Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 204/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 204 /A/2009
Ședința publică din data de 29 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR 2: Silvia Nicorici
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantele și, precum și, apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C - N, împotriva sentinței civile nr. 169 din 24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, având ca obiect Legea nr. 10/2001
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal indeplinită.
Apelul reclamantelor este introdus în termenul legal, a fost comunicat cu pârâtul și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar potrivit prevederilor art. 50 din Legea nr. 10/2001, dar și datorită faptului că apelul vizează acordarea cheltuielilor de judecată.
De asemenea, apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului C-N, a fost declarat în termenul legal, s-a comunicat cu reclamantele și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar potrivit prevederilor art. 50 din Legea nr. 10/2001, dar și datorită faptului că apelul vizează acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea, după deliberare, lasă cauza la a doua strigare, pentru se asigura principiul contradictorialității.
La a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată că atât reclamantele apelante cât și pârâtul apelant prin motivele de apel au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reclamantele apelante și, au înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, la data de 10 iunie 2009, întîmpinare prin care solicită respingerea apelului declarat de pârâtul apelant Primarul municipiului C-
Nefiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.169 din 24 martie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C N, având ca obiect obligație de a face.
Pârâtul a fost obligat să emită în favoarea reclamantelor dispoziția de soluționare a Notificării înregistrate la. sub nr. 2484/14.11.2001, cu privire la imobilul situat în mun. C-N,-, înscris în nr. 15758 C cu nr. top 4464.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii.
Pârâtul a fost obligat să plătească în favoarea reclamantelor cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 2.500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că rin p. Notificarea înregistrată la. sub nr. 2484/14.11.2001, numitul a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea prin echivalent bănesc a imobilului situat în Municipiul C-N,-, în suprafață de 1000 mp.
Ca urmare a cererii înregistrate la Primăria municipiului C-N sub nr. -/45/29.11.2007 de către moștenitorii notificatorului, reclamantele din prezenta cauză, acestora li s-a comunicat faptul că urmează să fie emisă dispoziția pentru imobilul din C-N,-. Dispoziția nu a fost emisă până la momentul înregistrării prezentei cereri de chemare în judecată.
Conform înscrierilor din nr. 15758 C, imobilul cu nr. top 4464, construcție și teren aferent în suprafață de 330 stj. a fost proprietatea lui și a soției dreptul de proprietate fiind întabulat prin încheierea CF nr. 3640/08.03.1938.
Potrivit mențiunilor din de proprietate a cărții funciare, 6-7, cota de 594/1188 parte din terenul aferent construcției a trecut în proprietatea Statului Român în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Având în vedere situația de fapt reținută și împrejurarea că notificarea formulată de antecesorul în drepturi al reclamantelor nu a fost soluționată, Tribunalul a apreciat că este întemeiată în parte primul capăt de cerere din acțiunea reclamantelor.
Față de împrejurarea că reclamantele nu au dovedit preluarea întregului imobil, potrivit susținerilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată, pârâtul a fost obligat doar la emiterea dispoziției, fără a se stabili calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru întregul imobil înscris în cartea funciară examinată. Împotriva dispoziției ce urmează să fie emisă, reclamantele vor avea posibilitatea să exercite calea de atac a plângerii în condițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, în ipoteza în care soluția este nefavorabilă.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii de 1000 lei pe zi de întârziere, față de prevederile art. 580 alin. 5 pr.civ. instanța a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată. Potrivit textului legal menționat, pentru neexecutarea obligațiilor de a face, nu se pot acorda daune cominatorii.
Împotriva acestei sentințe reclamantele și au declarat apel în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâtului Primarul mun.C N la plata integrală a cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului reclamantele au arătat că ulterior promovării cererii de chemare în judecată a fost emisă dispoziția nr.1179/27.02.2009 de Primarul mun.C N, prin care s-a respins notificarea nr.2484/14.11.2001 deoarece reclamantele nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001.
În cauză s-a născut un drept real în favoarea reclamantelor prin înregistrarea notificării prin care antecesorul reclamantelor a solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu astfel încât acesta reprezintă o valoare patrimonială și are caracteristicile unui bun în sensul art.1 din protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Prin nesoluționarea favorabilă a cererii de restituire în echivalent a imobilului în litigiu, pârâtul încalcă dreptul reclamantelor la respectarea dreptului de proprietate asupra bunurilor lor.
Reclamantele apelante solicită admiterea celui de al treilea petit al acțiunii referitor la obligarea pârâtului la plata integrală a cheltuielilor de judecată deoarece acesta a fost pus de drept în întârziere prin notificare și nu a răspuns în termenul de 60 zile de la data înregistrării notificării, potrivit art.25 alin.1 din Legea nr.10/2001. Pârâtului îi revine obligația de a suporta în întregime cheltuielile de judecată și prin prisma faptului că petitul principal al acțiunii a fost admis de instanța de fond iar respingerea petitului subsidiar nu justifică obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 2.500 lei.
Împotriva aceleași sentințe pârâtul Primarul mun.CNa declarat apel în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul exonerării pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.500 lei.
În motivarea apelului pârâtul a arătat că în mod greșit prima instanță a dispus obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată deoarece acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
În mun.C N s-au formulat peste 4.000 dosare de revendicare, motiv pentru care procesul de eliberare al dispozițiilor întemeiate pe Legea nr.10/2001, a fost încetinit în mod considerabil.
Pe de altă parte, pârâtul nu s-a opus admiterii acțiunii reclamantului astfel încât potrivit art.275 pr.civ. acesta urmează a fi exonerat de la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantele intimate și prin întâmpinare la apelul declarat de pârât, au solicitat respingerea acestuia precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată (8-9).
În susținerea poziției procesuale intimatele au arătat că pârâtul se află în culpă procesuală și a fost de drept pus în întârziere în conformitate cu art.275 pr.civ. astfel încât soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate de reclamante, Curtea în temeiul art.295 pr.civ. reține următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr.2484/14.11.2001 la BEJ, antecesorul reclamantelor, în calitate de moștenitor legal al defunctului, a solicitat în temeiul Legii nr.10/2001, restituirea prin echivalent bănesc a imobilului expropriat, situat în C N,-, teren în suprafață de 1000 mp.
Asupra imobilului înscris în CF nr.15758 C, nr.top.4464, loc de casă în-, în suprafață de 330 stjp, casă din cărămidă, pe fundații din beton, acoperită cu țiglă, cu 2 camere, bucătărie, antreu, de alimente, verandă și pivniță, a fost înscris dreptul de proprietate în părți egale, în favoarea lui și soția, născută, prin încheierea de CF nr.3640/08.03.1938.
Ulterior, prin încheierea CF nr.7254/25.10.1979, în baza certificatului de moștenitor nr.1136/1978 făcut la notariatul de Stat jud.C, asupra cotei de 594/1188 parte din terenul de sub, din porțiunea de sub B2 a lui, s-a întabulat dreptul de proprietate în baza art.30 din Legea nr.58/1974 în favoarea statului român în administrarea operativă a
Prin adresa nr.-/452/03.12.2007 emisă de Primăria mun.C N, reclamantelor li s-a comunicat că dosarul de revendicare a imobilului mai sus arătat urmează a fi analizat de Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001 însă dispoziția de soluționare a notificării nu a fost emisă până la data înregistrării cererii de chemare în judecată.
Deși reclamantele apelante au afirmat că, ulterior promovării acțiunii civile, a fost emisă dispoziția nr.1179/27.02.2009 a Primarului mun.C N prin care a fost respinsă notificarea nr.2484/2001, ele nu au dovedit în condițiile art.1169 civ. această împrejurare.
Critica apelantelor referitoare la modul de soluționare a notificării prin dispoziția mai sus menționată nu poate fi primită deoarece excede obiectului prezentei acțiuni civile, reclamantele având posibilitatea de a parcurge etapa jurisdicțională reglementată de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată.
Susținerea apelantelor privitoare la faptul că pârâtul a fost de drept pus în întârziere prin notificarea nr.2484/14.11.2001 înregistrată la BEJ și că s-a admis petitul principal din cererea de chemare în judecată astfel încât acesta are obligația legală de a suporta în întregime cheltuielile de judecată nu este fondată.
Aceasta deoarece, pe de o parte, prin notificarea formulată de antecesorul reclamantelor, Primarul mun.C N nu a fost pus de drept în întârziere conform art.1079 civ. ci notificarea reprezintă cererea efectivă a persoanei care se consideră, în temeiul Legii nr.10/2001, îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de acest act normativ, adresată unității deținătoare care are potrivit art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001 obligația legală de a se pronunța asupra notificării în termen de 60 de zile de la înregistrarea acesteia sau de la data depunerii actelor doveditoare.
Pe de altă parte, art.276 pr.civ. statuează că, atunci când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Având în vedere împrejurarea că prima instanță a admis în parte acțiunea civilă a reclamantelor, respingând cel de-al doilea capăt privind obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii, în mod legal a apreciat că pârâtul poate fi obligat doar la plata cheltuielilor de judecată parțiale, reprezentând parte din onorariul avocațial, respectiv suma de 2500 lei, în conformitate cu art.276 pr.civ.
II. Examinând sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate de pârâtul Primarul mun.C N și a apărărilor formulate, Cutea în temeiul art.295 pr.civ. reține următoarele:
Conform art.274 alin.1 pr.civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Acest text legal consacră principiul potrivit căruia cheltuielile de judecată sunt suportate de partea din vina căreia s-a promovat acțiunea, adică tocmai de partea care a pierdut procesul.
De asemenea, art.275 - art.276 pr.civ. fac o aplicare particulară a principiului mai sus enunțat.
Astfel, art.275 pr.civ. stabilește că, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere, înainte de chemarea în judecată.
În speță, culpa procesuală a pârâtului a fost pe deplin dovedită deoarece acesta nu și-a îndeplinit obligația legală de a emite dispoziția de soluționare a notificării formulată de antecesorul reclamantelor în termenul prevăzut de art.26 al.1 din Legea nr.10/2001, anterior cererii de chemare în judecată.
Deși pârâtul apelant afirma că nu s-a opus admiterii acțiunii reclamantelor, Curtea constată că la prima zi de înfățișare în fața instanței de fond, în ședința publică din 12.03.2009, pârâta nu a participat la dezbateri prin reprezentant dar nici nu a depus întâmpinare prin care să își exprime poziția procesuală astfel încât în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.275 pr.civ. neexistând dovada recunoașterii pretențiilor reclamantelor la prima zi de înfățișare.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea, în temeiul art.296 pr.civ. va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantele și, precum și, apelul pârâtului Primarul mun.C N și, în consecință, va menține sentința criticată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantele și, precum și, apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C - împotriva sentinței civile nr. 169 din 24.03.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19.06.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
RED./MB
01.07.09/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Silvia Nicorici
