilitatea accesului în instanță sub forma contestației la decizia unității deținătoare sau a entității implicată în procedura de restituire.
În ce privește cererea formulată împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul constată că dreptul reclamantei de a le solicita nu este născut câtă vreme nu s-a constatat existența unui imobil preluat de stat și a îndreptățirii reclamantei de a-i fi restituit. În consecință, reclamanta nu are deschisă calea judiciară pentru stabilirea despăgubirilor pentru lipsă de folosință, cererea sa fiind inadmisibilă, dar în sens de prematuritate.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamanta, criticand sentinta pronuntata pentru urmatoarele motive:
La data de 14.02.2002, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a V-a Civilă, reclamanta a chemat în judecată pârâții Comisia Pentru constatarea Calității de Luptător în din cadrul Ministerului Justiției și Direcția Instanțelor Militare din cadrul Ministerului Justiției, solicitând repunerea în termenul de notificare prevăzut de art.21 Lg.10/2001.
Deși termenul de decădere de 6 luni stipulat de dispozițiile art.21 pct. 5 din Lg.10/2001 a fost respectat - în caz contrar instanța de judecată ar fi ridicat din oficiu la primul termen de judecată excepția tardivității introducerii cererii - totuși instanța, amestecând noțiunile, se prevalează de alte temeiuri de drept.
Astfel, la data de 15.09.2005, prin decizia civila nr. 6766, secția civilă și de proprietate intelectuală J dispune "Termenul, prevăzut în art.22 al Legii nr.10/2001, (fost art.21) de notificare a deținătorului imobilului, pentru măsuri reparatorii, este de decădere cu sancțiunea arătată în alineatul (5) al textului menționat - iar nu de prescripție - astfel că nu este susceptibil de suspendare sau de repunere în termen"
Numai că reclamanta, introducând cererea în termenul legal de decădere, deși a întemeiat corect în drept cererea, totuși nu a crezut de cuviință să precizeze că repunerea în termenul sancționatoriu de decădere se referă la faptul că a fost împiedicată de un caz fortuit să identifice imobilul, crezând că instanța va studia amănunțit dosarul, și că va observa că procesul - verbal de confiscare a averii a autorului său este deținut de o arhivă nedesecretizată, impunându-se astfel demersuri în virtutea rolului activ al instanței de judecată.
Pe parcursul instrumentării dosarului reclamanta si-a precizat continuu cererea de chemare în judecată, pentru a fi conforma cu dispozițiile legii și pentru a veni în întâmpinarea cerințelor completului de judecată.
Într-adevăr, conform art.6. alin 2 din legea nr. 213/1998, foștii proprietari ai imobilelor preluate de stat sau moștenitorii acestora pot solicita restituirea acestora, iar o formula juridică paralelă pe dreptul comun este inadmisibilă, însă legea nu distinge în cazul revendicărilor foștilor deținuți politici în cazul cărora a operat ca măsura complementară la pedeapsa penală.
Mai mult, legea speciala o constituie D 118/1990 și OV.214/1999, ultimul prevăzând atât restituirea averii în condițiile dreptului comun, cât și respectiv, repunerea în situația anterioară, de plin drept.
. să respecte legea în esența ei, instanța de la ședință de judecată din 28.11.2003 a admis să se solicite prin adrese tuturor instituțiilor care ar putea deține procesul-verbal de confiscare a averii pentru a fi înaintat instanței spre a se putea aplica dispozițiile legale privind restituirea imobilului confiscat lui D din motive politice. Dar acest demers nu a putut fi dus la bun sfârșit întrucât instanțele de judecată din 30.04.2004 și 05.05.2004 au oprit desfășurarea lui. Prin câștigarea recursului de la Secția a III-a Civilă, din dosarul nr.2188/2005 instanța de recurs a casat cele două încheieri, dar în dispozitiv, așa cum se poate vedea, anul apare greșit. Prin urmare, fără decizia privind soluționarea cererii de îndreptare erori materiale care să stabilească starea de fapt și de drept din dosar, DOSARUL NU SE PUTEA ÎN STARE DE JUDECATĂ, pentru casarea prezentei sentințe criticate prin prezentul apel fiind aplicabile dispozițiile art.105 alin.(1) Cpc.
De altfel, așa cum se poate vedea și din actele dosarului, pentru termenul în 24 mai 2006, reclamanta a depus prin registratură o cerere prin care solicita acordarea unui alt termen de judecată, motivat de faptul că dosarul de fond fusese solicitat de - și unde nu a fost trimis până în prezent - pentru soluționarea cererii de îndreptare eroare materială strecurata în dispozitivul deciziei civile nr.1697/07.12.2005 din dos. civ. nr.2188/2005, al Secției a III-a Civile. Respectiva cerere de îndreptare erori materiale a fost depusă atât la registratura, cât și, evident, în dos. civ. 1439/2002 al Secției a V-a a Tribunalului București, adică acesta, la termenele anterioare datei când s-a pronunțat sentința din 24 mai 2006.
Fără soluționarea acestei cereri, pentru care era obligatorie trimiterea dosarului la, unde nu a fost trimis, instanța de fond NU SE PUTEA PRONUNȚA LEGAL ȘI PROCEDURAL pe fondul cauzei, întrucât nu exista o astfel de cauză dedusa judecății, instanța de fond aflându-se în situația dispusă de suspendarea încheierilor de ședință din 30.04.2004 și 05.05.2004, deoarece a admis recursul, anulând încheierile de ședință din 30.04.2005 și 05.05.2005.
Prin urmare, în această situație sunt aplicabile dispozițiile art. 105, alin (2), constituind motiv de nulitate absolută a prezentei sentințe apelate, cu atât mai mult cu cât a produs recurentei o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestei sentințe.
Referitor la susținerile instanței ca nu s-a constatat existența unui imobil preluat de stat care se justifice restituirea lui care reclamanta, se arata ca nici aceasta nu se poate reține atâta timp cât instanța nu a încheiat cercetările începute de ea-însăși pentru identificarea imobilului confiscat din motive politice - acest lucru impunându-se cu atât mai mult cu cât arhivele secrete ale și a altor deținători de fonduri fuseseră predate la CNSAS recent și desecretizate, ceea ce ar fi impus o revenire așa cum s- solicitat -, iar pe de altă parte instanța nu s-a folosit de proba cu martori pe care a solicitat-o în termenul legal, care să confirme existența imobilului, dar și despăgubirile pentru lipsa de folosință.
Referitor la acțiunea formulată de reclamantă, s-a arătat că aceasta este inadmisibilă, întrucât restituirea imobilelor preluate de stat se poate face numai în temeiul art.11, raportat la art.20 din Lg.10/2001.
Potrivit art.21, alin 1,și 2 din Constituția României orice persoană se poate adresa instanței de judecată pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, nici o lege neputând îngrădi aceste drepturi.
În aceste condiții Legea 10/2001 nu poate îngrădi dreptul nici unei persoane de a se adresa instanței de judecată cu o acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile art.480 Cod Civil, a uni bun preluat abuziv printr-o sentință penală falsă.
Pe de altă parte dacă acțiunea în revendicare ar fi considerată inadmisibilă, s-ar ajunge și la încălcarea dispozițiilor art. 41 din Constituția României, potrivit cărora dreptul de proprietate este garantat, precum și la încălcarea dreptului civil, potrivit căruia acțiunea în revendicare imobiliară este imprescriptibilă, întrucât declarația de proprietate are caracter perpetuu, care nu se stinge prin neuz.
Față de excepția prematurității, vă să aveți în vedere, așa cum am arătat și oral (deși nu s-a consemnat) faptul că atât timp cât nu a existat identificarea imobilului, datorită lipsei procesului-verbal de confiscare, am fost împiedicată a îndeplini în condițiile legii procedura prealabilă necontencioasă, respectiv notificarea.
In urma analizei actelor si lucrarilor dosarului, a sentintei apelate, prin prisma si a motivelor de apel formulate, Curtea retine urmatoarele:
Conform prevederilor art. 242 alin 1 pct 2.pr.civila, instanta este obligata sa suspende judecata cauzei, fara a mai efectua nici un act de procedura, daca nici una dintre parti nu se infatiseaza la strigarea pricinii si nu s-a cerut judecarea in lipsa, deoarece inscrisa in acest text de lege este imperativa, iar nu facultativa.
Avand in vedere caracterul imperativ al prevederilor legale susmentionate,se va retine ca nesocotirea acestora urmeaza sa fie sanctionata cu nulitatea hotararii pronuntate in urma judecarii cauzei in lipsa partilor,conform art. 105 alin 2.pr.civila.
Aceasta nulitate este de ordine publica, deoarece regulile procedurale vizate privesc desfasurarea generala a activitatii de judecata, instituirea lor urmarind asigurarea cadrului legal in care se poate desfasura un proces, astfel incat poate fi invocata in orice faza procesuala.
Analizand hotararea pronuntata in prima instanta, prin prisma acestui motiv de nulitate invocat de apelanta, Curtea retine ca in cuprinsul partii introductive a sentintei civile apelate s-a facut mentiunea in sensul ca ca partile, legal citate, au lipsit la apelul nominal, Tribunalul retinand cauza in pronuntare, in raport de prevederile art. 242 alin 2.pr.civila. Partile nu au formulat cereri de judecare a cauzei in lipsa.
Prin urmare, pronuntand o hotarare prin care s-a analizat fondul pricinii, prima instanta a nesocotit dispozitiile imperative susmentionate, conform carora instanta trebuia sa dispuna suspendarea cauzei pentru lipsa partilor, pentru aceste considerente Curtea, in temeiul disp. art. 296 si 297 alin 1.pr.civila urmand sa admita apelul si sa desfiinteze sentinta apelata, trimitand cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Avand in vedere ca motivul de nulitate a hotararii apelate, conduce, de sine statator la admiterea cererii de apel si desfiintarea hotararii, Curtea apreciaza ca nu se mai impune analiza celorlalte critici formulate de apelanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă domiciliată în B,-,.9,.80, sector 4 împotriva sentinței civile nr. 635/24.05.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul - în contradictoriu cu intimații pârâțiPrimăria Municipiului B prin Primar Generalcu sediul în B,-, sector 5 șiStatul Român prin Ministerul Finanțelor Publicecu sediul în B,-, sector 5.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. SP/ 1.03.2010
Tehnored. AP
5 ex. / .
Secția a V-a civilă
Jud fond: -
Președinte:Silvia PanăJudecători:Silvia Pană, Melania Stanciu
