Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 203/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 203/A/2009
Ședința publică din data de 29 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR 2: Silvia Nicorici
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI, împotriva sentinței civile nr.429 din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect contestație Dispoziții emise de Primar în baza Legii nr10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtului apelant și reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal indeplinită.
Apelul declarat de pârâtul apelant a fost introdus în termenul legal, a fost comunicat cu reclamanta intimată și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judicia conform prevederilor art. 50 din Legea nr. 10/2001.
Reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar întîmpinare, prin care solicită respingerea apelului declarat de Primăria comunei, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței nr.3 din 26.06.2009, pe care o depune la dosar ( fila 12 ).
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea, deliberând, apreciază că nu se impune comunicarea întîmpinării cu pârâtul apelant, însă pune în discuția reprezentantului reclamantei intimate, calificarea căii de atac, având în vedere că pârâtul și-a intitulat calea de atac ca fiind cea a recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate, față de aspectul pus în discuție
apreciază că în mod greșit pârâtul și-a intitulat calea de atac ca fiind ce a recursului.
Curtea, după deliberare, în temeiul prevederilor art. 282.pr.civ, califică calea de atac din aceea a recursului ca fiind cea a apelului.
Nefiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la apelul formulat.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar, fila 12.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.429/13.III.2009 (intitulată impropriu "decizie") pronunțată în rejudecare în Dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, s-a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtei Primăria prin primar, dispunându-se anularea Dispozițiilor nr.179/14.III.2008 și nr.180/14.III.2008 emise de Primarul comunei, s-a stabilit în favoarea reclamantei dreptul la despăgubiri, în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, pentru casa demolată și terenul aferent de 2000 mp. înscris în CF 1767 top nr.270 și pentru casa demolată și terenul aferent de 600 mp. înscris în CF nr.356 top nr.227, fiind obligat pârâtul să plătească reclamantei, suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta este legatara universală a defunctului.
Prin Dispozițiile atacate, Primarul comunei a respins notificările nr.61/E și 63/E/01.08.2001 privind acordarea de măsuri reparatorii, pentru imobilele descrise mai sus, care au constituit proprietatea antecesorului său, cu motivarea că preluarea acestora de către stat, nu s-a făcut în mod abuziv.
Verificând legalitatea și temeinicia dispozițiilor contestate, instanța a constatat că prin sentințele civile nr. 1103/30.06.1955 și nr. 348/1956 ale fostului Tribunal Popular al Raionului Șimleu, au fost trecute în proprietatea Statului Român, în baza Decretului nr. 224/1951, pentru neplata impozitelor pe anii 1954 - 1955 și respectiv anul 1955, imobilele proprietatea numitului i, înscrise în nr. 356 top. 227 și 757 top. 270.
Din perspectiva prevederilor art. 2 alin. 1 lit. d din Legea nr. 10/2001 - care menționează că preluarea de către stat, a unor imobile, este abuzivă dacă neplata impozitelor s-a datorat unor măsuri, prin care statul a împiedicat exercitarea drepturilor proprietarului, s-a apreciat că amintitele hotărâri judecătorești nu sunt, prin ele însele, apte pentru acordarea măsurilor reparatorii pretinse de reclamantă.
Pentru acest motiv instanța a încuviințat audierea martorilor și, din depozițiilor cărora rezultă că autorul reclamantei, a deținut în proprietate trei case, statul preluând două dintre acestea, dar și animale, produse agricole (), mobilier.
Defunctul, a fost considerat chiabur de către regimul comunist, motiv pentru care a fost batjocorit, dus în secret la Șimleul S, unde era reținut câte 3-4 zile, bătut și alungat noaptea acasă.
După anul 1948 defunctul a trăit în condiții precare, a fost nevoit să cerșească, i-a fost confiscat de către stat, inclusiv un porc sacrificat pentru consumul propriu.
În concluzie, s-a apreciat că aceste probe testimoniale, atestă faptul că antecesorul reclamantei s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă, independentă de voința sa, de a-și achita impozitele către stat, iar insolvabilitatea sa, a fost cauzată tocmai de către stat, care prin organele sale, a exercitat asupra sa un comportament abuziv, împiedicându-l în concret să obțină venituri, pentru a-și achita debitele.
De asemenea, în ceea ce privește verificarea legalității condițiilor în care Decretul nr. 224/1951 a fost aplicat, instanța a constatat că statul a preluat două case cu terenul aferent, din patrimoniul antecesorului reclamantei, fără a verifica posibilitatea de a se îndestula, prin predarea unei singure case, în sensul prevăzut de art. 18 alin. 2 din decret, aspect ce rezultă din preambulul sentinței civile nr.348/1956 a Judecătoriei Șimleu -
Față de cele ce preced, s-a conchis că preluarea imobilelor în litigiu, s-a făcut în mod abuziv, motiv pentru care s-a reținut incidența prevederilor art. 2 alin. 1 lit. d din Legea nr. 10/2001, cu consecința admiterii acțiunii introductive.
Împotriva sentinței rezumate mai sus, pârâtul Primarul comunei declarat "recurs" în termen legal, calea de atac corectă, fiind calificată de instanță, raportat la obiectul pricinii dedus judecății, ca fiind apelul, iar nu recursul.
În motivare se arată că preluarea imobilelor în litigiu, nu s-a făcut în mod abuziv, fapt ce rezultă din adresa nr.3626/6.IV.2005 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice S, care a dat aviz negativ, deoarece nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru acordarea măsurilor reparatorii.
De asemenea, defunctul, nu a fost persecutat de regimul comunist, batjocorit, bătut și alungat, aspecte pe care apelantul le poate dovedi cu martori.
După anii 1948, acesta fiind considerat o persoană cu bani, nu era nevoit să cerșească, iar prin Decretul nr.224/1951, Ministerul Finanțelor a fost împuternicit să vândă imobilul, pentru neplata impozitelor pe anii 1954-1955 cu majorări, motiv pentru care se cere schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii introductive.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, constată că apelul pârâtului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Afirmația apelantului, conform căreia antecesorul reclamantei, nu a fost persecutat de regimul comunist și nu a fost adus în situația imposibilității plății impozitelor, pentru cele două imobile în litigiu, nu a fost dovedită prin nici un mijloc de probă. Deși a susținut că aceste împrejurări le poate dovedi cu martori, apelantul nu a indicat nici o probă testimonială, așa cum prevăd dispozițiile art.292 pr.civ. teza finală.
Adeverința de care se prevalează reclamantul nr.3626/6.IV.2005, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice S, nu este de natură să înlăture probele testimoniale, administrate de prima instanță, din care rezultă neîndoielnic, preluarea abuzivă a imobilelor în litigiu, în sensul dispozițiilor art.2 alin.1 lit.d din Legea nr.10/2001.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea în temeiul art.282, 296.pr. civ. va respinge ca nefondat apelul pârâtului, care fiind în culpă procesuală, în conformitate cu art.274 pr.civ. va fi obligat să plătească intimatei suma de 700 lei, reprezentând onorariu avocat, justificat cu chitanța depusă la dosar, filele 12.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței civile nr. 429 din 13.III.2009 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul apelant să plătească intimatei suma de 700 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
plecată în concediu de
odihnă, semnează
vicepreședintele instanței
Red./Dact./2 ex./09.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Silvia Nicorici
