Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 203/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 203
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare cererile de apel formulate de și Primarul Municipiului H împotriva sentinței civile nr. 459 din 29 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru apelanta - intimată și consilier juridic pentru intimatul - apelant Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este la al patrulea termen de judecată,nu se solicită judecata și în lipsă.
Apelanta- intimată a depus la dosar prin Serviciul de Registratură un număr de patru fotografii reprezentând imagini ale terenului în litigiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră apelul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru apelanta-intimată având cuvântul,arată că a formulat apel împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Vaslui,având în vedere că deși instanța de fond în urma probelor administrate constatat că este persoană îndreptățită spre a-i fi restituită proprietatea solicitată,prin rupere de logica de care a dat dovadă în aprecierea probelor și analiza acestora,fără motivare a constatat că terenul solicitat nu este liber și nu este posibilă restituirea în natură și a decis acordarea de despăgubiri în sensul art. 11 alineat 1 și 4 din Legea nr. 10/2001.
Apărătorul susține că cererea formulată de a fost de restituire în natură și art. 9 din Legea nr. 10/20021 prevede că se restituie în natură imobilele indiferent în mâinile cui se află,deci și cele din proprietatea privată sau publică a statului sau organelor locale.
Sintagma " indiferent în mâinile cui se află " este bine explicată în Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001,menționându-se că se restituie bunurile aflate în proprietatea publică și privată a comunelor și localităților.
Proprietatea apelantei ce poate fi restituită este de 13343,30 mp,suprafață ce este liberă de construcții,ceea ce se cheamă stadion fiind doar un teren liber,construcțiile de pe acest teren fiind construcții ușoare,demontabile, iar dispozițiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 prevede expres că în această situație terenurile se restituie în natură.
Prin urmare,soluția Tribunalului Iași de a stabili doar dreptul la despăgubiri pentru apelanta este nelegală și netemeinică și nu răspunde exigențelor legii.
Se invocă de către intimatul Primarul Municipiului H că proprietatea a cărei restituire se solicită este ocupată de Municipal și că acest bun este exploatat în folosul comunității,însă conform art. 16 și Anexa 1 completării la Legea nr. 10/2001, în această situație foștilor proprietari li se restituie imobilul în natură cu obligația de a menține afectațiunea pe o perioadă de până la trei ani,astfel încât nu se explică refuzul intimatului de a-i restitui în natură proprietatea.
Avocat solicită a se observa că motivele care au fost invocate permanent de Primarul Municipiului H,atât prin dispoziția emisă cât și prin motivele de apel formulate, se referă la faptul că suprafața solicitată ar fi fost reconstituită ca drept de proprietate la Legea nr. 18/1991 sau Legea nr. 1/2000,deși instanța de fond a constatat că aceste motive sunt neîntemeiate și că nu este justificat refuzul Primarului la restituirea proprietății.
Situația reală din teren și din acte este lămurită prin raportul de expertiză efectuat din dispoziția instanței,prin care se stabilește că în mod cert suprafața din litigiu nu a fost reconstituită la Legea 18/1991 sau la Legea nr. 1/2000. Au fost reconstituite drepturile moștenitorilor raportate la proprietatea autorului,înscrise în registrul agricol în anul 1959,deci după anul 1950 în care apelanta făcuse donația către stat a proprietății pretinse la Legea 10/2001.
Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat,restituirea în natură a suprafeței libere de 13343 mp teren și pentru diferență ocupată de instalații,solicită acordarea de despăgubiri.
Consilier juridic pentru intimatul - apelant Primarul Municipiului având cuvântul,susține că Legea nr. 10/2001 prevede că în soluționarea unei notificări,în urma analizării actelor, se poate dispune restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
În speță,motivul pentru care apelanta-intimată a fost expropriată a fost acela al construirii unui stadion,iar prin contestația formulată la Tribunalul Vaslui contestatoarea menționează că a fost expropriată în vederea construirii unui stadion.
Curtea Supremă de Justiție și-a exprimat punctul de vedere în ceea ce privește restituirea în natură a imobilelor,în sensul că trebuie avut în vedere specificul situației. Astfel,dacă terenul expropriat a fost folosit potrivit scopului exproprierii,iar lucrările pentru care s-a dispus exproprierea au fost realizate și ocupă funcțional întreg terenul afectat,terenul în litigiu are regimul juridic reglementat prin art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
Având în vedere că proprietatea reclamantei a fost expropriată în scopul construirii unui stadion,ce ocupă suprafața de 13343 mp,restul fiind ocupat de construcții nedemontabile,consilier juridic apreciază că sub acest aspect este legală și temeinică sentința instanței de fond privind acordarea de despăgubiri,astfel încât se impune respingerea apelului formulat de.
În ceea ce privește apelul declarat de Primarul Municipiului H,consilier juridic susține că reparația pentru bunul solicitat a fost acordată în temeiul Legii nr. 18/1991.
În dovedirea dreptului de proprietate asupra terenului revendicat la Legea nr. 10/2001, apelanta a făcut la actul de schimb nr. 26/1950 și la actul dotal autentificat sub nr. 253/1948,însă terenul ce a făcut obiectul actului dotal este în suprafață de 2 ha situată la periferia orașului H,în timp ce terenul ce face obiectul schimbului încheiat în anul 1950 este de 18574,75 mp situat în centrul orașului
Reprezentantul intimatului - apelant apreciază că s-a creat o confuzie,se impunea a se stabili întinderea dreptului,iar cele două înscrisuri la care face referire apelanta consemnează transferul din mână în mână.
Solicită a se analiza actele depuse la dosar și a se constata dacă apelanta îndeplinește condițiile pentru a solicita măsuri reparatorii pentru teren.
De asemenea,consilier juridic solicită a se aprecia dacă sunt îndeplinite condițiile în ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate.
Astfel,notificatoarea este moștenitoarea,alături de și a autorilor comuni și.
Prin titlurile de proprietate emise la Legea nr. 18/1991 a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 5,83 ha teren,deși în perioada 1953-1959 în registrul agricol autorii figurau cu proprietate pentru 4,85 ha.
Pentru a obține titlurile de proprietate ca și moștenitoare a autorilor și,titularele titlurilor de proprietate puteau,în dovedirea dreptului de a cere,invoca înscrierile din registrul agricol pentru anul 1959 și procesul verbal de predare a terenurilor,din care rezultă tocmai suprafața de 4,85 ha teren.
Însă,doar prin folosirea ca act doveditor a actului dotal autentificat sub nr. 253/1948 se putea reconstitui dreptul de proprietate pentru o suprafață mai mare de 4,85 ha,neexistând în patrimoniul autorilor săi,decât înainte de actul dotal o suprafață mai mare de teren.
Consilier juridic solicită a se avea în vedere că reclamanta - apelantă este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 18754,75 mp,pe care a dobândit-o prin actul de schimb și care face obiectul notificării nr. 54 din 24 iulie 2001 soluționată prin dispoziția a cărei anulare se solicită.
Solicită a se avea în vedere motivele invocate și a se admite apelul formulat de Primarul Municipiului Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Instanța pune în vedere reprezentantului intimatului-apelant să depună concluzii scrise în cursul zilei de astăzi.
Avocat pentru apelanta-intimată având cuvântul cu privire la apelul formulat de Primarul Municipiului H,susține că a solicitat restituirea în natură proprietății în suprafață de 18.754 mp, situată în-,însă având în vedere concluziile raportului de expertiză,apelanta a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 13343 mp,iar pentru diferență acordarea de despăgubiri.
Apărătorul arată că proprietatea solicitată de apelantă este o proprietate de care apelanta a fost deposedată printr-un act de donație a cărui nulitate s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească. Apelanta a fost repusă în situația anterioară încheierii actului de donație,astfel încât este proprietara terenului.
Celelalte motive invocate de intimatul - apelant,prin care se încearcă a se amesteca drepturile personale ale apelantei cu cele succesorale,sunt invocate cu scopul de a crea confuzie.
Depune la dosar concluzii scrise și solicită cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.459 din 29 aprilie 2008 Tribunalul Vaslui admite contestația formulată de împotriva dispoziției de respingere a notificării nr.135/25 ianuarie 2007 emisă de Primăria H, pe care o anulează.
Constată calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în H, str. - nr.5, județul V, în suprafață de 2,5 ha. prin acordarea de despăgubiri în sensul art.11 al.1 și 4 din Legea nr.10/2001, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr.247/2005.
Pentru a pronunța hotărârea instanța de prim grad a constatat că reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform art.3, art.4, art.2 al.4 și art.47 din Legea nr.10/2001 la restituirea bunului preluat de stat, respectiv prin actul de donație încheiat în anul 1950 și anulat prin hotărâre judecătorească.
Reține tribunalul dovedirea de reclamantă a calității de proprietară a bunului prin actul dotal încheiat cu bunicii săi în anul 1948.
Instanța de fond a înlăturat apărarea intimatei, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991, reclamantei în nume propriu, nefiind emis titlu pentru suprafața de 2,50 ha.
În considerentele sentinței sunt redate, analizate și interpretate probele administrate, înscrisuri, expertiză tehnică, și se arată că urmare constatării nulității donației, reclamanta este repusă în situația anterioară încheierii contractului, fiind proprietara imobilului situat în Hîrlău, str. - nr.5, în suprafață de 2,50 ha. și se poate bucura de toate atributele dreptului său.
Constată tribunalul că restituirea în natură nu este posibilă, terenul este ocupat de municipal din H (1,3343.), 356,08. stradă, pe suprafața de 1205. și respectiv 699,54. sunt blocuri, iar 2970,83. de utilități publice (construcții subterane, alei, canalizări, conducte apă, gaze).
Reține instanța de fond că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile legii speciale, iar prin hotărâre a Guvernului din anul 2003, stadionul este în proprietatea publică a Municipiului În contractul de colaborare încheiat între cluburi, expirat în 2007 nu este parte proprietarul terenului, unitatea administrativ-teritorială.
Împotriva hotărârii pronunțată de Tribunalul Vaslui au declarat apel părțile.
Reclamanta a invocat următoarele motive:
- instanța a procedat la admiterea contestației și fără a fi investită pentru aceasta, a constatat calitatea de persoană îndreptățită prin echivalent;
- instanța interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În dezvoltarea motivelor de apel sunt analizate și interpretate probele administrate și se precizează că cererea a fost de restituire în natură exprimată neechivoc, fiind incidente dispozițiile art.9 din Legea nr.10/2001.
Se susține că în cauză nu există motive de nerestituire în natură a proprietății. În lege și Normele metodologice de aplicare (art.9 pct.9.11) se prevede că se restituie, "indiferent în posesia cui" se află și în "starea în care se află" imobilele libere de orice sarcini, terenul nu intră în categoria celor exceptate de la restituire conform art.8 din Legea 10/2001, refuzul restituirii fiind nelegal.
Într-un alt motiv se susține că hotărârea a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, întrucât "ceea ce se cheamă stadion este doar un teren liber, construcțiile sunt ușoare, demontabile, solicitând despăgubiri numai pentru suprafața de 1,8574 ha.
În apelul declaratPrimarul Municipiuluia invocat ca motive:
- după obținerea titlurilor de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991, reclamanta a solicitat restituirea suprafețelor de teren ce derivă din actele inițiale.
În dezvoltarea motivului de apel sunt analizate titlurile de proprietate nr.842/46992/1994, nr.2676/48986/2001 și nr.2721/49021/2001 prin care reclamanta are drept de proprietate reconstituit alături de ceilalți moștenitori ai lui și, pentru suprafața de 5,83 ha. deși autorii figurau în registrul agricol numai cu 4,85 ha. în anii 1953, 1954, 1955 și 1959. Anterior actului dotal, în patrimoniul autorului nu a existat o suprafață mai mare.
Într-un alt motiv se arată că reclamanta este îndreptățită, în subsidiar numai la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 18.574,75. pe care l-a dobândit în proprietate prin actul de schimb autentificat sub nr.26/26 ianuarie 1950. Dispoziția a cărei anulare se cere este cu nr.135/25.01.2007, fiind incidente dispozițiile art.11 al.(4) din Legea nr.10/2001.
Susține apelantul că soluția de acordare a despăgubirilor este conformă prevederilor Legii nr.10/2001 și a Deciziei nr.12 din 5 ianuarie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat că "trebuie avut în vedere specificul situației; dacă terenul expropriat a fost folosit potrivit scopului exproprierii, iar lucrările pentru care s-a dispus exproprierea au fost realizate și ocupă funcțional întreg terenul afectat, terenul în litigiu are regimul juridic reglementat prin art.11 alin.(4) din Legea nr.10/2001".
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse: extras din "Tablou de impunere a proprietăților agricole pentru anul 1947", la nr. crt.752 fiind înscrisă Livezi - 0,15 ha.; Vie - 1,50 ha.; Nr. crt. 763 Vie - 5,00 ha.; anul 1950 - pe categorii de folosință - -- teren Vie - 1,50 ha. cu suprafața totală de 2,00 ha.; Nr. crt.142 - cu același domiciliu, cu suprafața totală de 2,75 ha. pe categorii de folosință; anul 1949: Nr. crt.584 - Vie - 5,00 ha.;, Nr. crt. - 0,25 ha. pământ arabil, livezi - 0,35 ha. vie 1,50 ha.; copia filelor din registrul agricol pe categorii de folosință a terenurilor - pentru Capul gospodăriei, categoria chiabur, pentru anii 1953-1955.
Analizând lucrările dosarului, Curtea constată că prin notificarea depusă la data de 24.07.2001 cu nr.54 reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în H,-, fostă proprietatea sa și deținut de primăria orașului.
Prin înscrisurile atașate, reclamanta a dovedit că a avut în proprietate suprafața de 2,5 ha. că în anul 1950 fost obligată să facă un schimb de terenuri cu și în str. - nr.5 și aceeași suprafață fiind donată statului prin act autentic.
Prin sentința civilă nr.3805/19 2002 Judecătoriei Huși, actul de donație pentru suprafața de 2,5 ha. a fost anulat, hotărârea fiind definitivă.
Prin dispoziția nr.135 din 25.01.2007 Primarul Municipiului H respinge notificarea cu motivarea că pentru imobilul teren în suprafață de 2,5 ha. reclamanta are drept de proprietate reconstituit în baza Legii nr.18/1991 conform titlului de proprietate nr.2676/48986/25.06.2001.
Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că titlul de proprietate este emis pentru suprafața de 1,500 ha. în H, în extravilan, titular, categoria vie. În indiviziune, reclamanta are drept de proprietate stabilit alăturat moștenitorilor, pentru 2 ha. (titlul 842/46992 din 12.09.1994) și pentru 2,7800 ha. în indiviziune cu (titlul nr.2721/49021/17.10.2001).
Curtea constată că reclamanta are drept de proprietate reconstituit în cadrul procedurii instituite prin Legea nr.18/1991 - în calitate de moștenitor, în indiviziune sau nu, și nu în nume propriu.
Dreptul stabilit este distinct de preluarea abuzivă a imobilului, pentru care s-a dispus anularea actului de donație. Bunul propriu are ca izvor "Actul dotal" din 3 septembrie 1948 prin care este înzestrată cu 2,5 ha. teren situat în șoseaua H - nr.2, de la donatorul, care este obiect al schimbului cu soții.
Investită prin contestație împotriva dispoziției emise de primar, urmare analizei complete a probelor administrate instanța de fond a stabilit că reclamanta îndeplinește condițiile cerute de Legea nr.10/2001, fiind persoană îndreptățită în sensul art.3 din lege la măsuri reparatorii.
. dreptului de proprietate este aceea dovedită cu înscrisuri, conform art.23 din lege, în limita suprafeței de 2,5 ha. înscrisă în actul dotal, actul de schimb și de donație către stat anulat.
Faptul că reclamanta are drept de proprietate reconstituit conform Legii nr.18/1991 ca succesor, nu-i înlătură dreptul la restituirea în natură sau măsuri reparatorii conform Legii nr.10/2001, alăturat probei cu înscrisuri fiind și concluziile expertizei tehnice ce a stabilit că nu are drept de proprietate reconstituit pentru terenul donat conform Decretului 478/1954.
Reclamanta, pentru ca reparația să fie integrală este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru că restituirea în natură nu este posibilă pentru toată suprafața și nu numai pentru 18574,75. ci pentru 2,5 ha. ceea ce efectiv s-a preluat de stat, teren situat pe teritoriul Municipiului
În situația în care există neconcordanță în titlurile de proprietate emise de Comisia județeană pentru aplicarea Legii fondului funciar, autoritățile locale au la dispoziție alte mijloace procedurale, însă nu în Legea nr.10/2001.
Curtea reține că imobilul preluat abuziv de stat este bun propriu al reclamantei care este persoană îndreptățită - fapt necontestat, este situat în intravilan municipiul H, supus regimului juridic al Legii nr.10/2001, nu face parte din categoria celor exceptate prin art.8 din lege.
Sub aspectul măsurilor reparatorii a restituirii în natură sau echivalent, starea de fapt la data notificării și a soluționării contestației, în prezent este stabilită prin proba științifică, expertiza tehnică (209-215 dosar fond).
Expertul a constatat că din suprafața preluată de stat 1 ha. 8574,75. este repartizată astfel: 1 ha. 3343,40. stadionul municipal H, în proprietate publică și în administrarea Consiliului local cu destinația "teren de joc", tribună, vestiare, parcare; blocurile nr.9 și 18 cu suprafața de teren aferentă de 1205. și 699,54.; 356,08. strada - Stadion; 2970,83. elemente de sistematizare pe orizontală - construcții subterane și supraterane: alei, canalizare, conducte de apă și gaze. În anul 2003, prin nr.HG1099/2003 au fost trecute din proprietatea publică a statului și din administrarea Agenției Naționale pentru Sport în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și consiliilor acestora bunurile destinate activităților sportive, între care și stadioanele (dispoziția nr.1701/2003 - Primăria H).
Motivele de apel sunt analizate prin considerente unice, fiind aduse critici cu privire la calitatea de persoană îndreptățită, întinderea dreptului și modalitatea reparației în natură sau echivalent.
Instanța de fond a soluționat cauza în limitele investirii și a motivelor enunțate în contestație, a obiectului cererii.
Întrucât reclamanta nu a renunțat expres la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul aferent, despăgubirile sunt stabilite pentru imobilul preluat abuziv, în limita a 2,5 ha.
Dispozițiile art.1, art.9 și 10 privind restituirea în natură sunt aplicabile numai atunci când terenurile nu sunt "ocupate", afectate de servituți legale și altor amenajări de utilitate publică, condiție neîndeplinită în cauză.
Prin sintagma amenajări de utilitate publică ale localității se au în vedere suprafețele destinate a servi nevoilor comunității cum sunt căi de comunicație, dotări tehnico-edilitare subterane, destinație pe care o are și o parte din terenul în litigiu. Prin destinație stadionul cuprinde suprafața terenului liberă de construcții, cât și celelalte utilități, căi de acces, parcare, vestiare, tribune necesare bunei funcționări.
Faptul că sunt necesare lucrări de întreținere, așa cum rezultă din planșele fotografice, nu are ca efect încetarea utilității publice, cu atât mai mult cu cât regimul juridic al terenului este stabilit prin hotărâre a Guvernului, iar destinația nu a fost schimbată ulterior notificării.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.296 Cod procedură civilă instanța respinge apelurile ca neîntemeiate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de și Primarul Municipiului H împotriva sentinței civile nr.459 din 29.04.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o păstrează.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
18.XII.2008.-
2 ex.-
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Cristiana Angelescu
